BusinessMagazin

Category: Meet the ceo

  • Lectii de business ale sefului E.ON

    “2010 nu este cel mai bun an pentru a face business in Romania.” Frank Hajdinjak, care conduce businessul de aproape 1 miliard de euro al E.ON in Romania, spune aceasta propozitie diplomat, din pozitia unui CEO expat bine scolit pe partea de comunicare.

    Propozitia aceasta spusa cu un usor zambet in fata invitatilor de la “Meet the CEO” ascunde de fapt toata framantarea ultimului an, in care Frank Hajdinjak a fost prins la mijloc intr-un cerc complicat: pe de o parte sunt sefii de la München, carora le este destul de greu sa inteleaga deciziile politico-economice de la Bucuresti (“Romania este un mediu mai special, care e foarte greu de explicat germanilor”) si interesele companiei destul de afectate de aceste decizii in ultimul an (“nicio o companie nu poate opera la nesfarsit in pierdere, ceva trebuie sa se intample”), pe de alta parte sunt autoritatile din Romania si modul in care acestea raspund crizei (“ce se intampla in tara de la inceputul acestui an nu e sanatos pentru nimeni, e nevoie de un mediu clar, de legislatie simpla, dar mai sunt pasi mari de facut”), iar pe de alta parte e pariul personal al CEO-ului: “E.ON Group Romania e copilul meu. Trebuie sa fie ok pana la urma”.

    Experienta romaneasca a lui Frank Hajdinjak il motiveaza cumva sa spuna ca afacerile grupului din Romania sunt copilul lui: a inceput sa vina in Romania din 2002, ca reprezentant al companiei in cadrul Congaz Constanta (unde E.ON Ruhrgas are 28,59% din actiuni) si CCNE Cluj-Napoca (unde controleaza 33,33% din actiuni).

    Cele doua companii sunt si acum in portofoliul nemtilor: Congaz Constanta este a treia companie de distributie de gaz de pe piata (dupa GdF Suez si E.ON), care alimenteaza 29.000 de clienti din Constanta si din imprejurimi si care a avut afaceri de 30 de milioane de euro in 2008 (cu un profit net de 4,2 milioane de euro), iar Colonia Cluj-Napoca Energie este un joint-venture intre Regia de Termoficare din Cluj, RheinEnergie si E.ON, avand in 2008 vanzari de 8,5 milioane de euro. Drumurile lui Frank Hajdinjak in Europa de Est au continuat in 2003 si 2004, cand a facut parte din echipele care coordonau proiecte in Cehia, Slovacia, dar si Romania, unde compania germana era in negocieri pentru achizitia Electrica Moldova si Distrigaz Sud.

    In 2010 se fac cinci ani de cand Frank Hajdinjak s-a mutat in Romania. Primele impresii despre tara si companie sunt departe de ceea ce crede acum. “In 2005, am luat in primire doua companii detinute de stat si am gasit multi oameni pregatiti de schimbare, dar si multi oameni pentru care schimbarea culturala a fost o provocare mult prea mare”, povesteste acum Frank Hajdinjak, care a inceput in Romania ca director general adjunct al E.ON Gaz Romania. Se ocupa direct de aprovizionare si de vanzarile de gaz, dar si de implementarea prevederilor privind unbundlingul (separarea activitatilor de distributie de cele de furnizare), de care s-a ocupat si ulterior, cand a devenit Presedinte al Consiliului de Administratie al E.ON Romania. Din 2009 insa, cand companiile de gaz si de electricitate au fost unite, iar Hajdinjak a fost numit director general al noii entitati, a inceput si partea cu adevarat complicata.

