BusinessMagazin

Author: adison

  • Ce face fostul redactor-sef de la Capital?

    La o luna si jumatate de la plecarea Cosminei Noaghea, directorul executiv al Evenimentului Zilei, Ringier mai pierde un om cu o functie-cheie in cadrul trustului: pe Andreea Rosca, redactorul-sef de la Capital. De ce pleaca cel mai vechi om al Capitalului si incotro se indreapta?

     

    Parcurs profesional:

    Primul job in presa al Andreei Rosca a fost la Evenimentul Zilei, abia infiintat.

    In acelasi an, in noiembrie, a parasit Evenimentul Zilei pentru Capital.

    – In 1997 a devenit redactor-sef adjunct

    – In octombrie 1999 a devenit redactor-sef

    – Urmeaza programul MBA al Open University

    – A urmat programe de specializare in presa, presa economica si management de presa in Germania si Statele Unite

    – Face parte din grupul de lucru care se ocupa de proiectul de branding de tara

     

    BUSINESS Magazin: Se zvoneste de mai bine de un an ca vrei sa pleci de la Capital. De atunci dateaza si decizia ta?

    ANDREEA ROSCA: Nu, decizia finala am luat-o de curand. Dar recunosc ca ma gandesc de ceva timp la aceasta plecare. Este firesc, o decizie ca asta nu se ia peste noapte.

     

    BUSINESS Magazin: Parasesti numai publicatia sau rupi legaturile si cu trustul?

    ANDREEA ROSCA: Voi parasi trustul Ringier, in sensul ca se incheie contractul meu de munca cu ei. Dar nu exclud posibilitatea unei colaborari viitoare, in ipoteza in care voi continua sa scriu in publicatiile trustului.

     

    BUSINESS Magazin: Ce vei face in continuare?

    ANDREEA ROSCA: Am cateva proiecte pe care le analizez, dar nu am luat inca o hotarare legata de ceea ce voi face exact. Dar mai mult ca sigur voi ramane in industria de media. Nu exclud varianta consultantei editoriale. Iar ca sa fiu sincera pana la capat, daca as avea 25 de ani, as face cu totul altceva: design interior.

     

    BUSINESS Magazin: Vorbeai mai devreme despre “consultanta editoriala”. Exista cerere pentru asa ceva?

    ANDREEA ROSCA: As raspunde altfel: exista piata. Nu stiu cati publisheri constientizeaza ca au nevoie de consultanta, dar este nevoie. In Romania nu se face consultanta editoriala si se vede. La nivel de strategie, de viziune, de continut, de gestionare a relatiilor cu oamenii.

     

    BUSINESS Magazin: Daca ar fi toti acesti publisheri reuniti in jurul unei mese, ce le-ai spune?

    ANDREEA ROSCA: In primul rand, le-as spune ca presa este o afacere in care oamenii detin competentele cheie. Multi publisheri inca acorda cea mai mare atentie distributiei sau costurilor, dar oamenii sunt cei mai importanti. In special in presa economica, unde jurnalistii specializati sunt putini. Din ce am constatat eu de-a lungul timpului, fiecare om care pleaca dintr-o companie inseamna o pierdere de bani. In acest caz, cheltuielile sunt cu 10-20% mai mari decat in cazul in care ar pastra angajatul. Asa se intampla in toate industriile, iar regula se aplica si in media. Cati cititori pierzi daca dai rateuri? Asadar, ar fi doua directii principale pe care le-as trasa: sa-si imbunatateasca procesul editorial pentru a-si creste audienta. Si sa investeasca in jurnalisti buni.

     

    BUSINESS Magazin: Cand crezi ca s-a conturat prima generatie de manageri de media profesionisti in Romania?

    ANDREEA ROSCA: Nu pot estima cand, dar imi pot exprima opinia in legatura cu “cine”. Cred ca Ringier si televiziunile au creat manageri profesionisti, iar aici ma refer la Media Pro. Adrian Sarbu este un antreprenor vizionar si are calitatea de a fi coerent cu el insusi.

     

    BUSINESS Magazin: Ai avut vreodata divergente de opinii / viziuni cu managementul Ringier?

    ANDREEA ROSCA: Am avut discutii in legatura cu probleme de strategie, viziune, dezvoltare de brand si de produse, asa cum se intampla in orice companie la acest nivel. Fiecare si-a sustinut punctul de vedere si este normal ca, in final, decizia sa apartina managementului superior.

     

    BUSINESS Magazin: In afara de dorinta de schimbare, ce altceva te-a mai determinat sa pleci de la Capital?

    ANDREEA ROSCA: Tot o dorinta: aceea de a o lua de la capat cu ceva nou, de a-mi pune in valoare creativitatea. Chiar citeam de curand o carte – “The raise of the creative class” se numeste – in care pot spune ca m-am regasit. Cartea vorbeste despre o noua comunitate care se creeaza in zilele noastre: a acelor oameni care isi traseaza cariera dupa criteriul creativitatii. Mai concret, sunt tot mai multi cei care isi cauta un loc de munca unde se pot manifesta creativ. In Statele Unite de plida, o treime din populatia activa se constituie in aceasta comunitate. In afara de acest aspect, as vrea sa valorific ceea ce am acumulat in timpul programului MBA, dar si in cei 13 ani de experienta in presa economica.

