BusinessMagazin

Author: adison

  • Crestere tripla

    PROFIT. Transelectrica a prezentat cu doua saptamani in urma datele financiare pe 2006, care au aratat o crestere de 3,4 ori a profitului net fata de 2005, pana la 280,7 milioane de lei (80 de milioane de euro), in conditiile in care cifra de afaceri a companiei a crescut cu doar 43%. Activitatile financiare ale companiei au adus 20 de milioane de euro la profitul pe 2006.

     

    ACTIUNI. Din septembrie 2006, cand Transelectrica s-a listat pe bursa, pretul actiunilor a crescut de aproape trei ori, depasind si cele mai optimiste sperante. In cadrul ofertei publice, Transelectrica a vandut actiunile la un pret de 16,8 lei, iar cea mai mare tranzactie de saptamana trecuta s-a perfectat la un pret de 49,3 lei.

  • FARMACEUTICE: Radiografia lui 2007 arata tulburari de ierarhie

    Vanzarile de medicamente ar putea creste cu 15% in acest an, de la nivelul de 1,55 miliarde de euro din 2006. Dar mai interesant este ca 2007 ar putea aduce si schimbari de ierarhii.

     

    Prudenta este in aceste zile cuvantul de ordine in randul celor care fac afaceri cu medicamente in Romania. Estimarile sunt ponderate, multi se feresc sa comenteze. Iar recentele decizii politice nu au facut decat sa confirme abordarea circumspecta.

     

    Ceea ce nu inseamna ca piata este linistita. Ba dimpotriva. Luna februarie a stat sub semnul licitatiilor pentru programele nationale. Acestea reprezinta un ansamblu de activitati, instituite prin lege, care au ca scop tratarea sau prevenirea unor boli grave (cancer, diabet sau afectiuni cardiovasculare) sau cu risc crescut de raspandire (SIDA sau tuberculoza). Programele sunt finantate de stat in limite anuale stabilite prin legea bugetului.

     

    De fapt, aceasta este partea cea mai interesanta. Fondurile alocate pentru 2007 reprezinta circa o treime din bugetul total alocat de stat pentru achizitiile de medicamente. Potrivit legii bugetului, pentru programele nationale sunt alocate circa 740 de milioane de lei (peste 200 de milioane de euro), din totalul cheltuielilor cu medicamente estimate la 2,3 miliarde de lei (circa 656 de milioane de euro).

     

    In plus, pentru companiile care vor castiga licitatiile acestea sunt venituri certe si care sunt platite – chiar si cu intarzieri – fara problemele care apar in general in circuitul medicamentelor compensate (cum ar fi plafoanele farmaciilor, de exemplu).

     

    Nu e de mirare astfel ca ultima runda de licitatii, care a avut loc in 2003 – desi ar fi trebuit sa aiba loc an de an – a starnit nenumarate dispute. Si nimeni nu se asteapta ca rezultatele noii runde – inceputa la finele anului trecut -, rezultate ce ar fi trebuit sa se anunte la inceputul saptamanii trecute, sa fie incontestabile. De altfel, cand totul parea batut in cuie, au aparut schimbari la varful celor doua institutii implicate in acest proces – Casa Nationala de Asigurari de Sanatate (CNAS), institutia care finanteaza cea mai mare parte a achizitiilor de medicamente, si Ministerul Sanatatii.

     

    Presedintele CNAS, Cristian Vladescu, a fost demis saptamana trecuta la propunerea ministrului sanatatii Eugen Nicolaescu. In locul lui Vladescu a fost numit Vasile Ciurchea, fostul director al Agentiei Nationale de Programe din Ministerul Sanatatii, respectiv persoana care se ocupa chiar de programele pentru care se desfasoara licitatii. Iar anuntarea castigatorilor a fost amanata, fara sa se spuna pana cand.

     

    Cert este ca indiferent de scandaluri, cu un venit asigurat cel putin pentru 2007, multi dintre castigatori ar putea obtine si un avans de cota de piata. Licitatiile ar putea duce chiar la modificarea ierarhiilor.