    Toamna trecuta, cand a fost numit la conducerea noii companii, a coincis cu o perioada grea pentru companie si anume cu momentul in care a intrat in vigoare Legea 332/2008 prin care consumatorii interuptibili (industriali) urmau a primi gaze mai ieftine din productie interna. In aceste conditii, E.ON si GdF Suez (fostele Distrigaz Nord, respectiv Distrigaz Sud) au putut pune in cosurile lor de consum in special gaze de import, de obicei cam de doua ori mai scumpe, costurile le-au crescut si au inceput sa solicite majorari ale pretului la consumatorul final, care nu au fost aprobate, ANRE alegand in schimb ieftinirea pretului final, cu scopul de a proteja consumatorul. In aceste conditii, principalii jucatori din domeniu au inceput sa acumuleze pierderi si sa critice politica guvernului de a acorda aceste facilitati marilor consumatori.

     

  • Al patrulea Monsieur Dacia

    Jérôme Olive nu pare modelul tipic de manager trimis sa conduca o companie frantuzeasca in Romania. Francezul a incercat permanent sa glumeasca, chiar si la sedinta foto incurcata aproape permanent de oamenii care foloseau saptamana trecuta scara de incendiu a hotelului Hilton in locul liftului, iar pe parcursul discutiei care a urmat nu s-a ferit sa vorbeasca despre familia sa, a dat sfaturi si a folosit citate din filosofi antici.

    Venit in Romania in momentul in care Dacia trece prin cea mai fasta perioada din istorie, cu profituri de zeci de milioane de euro chiar pe timp de criza, Jerome Olive isi permite sa discute relaxat despre “nevoia unei cresteri de productivitate pentru a face fata competitiei tot mai acerbe din lumea auto”, “solidaritate cu sindicatele”, “mandria de a produce in Romania o masina care sa ii satisfaca pe nemti”, de planuri mari si de perspective luminoase sau de Romania drept cel mai important pol industrial pentru Renault in afara Frantei.

    Dacia este in prezent printre putinii castigatori ai crizei, afacerile depasind anul trecut 2,1 miliarde de euro, dupa ce vanzarile au crescut in special in urma programelor de sustinere a vanzarilor prin prime de casare derulate in Europa de Vest. Practic, Dacia este marca auto cu cea mai mare crestere din Europa, iar “romanii trebuie sa fie constienti de acest lucru si asta sa le permita sa ridice capul in lume”, dupa cum spune Jerome Olive, cel care conduce pe langa Dacia si toate celelalte operatiuni pe care Renault le mai deruleaza in Romania.

    Variante mai mult sau mai putin convingatoare ale acestui discurs mobilizator am auzit de la fiecare sef al Dacia de pana acum, fie ca a fost roman sau strain. Numai ca spre deosebire de Jerome Olive, cei care au condus Dacia in anii ’90 nu isi permiteau sa fie relaxati cand vorbeau cu ziaristii. Ei vorbeau de orizonturi luminoase in timp ce producatorul de masini pierdea anual zeci de milioane de euro, vanzarile se prabuseau, iar un angajat din doi trebuia concediat.

    De aceea, cred ca dincolo de afaceri, investitii, capacitati de productie, trecerea Dacia de la agonie la extaz in doar zece ani poate fi relatata cel mai bine prin intermediul povestilor celor care au condus aceasta afacere, devenita probabil cel mai important activ industrial din Romania.

    Povestea, asa cum am vazut-o eu in cei aproape zece ani de cand sunt in presa – iar Dacia a fost compania despre care am scris cel mai mult -, va avea patru personaje – un roman si trei francezi; sa le zicem Restructuratorul, Finantistul, Industriasul si Dezvoltatorul.

    DEZVOLTATORUL. “Sa fiu sincer, Dacia nu inseamna prea multe in tara mea de origine, Lituania. Nu multa lume cunoaste Dacia. Mai ales ca suna a Rusia. Dar sa stii ca este o masina buna, iar faptul ca a rezistat 16.000 de kilometri in 11 zile, pe cele mai neprietenoase drumuri din lume spune multe.” Declaratia lui Milius Vitoldas, redactorul-sef al uneia dintre cele mai importante reviste auto din Lituania, care a traversat continentul – din Portugalia pana in estul Rusiei – intr-un model Sandero Stepway, rezuma situatia actuala a Dacia, un producator de masini care a inteles si a profitat din plin de pe urma “noii frugalitati” mondiale, ca urmare a declansarii in urma cu mai bine de doi ani a celui mai mare cataclism financiar de dupa al Doilea Razboi Mondial.