     

    BUSINESS Magazin: In ce masura crezi ca a fost afectata imaginea Capital de scandalul de la Evenimentul Zilei de anul trecut? Nu de putine ori echipa demisionara a invocat divergente cu managemenul Ringier…

    ANDREEA ROSCA: Daca vorbim despre publicul larg, el nu stie cine e Ringier si nu il intereseaza foarte mult. In mintea lui, marcile de ziare sunt bine delimitate. Daca ne referim la publicul specializat, imi mentin aceeasi parere. Daca nu faci greseli majore, brandul nu poate fi lovit.

     

    BUSINESS Magazin: Au fost politicieni si oameni de afaceri care ti-au cerut anumite favoruri editoriale? Sau pentru a face lobby prin intermediul Capital?

    ANDREEA ROSCA: Sunt oameni care m-au sunat pe care ii cunosc, dar si pe care nu ii cunosc. Daca demersul lor era pozitiv si mai ales onest, tineam cont de el.

     

    BUSINESS Magazin: Cum ai perceput, de-a lungul timpului, comunicarea dintre clasa politica si presa de afaceri?

    ANDREEA ROSCA: Oamenii politici nu au mesaje pentru comunitatea business. Poate pentru ca isi aleg gresit consilierii. Si mai cred ca de la ultimele alegeri clasa politica nu a castigat credibilitate. Sunt multe balbailei legate de TVA, au fost si in jurul cotei unice… Nu cred ca situatia se va schimba prea curand. Romania sufera ca nu are o societate civila, care sa “preseze” inspre anumite zone. Un declic in acest sens cred ca se va produce atunci cand se va forma o masa critica de oameni cu obiective clare si convingeri comune. Iar aceasta masa critica se va forma atunci cand afacerile se vor derula corect, curat – nu pe relatii. Mediul de afaceri din Romania inca nu este profesionist.

     

     

     

     

    De la 1 noiembrie, functia de redactor-sef al Capital va fi preluata de Iulian Bortos, care a facut parte din echipa Mediafax timp de 7 ani

     

     

  • Memorialul Renasterii

    Renume: Alexandru Ghildus, fost presedinte al Uniunii Artistilor Plastici, actualmente decan la Facultatea de Arte Decorative si Design a Universitatii de Arte Bucuresti, e un designer foarte cunoscut si considerat de unii critici de arta un artist complex.

    Reactii: Ionut Cioana, artist plastic, si-a propus realizarea unei instalatii numite “Monumentul ca obiect interactiv”. Aceasta consta in realizarea unui sondaj, prin care sa se voteze prin Da sau Nu necesitatea acestui monument, urmand ca fiecare vot sa fie proiectat pe monument.

    Vecini: In apropierea Monumentului Renasterii, la doar cativa metri, se afla statuile lui Iuliu Maniu si Corneliu Coposu. In acelasi spatiu s-a aflat, pana in momentul in care a fost distrusa de comunisti, statuia lui Carol I, realizata de celebrul sculptor croat Ivan Mestrovic

  • Omagiu, bibelou de portelan

    Despre Memorialul Renasterii din Piata Palatului s-a spus ca ar putea fi orice: un cartof, un cuib de berze, o maslina sau chiar un bibelou, dar in nici un caz o emblema a Revolutiei din 1989 si a martirilor acesteia, asa cum se prezinta. Mai mult, unii critici de arta spun ca monumentul, ca valoare artistica, nu face doi bani. Desi a costat 56 de miliarde de lei vechi.

     

    Trece zilnic de cel putin doua ori pe langa “bibeloul cu capul in nori” – asa cum ii spune Adrian Stoian, programator, noului monument din fata Senatului, dedicat eroilor Revolutiei din 1989. Recunoaste ca in momentul in care acesta a aparut in Piata Palatului a pierdut ceva timp sa-l analizeze, motiv pentru care era si sa intarzie la serviciu. Dupa mirarea de la inceput, monumentul a inceput insa sa-l lase indiferent. “Nu ma incanta si nici nu-mi displace”, spune Stoian. Ba din contra, uneori se amuza pe seama oamenilor care stau cu gura cascata si se intreaba sau incearca sa ghiceasca ce-i “acea chestie din varful sculpturii”. Cat despre persoanele care vin sa se reculeaga aici, despre acestea nu poate spune nimic – n-a vazut niciodata pe nimeni facand asta, desi trece des pe langa monument.   

     

    Insa daca Stoian are in momentul de fata o atitudine de trecator neatent fata de noul monument din centrul Bucurestilor, nu acelasi lucru se poate spune si despre o mare parte a artistilor plastici si vizuali sau a criticilor de arta din Romania. In mai putin de o luna de la ridicarea sa, artistul Vlad Nanca spune ca a auzit de la colegii de breasla o multime de apelative de genul un “cartof tras in teapa”, un “creier pe bat”, “un vector cu coronita”, un “kitsch cu patalama”, sau o “maslina-n scobitoare”.

     

              Sculptorul Alexandru Ghildus, autorul monumentului, spune insa ca nu e vorba de nici o teapa sau vreun cartof, ci e vorba de un obelisc  care are in varf o coroana.

