In timp ce intreaga lume se lupta cu Marea Recesiune, acest
amestec ciudat de comunism si capitalism, inregistra o crestere
anuala a PIB-ului de 8,9% in trimestrul al treilea. Ministrul
Finantelor din SUA – Tim Geithner, afirma ca “China va avea nevoie
de o schimbare majora a economiei, de la o orientare catre cererea
externa spre o cerere interna, si de la o crestere economica bazata
pe investitii externe si export catre o crestere bazata pe consum
intern”. Permiteti-mi sa fiu sceptic cu privire la miracolul
economiei chinezesti.
Majoritatea investitorilor considera China ca cel mai bun model
existent vreodata, in timp ce unii analisti, inclusiv subsemnatul,
vad China ca urmatoarea criza majora. In ultimele trei decenii
economia Chinei s-a supraincalzit, atingand o crestere medie anuala
de aproximativ 10%. S-au construit mall-uri, magazine de lux si de
spatii locative fara o cerere reala. Primul ministru Wen Jiabao a
afirmat in martie 2007, ca “cea mai mare problema cu economia
Chinei este cresterea economica instabila, dezechilibrata, si
necoordonata”. In 2009, Guvernul chinez a cheltuit 900 de miliarde
de dolari pentru stimularea economica la un PIB de 4.300 de
miliarde de dolari dar cu rezultate mai mici decat estimarile
initiale.
Unii sceptici sustin chiar ca PIB-ul oficial din al treilea
trimestru este supraevaluat. Se pare ca exista unele neconcordante
in statisticile oficiale chineze. De exemplu, cresterea vanzarilor
de autoturisme nu se coreleaza cu statisticile consumului de
benzina. E posibil ca societatile in care actionar este statul sa
cumpere autovehicule pe care sa le stocheze in parcari gigant cu
scopul de a induce o crestere economica aparenta. Un alt aspect
vizat este supracapacitatea.
De exemplu, chinezii consuma deja mai mult ciment decat restul
lumii la un loc, si anume o cantitate de 1,4 miliarde de tone pe
an. In ultimii ani, si-au consolidat capacitatea de productie iar o
cantitate de 340 milioane de tone – reprezentand consumul din
Statele Unite, India si Japonia la un loc, devine surplus. In
concluzie, economia chineza este in pericolul de a produce
cantitaţi imense de marfuri care vor fi in imposibilitatea de a se
vinde. Pe de o parte, investitorul George Soros vede China ca cel
mai mare castigator din criza financiara globala. Pe de alta parte,
castigatorul Premiului Nobel -Joseph Stiglitz a spus ca economiile
emergente, inclusiv China, trebuie sa se protejeze impotriva
dereglarii preturilor la active ca urmare a excesului de
lichiditati de pe piata.
Eu cred ca la originia declinului economic din China vor sta
indicatorii economici supraevaluati si excesul de lichiditati.
Excedentul de cont curent si euforia investitorilor straini au adus
un aflux masiv de investitii in China. Pe masura ce dolarul
american a inceput sa scada, investitorii si-au transferat
lichiditatile in Extremul Orient. In cazul in care dolarul se va
intari, cantitati suficiente de lichiditati ar putea parasi China
si preturile ridicate ale activelor vor scadea alarmant. Ceea ce se
intampla in China acum, nu se deosebeste de ceea ce s-a intamplat
pe alte pieţe emergente in trecut.
Pentru alte subiecte economice precum si pentru participarea la
o noua initiativa de tranzactionare pe bursele de capital (Desert
Mirage – Trading Simulation) va astept pe http://toniiordache.ro
———–
Toni Iordache, 42 de ani, matematician si finantist, cu o cariera
de peste doisprezece ani in institutii financiare importante –
Citibank, Deutsche Bank, JP Morgan, Fortis sau RBC a vazut si trait
criza financiara intr-un fotoliu situat in primul rand. A fost adus
de criza, in august 2008, inapoi in Romania, dar el si businessul
romanesc au vorbit limbaje diferite: modelele de afaceri s-au
dovedit a fi altele decat cele de pe Wall Street.