Author: adison

  • Pretul poluarii

    Costurile totale pentru implementarea intregului acquis de mediu ajung la 29,3 miliarde de euro pentru perioada 2004-2018:

    • 5,4 miliarde de euro de la bugetul de stat (18,4%)
    • 9,9 miliarde de euro din fondurile comunitare (33,8%)
    • 7,8 miliarde de euro de la agentii economici (28,6%)
    • 6,2 miliarde de euro din alte surse (Fondul pentru mediu, proiecte institutionale – altele decat cele din fonduri comunitare), imprumuturi externe, surse extrabugetare, proiecte de parteneriat public-privat (21,2%)

  • Cum se impart costurile de mediu

    Cea mai mare parte din costurile pentru adoptarea normelor de mediu vor fi distribuite pentru imbunatatirea calitatii apei.

    • 19,08 miliarde de euro (65,1%) pentru calitatea apei
    • 5,26 miliarde de euro (17,95%) pentru controlul poluarii industriale
    • 3,82 miliarde de euro (13,04%) pentru managementul deseurilor 
    • 1,05 miliarde de euro (3,58%) pentru calitatea aerului
    • 0,09 miliarde de euro (0,33%) pentru alte sectoare

  • Nota de plata

    Garda Nationala de Mediu a controlat, anul trecut, de 2.405 ori cele peste 600 de mari companii poluante.

     

    AMENZI Marii poluatori au platit 46,2 mil. lei (13,6 mil. euro) in contul a 272 de amenzi primite de la Garda de Mediu. In total insa, comisarii de mediu au dat 7.528 de amenzi in valoare totala de 61,7 mil. lei (18,2 mil. euro), 2.350 de avertismente si au inchis 139 de firme.

     

    IN TOP Cu amenda maxima, de 100.000  de lei, au fost taxate Romgaz Medias – sucursala Ploiesti, Petrom – Schela Arad, UTA  Arad, Slag Processing Service –  Halda de zgura Buituri si Autonova Satu Mare.

  • STRATEGIE: Cum se vede piata de dupa un miliard de dolari venituri

    Cea mai mare firma de distributie de pe piata romaneasca a depasit anul trecut pragul psihologic de un miliard de dolari venituri. Este adevarat, cu tot cu TVA. Despre profit insa, conducerea Interbrands nu spune nimic. Cel putin deocamdata.

     

    La finalul lui martie, TIR-urile de marfa care intra si pleaca de la depozitul din Capitala al Interbrands Marketing & Distribution nu vor mai intra in Bucuresti: Depozitul se muta intr-un spatiu inchiriat din parcul Cefin, in apropierea autostrazii Bucuresti-Pitesti. „Vom castiga o capacitate mai mare de depozitare“, declara pentru BUSINESS Magazin Rand Sherif, directorul general al Interbrands.

     

    Rationamentul pe care il expune e simplu: in depozitele Cefin, un proiect greenfield, se pot depozita (pe aceeasi suprafata) pe verticala cinci paleti, fata de trei in spatiul in care mai functioneaza acum. Iar pana la sfarsitul anului in curs se vor muta la Cefin si birourile companiei, spune Sherif, care afirma ca nu a fost facuta pana acum o estimare a costurilor totale pentru mutare. In afara de cresterea capacitatii de depozitare, mutarea are insa si ratiuni de alta natura: in virtutea normelor europene referitoare la calitatea aerului, platformele industriale (unitati de productie si depozite) trebuie mutate in afara oraselor in maxim trei ani de la data aderarii Romaniei la UE. Din acest motiv, in ultimii ani mai multe unitati de productie au migrat catre marginile Capitalei.