    “In drumul meu de la Lisabona catre estul Rusiei, putini au fost cei care au recunoscut masina pe care o conduceam, cei mai multi intrebandu-ma «ce e cu masina asta?». Dar pretul extrem de competitiv, coroborat cu planurile guvernelor de a innoi parcurile auto, reusesc sa tina sus brandul vostru, chiar si in vremuri economice mai dificile”, crede lituanianul, a carui parere este sustinuta de date statistice.

    Peste 300.000 de masini au fost produse anul trecut la Dacia (incluzand aici si componentele destinate a fi asamblate in cadrul altor fabrici Renault din lume), compania fiind probabil singura din top 10 care si-a marit businessul in 2009. Iar rezultatele vor creste cel mai probabil si anul acesta, odata cu lansarea modelului de tip SUV Duster, pentru care vest-europenii au facut liste de asteptare de pana la cateva luni.

    “Este un succes nesperat”, crede analistul Marius Carp, fost sef al Asociatiei Producatorilor si Importatorilor de Automobile si unul dintre cei care cunoaste foarte bine fabricile de la Pitesti si Craiova, fiind implicat de-a lungul vremii si in diferite etape ale procesului de privatizare.

  • Dusan Wilms, managerul de 1,2 miliarde de euro

    “Cel mai important lucru pentru un lider este sa motiveze oamenii in aceasta perioada”, spune seful Metro Romania. Invatati cu succesul, cu o explozie a cifrei de afaceri an de an, fiecare crezandu-se cel mai bun in domeniul lui de activitate, atunci cand se observa ca treaba nu mai merge “trebuie sa fie un capitan in fata care preia toata apa si tot vantul si sa aiba grija ca echipa sa fie stabila”.

    Asa descrie Dusan Wilms contextul in care s-a intors la Metro, in iunie anul trecut, pentru un al doilea mandat, intr-o epoca dificila pentru orice comerciant. O epoca pe care prefera sa n-o defineasca insa drept una de criza, considerand ca doar ne-am intors la o situatie de normalitate dupa excesul de consum stimulat artificial de boomul creditarii. La evenimentul “Meet the CEO”, la care BUSINESS Magazin l-a invitat sa fie speaker, omul care conduce o afacere de 1,2 miliarde de euro ne-a impresionat prin modestia cu care a dat mana cu toti participantii si s-a declarat surprins de gradul mare de interes pe care l-a trezit prezenta sa si ceea ce a avut de impartasit.

    Nu-i place in mod deosebit sa faca poze si, o data terminata sedinta foto pentru articolul de fata, spunea in gluma ca partea cea mai grea a evenimentului s-a incheiat. Cand se refera insa la parcursul carierei sale, lui Wilms, ii stralucesc ochii si vorbeste cu pasiune. Rememoreaza cum intoarcerea lui in tara a fost premeditata, inca de pe vremea cand a plecat in Germania, imediat dupa Revolutia pe care a trait-o in Timisoara. Povesteste ca pe atunci planuia oricum sa se intoarca in tara, pentru ca “nu am vrut sa-i las pe parintii mei singuri”.

    Si a pastrat permanent contactul cu orasul natal – cu parinti, prieteni, relatiile de afaceri. In fiecare an s-a gandit la intoarcerea acasa, iar in 1998 a acceptat propunerea Metro de a prelua conducerea retelei. A promovat apoi in cadrul grupului si s-a intors iar acasa, anul trecut. Metro Cash & Carry a preferat astfel, in primul an al crizei, sa-l readuca la carma afacerii din Romania. Rezultatele financiare ale anului trecut – o cifra de afaceri de 1,228 miliarde de euro si un profit de 40 de milioane – n-au fost cele mai bune din deceniul si jumatate de existenta in Romania a celui mai mare comerciant de pe piata: vanzarile s-au intors la nivelul anului 2005, iar profitul este sensibil mai mic chiar si decat in 2005 (58 de milioane de euro). “In asemenea perioade sunt preferati managerii localnici, asa cum eu, un roman, m-am intors in Romania, iar colegul bulgar in tara vecina”, afirma managerul.

