BusinessMagazin

Author: adison

  • Mega Image are un nou supply chain director

    Stathakopoulos gestioneaza intregul lant de aprovizionare de la logistica la departamentul commercial, responsabilitatile sale urmand sa fie concentrate pe dezvoltarea sistemului de logistica si coordonarea eforturilor comerciale ale retelei.

    “In timpuri economice dificile si nesigure este cu atat mai provocator sa lucrez pentru o companie cu obiective mari de crestere si planuri de expansiune solide” a declarat Michael Stathakopoulos.
    Michael Stathakopoulos s-a nascut in Grecia. A studiat in cadrul Universitatii Tehnice din Atena si a obtinut un Master in Business Administration de la Hellenic Management Association. Inainte de a se alatura echipei Mega Image, Michael Stathakopoulos a lucrat in Grecia pentru DHL Express (Hellas) SA pe pozitia de director comercial timp de 3 ani.
    El si-a inceput cariera profesionala in cadrul Colgate-Palmolive (Hellas) SAIC, unde pe parcursul a zece ani a detinut diverse pozitii de conducere in departamentele de vanzari si customer marketing. Acolo a acumulat si experienta internationala, o anumita perioada de timp gestionand diverse proiecte de importanta majora in cadrul Colgate’s European Headquarters in Paris, Franta.

    Dupa 4 ani petrecuti in Mega Image, Wim Maris a decis sa se alature echipei Lion Super Indo din Indonezia, parte din Delhaize Group pe aceeasi pozitie de supply chain director. Wim Maris si-a inceput colaborarea cu Mega Image in 2005 ca director comercial, ca apoi sa devina preia pozitia pe care a ocupat-o pana de curand.

    Fondata in 1995, Mega Image are o retea ce cuprinde 40 supermarketuri in Bucuresti, Constanta si Ploiesti. Cifra de afaceri realizata de companie anul trecut se plaseaza conform unor estimari in jurul valorii de 130 de milioane de euro.
    Pe piata romaneasca in segmental supermarketurilor mai sunt prezenti Billa, Primavara, Carrefour Express, G’Market si Interex.
     

  • SIF-urile, oprite de la tranzactionare

    Bursa a oprit transferul actiunilor SIF la debutul zilei de miercuri, dupa ce a primit de la parlament o initiativa de modificare a legislatiei pietei de capital prin care se urmareste eliminarea pragului maxim de detinere de 1%. "Am decis aceasta suspendare deoarece am primit de la Parlament o propunere de modificare a legislatiei pietei de capital pentru elimnarea pragului de detinere", a declarat pentru MEDIAFAX directorul general al BVB, Anca Dumitru.

    Propunerea de modificare a legislatiei este semnata de 16 senatori si 3 deputati si mentioneaza ca pragul de detinere de 1% prejudiciaza drepturile corporative ale actionarilor celor cinci societati de investitii financiare (SIF), ingreunând sau chiar facând imposibila exercitarea unor drepturi. Printre drepturile care le sunt limitate sunt enumerate cel de cerere pentru completarea ordinii de zi a AGA, cel de a solicita convocarea adunarilor generale, de a cere auditorilor interni ai SIF-urilor sa verifice anumite fapte si de alegere a administratorilor prin metoda votului cumulativ. SIF-urile au fost oprite doar 30 de minute de la tranzactionare, iar intre timp tranzactiile cu cele mai lichide 10 actiuni de la BVB au fost realizate la preturi cu 2,94% mai mari fata de referinta.

    Evolutia pietei de la Bucuresti a fost determinata de tendinta usor ascendenta a marilor burse europene, care la debutul perioadei de tranzactionare a sedintei de miercuri erau in crestere cu 0,1% – 0,3%. Bursele din Asia au incheiat sedinta de miercuri in crestere cu 0,1-1,9%. Indicele extins al Bursei BET-XT, care reflecta traiectoria primelor 25 de actiuni in functie de lichiditate, inclusiv SIF-urile era cotat la ora 10:30 cu 4,45% peste valoarea de marti. Evolutia pietei a venit pe o lichiditate de 3,1 milioane de lei (740 de mii de euro). Cele mai lichide societati de investitii erau Biofarm (BIO), SSIF Broker (BRK) si Banca Transilvania (TLV). Actiunile Biofarm erau cotate la 0,189 lei, pret in crestere cu 8,62% fata de referinta, SSIF Broker erau tranzactionate la 0,195 lei, pret in crestere cu 10,1% fata de referinta, iar Banca Transilvania cu 1,180 lei , pret in crestere cu 4,4% fata de referinta.