     

    Insa reactiile produse de alura monumentului, care, conform autorului, ar trebui sa reprezinte un omagiu, au fost atat de puternice incat s-a ajuns sa se vorbeasca chiar de boicotarea si chiar daramarea monumentului. Ionut Cioana, artist plastic, spune ca se gandeste la realizarea unei instalatii cu care sa se proiecteze diferite imagini pe monument ca o forma de protest. Cioana e de parere ca “nu se poate face ceva ca monumentul sa inceteze sa existe. Insa putem sa spunem ce credem despre el, cu ajutorul acestei instalatii”.

     

    In momentul de fata, Memorialul Renasterii are deja doua replici, una care circula pe internet si una postata in piata. Replica on-line a lucrarii lui Ghildus e sub forma unui cutit care are infipt in varf un burete de sarma. Comentariul autorului e unul pe masura: “uite ba ca po”””” si io sa fac ca Ghildus. Deci o s-ajung mare, nici nu mai am de ce sa-mi fac griji. Nici nu ma mai duc la examen ca aia stiu deja ca sunt un geniu. Eu geniu. Eugeniu”. Cealalta replica e amplasata la cativa metri de sculptura din piata: e vorba de un stencil (un grafitti executat cu ajutorul unui sablon), in acest caz sintagma “Monumentul Erorilor”, imprimata pe un stalp de iluminat.

     

             Vlad Nanca crede ca Bucurestiul nu mai avea nevoie de un monument al eroilor, cel putin nu de unul amplasat in Piata Palatului.

     

    In acea zona, reclama la magazinul Univers””””all exprima perfect idealurile pentru care s-a luptat in ””””89, o multime de oameni iesind in strada atunci pentru a scapa de ratie sau de rafturile goale din alimentari”, spune artistul plastic.

    Dincolo de semnificatia sa, “tepusa” (titulatura oferita de multi artisti monumentului), nu face altceva decat sa accentueze haosul din centrul capitalei, in opinia lui Nanca. “E o zona plina de statui, cu acele masini ridicate pe pedestaluri si extrem de aglomerata”, afirma artistul.

     

     La Inaugurarea oficiala, de pe 5 septembrie, la care au participat si Traian Basescu si fostul presedinte al statului – Ion Iliescu, primarul capitalei Adrian Videanu a spus ca municipalitatea are un alt proiect in aceasta zona, mult mai interesant, pe care va incerca sa-l puna in practica. Pe de alta parte despre monument Videanu a spus doar ca e o chestiune de gust si ca lui personal nu-i place si nici nu-i cunoaste simbolistica.

     

    La randul sau, Mihai Oroveanu, directorul Muzeului National de Arta Contemporana, e de parere ca Memorialul Renasterii nu face decat sa scoata in evidenta absenta unei viziuni coerente privind monumentul de for public din Bucuresti. De altfel, Oroveanu considera ca termenul de monument e inadecvat pentru lucrarea pe care el o descrie drept “un bibelou ridicat la scara, un mediocru obiect de vitrina, al carui sens si simbolica starnesc tot soiul de intrebari”. Criticul de arta Tudor Octavian considera de asemenea ca monumentul arata ca un bibelou modernist supradimensionat, care forteaza relatia cu ambientul.

     

    Pe de alta parte, nu doar estetica monumentului starnit controverse. S-a discutat cu aprindere si despre modul in care a fost selectat proiectul lui Alexandru Ghildus.

    Dezvelirea statuii a avut loc pe 1 august, iar prezentarea de atunci a avut un fundal sonor creat de cativa bucuresteni indignati, in mare parte artisti si studenti la Facultatea de Arte, inarmati cu pancarte pe care scria “15 ani de tepe, nici un vinovat”. Insa monumentul se afla in centrul atentiei cu mai bine de un an inainte de inaugurare. In martie 2004, in ultimul an de mandat al lui Razvan Theodorescu la Ministerul Culturii, s-a organizat un concurs pentru realizarea unei lucrari care sa devina o emblema a revolutiei.

     

    Juriul, format din doi plasticieni, Ion Marchis si Bogdan Barleanu, un arhitect, Gheorghe Balasoiu si un reprezentant al Secretariatului de Stat pentru Revolutionari, Ovidiu Popescu, a avut de ales din 15 proiecte. Pe 16 martie 2004 a fost selectata propunerea lui Alexandru Ghildus, iar pe 2 august acesta incheia un contract cu Ministerul Culturii in valoare de 56 de miliarde de lei vechi. Pe 15 decembrie anul trecut, fostul presedinte Ion Iliescu si actualul presedinte Traian Basescu puneau piatra de temelie a viitorului monument intr-o zona des catalogata drept o aglomeratie de sculpturi, un loc aflat in suferinta din punct de vedere estetic. Criticul de arta Tudor Octavian, crede ca toata forfota s-a produs din cauza ca “nu avem mai multe monumente de discutat, ca nu exista o relatie vie intre productia sculpurala si urbanitate”. Dar recunoaste ca discutiile asupra acestei lucrari au fost iscate si de “suma investita in realizarea monumentului”.

     

    Realizatorul, Alexandru Ghildus, spune insa ca toate opiniile negative legate de lucrarea sa sunt “confectionate” si ca principala problema a contestatarilor e ca el a castigat concursul si cele 56 de miliarde. Artistul spune ca a creat “un spatiu de meditatie, unde vor putea veni parintii sau rudele martilor pentru a-i evoca sau pentru a depune flori”. Pe de alta parte, Ghildus crede ca lucrarea, care se doreste a fi un omagiu adus celor care au luptat si murit la revolutie, va deveni un simbol sau un reper turistic. Pana atunci unii critici, precum Tudor Octavian, spera ca toate controversele actuale sa fie in beneficiul lucrarii. Pana la urma si piramida de otel si sticla din Paris sau Turnul Eiffel au starnit controverse in momentul aparitiei lor.