     

    Ce se va intampla cu spatiul pe care isi desfasoara acum activitatea compania, situat la o distanta de numai cateva minute de Piata Unirii din Bucuresti? Sherif spune ca cele peste trei hectare din Soseaua Viilor sunt proprietatea unei alte firme din grupul Sarkis, din care face parte si Interbrands, si ca nu stie ce urmeaza sa se intample cu locul. Totusi, pentru terenul respectiv au venit pana in acest moment mai multe oferte de proiecte rezidentiale. „Pretul terenului este de peste 15 milioane de euro“, estimeaza Adrian Crivii, directorul general al firmei de evaluari Darian.

     

    Grupul Sarkis, cu afaceri in distributie si agricultura in Romania, Bulgaria, Mongolia, Liban, Cipru, Libia, mai detine un teren in Bucuresti, unde Interbrands si-ar fi putut construi propriul depozit, in loc sa achite chirie. „Dar varianta pe care am ales-o ne da mai multa libertate de miscare: daca peste cativa ani vom avea nevoie mai mult spatiu decat estimam acum, putem sa ne mutam din nou“, explica managerul companiei. In restul tarii, compania are 23 de centre de distributie, din care patru se vor muta la randul lor in urmatoarele sase luni, iar alte doua pana la sfarsitul anului.

     

    Dincolo de mutare, compania mai are o serie de proiecte pentru anul in curs. Dupa un an 2006 in care veniturile, cu TVA cu tot, au depasit miliardul de dolari (1,1 miliarde de dolari – 885 de milioane de euro), compania doreste sa se concentreze acum mai mult pe marjele operationale. „Prin mainile noastre trec foarte multi bani, dar este vorba de fapt despre valoarea bunurilor pe care le intermediem; mare parte din sume sunt de fapt banii statului – TVA si accize“, spune Sherif, care nu a dorit sa faca publica nicio cifra referitoare la profit.

     

    Interbrands a incheiat anul trecut cu o crestere estimata a cifrei de afaceri de 28% in termeni reali, avand vanzari nete (fara TVA) de peste 950 de milioane de dolari (peste 730 de milioane de euro). Cel mai mare impact asupra afacerii a fost dat de cresterea vanzarilor British American Tobacco (BAT), care este cel mai mare client (ca valoare) al Interbrands. In 2005, vanzarile BAT (410 milioane de euro) au insemnat aproape 70% din totalul cifrei de afaceri a Interbrands (608 milioane de euro), conform datelor de la Ministerul Finantelor. Asa se justifica de fapt si distanta mare dintre Interbrands si alte firme de distributie: in 2006, vanzarile companiei au fost de peste patru ori mai mari decat ale Top Brands, a doua firma de distributie de pe piata romaneasca in functie de valoarea vanzarilor. Dar, desi Top Brands este si el distribuitor de tigarete, pentru marcile din portofoliul Philip Morris, nu se ocupa de aceste produse decat in zece din cele 41 de judete ale tarii. Interbrands, in schimb, este singurul distribuitor pentru BAT.

     

    Un alt proiect este cel de a consolida afacerea pe segmentul noilor parteneri pe care compania i-a cooptat in cursul anului trecut. La inceputul lui 2006 firma avea sase clienti – BAT, Procter & Gamble, Orkla Foods, Nestlé (divizia de hrana pentru animale si produsele pentru farmacii), Gillette si Kotanyi. Pana la sfarsitul aceluiasi an, portofoliul s-a marit si cu produsele companiilor Rockstar (bauturi energizante), Braun (divizia de epilatoare a Gillette), Gallina Blanca (supe deshidratate si baze de mancaruri), Pambac (paste fainoase), Vodafone (cartele preplatite).

     

    Dar noile parteneriate nu s-au tradus in cifre consistente in cursul anului trecut, iar „roadele le vom vedea abia anul acesta“. Cel putin din acest motiv, tinta declarata pentru cresterea cifrei de afaceri pentru anul in curs – peste 10%, la circa 800 de milioane de euro – are o conotatie modesta. Mai ales daca luam in calcul si evolutiile din ultimii doi ani, in care compania a realizat o crestere in termeni reali de 28% (in 2006) si respectiv 37,8% (in 2005). Iar majorarea numarului de parteneri nu este o prioritate pentru anul in curs. „Poate o sa mai alegem unul sau doi parteneri, dar nu mai mult“, spune el.