  • A World Without Crisis

    French fund AGF Private Equity, part of the Allianz Group, financed the eRepublik Labs with two million euros, the company behind the eRepublik virtual game developed by Romanian George Lemnaru, through a capital inflow, thus taking over an unspecified minority interest, with the shares issued precisely to make the deal possible.

    The two companies, however, started working together a year ago, when AGF Private Equity made its first investment, 200,000 euros in exchange for 4% in eRepublik. One of the smallest in its entire history, if we take into account the investments owns a portfolio that exceeds 2.5 billion euros, of which 20% directed to 60 IT&C and Internet companies. One might say that the first investment was an experiment, followed up with a ten times higher funding. ”Sometimes we invest in the first stages of the development of a company that has potential, and eRepublik is one of them; this new transaction confirms the bet on the virtual world,” says Guillaume Lautour, member in the companyís board of directors. Also in June 2008, Alexis Bonte, majority shareholder and chief executive of the company invested another 150,000 euros, besides the 200,000 he contributed as start-up capital, thus boosting his stake to 70%. At that moment eight entrepreneurs and business-angel type investors, among which two Romanians who had been living in France for a long time, joined the shareholders of the business. The total investment in eRepublik so far exceeds 2.75 million euros. In figures, last year’s deal, 11% in the company for 550,000 euros, means eRepublik has reached a value of 5 million euros, which makes it the most valuable website in Romania. ”Yet the current financing was based on a higher than initially assigned evaluation,” Bonte says.

    ”I believe the only investments that stand chances over the coming period are particularly those made online,” believes Vlad Stan, founder of SeedMoney, a kind of an investment fund that provides up to 50,000 euro support to new online projects, in exchange for a minority interest. It should be made clear though that a good online business does not mean adjusting a known international project such as YouTube for instance, or in this case the Second Life virtual world, to a small scale, but the exact opposite, developing a local project towards global reach. And the economic crisis is, in Alexis Bonte’s opinion, one of the best moments to invest in a start-up company, which tends to be more stable unlike the foreign capital markets, which are extremely volatile, or the big companies, which are going through a rough time and have to streamline.

    ”The two millions euros received from AGF Private Equity will be used over the next twelve months in order to develop each component of the game in greater detail,” says Alexis Bonte, explaining why so much money was needed for a platform that has expanded with investments of approximately 750,000 euros over the last two years. ”At this moment, the game is only 25% of what it will be as a result of the investments. In five years it could become the World of Warcraft of virtual worlds,” Bonte says. Subsequently, eRepublik will integrate a much more tactical combat system, while for the political component Lemnaru wants to develop a number of personalised administration types for each of the sixty countries in the game so that monarchy and dictatorship could be alternatives to the existing semi-parliamentary democracies.

  • New Hotels Can Wait

    Most projects were stopped, some due to lack of funding, others due to lack of courage, and there is no talk of any new projects. Only some of the investments planned a long time ago remain. Radu Enache, owner of the Continental hotel chain, is afraid. Not so much because of the difficult period, which has pushed him to take almost desperate steps, such as giving the receptionist a green light to negotiate accommodation fees. He is much more afraid of the unstable exchange rate and of the Government’s decisions, of tax increases and of the non-existent strategy of the newly-re-established Ministry of Tourism.

    ”How can I go ahead with building the hotel in Timisoara, where I have funding ready and am prolonging talks with the constructor so as to buy more time, while they are preparing a 4.8 RON/euro rate,” Radu Enache asks. Although he is scared of the economic environment, the businessman has decided to start the constructions he had planned for this year, although problems do exist. ”For the time being we have our funding secured and we are seeking to streamline more expensive funding taken out a while ago; because of this, in fact, we are not 100% covered in terms of financial resources, and we have a 12% budget deficit against last year.”