  • N-aveti un sfat in plus?

    Activitatea de zi cu zi in compania dumneavoastra va da, uneori, mari batai de cap? Pâna aici, nimic anormal. Dar ce fel de necazuri aveti? Un angajat-problema, cumva? Poate ar trebui sa invatati atunci “Cum sa evitati problemele cu angajatii”, parcurgand un curs gratuit pe site-ul eHow.com.

     

    Daca lucrurile sunt chiar mai grave, nici o grija: puteti oricând citi rubrica “Cum se concediaza un angajat”. Sau poate aveti probleme cu bugetul? Sefii ar fi fericiti ca, in conditiile astea, sa veniti totusi cu propuneri inventive. De ajutor ar fi lectia “Cum poate fi gasita publicitate ieftina”, ca sa nu mai vorbim de “Cum se poate face rost de publicitate gratis”.

     

    Solutiile pentru toate aceste probleme pot fi gasite in mini-cursurile de afaceri de pe eHow.com, prezentate intr-o maniera semi-serioasa, dar utila. Pe site exista insa si alte numeroase domenii, cu sfaturi despre tot felul de posibile activitati care v-ar putea crea probleme la un moment dat. De exemplu, “Cum sa gatesti burger-ul perfect” (se pare ca e foarte important cu cine il mâncati dupa aceea!), “Cum sa repari o pana la masina” (i se intâmpla oricarui sofer de cel putin câteva ori in viata sa aiba nevoie de acest sfat) sau “Cum sa gasesti bani in nisip” (util probabil in concediu).

     

    Pentru o privire de ansamblu, site-ul numara câteva sute de mii de pagini cu sfaturi si are in jur de 4 milioane de vizitatori pe luna. Autorii au insa planuri si mai marete. Unul din proiectele la care lucreaza in prezent se numeste wikiHow, si reprezinta o baza de date cu sfaturi practice care urmeaza sa devina, cel putin asa si-au propus cei de le eHow, cea mai mare din lume. Particula “wiki”, aceeasi ca si in cazul enciclopediei cu acces liber Wikipedia, indica faptul ca baza de date va putea fi accesata si modificata de oricine vrea sa-si impartaseasca cunostintele cu ceilalti internauti.

     

    In final, o trecere rapida prin rubrica “Cum sa te imbogatesti peste noapte”, care ar trebui sa se afle printre cele mai citite, daca la respectiva intrebare chiar ar exista intr-adevar un raspuns. Asa, in schimb, trebuie sa va multumiti cu niste sfaturi pe masura – casatoriti-va cu cineva bogat (pentru care, spre binele dumneavoastra, ar fi bine sa aveti si ceva sentimente) sau mergeti la cazinou (dar retineti ca absolut toate jocurile sunt concepute pentru a va lasa mai multe sanse sa pierdeti decât sa câstigati).

     

    Cea mai realista este insa concluzia de final: “Pentru a deveni intr-adevar bogat, trebuie sa cheltuiti mai putin decât câstigati”. –

  • Bun venit in Star Trek!

    Chiar daca dorinta oricarui jucator inrait este sa se simta propulsat in mijlocul actiunii, gamerii au fost nevoiti sa se multumeasca cu atmosfera ceva mai pasnica de acasa, intretinuta de PC-uri si sistemele de sunet proprii. Acum, insa, lucrurile sunt pe cale sa se schimbe. Radical.

     

    Daca nu ati avut niciodata ocazia sa faceti un pas inainte si sa va treziti brusc cu arma in mana intr-un joc de actiune, sau culegand piatra si lemne pentru a construi un castel intr-un joc de strategie, acum tehnologia a evoluat suficient incat acest lucru sa devina realitate. Sau aproape realitate. O companie din SUA a creat un “holospatiu” virtual – creat cu ajutorul unor ecrane 3D de inalta definitie – in care jucatorii sunt invitata sa intre si sa se simta exact ca unul dintre eroii din jocul preferat.

     

    Compania HoloDek si-a propus, nici mai mult nici mai putin, sa-i plaseze pe jucatori intr-o realitate virtuala asemanatoare cu holospatiul de pe nava Starship Enterprise din cunoscutul serial Star Trek. Numele companiei este chiar inspirat din acest serial foarte cunoscut, camera de simulare virtuala din Star Trek numindu-se chiar “holodeck”. “Practic, ceea ce incercam sa facem este sa cream un cinematograf pentru gameri, in care sunetul si calitatea imaginii sa-i faca sa simta actiunea din joc”, a precizat vicepresedintele departamentului de tehnologie al HoloDek, Mike Fortier.

     

    HoloDek a pus la treaba computere extrem de puternice, care proiecteaza imaginea 3D pe ecrane cu diagonala de la aproximativ 45 de centimetri (17 inci), cat are un monitor obisnuit de calculator, pana la aproape 4 metri. Acestea vor fi practic niste cabine de joc dotate cu un scaun ce va avea propriile controllere si simulatori de miscare, astfel incat utilizatorii sa simta, spre exemplu, vibratiile bombelor care cad intr-un joc de razboi. Jucatorii vor plati 5 dolari pe ora, dar tariful va fi mai mic pentru abonatii care platesc o taxa de 40 de dolari pe an.