     

    De altfel, schimbarile in top sunt posibile chiar si in afara programelor. Cea mai mare parte a banilor din programe merg catre spitale, in timp ce cresterea cea mai importanta a vanzarilor de medicamente se inregistreaza pe piata de retail, adica in farmacii.

     

    80% din medicamente s-au vandut anul trecut prin farmacii si doar 20% prin spitale, potrivit datelor companiei de cercetare a pietei Cegedim. Iar ritmul de crestere este net in favoarea pietei de retail. Fata de 2005, vanzarile prin farmacii au crescut cu 25%, fata de doar 1,2% in cazul vanzarilor prin spitale.

     

    Ca urmare, in topul celor mai mari producatori se anunta schimbari. Liderul de ani de zile, GlaxoSmithKline (GSK), este de ceva timp in pierdere de fuleu. GSK a avut anul trecut o cota de piata de 8,1%, fata de 10,9% la sfarsitul lui 2004, potrivit datelor Cegedim. Deja elvetienii de la Roche ii sufla in ceafa, dupa ce au ajuns in 2006 la 7,1%. Ceva mai jos in top se da o apriga lupta intre cei mai importanti producatori autohtoni – integrati in randul companiilor care i-au preluat in ultimii doi ani. Deocamdata, Zentiva – care a cumparat in toamna lui 2005 fabrica bucuresteana Sicomed – este pe locul 7, cu o cota de 5,2%. De cealalta parte, clujenii de la Terapia – preluati de in primavara lui 2006 de firma indiana Ranbaxy – au avut 4,3% din piata, dar spun ca – impreuna cu vanzarile din Romania ale Ranbaxy – au depasit deja Zentiva. (Raportul Cegedim nu arata inca vanzarile cumulate.) Analistii firmei de cercetare spun ca rezultatele din acest an vor depinde in continuare de portofoliul de produse, de strategia de promovare si de eficienta operationala, in conditiile in care este de asteptat o „inasprire a concurentei“. Asa ca ramane de vazut cine va termina 2007 in top?

  • Deja vu

    Premierul Tariceanu a confirmat saptamana trecuta interesul General Motors si Ford pentru Daewoo Craiova si a incercat sa ademeneasca un alt petitor, Honda, cu ocazia unei vizite in capitala nipona.

     

    Parca am mai vazut de cateva ori acest episod si nu prea s-a terminat cu bine… Indiferent de finalul de acum, un lucru este cert: saptamana trecuta Daewoo Craiova putea aduce un castig de 33%.

     

    Dar sa incepem cu inceputul. Filmul vanzarii Daewoo Craiova catre un investitor strain (dupa intrarea coreenilor in faliment la inceputul anilor 2000) ruleaza de aproape cinci ani. Si exact ca in „Lost“ (un serial la moda in SUA), fiecare sfarsit de sezon (a se citi guvernare) nu aduce o finalitate, ci mai degraba sporeste incertitudinea.

     

    Sigur ca in ultimii ani lista personajelor a suferit ceva modificari. In rolul de acum al lui Tariceanu s-au aflat pe rand Adrian Nastase, Ovidiu Musetescu si Serban Mihailescu. Si, sa nu uit, Codrut Seres sau, pentru putin timp, presedintele Basescu. Indiferent de numele personajului replica era aproape intotdeauna la fel – in cel mai scurt timp (care varia de la cateva saptamani la cateva luni) trebuie gasita o solutie pentru rezolvarea „problemei Daewoo“.

     

    Problema provenea de la faptul ca Daewoo Motor s-a intins mai mult decat il tinea plapuma, iar creditorii grupului intrat deja in faliment in 2001 au incercat sa valorifice cat de mult au putut din active. Mai multe fabrici au fost preluate de americanii de la General Motors in 2002, iar restul, printre care si cea de la Craiova, au ramas pe mana lichidatorilor.

     

    Acum exista posibilitatea ca Ford sau General Motors, cele mai vehiculate nume de catre diferiti membri ai guvernului roman, sa cumpere pachetul de actiuni (coreenii aveau 51% din fabrica de la Craiova) direct de la creditorii Daewoo. Cum nici General Motors si nici Ford nu isi doreau atat de mult fabrica incat sa intre in negocieri cu asiaticii, singura varianta cu sanse de reusita a ramas cumpararea de catre statul roman (posesorul a 49% din actiunile fabricii de la Craiova) a pachetului detinut de coreeni si apoi relansarea la privatizare dupa modelul Dacia.