    The owner of Continental hotels says he will try to solve this problem via a capital increase, which will take place within the next few months. Also in view of securing more financial resources for investments, the businessman has decided to sell the Hello hotel in Bucharest opened last year and put at 18 million euros, via a sales & lease back contract. This year Radu Enache says he will in fact start two projects, in Timisoara and in Bucharest. The two projects are based on the same concept – they have an integrated hotel structure (several types of hotels in one architectural complex), a concept for which Radu Enache sealed a deal with Czech investment fund PPF last year alongside the sale of a 30% stake in the Continental Hotels business (the deal was concluded in the summer of 2008 and put at 30 million euros). The first project that Enache says he will start is the one in Timisoara – which includes a Continental Forum hotel (with 120 rooms), an Ibis hotel (174 rooms) and a conference centre which will be able to host events accommodating 1.500 people.

  • The New HR

    The new HR strategies no longer have anything in common with what has been happening until now: no one is hiring, but instead making people redundant, salaries are no longer going up, but down, and skills for which training is held have changed. ”I think that now, more than ever, the general manager needs the human resources manager for strategy and involvement. It is crucial that they should work together,” says Calin Tatomir, general manager of Microsoft Romania, a company that recently came out fourth in the Best Employers ranking compiled by human resources consultancy firm Hewitt Associates and Monday Insight Romania.

    After a long time during which human resources managers had been complaining that they were not regarded as strategic partners in companies, but rather as mere performers of administrative tasks, the top management is now giving them their rightful place back. The main reason is that the recent restructuring cannot be done without the help of the human resources department. Similarly important is stimulating those that stay and have to work harder than before, but are paid the same or even lower salaries. At any rate, the role of the human resources manager at this time is more important and more novel than ever. ”The crisis has made us creative and stimulated us to move faster than the workforce market. A context was created for us to carry out activities we would have done at a different scale if circumstances had been different: interdepartmental trainings, internships for students, outsourcing of certain operations,” says Anca Iancu, human resources manager of ING Asigurari de Viata.

    This is not a first, though. Human resources departments have always seen hectic activity. Until last year, that meant hiring people en-masse, fierce negotiations, the rush for the best contracts with various suppliers of products or providers of services that could be included in the perks package of the employees, training programmes as sophisticated as possible. Now it is all about the exact opposite. Amid constant cost cutting steps, the priorities and goals of the human resources managers have radically changed.

  • Around the World

    The number of those embarking on a trip to discover the world has risen lately, with travelling around the world now also being perceived as an escape from the bleak everyday. When Suzanne Schaefer was made redundant from her position as HR manager at Lehman Brothers, she went through the same routine as any other unemployed person. She updated her CV, registered with the database of recruitment agencies, but did not manage to find a solution. Then she decided to go on a two-week trip to Vietnam. But her trip left her longing for more and she decided this was the perfect time to see the world.

    The former Lehman Brothers HR manager is only one among many who decided to take advantage of the current state of things and see the whole world. One of the best-kept secrets of airline operators is the around-the-world ticket – it is valid for a year, can include up to 15 stops around the world, of at least one day, and can be acquired at prices that range from 2,500 to 10,000 euros (for business class and first class). Although it is not promoted at all by airline operators, the ticket is available with any of the big alliances, and entails major savings on transport expenses (which, in the case of long haul flights, are what the bulk of the budget is spent on).

    One of the ground rules is that you have to stick either to an eastbound or a westbound trajectory, on condition of paying an extra fee, while destinations can be changed even during the trip. Although the crisis has changed consumer habits, the appetite for luxury is still there. This means there are also agencies that sell the exclusive variant of the trip around the world. Two companies, TCS Expeditions and Starquest Expeditions, offer voyages on board of a private Boeing 757 private jet, equipped with doctors, guides and art experts. For instance, the ”Seven Seas Odyssey” package from TCS, a three-week trip around the world, with stops in lesser known places, such as the ruins of the Leptis Magna city in Lybia, costs around 35,000 euros.

  • Top BM: Cele mai mari lanturi de restaurante din Romania – GALERIE FOTO

    Bilantul este rezonabil, luand in calcul puterea financiara considerabila din spatele lanturilor internationale de fast-food, aflate in continua expansiune pe mapamond in ultimele doua decenii, si de cererea in crestere din Romania pentru astfel de produse. Mai trebuie luat in considerare si faptul ca piata restaurantelor din Romania este foarte fragmentata si ca foarte putini proprietari de restaurante din Romania au tinut cont de crearea unui brand de profil. Cei mai multi proprietari au deschis unul-doua restaurante sau au preferat sa creeze in paralel mai multe branduri.