     

    O alta creatie a companiei este asa numita “Sfera”, care are un diametru de aproape 7 metri si ai carei pereti sunt de fapt ecrane pe care se va proiecta imaginea din joc, inconjurandu-l pe jucator si transpunandu-l direct in actiune. Pentru a intra in “Sfera”, biletul costa 1 dolar pe minut.

    Experienta oferita de aceste instalatii va fi incomparabil mai puternica decat cea din fata computerului de acasa, sunt de parere oficialii companiei. HoloDek intentioneaza sa deschida 160 de centre special amenajate pe tot teritoriul Americii (fiecare cu 350 de cabine de joc si cel putin o “Sfera”), in urmatorii cinci ani. Asteptam si in Europa.

     

     

  • Pretul cuvintelor

    Publicitatea pe web poate fi adesea enervanta, dar ea este cea care finanteaza nenumaratele servicii pe care acest colos informational ni le pune la dispozitie in mod gratuit. Mai mult chiar, publicitatea poate sa motiveze furnizorii de continut pentru a ne oferi informatii si servicii de calitate.

     

    Orice pagina web publicata – fie ca reprezinta doar informatie, fie este interfata unui serviciu complex – implica niste costuri si, in consecinta, trebuie sa genereze niste venituri. Si totusi, marea majoritate a web-ului este gratuita. Intrebarea fireasca este: de unde vin banii? Iar raspunsul este la fel de simplu: din publicitate.

     

    Publicitatea prin web este intr-o oarecare masura similara celei din alte medii. Varianta cea mai simpla si inofensiva este banner-ul, dar ne-am obisnuit deja cu formule mult mai spectaculoase – dar si mai agasante – cum sunt reclamele “pop-up” (care deschid ferestre) sau “pop-under” (care se activeaza sub continutul paginii si dispar dupa o vreme). Evident, interesul celui care plateste reclama este ca ea sa fie cat mai vizibila, astfel incat siturile cele mai cautate sunt cele cu cele mai mari valori de trafic (echivalentul tirajului sau audientei din mediile clasice).

     

    Insa pagina afisata de browser are dimensiuni limitate, banner-ul nu este vizibil tot timpul, exista numeroase programele care “ucid” reclamele pop-up iar abuzul de reclame tinde se scada popularitatea sitului. Dar toate aceste dezavantaje sunt compensate de un urias avantaj: interactivitatea. Pentru vizitator e suficient sa faca un clic pentru a fi “rapit” si dus la paginile menite sa-l convinga de avantajele unui anume produs sau serviciu. Acest mecanism simplu schimba ecuatia publicitatii prin faptul ca ofera o masura a impactului mesajului publicitar iar concluzia este imediata: nu conteaza atat numarul de afisari cat numarul de reactii.

     

    Noua ecuatie a publicitatii se cheama “pay-per-click” si a fost rapid fructificata de Yahoo si Google, care si-au cladit practic modelul afacerii in jurul acesteia

     

    Noua ecuatie a publicitatii se cheama “pay-per-click” si a fost rapid fructificata de cei doi monstrii ai internetului, Yahoo si Google, care si-au cladit practic modelul afacerii in jurul acesteia. Chiar daca Yahoo a iesit primul pe piata cu acest gen de servicii de publicitate, cumparand cu 1,63 miliarde compania Overture, modelul dezvoltat de Google pare sa fie cel mai complet si mai profitabil. Ideea comuna este ca impactul vizual al mesajului publicitar este mai putin important decat contextul in care este furnizat, adica precizia cu care este adresat publicului potential interesat. si cine intelege mai bine contextul decat mecanismele de indexare care stau in spatele marilor motoare de cautare?

     

    In esenta, Google actioneaza ca un broker ce intermediaza intre furnizorii de publicitate (advertisers) si furnizorii de continut (publishers). AdWords este un serviciu destinat advertiserilor, care au posibilitatea de a indica un scurt text publicitar si o adresa web impreuna cu o lista de cuvinte-cheie, pentru fiecare precizandu-se pretul maxim oferit pentru un clic. Cand un utilizator face o cautare pe Google folosind unul dintre cuvintele cheie, mesajele publicitare corespunzatoare sunt afisate in dreapta rezultatelor. Insa numarul mesajelor afisabile este limitat, asa ca selectia se face printr-un sistem automat de licitatie (metoda Wikrey – pretul e stabilit de a doua oferta ca marime). Clientii au la dispozitie statistici complexe pe baza carora pot modifica termenii, ofertele sau pot limita costurile zilnice la un anumit nivel.  

     

    Furnizorii de continut au la dispozitie serviciul AdSense, prin care se pot inscrie in sistemul Google pentru a afisa mesaje publicitare in paginile proprii. Mesajele furnizate de Google sunt selectate automat (dintre cele lansate prin AdWords) pe baza contextului paginii, dedus din sistemul de indexare a motorului de cautare. Pentru fiecare clic pe un mesaj publicitar din paginile sale, furnizorul de continut este platit de Google cu un procent din pretul pe care il incaseaza (cel stabilit prin licitatie). Acest procent nu este public, dar este estimat la circa 70%.