    Wilms revenea in tara dupa un parcurs profesional impresionant, fiind primul roman care a ajuns in boardul unei multinationale: in vara anului trecut era director de expansiune si membru in Consiliul de Administratie al Real International, divizia de hipermarketuri a comerciantului german, ocupandu-se de dezvoltarea magazinelor Real din Polonia, Turcia, Rusia, Ucraina. In perioada cat a ocupat aceasta functie a calatorit in total cam doua milioane de kilometri si a vazut multe – acum isi marturiseste, spre exemplu, surpriza sa descopere ca un oras apropiat de granita Rusiei cu China, care parea construit la capatul Pamantului, avea restaurante cu specific italian, fiind la fel de civilizat ca si cele din Europa. In primul mandat la conducerea Metro (1999-2005), Wilms a marcat si atunci o premiera – era primul roman care a preluat conducerea unei multinationale pe piata de la noi.

    In acei ani, putine filiale locale de multinationale si-au numit manageri de top romani. De-atunci insa lucrurile s-au mai schimbat si sunt companii din topul celor mai mari, in functie de cifra de afaceri, in care conducerea se afla in mainile romanilor, asa cum e cazul Petrom (Mariana Gheorghe), Vodafone (Liliana Solomon), Coca-Cola HBC (Calin Dragan) sau Mihai Ghyka (Bergenbier).

  • Visul creditelor ieftine: bancherii vs. restul lumii (VIDEO)

    “D-nule Ghetea.. noi, clientii.. consideram ca aceasta Ordonanta reprezinta cel putin decenta!! Desi nu credeam, acest Guvern s-a gandit macar o data si la oamenii pe care ei ii conduc si nu au mai tinut cont de interesele celor mari si puternici… La nivel national s-au strans mii de clienti nemultumiti ai diferitelor banci: BCR, VB, BancPost, BT, OTP… insufletiti de aceasta ordonanta… care si-au spus: STOP!! ajunge cat m-ati prostit… acum e timpul sa iau atitudine”, scrie Vestemeanu, un comentator de pe site-ul BUSINESS Magazin.

    In cateva cuvinte, mesajul lui Vestemeanu catre Radu Ghetea, presedintele Asociatiei Romane a Bancilor, a rezumat exact toate elementele conflictului care agita de cateva saptamani comunitatea celor cu credite la banci.Dupa scurtul interval de euforie in care banca era doar o sursa de bani pentru ziua de azi (locuinta, masina, aparatura electronica) si mai putin o sursa de ingrijorare pentru ziua de maine sau poimaine (plata creditului), criza si scaderea veniturilor i-au adus pe multi debitori la banci in postura de a-si plati tot mai greu datoria.

    Datele BNR arata ca volumul creditelor neperformante in valuta a crescut cu 300% din decembrie 2008 pana in iunie 2010, iar numarul celor cu intarzieri la plata de peste 90 de zile a crescut cu 80%, asa incat unul din zece debitori este restantier, acumuland in medie 1,4 credite restante.

    In ultimul Raport privind stabilitatea financiara, BNR si-a declarat “preocuparea” fata de riscurile de stabilitate financiara a tarii determinate de situatia populatiei, luand in calcul ca veniturile oamenilor stagneaza sau scad, iar serviciul datoriei nu poate scadea “semnificativ” din trei motive, de toate trei fiind responsabila politica de creditare a bancilor: cele mai multe imprumuturi sunt pe termen mediu si lung, cu decenii intregi de indatorare care stau in fata clientilor, o parte din imprumuturi sunt in valuta cu rate variabile ale dobanzii, deci vulnerabile la viitoarele cresteri de dobanzi pe pietele externe, iar multe credite au avut la inceput conditii promotionale a caror perioada de gratie a expirat sau va expira.