     

    Pare simplu, nu? In realitate, a fost nevoie de nu mai putin de patru ani de discutii si negocieri pentru ca fabrica de la Craiova sa ajunga din nou la stat. Sau mai exact la Automobile Craiova, o companie listata pe piata bursiera RASDAQ si detinuta in proportie de 72,4% de stat, potrivit ultimelor informatii disponibile.

     

    Si al carei pret crestea peste noapte (este adevarat, pe fondul unei lichiditati aproape nesemnificative, de cel mult 1.000 – 2.000 de euro) in urma declaratiilor optimiste ale membrilor Guvernului.

     

    Cel mai activ ministru a fost de departe Codrut Seres, ale carui anunturi repetate (si care se doreau tot mai serioase, insa devenisera hilare) din vara anului 2006 privind semnarea contractului in patru, trei, doua saptamani sau chiar „saptamana viitoare“ au facut ca pretul AUCS (simbolul Automobile Craiova) sa creasca de peste trei ori in mai putin de trei luni. Astfel, in scurt timp de la aprobarea de catre Guvern a contractului de preluare a pachetului de actiuni detinut de Daewoo Motor (septembrie 2006) pretul AUCS la bursa a ajuns la 9 lei/actiune, ceea ce insemna o capitalizare a companiei de aproximativ 50 de milioane de euro.

     

    In mod corespunzator, anuntul privind retragerea din cursa pentru Craiova a Renault-Nissan la sfarsitul lunii septembrie a adus o depreciere la fel de brusca (peste 60% din valoare in mai putin de doua luni) pana la 3,5 lei/actiune in decembrie.

     

    Apoi, finalizarea contractului cu coreenii de la Daewoo si reconfirmarea interesului Ford si General Motors a declansat o noua perioada de efervescenta. Aceasta s-a amplificat in ultima saptamana, cand Guvernul a anuntat luna martie ca moment pentru lansarea anuntului de privatizare. Sigur ca toate aceste evolutii ale pretului actiunilor s-au petrecut pe fondul aceleiasi lichiditati foarte reduse.

     

    Dar micul investitor, care avea deja experienta ultimelor urcusuri si coborasuri putea face usor cateva mii de euro fara nici un efort.

     

    Cum asa? Daca in ultimele doua saptamani ar fi cumparat actiuni la pretul pietei pe care le-ar fi vandut in ultima sedinta de tranzactionare de saptamana trecuta (revista se trimite in tipar la sfarsitul saptamanii, asa ca nu avem date pentru luni si marti), probabil ca ar fi avut un castig de peste 30-33% (sau 3.000-4.000 de euro avand in vedere volumele tranzactionate).

     

    Nu e rau, avand in vedere ca este vorba de un producator ale carui exporturi de masini sunt mai mult simbolice si care si-a redus permanent in ultimii ani ponderea in piata, ajungand sa reprezinte la sfarsitul anului trecut 9% din vanzarile de autoturisme, valoare apropiata de a marcilor de import Renault si Skoda.

    Mai mult, investitorul ar fi facut bani cu actiunile unei marci de masini care dupa prima luna a acestui an a ajuns pe locul cinci in piata, fiind depasita, pe langa Dacia, Renault si Skoda, si de Volkswagen, semn ca doar privatizarea mai poate opri scaderea.

     

    Ofertele companiilor care vor sa participe la privatizarea Daewoo Craiova ar trebui depuse in termen de 30 zile de la data publicarii anuntului de vanzare, programat pentru prima decada a lunii martie. Pana acum si-au precizat explicit interesul General Motors si Ford, iar Renault a declarat la fel de ferm ca nu (mai) este interesat. Daca nimeni nu se mai inscrie, fabrica de la Craiova ar putea marca o noua premiera. Dupa masini pseudofrantuzesti (Citroën – Oltcit) si coreene (Daewoo), de pe liniile de asamblare ar putea iesi si primele masini americane, dupa cele pe care Ford le facea in perioada interbelica la Bucuresti.