    Potrivit datelor furnizate de companii, 250.000 de romani mananca zilnic fie la McDonald’s, fie la KFC. Cele doua lanturi americane sunt totodata cele mai mari retele de restaurante din Romania, atat ca dimensiune, cat si ca cifra de afaceri pe 2008. Liderul pietei, McDonald’s, cu peste 60 de unitati deschise in Romania incepand cu anul 1995, a inregistrat in 2008 o cifra de afaceri de 108 milioane de euro, in timp ce KFC, intrat pe piata cu doi ani mai tarziu, are 33 de restaurante in Romania si a insumat anul trecut incasari de 40,5 milioane de euro.

    Chiar si inceputul de an 2009, sosit cu estimari sumbre pentru restaurantele traditionale, le-a adus specialistilor in burgeri cresteri ale incasarilor si perspective roz asupra viitoarelor extinderi. McDonald’s a finalizat primul trimestru din 2009 cu un plus de 10% in incasari fata de anul precedent (o rata similara de crestere inregistrand si in cazul profitului) si trei unitati noi, la Bucuresti, Sibiu si Piatra-Neamt. Planurile de extindere, care presupun investitii de pana la 4 milioane de euro pe restaurant, par insa sustinute de cererea existenta. Si KFC, franciza adusa in Romania de omul de afaceri Gabriel Popoviciu (care mai detine in Romania si franciza Pizza Hut), a avut o cifra de afaceri de 8,4 milioane de euro, in crestere cu 9%, in primele trei luni din 2009. In plus, cele doua noi locatii deschise anul acesta (cu o investitie totala de peste 2,1 milioane de euro – KFC Gara de Nord si KFC drive-thru de la Sibiu) vor fi urmate de alte doua, aflate acum in constructie – una in Bucuresti si una in Timisoara. “Vom continua sa deschidem noi restaurante daca vom avea ocazii bune, mai ales din punct de vedere imobiliar”, spun reprezentantii US Food Network, care opereaza reteaua KFC.

    Burger King, al treilea mare lant de fast-food american si ultimul intrat pe piata locala, in aprilie 2008, numara deja 8 unitati si spera sa ajunga la 50 de locatii in urmatorii 5 ani. Oficialii Atlantic Restaurant System spun ca pana in aprilie 2009 au depasit deja planul de extindere cu 3 unitati, asa ca sunt “relaxati” in ceea ce priveste deschiderile: “Vrem ca anul acesta sa ne continuam dezvoltarea, deschizand noi locatii, dar momentan reanalizam conditiile pietei si incercam sa integram planul initial in contextul economic actual.” In momentul de fata, cele 7 restaurante Burger King din Bucuresti, plus cel deschis la Constanta, numara in medie peste 500 de clienti intr-o zi.

    De partea cealalta a topului, proprietarii de restaurante traditionale anunta incasari in scadere pentru anul in curs si se vad in situatia de a-si domoli ritmul de extindere. Tocmai de aceea, omul de afaceri Dragos Petrescu, romanul cu cele mai multe restaurante, care detine, pe langa City Grill, si restaurantele Caru’ Cu Bere, Buongiorno si cafenelele City Cafe, a decis recent sa intre pe piata de fast-food, cu restaurantele Bundetot. Noul brand a venit ca o adaptare la contextul pietei, caci Petrescu a luat decizia de a se lansa intr-un business de tip fast-food dupa ce a remarcat tendinta de micsorare a notelor de plata din restaurantele traditionale.

    Primul Bundetot a fost inaugurat in luna februarie 2009, avand la baza un plan de afaceri bazat pe o tranzactie medie de sub 4 euro/persoana. In prima luna, incasarile au fost de 25.000 euro, dar Petrescu spune ca e prea devreme sa vorbim de performantele noii locatii. Cert este ca Bundetot este baza extinderii lui Dragos Petrescu in acest an – in luna septembrie urmand sa fie inaugurate trei noi unitati la Focsani, Braila si Bacau.