     

    Un obiectiv pe termen mai lung – de cativa ani – se refera la cresterea numarului de clienti. Daca Interbrands ajunge acum, saptamanal, la 35.000 de clienti, directorul companiei este de parere ca „pe piata este loc suficient pentru a dubla numarul acestora, cel putin in cazul celor ce vand detergenti si tigari“. Aceasta este si una din principalele directii de crestere pe care le-a ales compania, iar cresterea competitivitatii de pe piata, sustine Sherif, nu-i afecteaza dintr-un motiv simplu: Interbrands detine exclusivitate pentru produsele pe care le are in oferta. Asa ca firma nu are concurenta directa, ci mai degraba companiile ale caror produse le distribuie.

     

    Sherif nu se asteapta la schimbari dramatice nici in ce priveste numarul distribuitorilor, nici in ordinea companiilor din top. Insa, cu siguranta, trebuie sa tina pasul cu alt tip de schimbari. Un exemplu este chiar sistemul de creditare a furnizorilor: in 1995, cand inflatia facea ravagii, „era un mare risc sa acorzi un credit de 30 de zile unui client“. Insa acum, cand media de creditare este de 12 zile, sunt cazuri (farmaciile, spre exemplu) in care termenul de incasare a banilor pentru marfa livrata depaseste frecvent o saptamana. Compania practica insa un sistem de discounturi pentru platile in numerar, iar cazul discountului este numai un exemplu pentru cat de rapid se schimba peisajul distributiei. Si chiar daca Interbrands sustine ca nu se simte amenintata de concurenta, tot trebuie sa gaseasca variante prin care sa-si creasca eficienta afacerii. Desi Rand Sherif nu a dorit sa faca estimari referitoare la eventualul profit pentru anul trecut, datele de la Ministerul Finantelor arata ca in 2005, anul in care compania a avut cea mai mare crestere a cifrei de afaceri (peste 38%), a fost si momentul cand Interbrands a intrat pe pierderi (2,19 mil. euro), fata de 2004, cand a avut un profit net de 0,15 milioane de euro. Si cu siguranta ca profitul este mai interesant pentru actionari decat pragul de venituri de un miliard – fie in dolari sau in euro.

  • Cartele si taitei

    Ce legatura exista intre cartelele Vodafone preplatite si Kent? Nici una, la prima vedere, dar atat cartelele, cat si tigarile sunt distribuite de aceeasi companie.

     

    CLIENTI NOI Interbrands aproape ca si-a dublat anul trecut numarul de parteneri, adaugand companiile Rockstar (bauturi energizante), Braun (divizia de epilatoare a Gillette), Gallina Blanca (supe deshidratate si baze de mancaruri), Pambac (paste fainoase), Vodafone (cartele preplatite).

     

    CLIENTI VECHI Inca inainte de a marsa pe cresterea numarului de parteneri, anul trecut, compania distribuia produsele British American Tobacco, Procter & Gamble, Orkla Foods, Nestlé (hrana pentru animale si produse pentru farmacii), Gillette si Kotanyi (condimente).

  • Cresteri si descresteri

    Vanzarile din ce in ce mai mari nu genereaza, obligatoriu, si o crestere a profitului, pentru ca odata cu extinderea afacerii cresc de regula si costurile. In conditiile in care dezvoltarea retelelor de comert pune presiune pe marjele de profit, distribuitorii trebuie sa gaseasca solutii de eficientizare a afacerii.