  • Din ce in ce mai singuri in Irak

    Premierul Marii Britanii, Tony Blair, a anuntat diminuarea semnificativa a efectivelor trupelor britanice din Irak, cu aproape o treime pana in vara.

     

    Decizia lui nu-i multumeste nici pe departe pe opozantii din sanul propriului partid, iar cum in luna mai cel mai longeviv prim-ministru laburist va parasi Downing Street 10, tine de posibil, daca nu chiar de probabil ca noul lider al guvernului englez, foarte probabil ministrul de finante Gordon Brown, sa decida, asa cum multi o cer, retragerea totala a trupelor britanice pana la sfarsitul lui 2007. Sigur, retragerea se va face cu pastrarea tuturor formelor unei misiuni indeplinite: recent, comandantul zonei de sud-est a Irakului (pozitie detinuta de un general britanic din 2003) a predat controlul asupra orasului Basra Diviziei a 10-a a armatei irakiene, semn ca fortele de securitate indigene ar fi capabile sa controleze un teritoriu in care oricum insurgenta este practic inexistenta. E mai putin interesant in ce masura aceste miscari mai degraba propagandistice au un suport real. Fapt este ca cel mai statornic si mai puternic partener al Statelor Unite in Irak, Marea Britanie, pare sa fi decis sa-si extraga angajamentele dintr-o zona departe de a fi pacificata. Si aceasta tocmai in lunile in care Washingtonul desfasoara 21.500 de militari suplimentari in Bagdad si in triunghiul sunnit, amplificand eforturile impotriva insurgentilor si a ceea ce boteaza „violenta sectara“, in fapt un razboi civil sunnit-siit.

     

    Care sunt motivele si consecintele deciziei luate la Londra? Intelepciunea conventionala ne-ar spune ca principalul motiv e legat de esecul global al interventiei in Irak: Marea Britanie nu poate oferi mai mult pentru a stavili razboiul civil si pentru a castiga lupta impotriva gruparilor de pe teritoriul irakian afiliate Al-Qaida, intelege ca situatia nu se poate decat inrautati si paraseste cat mai diplomatic cu putinta un conflict pierdut macar pe jumatate. Desi acest motiv e cat se poate de serios, la o examinare mai atenta nu tine, caci aceste concluzii puteau fi cu usurinta trase si acum un an sau doi, situatia din teren nefiind deloc mai buna atunci, dar erau vremuri cand dl. Tony Blair nu avea nici cea mai mica intentie sa se distanteze de presedintele Bush.

     

    Al doilea motiv si poate cel mai insemnat tine de acumularea in zona Golfului Persic a unor tensiuni suplimentare, care amintesc teribil de mult cu acele vremuri care preced izbucnirea unor conflagratii violente. Un razboi intre Statele Unite si Iran pluteste in aer de cateva luni. Concentrarea de forte aviatice, maritime si terestre americane in zona, incheierea unei intelegeri provizorii cu Coreea de Nord in dosarul sau nuclear, propaganda de razboi din ce in ce mai ascutita, manevrele militare iraniene duc la ideea ca un conflict ar putea izbucni in urmatoarele luni. In aceste conditii este perfect posibil ca Marea Britanie sa nu fie prea incantata de implicarea intr-un nou razboi in Asia (al patrulea la care ar participa din 1991 incoace). Cat despre consecinte, ele nu sunt deloc de bun augur nici pentru Romania, nici pentru Statele Unite. Acestea se vor confrunta cu o scadere a controlului in zona sudica a Irakului. Daca plecarea britanicilor din zona va duce la extinderea insurgentei in fosta lor arie de responsabilitate, administratia Bush va trebui sa inventeze mult mai multe trupe decat cele 9.000 extrase din zona. Mai mult, prin parasirea graduala a zonei de catre singura mare putere, membru in Consiliul de securitate al ONU care a sustinut de la bun inceput legalitatea si oportunitatea interventiei, America va suferi si o sensibila deteriorare a legitimitatii sale internationale, oricum contestata din toate partile. A intra intr-un razboi cu Iranul doar cu sprijinul, fatis sau nu, al Israelului ar reprezenta o provocare diplomatica mai mare chiar decat invadarea Irakului fara mandat ONU in 2003. Desi in termenii puterii relative si mai ales ai puterii militare Statele Unite pierd putin, prestigiul lor international nu ar face decat sa scada.