     

    Sistemul practicat de Google este extrem de interesant in dinamica sa. De pilda, sistemul de licitatie stabileste o “valoare” a cuvintelor-cheie, care poate da pretioase indicii despre evolutia interesului public. Dintr-un experiment realizat in 2002 reiese ca cel mai scump cuvant era “free” (gratuit) – evaluat la 1,33 dolari – in vreme ce “Freud” era cotat la doar 9 centi (limita minima admisa este de un cent per clic). Un alt detaliu de interes este ca ordinea in care apar anunturile nu este cea a pretului oferit, deoarece acesta este ponderat cu numarul mediu de clicuri, in ideea de furniza utilizatorului mai intai anunturile cele mai de interes. in fine, sistemul tinde sa incurajeze furnizorii care ofera continut de calitate. De pilda, un blog atractiv si frecventat poate aduce blogger-ului un venit consistent.

     

     

  • Laptopul cu doua "inimi"

    Producatorii se asteapta ca notebook-urile sa beneficieze de tehnologia dual-core cel mai probabil incepand din 2006.

    SIMBIOZA. Tehnologia Intel dual-core include, pe un singur cip, doua microprocesoare independente, care se “ajuta” reciproc pentru preluarea diverselor aplicatii rulate pe calculator, facandu-l sa opereze mult mai rapid.

    CONSUM REDUS. Fiind realizata pe arhitectura Pentium M, noua serie de procesoare pentru laptopuri reduce la maximum consumul de energie, astfel incat bateriile sa reziste mai mult.

    MULTIMEDIA. Tocmai puterea si consumul redus fac un astfel de laptop ideal pentru experientele multimedia, utilziatorul putand sa urmareasca o emisiune TV in timp ce asculta muzica favorita sau lucreaza la un document pentru birou.

  • Laptop sau televizor?

    La targul de la Berlin a fost prezentata o tehnologie prin care ecranul laptopului se poate scoate, pentru a fi transformat in televizor.

    INOVATIE. Specialistii Samsung au prezentat laptopul M70 cu ecran LCD cu diagonala de 19 inci (aproape 50 de centimetri), care poate fi detasat de calculator, pus pe un suport si utilizat separat pe post de televizor.

    ECONOMIC. Utilizatorul nu mai are nevoie de televizor in camera, dar nici de alt monitor atunci cand vrea sa lucreze pe PC-ul obisnuit.

    USOR. Cu toate ca este laptopul are un ecran foarte mare, Samsung M70 nu cantareste decat 4,4 kilograme, aproximativ cat un computer portabil cu performante medii.

  • IFA Berlin, pe scurt

    Organizat la inceputul lunii septembrie in capitala Germaniei de catre Deutsche Messe,  Internationale Funkausstellung (IFA) este considerat cel mai mare targ de electronice pentru consumatorii individuali.

    ACTORII. Conform celor mai recente date disponibile, la editia din 2003 au participat 1.000 de firme din intreaga lume si s-au inregistrat 240.000 de vizitatori. Anul acesta expozitia s-a intins pe 160.000 metri patrati.

    AFACERI. La anterioara editie s-au inregistrat comenzi in valoare totala de 2,4 miliarde de euro.

    PRESA. Jurnalistii acorda o atentie deosebita targului. La eveniment au fost acreditati 6.800 de ziaristi din 78 de tari.

  • Invazia gadgeturilor

    Laptopul-televizor, camera digitala pe post de player muzical, ecrane care schimba singure canalul in functie de unghiul din care sunt privite. BUSINESS Magazin a fost prezent la targul IFA Berlin, pentru a va prezenta cele mai extravagante realizari ale marilor producatori din lumea IT&C.

     

    Prin “traditie”, computerul de acasa are locul sau bine stabilit: langa biroul din camera de lucru. Totusi, cei mai mari producatori de tehnologie din lume, reuniti luna aceasta la targul IFA Berlin 2005, avertizeaza: nu mizati pe faptul ca va sta linistit acolo ani si ani de zile. Nu va mai trece mult pana cand PC-ul dumneavoastra de acasa va ciocani, nerabdator, la usa living-ului. Editia din acest an a celui mai mare targ de produse electronice de tip consumer din lume a fost dominata de inovatii si produse care graviteaza in jurul calculatorului personal.

     

    Invazia PC-ului nu a ocolit nimic. Computerul personal “vorbeste” cu toate echipamentele din casa, este in tot si in toate. De la gadgeturile de buzunar pana la imensele televizoare cu ecrane plate, care devin din ce in ce mai greu de “inghesuit” pe peretele living-ului si indeplinesc tot mai multe functii. Nici telefonia sau echipamentele pentru muzica si filme nu lipsesc de la apel.

    Firmele mari, prezente intotdeauna la astfel de evenimente, au profitat de ocazie ca sa le arate clientilor – sau potentialilor clienti – ce planuri au, dezvaluind astfel tehnologii care vor fi introduse pe piata cel mai probabil din 2006, dar care ar putea fi acceptate – sau nu, exista si varianta asta -de marea masa a utilizatorilor abia poate peste 5 ani.

     

    Pentru a demonstra ca impresia artistica e importanta, concernul sud-coreean Samsung a adus la IFA cel mai mare televizor cu plasma din lume, cu o diagonala de 102 inci (2,59 metri), suficient de mare pentru a fi folosit pe post de tabela de marcaj intr-un stadion de fotbal. “Modelul nu va intra in productie de masa din ratiuni pur economice. Am vrut doar sa ne demonstram capacitatea tehnologica”, a declarat pentru BUSINESS Magazin Manfred Haider, product manager pentru divizia de electronice a Samsung Austria.