    Acestea au fost si temeiurile autoritatilor atunci cand au adaptat la conditiile din Romania faimoasa Directiva 48/2008 a CE privind creditele de consum, extinzandu-i aplicarea de la creditele noi la toate cele existente (circa 8 milioane) si de la creditele de consum la toate imprumuturile luate in anii anteriori, inclusiv cele imobiliare. “Ordonanta a fost adoptata in ultimul moment, pentru ca expira termenul acordat tarilor membre UE prin Directiva 48 si practic bancile a trebuit sa implementeze totul aproape peste noapte”, afirma Radu Topliceanu, director executiv Aria Credite Persoane Fizice la Raiffeisen Bank Romania.

    Directiva, care in esenta ar fi impus doar desfiintarea sau limitarea unor comisioane, intre care cel de rambursare anticipata, si transparenta calculului de dobanda, a devenit, in forma Ordonantei de Urgenta 50, intrata in vigoare la 21 iunie, un instrument de corectie pentru supraindatorarea din ultimii ani a celor circa 4,5 milioane de oameni care au luat credite de la banci. A devenit asa pe de o parte pentru ca transparenta calculului, dupa cum se stie, inseamna pierderi substantiale de venituri pentru majoritatea bancilor, care inainte determinau costul creditului prin marje aplicate la dobanzile interne de referinta si nu la indicatorii independenti – EURIBOR (la credite in euro), LIBOR (la credite in dolari sau alte valute), ROBOR (la credite in lei).

    Pe de alta parte insa, a devenit un instrument de corectie si pentru ca Asociatia Nationala pentru Protectia Consumatorilor, initiatoarea ordonantei, a intervenit in ecuatie, starnind spiritele: a comunicat Asociatiei Romane a Bancilor, la 29 iulie, ca bancile pot sa mentina vechiul nivel de dobanda, majorand marja fixa pentru creditele cu dobanzi variabile in momentul cand adopta noua formula de calcul ceruta de ordonanta, dar in acelasi timp a comunicat ca bancile nu pot majora marja fixa decat cu acordul clientului.

  • Meet the CEO: Yorgos Ioannidis, restructuratorul Romtelecom (VIDEO)

    “In toamna lui 2006 aveam destule pe masa. Eram executiv la OTENET si director tehnic la OTE, lucram direct cu Panagis Vourloumis. Dupa o vreme, au inceput sa apara tot mai des in discutiile cu el numele Romtelecom si intrebari legate de interesul meu de a pleca in alte tari. Atunci am inteles ca are alte planuri pentru mine”, isi aminteste Yorgos Ioannidis cum a ajuns sa vina la Romtelecom.

    La inceputul anului, Ioannidis a fost numit la conducerea operatiunilor Romtelecom si a fost anuntat ca are la dispozitie zece zile pentru a face transferul. In februarie 2007 prelua fraiele companiei, gasind aici un management destul de impacat cu pierderea clientilor, cu argumentul ca pleaca dintre cei cu venituri mai reduse, iar cei care raman sunt de fapt cei relevanti, cu venituri peste medie.

    “Nu existau insa studii concrete, asa ca primul lucru pe care l-am facut in Romania a fost un mic sondaj printre programatorii unui dezvoltator de soft, in principiu oameni pasionati de tehnologie si cu venituri mai mari”, spune seful Romtelecom. A descoperit ca majoritatea nu erau clienti ai companiei, din cauza nemultumirii fata de anumite servicii si de operator in sine. A urmat un lung sir de discutii cu manageri, angajati, clienti si neclienti si o schimbare de management, odata cu demisia a cinci oameni din pozitii de varf.