     

    Compania

    Cifra de afaceri (mil. euro)

    Profit (mil. euro)

     

    2005

    2004

    2005

    2004

    Interbrands

    608

    441

    -2,19

    0,15

    Top Brands

    131

    95

    0,39

    0,11

    Aquila Group

    116

    100

    N/A

    N/A

     

  • Haute-hoteluri

    Australia si Pacificul de Sud ? paradis hotelier

    Australienii se mandresc cu unul dintre cele mai bine puse la punct sisteme de cazare din lume, dupa Japonia si SUA. Oamenii de afaceri se bucura de un tratament diferentiat, caci hotelierii de lux australieni, ca de exemplu Park Hyatt, au amenajat birouri si spatii generoase de lucru pentru acestia. Dar nimeni nu ii rasfata mai bine pe managerii din lumea larga cum o face staff-ul Sydney Intercontinental, unde sunt amenajate etaje “executive” cu facilitati de checkout separate, iar membrii Executive Club au acces la ceea ce prin definitie inseamna privilegiul de businessman: Club InterContinental Lounge. In sala aflata la ultimul etaj al cladirii, invitatii se pot bucura in fiecare seara de panorama de 360 de grade a orasului, vazuta prin peretii de sticla, si de cocteiluri din partea casei.
    Luxul se intinde si in Pacificul de Sud, locatiile de top de aici fiind Treetops Lodge&Estate din Noua Zeelanda, si Hotel Bora-Bora. Daca la Treetops va puteti delecta cu un masaj si un pahar din cea mai fina sampanie dupa o zi de hiking, pescuit sau aventurari in natura salbatica, la Bora-Bora natura va sta la picioare: complexul este format din vile lacustre cu acoperis din paie, iar singurul peisaj ce va intampina pe terasa este turcoazul lagunei de dedesubt.

    Canada ? chilipir, dar exclusivist

    Luxul vine la un pret mult mai mic in aceasta parte a lumii, comparativ cu restul. Preturile practicate de hotelierii canadieni sunt in medie de 135 de dolari pe camera, un chilipir, daca e sa tinem cont de numeroasele beneficii pe care acestia le ofera. Explicatia consta in trecutul anevoios al turismului in aceasta tara, marcat de celebrul 11 septembrie si de gripa aviara, care au redus drastic numarul turistilor si, deci, tarifele la cazare.
    Pe primul loc in topul canadian se afla Hotelul Hazelton din Toronto, prima proprietate exclusivista din oras, de altfel. Aici, high-tech-ul este “la ordinea camerei”, de la gadgeturi de tot felul la camerele dotate cu mega-ecrane pentru cei ce prefera cinema la ei acasa.
    Urmatoarele locatii de varf sunt cvasi-castelul Fairmont din statiunea Whistler, British Columbia, dotat cu facilitati de tip ski in/ski out, urmat de Wickaninnish Inn, situat chiar la marginea valurilor oceanului si vestit pentru spectacolele pe care natura le ofera vizitatorilor in timpul furtunilor de zapada.

    Asia ? Jocurile Olimpice dicteaza topul

    Anul acesta 1,5 milioane de turisti sunt asteptati numai in Beijing cu ocazia Jocurilor Olimpice, iar hotelurile au luat cu asalt peisajul asiatic, majoritatea din categoria de varf a pietei. Pana la evenimentul din august, o serie de hoteluri ultra-luxoase au fost programate pentru lansare, cum ar fi Four Seasons, Ritz-Carlton, Mandarin Oriental sau Intercontinental. Grupul Jumeirah din Emiratele Arabe Unite, constructorul hiper-luxosului Burj Al Arab din Dubai, va deschide un hotel in Shanghai in luna iulie.
    Pana atunci insa, hotelul care ar trebui sa reprezinte prima alegere pe taramuri orientale este Landmark Mandarin Oriental, fratele mai mic al renumitului Mandarin Oriental din Hong Kong, dotat cu cele mai mari camere si cele mai spectaculoase bai din zona, dar si cu optiunea pentru shopping-ul in-door al marcilor scumpe ca Chanel sau Celine.