     

    De asemenea, compania sud-coreeana a schimbat tehnologia televizoarelor clasice, cu tub catodic, realizand modele aproape la fel de subtiri ca televizoarele cu ecran plat si care ocupa mult mai putin loc in living. Aparatele din seria SlimFit sunt cu pana la 30% mai subtiri decat vechiul aparat TV, spun specialistii Samsung, care au creat, printre altele, si un motor grafic care permite vizionarea de imagini de inalta definitie (pana la 550 de miliarde de nuante de culori). Mai mult, sud-coreenii au prezentat o noua tehnologie pentru televiziunea pe echipamente mobile (telefon mobil, PDA, laptop), care adapteaza mai bine imaginea la dimensiunile mici ale ecranelor acestor echipamente.

     

    Iar lista nu se incheie aici. Samsung a prezentat si un laptop al carui ecran poate fi detasat si utilizat separat, pe post de televizor de camera. Laptop-ul, care se numeste Samsung M70 si are ecran LCD, cu diagonala de 19 inci (48,2 centimetri), a fost gandit special pentru consumatorii care nu si-ar permite sa cumpere separat un laptop si un televizor cu ecran plat. Mai mult, ecranul poate fi utilizat si ca monitor pentru PC-ul de acasa, pentru a economisi spatiu, dar si bani. In plus, M70 are un sistem DVD-player care nu are nevoie de Windows pentru a functiona. Specialistii coreeni spun ca filmul dorit poate fi vazut in 12 secunde de la introducerea discului in laptop.

     

    Tendinta spre multifunctionalitate se remarca si in alte segmente. Lansata tot la IFA, camera digitala VP-MS10, din seria Miniket, are sase functii disctincte. Face si filme, este player de muzica digitala, poate inregistra ca si un reportofon, este camera web si in acelasi timp joaca si rol de memorie USB Stick, pentru ca are suficient spatiu de stocare pentru fisierele pe care utilizatorul vrea sa le plimbe de acasa la birou sau invers. Senzorul este de 5,25 megapixeli, iar ecranul incorporat are o diagonala de 2,5 inci (6,35 centimetri). Are zoom optic de 3X si digital de 15X, utilizabile si in timpul filmarii. Camera include stabilizator de imagine si se poate conecta direct la o imprimanta.

     

    La IFA Samsung a mai lansat sase modele de playere audio, precum si un laptop ultra-usor, X1, care nu are mai mult de un kilogram, dar este o adevarata statie de lucru. Bateria tine acum 10 ore, iar laptopul include si capacitati multimedia (filme, muzica, jocuri video).

    Rivalitatea dintre Samsung si producatorul japonez Sony s-a simtit si la targul de la Berlin, cele doua companii ocupand primele doua standuri, la stanga si la dreapta intrarii in expozitie. Zvonurile ca Sony nu va participa la IFA anul acesta din cauza situatiei financiare nu tocmai roze s-au dovedit a fi eronate. Mai mult, Sony a ales pentru standul sau o abordare orientata exact spre consumer, design-ul fiind spectaculos, cu sapte camere diferite, separate prin cortine de matase de diferite culori. Japonezii nu au angajat nici un om pentru standul IFA, toate echipamentele putand fi testate direct de catre clienti. Cu toate acestea, Sony nu a impresionat prin lansari de produse noi.

     

    La fel ca si Samsung, si olandezii de la Philips au pariat pe televizoarele mari si in special pe tehnologia HDTV (High Definition TV), pe care o vad inlocuitoarea celei analogice, cel tarziu pana in 2010. “Acest pas inainte facut de tehnologia televiziunii obliga practic toate echipamentele digitale sa evolueze”, a apreciat seful diviziei de consumer electronics a Philips, Rudy Provoost.

    Tot pe ideea televiziunii de inalta definitie a mers si Matsushita Electric, proprietara brandului Panasonic. Oficialii companiei spun ca Europa a ramas in urma la acest capitol si ca vanzarile vor creste spectaculos in urmatorii ani, de unde si interesul marilor companii pentru acest segment.

     

    Studiile arata ca, pana in 2008, piata din Europa ar putea “inghiti” circa 15 milioane de televizoare de inalta definitie/an. Evident, mult mai scumpe decat cele pe tehnologia clasica. Cu toate acestea, la capitolul HDTV exista si televizoare cu tub, si care, probabil, vor fi printre primele adoptate, fiind si mai ieftine.

     

    Tot la IFA a incercat o revenire spectaculoasa in centrul atentiei celebrul producator german Grundig, cumparat de grupul turc Beko. La fel, producator britanic Alba a revenit cu produse digitale, printre care playere multimedia de buzunar si telefoane mobile.