    Pe de alta parte, Petrescu se confrunta cu diminuarea incasarilor in celelalte restaurante, dar mizeaza totusi pe o stagnare a cifrei de afaceri in acest an, la 14 milioane euro. “Anul 2009 sta sub semnul scaderii notelor de plata, fenomen indus chiar de noi. Strategia adoptata este de a atrage clienti prin consum similar la preturi mai mici ca pana acum.” Prin urmare, chiar daca numarul clientilor (atrasi zilnic in restaurantele City Grill de ofertele speciale) a crescut cu circa 5%, notele de plata s-au diminuat in medie cu minimum 10%, asa ca, la finalul zilei, incasarile se situeaza tot sub linie. Clientii sunt si mult mai conservatori in momentul in care comanda, explica proprietarul City Grill. Cele mai afectate sunt restaurantele situate in centrele comerciale, dupa cum spune tot Dragos Petrescu: “Daca in restaurantele din centru vanzarile au crescut cu 10%, cele din centrele comerciale vand cu 20% mai putin”. Cu toate acestea (sau poate tocmai de aceea), Petrescu lucreaza inca la proiectul celui mai mare City Grill, aflat in stadiu avansat de constructie si care ar trebui sa fie inaugurat la mijlocul verii. Odata deschisa noua locatie, City Grill va ajunge din urma lantul rival La Mama, care ocupa o pozitie mai sus in top, la diferenta de o unitate.

    Catalin Mahu, proprietarul retelei, nu se grabeste insa sa isi mareasca numarul de unitati: “Strategia de extindere exista in continuare, dar toate la timpul lor”, spune el. Nici in cazul La Mama nu exista o scadere reala a numarului de clienti (care ajunge la 5.000 pe zi), ci doar o micsorare a valorii notei de plata (care a ajuns acum la aproximativ 15 euro, in loc de aproximativ 17-20 de euro in 2008). Mahu prefera insa sa vorbeasca “in lei” acum, “pentru ca folosirea euro inseamna automat o scadere cu 20%, din cauza volatilitatii crescute a monedei nationale.” Mahu, care detine, pe langa cele sase restaurante La Mama, si patru cafenele sub brandul Cafepedia, e in discutii pentru alte cinci locatii, dar se arata mai degraba precaut in privinta unei extinderi agresive: “Pe piata de restaurante, nu exista foarte multe lanturi si orice deschidere se face din profit. ”

    De aceea, spune Mahu, prefera dezvoltarea in franciza: “E drept, in loc sa castigi 10 lei, castigi 2 lei. Dar nu trebuie sa muncesti pentru ei”. Ca si Petrescu de la City Grill, Mahu a observat un numar mai mare de clienti (plus 2-5%), dar si o scadere a notei de plata cu 10%. Pentru 2009, proprietarul La Mama preconizeaza stagnarea cifrei de afaceri, la 9 milioane de euro: “Am luat in calcul o scadere cu 10% a afacerii intr-un scenariu pesimist, iar intr-unul optimist, cifra de afaceri ar putea creste cu pana la 20%. Tarifele sunt insa cele de anul trecut. Prefer sa negociez la sange cu furnizorii sau sa import decat sa cresc preturile.”

  • Bursa a inchis in scadere usoara

    Evolutia pietei de la Bucuresti a fost diferita de cea a marilor burse europene, care au inregistat crestereri cu 0,1% – 0,5%. Bursele din Asia au incheiat sedinta de marti in scadere cu 1,8-3,1%. Ultimele tranzactii cu cele mai lichide zece actiuni au fost efectuate la preturi in medie cu 0,26% mai mici fata de referinta. Titlurile companiilor din sectorul energetic au adus o scadere a indicelui BET-NG cu 0,8%. Indicele extins al Bursei BET-XT a incheiat sedinta de marti in scadere cu 0,26%.

    Evolutia pietei a venit pe o lichiditate de 37,5 milioane de lei (8,9 milioane de euro). Cele mai lichide actiuni au fost SIF Oltenia (SIF5), SIF Moldova (SIF2), SIF Transilvania (SIF3) si BRD – Groupe Societe Generale (BRD). Actiunile SIF 5 au fost cotate la 0,820 lei, pret in crestere cu 1,23% fata de referinta, SIF 2 au fost tranzactionate la 0,670 lei, pret in crestere cu 0,76% fata de referinta, SIF 3 cu 0,390 lei, pret in scadere cu 1,77% fata de referinta, iar BRD – Groupe Societe Generale cu 8,050 lei, pret in scadere cu 1,23% fata de referinta.