    Cinci luni mai tarziu, Ioannidis anunta primele schimbari cu privire la abordarea pietei si la pachetele de servicii, introducand minutele de convorbiri gratuite, viteze duble de acces la internet si un nou plan tarifar. “Am trimis atunci scrisori tuturor clientilor, incercand sa le explic deciziile si schimbarea la care lucram, in speranta ca voi schimba macar un pic din perceptia creata asupra companiei”, povesteste managerul. Da de inteles ca pentru el comunicarea cu oameni cu experienta in domenii distincte, in varii niveluri de management sau chiar simpli angajati este esentiala.

    Pentru Ioannidis, cel mai greu an n-a fost insa 2007, desi admite ca pret de cateva luni a jucat singur pe teren, dupa ce a ramas doar cu o parte din echipa de management. Stia atunci ce e de facut, iar lucururile erau clare. Dar anul trecut peisajul s-a schimbat complet, dupa ce in 2008, fluctuatia clientilor se stabilizase, iar pierderile ajunsesera in tot anul cat cele dintr-o singura luna din 2007. “Credeam ca avionul a decolat si ca incepem sa zburam. Criza ne-a adus insa inapoi la sol anul trecut si trebuie sa recunosc ca n-am stiut prea bine cum sa reactionez initial”, declara seful Romtelecom. De-abia din a doua jumatate a acestui an, dupa estimarea lui, ar trebui sa se vada si primele semne bune.

    ———

    Pentru a afla cine sunt invitatii editiei din luna iulie si pentru mai multe detalii despre “MEET THE CEO”, accesati sectiunea evenimente de pe site-ul www.businessmagazin.ro sau sunati la numarul de telefon 0318.256.293.

  • Meet the CEO: Lectiile lui Misu Negritoiu pentru un tanar manager

    Aveti rabdare, pregatiti-va in cat mai multe domenii, chiar cand n-aveti o idee clara despre ce vreti sa faceti in cariera, si cautati sa aveti o viata de familie echilibrata. La prima vedere, asemenea recomandari par o reteta sigura a esecului in cariera pentru orice tanar din Romania de azi, cand idealul pare a fi sa incepi cat mai devreme, sa te specializezi rapid, sa stii intotdeauna ce vrei. In cazul lui Misu Negritoiu, directorul general al ING Bank Romania, rabdarea de a parcurge etape, placerea de a invata de toate si o anume detasare naturala au stat, dimpotriva, la baza uneia dintre povestile cele mai de succes din mediul bancar: la aproape 60 de ani, are o cariera in plina evolutie si un cuvant de spus in toate discutiile care privesc soarta sistemului bancar si a economiei.

    De-a lungul ultimilor ani, publicul s-a obisnuit sa-l vada mai ales trimitand sageti la adresa BNR si incercand sa scuture perceptia ca bancile straine sunt un fel de club al conspiratorilor contra leului. Acum, la discutia de saptamana trecuta dintre Misu Negritoiu si mai multi manageri, cu ocazia evenimentului “Meet the CEO”, organizat de BUSINESS Magazin, ceea ce vedeam era cu totul altceva – un manager care isi concentra experienta carierei in lectii pe cat de insolite, rapor-tat la contextul romanesc de azi, pe atat de normale daca lucrurile se vad din perspectiva modelelor de business cu care el a avut de-a face.

    “Profilul meu de CEO e mai apropiat de un functionar public – dar un functionar public eficient – decat unul de antreprenor sau investitor”, rezuma bancherul. Fata de 2006, anul cand conducerea olandeza a ING il inscauna la carma filialei din Romania a bancii, Misu Negritoiu nu s-a schimbat: si in interviul de atunci pentru BUSINESS Magazin, si in discutia de acum cu managerii, a spus ca investitii n-a avut si n-are, cu exceptia casei si a stupilor de albine de la Cornu, si ca nu l-a atras niciodata o cariera de antreprenor, fiindca n-a avut gustul riscului si nerabdarea de a face profit repede si mult, ba chiar nici macar dorinta de a face bani asa incat el insusi sa traiasca luxos. Nici pana in 1989, in scurta experienta de director al unei societati de comert, nici in primii ani dupa 1990, ca demnitar in institutiile de atunci ale reformei, nici ca bancher la ING, din 1997 incoace.