    Nici japonezii de la Sharp nu au lasat problemele financiare sa-i afecteze prea mult, prezentandu-se cu unul din cele mai dinamice standuri. Compania a prezentat cel mai recent produs pentru industria media, ecranul plat LCD (cu cristale lichide) care permite vizionarea simultana a doua programe diferite. Ecranul nu este impartit in doua cum s-ar fi putut crede, ci ambele programe sunt afisate pe intreg ecranul si pot fi vizionate schimband unghiul din care acesta este privit. Compania a anuntat si primii sai clienti pentru aceasta tehnologie, care vor fi producatori auto precum General Motors sau Opel. De pilda, noul Opel Vectra Caravan va include ecrane Sharp pentru ca pasagerii de pe bancheta din spate sa poata urmari doua programe distincte in acelasi timp.

     

    Oficialii Sharp estimeaza ca vanzarile de televizoare LCD vor exploda anul acesta si vor ajunge in 2006 sa reprezinte aproape 13% din piata mondiala a televizoarelor. Conform studiilor independente, Sharp este acum lider de piata la nivel mondial pe segmentul televizoarelor LCD.

    Sud-coreenii de la LG au avut, de asemenea, o prezenta importanta la IFA Berlin, standul lor – al treilea ca marime – intinzandu-se pe o suprafata peste 2.600 de metri patrati. Compania a marsat puternic pe televizoarele cu plasma, fiind unul dintre principalii adepti ai acestei tehnologii care concureaza cu succes ecranele LCD. LG are si televizoare care utilizeaza cristalele lichide si care nu au lipsit din acest stand. Compania a raspuns de asemenea tendintelor din domeniul televizoarelor cu tub catodic, realizand o serie de aparate dotate cu tub ingust, gama botezata Super Slim.

     

    De asemenea, LG si-a prezentat cele mai noi telefoane mobile, printre care si cateva modele 3G. Producatorul sud-coreean a prezentat, in premiera, telefoane mobile si laptopuri care pot receptiona programele TV transmise prin satelit, prin tehnologia DMB (Digital Mobile Broadcasting – transmisite mobila in format digital). Aceasta este cea mai noua tehnologie care permite transmisia de emisiuni in format digital catre echipamentele mobile, in special catre cele de buzunar.

     

    Avansul computerului spre living-room este demonstrat si de interesul celui mai mare producator de cipuri din lume, Intel, pentru un targ destinat echipamentelor electronice de tip consumer. “Eu cred ca tehnologia Intel a intrat deja in segmentul consumer si este normal sa avem stand aici. De la existenta tuturor acestor segmente tehnologice si pana la imbinarea lor in casa digitala nu mai este decat un pas “, a declarat pentru BUSINESS Magazin Reiner Kreplin, program manager pentru Digital Home la Intel EMEA. Gigantul american a profitat de ocazie pentru a prezenta solutiile sale destinate in special serviciilor multimedia, precum si urmatoarea generatie de platforme software, care sunt asteptate sa imbunatateasca experienta utilizatorilor cand vine vorba de filme, jocuri video, muzica si fotografii.

     

    Intel a prezentat un laptop care utilizeaza viitoarea arhitectura pentru PC-uri mobile, adica tehnologia dual-core (doua procesoare pe un singur cip), si care urmeaza sa ajunga pe piata in a doua jumatate a lui 2006. Ruland simultan un film, un joc video, muzica digitala si aplicatii precum Word sau Internet Explorer, utilizatorul reuseste sa “tureze” procesorul la doar 30-33% din capacitate. Un rezultat notabil, insa computerul va aparea probabil pe piata la un pret pe masura performantei.

     

    Intel a adus la standul sau si celebrul automobil Mini Cooper, echipat cu ultimele tehnologii, probabil prima masina din lume care are hard-disc incorporat. Are un ecran cu navigare prin satelit (GPS) si un tablet PC cu tastatura detasabila pentru sofer, un computer pentru cel de pe locul din dreapta, televizoare si pentru cei din spate si asa mai departe. Se poate conecta la Internet prin tehnologie fara fir (WiFi) sau prin telefonul mobil (GPRS sau chiar 3G).

    Nu au lipsit nici bicicleta off-road care are un ecran LCD cu sistem de orientare prin satelit si functii multimedia, si nici placa de surf care contine un Tablet PC incorporat, bineinteles rezistent la apa.

     

    Din punct de vedere al comunicatiilor mobile, cel mai vizibil operator prezent la IFA Berlin a fost T-Mobile al Deutsche Telekom. Compania a prezentat telefoane inteligente, pe platforma Windows Mobile si a anuntat ca pregateste serviciul de acces la Internet prin reteaua 3G, care va oferi viteze de conectare de pana la 1,8 MB pe secunda.

    Diferentele dintre organizer-ul de buzunar si computerul de birou au fost sterse aproape definitiv de Sony, care a prezentat la standul Intel cel mai mic Tablet PC din lume. Inclus in seria Vaio, contine un procesor Centrino la 1 GHz, are 256 MB de RAM, hard-disc de 20GB si o versiune completa Windows. Ecranul nu este foarte mare, insa dispozitivul incape numai bine in buzunar. Iar pretul se va invarti in jurul a 1.800 de euro. Tablet PC-ul are o tastatura pliabila, pentru a fi mai usor de transportat.

     

    Pe post de concluzie, este suficienta declaratia unui oficial al companiei taiwaneze Acer. “Poate computerul personal sa castige batalia pentru living room? Noi credem ca deja s-a intamplat asta”, a spus Oliver Ahrends, director al filialei Acer Germania, referindu-se la modul in care laptop-urile sunt utilizate astazi pentru a consuma, impreuna cu intreaga familie, muzica, filme sau jocuri video.