  • Mall-uri de criza – GALERIE FOTO

    Suprafete de doua ori mai mari in comparatie cu Bucuresti Mall, primul centru comercial modern inaugurat acum zece ani; un hipermarket de mari dimensiuni printre chiriasi; magazine de bricolaj sau mobilier; zone de divertisment; elemente de arhitectura menite sa atraga vizitatorii. Acestea sunt principalele elemente invocate de dezvoltatorii AFI Cotroceni Mega Mall si Sun Plaza pentru a justifica increderea in cele doua proiecte, desi ambele vor fi deschise intr-o perioada nefasta pentru segmentul de retail.

    “Eu nu vorbesc doar despre faptul ca vom deschide in acest an, ci imi asum ca vom inaugura in 2009”, sustine Mircea Curuia, deputy general manager al companiei franceze EMCT, dezvoltatorul Sun Plaza, amplasat in zona de sud a Capitalei. “Nu pot spune ca se lucreaza in trei schimburi pe santier, dar doua si jumatate sunt clar. Se lucreaza 18-20 de ore pe zi, si la 1 noaptea se lucreaza”, afirma la randul sau Michael Richard, directorul general al companiei, pentru a raspunde mai multor voci, de la consultanti imobiliari la retaileri, care siau exprimat in ultimele luni neincrederea privind inaugurarea proiectului in acest an.

    Sun Plaza, aflat in portofoliul Sparkassen Immobilien, subsidiara a grupului bancar Erste, ar trebui sa isi deschida portile la sfarsitul lunii octombrie, la circa o luna dupa Cotroceni Mega Mall, proiect dezvoltat in partea de vest a orasului de catre AFI Europe, care va fi si proprietarul proiectului. Cele doua proiecte vor fi astfel, alaturi de Cocor Luxury Store, care este insa mult mai mic, ultimele centre comerciale ce se vor deschide in Bucuresti pentru o perioada buna de timp, dupa ce ultimii doi ani au adus deschiderea a sase centre comerciale.
    “Nu vad in urmatorii doi-trei ani un alt centru comercial de mari dimensiuni care sa fie finalizat”, afirma si Monica Barbu, vicepresedinte al companiei de consultanta imobiliara The Advisers. Potrivit datelor comunicate de companiile imobiliare pentru suplimentul BUSINESS Magazin “Piata imobiliara 2009 – Iesirea din criza?”, in urmatorii doi ani nu este anuntata nicio finalizare de centru comercial nou in Bucuresti, dupa ce proiecte precum Promenada Mall, parte a Floreasca City, sau Galleria Bucuresti au fost amanate din pricina dificultatilor de obtinere a unei finantari bancare.

    “Exista acum comercianti care inainte de a semna un contract de inchiriere solicita sa le fie comunicat gradul de preinchiriere din acel moment”, mai spune Monica Barbu, pentru a exemplifica diferentele dintre perioada actuala si perioada de boom. Sun Plaza are acum un grad de inchiriere de circa 85%, in timp ce AFI Cotroceni Mega Mall are inchiriat aproximativ 90% din spatiu, astfel incat reprezentantii celor doi dezvoltatori sustin ca nu sunt modificari majore aduse de criza in ceea ce priveste interesul comerciantilor pentru proiectele lor. “N-am facut nicio reducere. Daca un retailer doreste sa iasa din mall-ul nostru, avem deja altii pe lista de asteptare”, sustine Reuven Havar, country manager al AFI Europe.

    De altfel, ultimele spatii disponibile intr-un centru comercial sunt inchiriate la un pret mai mare si mai ales de magazine cu suprafete mai reduse. “Avand in vedere ca nu se intrevad in viitorul apropiat noi proiecte, vor fi cu siguranta alti retaileri care vor dori un spatiu, chiar daca nu inainte de deschidere. Si nu vor avea decat optiunea eliberarii unui spatiu in proiectele deja existente care merg bine”, afirma vicepresedintele The Advisers in legatura cu posibilitatea unui dezvoltator de a obtine venituri mai mari din inchirierea ultimelor suprafete libere, in ciuda perioadei de criza economica.
    Contextul actual va avea insa cu siguranta un efect asupra evolutiei pe termen scurt a celor doua centre comerciale, chiar daca reprezentantii companiilor implicate in proiecte se declara optimisti. “Cand am desenat pentru prima oara Sun Plaza, in 2005, nu exista boom-ul imobiliar si am fost foarte conservatori. De aceea am facut o supraancorare a centrului”, explica reprezentantii EMCT. Cu circa 150 de magazine, Sun Plaza ar trebui sa genereze, potrivit estimarilor EMCT, vanzari anuale pentru comercianti de peste 400 de milioane de euro. Pentru proiectul AFI sunt prevazute 270 de magazine, potrivit ultimelor informatii disponibile.