    Europa ? acul in cutia cu comori

    Sa incerci sa alegi cea mai buna destinatie hoteliera a batranului continent este ca si cum ar trebui sa te decizi asupra unei singure bomboane de ciocolata dintr-o cutie cu bunatati de tot felul sau a unei bijuterii dintr-o vitrina plina ochi cu pietre pretioase. Orice ai alege, rezultatul va fi un deliciu, iar costul de oportunitate enorm.
    Din Europa, Hotelul Ritz din Paris este alegerea numarul unu pentru cei indragostiti de capitala franceza, pentru ca nu exista locatie care sa aduca mai tare cu aerul carsimatic al acesteia. Fosta casa a creatoarei de moda Coco Chanel, este celebra pentru paturile de dimensiuni regesti si salile de baie dotate cu cazi demne de Titanic, obiecte de lux si corzi fistichii pentru apelarea staffului hotelier.
    Varianta ruseasca a aceluiasi brand, hotelul Ritz-Carlton din Moscova, gazduieste vizitatorii in camere cu panorama Pietei Rosii, al caror pret pleaca de la 1.000 de dolari, sau in apartamente prezidentiale cu geamuri anti-glont, la un tarif de minim 16.000 de dolari pe noapte.
    O ultima varianta europeana este Hotelul Kamp din Helsinki, ce pune la dispozitia musafirilor saune cu o capacitate de zece persoane – locul ideal pentru o intalnire informala de afaceri.

    Statele Unite ale Americii ? all inclusive

    Cand vine vorba de industria hoteliera de lux din America, primul lucru reprezentativ este tehnologia de varf, reprezentata de ecranele plate, docking station pentru iPod, faxuri si alte gadgeturi utile oamenilor de afaceri.
    Hotelul Peninsula din Chicago, primul in topul american, imbina toate aceste utilitati electronice intr-un mod discret, ferit de ochii lumii, in interiorul camerelor insonorizate.
    In New York, cel mai indicat loc din care puteti sa luati pulsul metropolei este Mandarin Oriental, unde eleganta discreta a celor 248 de camere cu vedere asupra Central Park sunt completate de imediata apropiere a unora dintre cele mai bune restaurante din lume, Per Se si Masa, aflate la o calatorie cu liftul distanta.
    Departe de tumultul oraselor, numarul trei in lista hotelurilor de rasfat pentru oamenii de afaceri, este Stein Eriksen Lodge din Park City, Utah, unde valetii incalzesc claparii amatorilor de ski la inceputul zilei si ii asteapta la poalele partiei cu o cana de ciocalata calda la sfarsitul acesteia.

  • MULTI VENITI, ZERO EFECT

    In Cehia, prezenta furnizorilor de servicii financiare straini s-a facut simtita inca din prima jumatate a anilor ’90, explica pentru BUSINESS Magazin analistul HVB Cehia Pavel Sobisek, motivul pentru care impactul aderarii a fost destul de redus in acest domeniu. Pana in 2004, in toate sectoarele relevante piata era mai mult sau mai putin saturata, ceea ce a limitat oportunitatile pentru „intarziati“.

     

    O diferenta fata de Romania, arata Sobisek, este ca nivelul intermedierii financiare era relativ ridicat in Cehia inca de la inceputul anilor ’90. Putini au fost cei ce dupa aderare si-au notificat autoritatilor de supraveghere venirea si au ajuns in final sa si faca afaceri. Dintre acestia, Tokio-Mitsubishi Bank, care a deschis un punct de lucru pentru a deservi numarul tot mai mare de investitori japonezi din Cehia, si Sal Oppenheim, ce furnizeaza servicii de administrare de averi pentru oameni instariti. Klara Gajduskova, head of corporate communication la Ceska Sporitelna, banca ce apartine grupului Erste, adauga si ca „putinii jucatori ce si-au facut simtita prezenta pe piata ceha dupa momentul aderarii au fost extrem de specializati“.