    Ceea ce l-a atras, in schimb, a fost posibilitatea de a construi ceva pe baza unei viziuni coerente, de a lucra pentru aceasta viziune cu oamenii din echipa si de a organiza activitatea dupa principii logice, profesionale, de transparenta si eficienta. Pare simplu, chiar banal, dar in realitate e cel mai greu din lume, mai ales intr-un mediu neasezat ca in Romania, unde “nu exista o cultura a gestiunii resurselor”, nu se pune asa de mare pret nici pe lucrul in echipa, nici pe teorie si pe conducerea profesionista a unei afaceri sau a unei institutii publice.

  • Povestea celor doua prietene care conduc afaceri de peste 4 mld. euro

    “Nu suntem in competitie, chiar suntem foarte bune prietene.” Mariana Gheorghe zambeste larg cand face aceasta afirmatie. O leaga multe de Liliana Solomon: copilaria la Cluj, studiile in strainatate, experientele de management de la Londra si nu numai, multiculturalitatea si mai ales administrarea, de cativa ani incoace, a doua dintre cele mai mari afaceri din Romania. Mariana Gheorghe si Liliana Solomon au privit impreuna in urma si si-au detaliat atat experientele ca CEO, precum si planurile de viitor, in prima editie a “Meet the CEO”, un eveniment BUSINESS Magazin care si-a propus sa aduca fata in fata membri marcanti ai comunitatii de business cu manageri si oameni de afaceri din diverse domenii.

    Cu o seara inainte de a veni la “Meet the CEO”, Mariana Gheorghe si-a dat seama ca va trebui sa faca o expunere a carierei sale, care implineste 30 de ani in 2010: “Nu imi vine sa cred ca a trecut atata timp, e foarte ciudat cand spui cu voce tare ca ai o experienta de 30 de ani si ca nu mai esti o tanara speranta pentru business”. Mariana Gheorghe vorbeste din prisma managerului cu o experienta complexa – care a inceput in industrie, in productia chimica, a continuat cu comert intern si international, apoi cu macroeconomie (fiind angajata la inceputul anilor ’90 in Ministerul de Finante), iar de la mijlocul anilor ’90 cu banking in cadrul BERD: “Cei 14 ani de banking la Londra au fost cea mai lunga etapa din cariera mea, care a marcat foarte mult profilul meu de profesionist, dar si personalitatea si cariera in final”.

    Iar daca in urma cu ceva ani Mariana Gheorghe se gandea ca la 50 de ani s-ar putea retrage din business (“in Vest, bancherii mai reduc din motoare la 50 de ani”), chiar in jurul acelei varste a fost recrutata de unul dintre clientii cu care lucra ca bancher BERD in acea vreme, OMV: “Asa a inceput cea mai mare aventura din viata mea si nu este doar un alt job, ci un job la care, cand mi s-a oferit, am reactionat: wow, pot sa fac eu asta?”.

    Mariana Gheorghe conduce deja de patru ani OMV Petrom si tot in seara dinaintea evenimentului “Meet the CEO” si-a dat seama ca nu a fost niciodata in postura de a-si cauta un alt job: “Niciodata nu am trimis CV-ul unui head-hunter; pentru ca totdeauna am facut totul din pasiune, nu am simtit nevoia de schimbare, ci doar am acceptat oportunitatile care mi s-au oferit”. Iar cand isi descrie cariera, Mariana Gheorghe foloseste cuvintele “diversitate si schimbare”: “de fiecare data am invatat ceva nou, dar niciodata nu am trecut de la alb la negru, niciodata nu am facut o miscare fara sa am un fundament pe care sa construiesc urmatoarea miscare de cariera”.