    Amplasarea in zona Piata Sudului este a doua ratiune de optimism adusa in discutie de catre managerii EMCT, care considera “slaba” competitia formata din City Mall si recent deschisul Grand Arena, din pricina diferentelor dintre mixul de chiriasi. City Mall este de altfel unul dintre proiectele comerciale din Bucuresti cu cele mai slabe rezultate, in timp ce Grand Arena s-a inaugurat in luna martie a acestui an cu mai putin de jumatate dintre magazine deschise. “Vom avea un hipermarket deschis 24 de ore, primul cinema Imax 3D, amplasamentul este foarte bun, cu statia de metrou din apropiere, avantajele sunt multiple si credem in succesul proiectului”, afirma la randul sau Reuven Havar de la AFI Europe. Competitia AFI Cotroceni Mega Mall va fi insa foarte puternica, tinand cont ca in partea de vest a Capitalei exista deja de mai multi ani Plaza Romania, galeriile comerciale ale Carrefour Orhidea si Cora Lujerului, precum si recent inauguratul Militari Shopping Center. In plus, iesirea din oras din acea zona a devenit in ultimii ani un pol al comertului, cu hipermarketuri, magazine de mobila si bricolaj sau primul outlet din tara.

    “Consider ca zona de sud, spre exemplu, va fi acoperita pentru moment, insa in est sau in nord inca este loc. In plus, nu exista o formula matematica din care sa tragi o concluzie privind saturarea unei piete. Pe de alta parte, este foarte dificil sa iei din vizitatorii unui proiect, dar nu imposibil”, considera Monica Barbu.

  • Un salam bun de criza

    Celui care a creat reteta salamului cunoscut acum ca “de Sibiu” nici nu i-a trecut prin minte ca, peste aproape o suta de ani, doua firme isi vor disputa drepturile asupra retetei lui. Saptamana trecuta, Caroli Foods a scos pe piata Salam de Sibiu, invocand la lansare numele “celebrului Filippo Dozzi”, inventatorul retetei. Referirea la producatorii originali a fost facuta in virtutea “unei abordari de marketing”, dupa cum au declarat ulterior reprezentantii companiei.

    Initial numit Salam de vara, produsul a capatat denumirea actuala din pricina faptului ca era vamuit la Sibiu, prima mentiune sub acest nume fiind facuta in 1932 intr-o comanda a lui L. Patac, furnizor al Curtii Regale, catre fabrica fratilor Dozzi din Sinaia. Pret de aproape un secol, reteta si procesul tehnologic au fost pastrate in fabrica de la Sinaia, aflata acum in proprietatea grupului de firme Angst, afirma Sorin Minea, presedintele grupului cu activitati in domeniul procesarii carnii. Ca replica la actiunea de marketing a concurentilor, Angst sustine ca poate atesta documentar ca este primul producator al acestui tip de salam.

    Referirea la traditie, la vechime, este menita sa puna consumatorul in relatie cu un produs ce ofera familiaritate si incredere, decripteaza Stefan Liute, strategy director la firma de branding Grapefruit. “Obisnuinta inseamna adeseori macar a include brandul respectiv pe lista de optiuni de cumparare, daca nu chiar a-l transforma in singura alegere”, declara Liute, care e de parere ca romanii mai in varsta sunt mai atasati de marcile traditionale decat tinerii.