     

    Ce impact au produs noii veniti asupra pietei financiare cehe? „Zero“, raspunde scurt Gajduskova. Potrivit unui studiu realizat de Banca Centrala a Cehiei, pana la finele lui 2005 un total de 106 banci din state membre ale UE notificasera autoritatea de reglementare locala. In sens invers, doua banci cehe isi declarasera interesul de a face afaceri peste granitele tarii. In asigurari, pana la finele lui 2004, 187 de companii din alte state membre isi exprimasera intentia de a face afaceri in Cehia, potrivit raportului anual realizat de Oficiul Ceh pentru Supravegherea Asigurarilor si a Fondurilor de Pensii.

  • Malev, in portofoliul lui Abramovici

    Omul de afaceri rus Boris Abramovici (nicio legatura cu miliardarul Roman Abramovici) este la un pas de a prelua operatorul aerian ungar Malev.

     

    Agentia de valorificare a activelor guvernamentale din Ungaria a anuntat ca a selectat AirBridge, un vehicul local de investitii detinut de OAO KrasAir, companie aflata in proprietatea lui Abramovici, pentru discutiile finale in vederea incheierii contractului de vanzare. Reprezentantii AirBridge sustin ca se asteapta ca documentul sa fie definitivat in prima parte a lunii februarie. Discutiile cu principalul competitor al AirBridge, operatorul aerian lituanian FlyLAL Group, au fost sistate din cauza „lipsei garantiilor financiare“ in cazul acestuia din urma, conform precizarilor Agentiei. Oferta FlyLAL a fost in valoare de 120 de milioane de euro, in care au fost incluse pretul de achizitie, costurile de restructurare, investitiile viitoare, precum si datoriile asumate. Conform cotidianului rus Kommersant, oferta AirBridge ar fi fost de 160 de milioane de euro. KrasAir, al cincilea operator aerian din Rusia, a transportat anul trecut 3,3 milioane de pasageri, cu precadere in statele fostei Uniuni Sovietice. Prin achizitionarea Malév, compania isi va deschide accesul spre statele din Europa Occidentala.

  • VECINI, DAR NU SEMANAM

    In Ungaria, aderarea „nu a adus nici pe departe efervescenta pe care o cunoaste piata financiara romaneasca in acest moment“, comenteaza pentru BUSINESS Magazin Illés Adrienn, communication specialist al Erste Bank Hungary. Marii investitori financiari (bancile, companiile de asigurari sau cele de administrare a pensiilor private) erau deja prezente pe piata ungara chiar inainte de aderarea la Uniunea Europeana si, dupa acest moment, nu a mai fost nici unul care sa vina doar datorita integrarii, adauga ea. „Si de atunci pana in prezent, nimic nu s-a mai schimbat din acest punct de vedere.“

     

    Inainte de momentul aderarii, crearea unei filiale bancare se putea face in Ungaria doar trecand printr-un amplu proces de autorizare, respectand reglementari stricte, iar prestarea de servicii direct din pietele straine nu era deloc posibila – enunta un studiu al Bancii Centrale Ungare (HNB). „Este evident“, arata acelasi studiu, „ca in ultimii ani numarul de furnizori de servicii financiare a scazut in sectorul asigurarilor, al fondurilor de pensii si al companiilor de investitii“. La finele anului 2005, potrivit aceluiasi studiu, pe piata ungara functionau 29 de banci, 5 banci specializate, 176 de cooperative de credit, 178 de fonduri de pensii si 62 de companii de asigurare. „Nu e usor de tras o concluzie despre volumele serviciilor financiare care au aparut pe piata ungara dupa aderearea la UE. Cifrele referitoare la numarul furnizorilor de servicii transfrontaliere sunt impresionante“, se spune in acelasi studiu al HNB. Motivele care fac imposibila formularea unor concluzii ferme tin, pe de o parte, de faptul ca nu sunt disponibile date pentru fiecare dintre aceste tipuri de servicii. Pe de alta parte, spre exemplu in cazul bancilor de investitii, serviciile transfrontaliere pot fi pur si simplu o noua forma pentru servicii care erau importate, de regula, de ani buni.