    Care este totusi miza acestei lupte in declaratii, din moment ce pe piata erau deja sapte firme ce fabrica faimosul mezel? Dupa spusele lui Minea, vanzarile de salam de Sibiu inseamna cam 5% din cifra de afaceri realizata de Angst, care a ajuns anul trecut la 66 de milioane de euro. Un calcul rapid indica vanzari de nici 3,5 milioane de euro, in conditiile in care compania detine cam o treime din toate vanzarile acestui tip de salam, plasate la “80-90 de tone pe luna”, dupa cum afirma presedintele companiei, citand date ale Institutului National de Statistica.

    Prin urmare, valoarea totala a vanzarilor in aceasta nisa se invarte in jurul a 10 milioane de euro, raportat la o piata a carnii si a preparatelor din carne apropiata de un miliard de euro anual. Insa competitia se ascute, iar criza face deja primele victime si printre mezelari: Dumitru Stefanescu, proprietarul producatorului de mezeluri din vanat Stenyon, a cerut intrarea in insolventa a companiei sale, dupa ce nu a mai putut acoperi datoriile de aproximativ 3 mil. euro acumulate in ultimii ani.
    Nu e de mirare ca producatorii nu ignora nicio varianta de crestere a vanzarilor. “Companiile au vazut in salamul de Sibiu, care are vanzari constante, o oportunitate de a mai vinde ceva”, afirma Minea. Pentru lansarea noului salam, grupul Caroli a cheltuit 50.000 de euro, in special in scopul “recuperarii retetei originale si cercetarea asociata”, conform declaratiilor lui Andrew Taylor, vicepresedinte comercial al Caroli Foods. Numai pentru serii succesive de testari a fost necesara o perioada de un an, a mai precizat Taylor.

    Cei sapte producatori de salam de Sibiu, printre care se numara Angst, Agricola Bacau, Salonta, Reinert si Aldis, s-au reunit intr-un grup menit sa impuna respectarea retetei si a procedeului de fabricatie pentru un produs ce are calitatea de brand national. Asocierea lor are acum valoare mai degraba pe hartie, dar s-ar putea traduce in vanzari de mai multe zeci de milioane de euro daca si-ar gasi drumul la export. Pentru ca “salam de Sibiu” si “carnati de Plescoi” (care genereaza vanzari si mai mici) sunt singurele nume romanesti din intreaga industrie a carnii care au calitatea de brand national, asa cum numele de sampanie poate fi atribuit doar vinului spumant produs in regiunea franceza Champagne.

    In privinta denumirilor de origine controlata, domeniul carnii este cel mai sarac, pentru ca, din toate cele 76 de nume recunoscute de UE, doar doua revin procesatorilor din bransa. In schimb, procesatorii de lactate sunt mai castigati, avand drepturi de fabricatie pentru cateva zeci de produse – laptele Cedra de Apuseni, casul de Baschiu, branza de Manastur, cascavalul de Rucar sau telemeaua de Huedin. Dar si in domeniul lactatelor piata produselor nationale are vanzari reduse fata de volumele cu care lucreaza in mod obisnuit producatorii din aceasta piata. Cedra, Rucar sau Manastur cumuleaza anual vanzari ce se plaseaza, conform unor estimari, la doar cateva zeci de milioane de euro.

    Grupul celor sapte producatori de salam de Sibiu tinteste tocmai aceasta miza: exportul unui produs premium, pe piete ce s-ar putea dovedi mult mai generoase decat cea din Romania. Totusi aceasta sansa de crestere a afacerilor poate fi periclitata, semnaleaza Minea, pentru ca exista pericolul ca brandul sa fie distrus prin nerespectarea conditiilor de productie, “asa cum s-a intamplat de exemplu cu parizerul si cu salamul de vara”: reteta initiala a parizerului – un produs premium la inceput -, conceputa in urma cu 70-80 de ani, a suferit modificari succesive, ajungand sa inglobeze, din ratiuni economice, ingrediente ieftine, inclusiv resturile ce nu pot fi folosite la alte produse.

    In cazul salamului de Sibiu, procesul de fabricatie este dificil, iar maturarea cere in jur de 80 de zile, pentru aceasta etapa fiind nevoie de depozite mari, care nu sunt folosite in cazul preparatelor fierte, de exemplu, cum sunt crenvustii sau sunca de Praga.
    Prin urmare, este un produs scump si orice greseala in procesul de productie poate fi depistata abia peste o luna de la inceputul perioadei de maturare, cand intregul lot e compromis si pierderea este irecuperabila.

    Denumire de origine protejata