     

    Pentru Romania consecintele pot fi si mai importante. Pe de o parte, inca de la implicarea trupelor romane in teatrul de operatiuni la cateva luni dupa incetarea principalelor operatiuni militare, ele au operat sub comanda britanica. Daca britanicii, care ofereau un comandament in zona, retrag trupele si comandamentul, alcatuirea unuia nou – care sa nu fie irakian – ar putea pune probleme fortelor romane. Dar cel mai mare pericol e reprezentat de ramanerea lor intr-un teatru de razboi ce s-ar largi, pe de o parte prin extinderea insurgentei si a razboiului civil in sud, iar pe de alta parte prin tintirea bazelor si trupelor americane din Irak de catre rachetele iraniene, in conditiile inceperii ostilitatilor. In dealul Cotrocenilor, retragerea britanica ar trebui sa fie privita drept un foarte serios semnal de alarma pentru strategia Romaniei in Golf.

     

    Andrei Miroiu este director al Centrului de Studii Internationale si de Securitate

  • Revansa lui Putin

    Expertii in politica externa inca se straduiesc sa disece tornada lui Vladimir Putin de la inceputul lui februarie la adresa Americii, pe care a descris-o ca pe un stat brutal, ce „si-a depasit granitele nationale in toate domeniile“.

     

    Dar mai degraba decat sa ne intrebam ce l-a facut pe Putin sa se dezlantuie la adresa SUA in acest mod, ar trebui sa ne intrebam: De ce remarci ca acestea dau atat de bine in Rusia de astazi?

     

    Tocmai m-am intors de la Moscova si va pot spune ce mi-au spus analistii de acolo, ceea ce insisi liberalii rusi mi-au amintit: extinderea NATO. Trebuie sa nu ne mai pacalim singuri.

     

    Thomas Friedman este comentator la The New York Times si detinator al trei premii Pulitzer; urmatorul sau articol va aparea in numarul din 14 martie al BUSINESS Magazin  

    Traducerea si adaptarea de Mihai MITRICA




    Cititi continuarea articolului in editia tiparita a revistei

  • La coada Europei

    Numarul intrarilor la cinema in Romania a scazut anul trecut cu 4,6% – a treia cea mai mare scadere inregistrata in Europa, conform datelor Observatorului European al Audiovizualului, facute publice la finalul Festivalului International de Film de la Berlin.

     

    Pentru cati romani mersul la cinema mai este un obicei? Numarul de spectatori romani din salile de cinema a scazut drastic in ultimii sase ani – de la 5,7 milioane (2002) pana la 2,7 milioane (2006). Este adevarat, diminuarea inregistrata in ultimul an este cea mai mica. Chiar si asa insa, cei 2,7 milioane de spectatori ce au pasit pragul cinematografelor (date provizorii, conform Observatorului European al Audiovizualului – OEA, care mentioneaza ca sursa Centrul National al Cinematografiei) inseamna un nou record pentru Romania – cei mai putini clienti de cinema din perioada postdecembrista.

     

    Iar povestea salilor de cinema este una clasica a declinului. Cu cateva mici exceptii – investitiile se pot numara pe degete – salile noi de cinema sunt de tip multiplex si sunt plasate in cadrul mall-urilor. Daca la inceputul lui 2002 in tara erau difuzate filme in 140 de sali ale RomaniaFilm, in prezent, regia mai are 35 de cinematografe in exploatare si inca 50 inchiriate. Fiind doar administrator si nu proprietar al spatiilor, RomaniaFilm (aflata in patrimoniul Ministerului Culturii) nu are cum sa garanteze creditele, iar accesul la acest tip de finantare – fie pentru nevoi curente, fie pentru investitii – este blocat. Din acelasi motiv, RomaniaFilm nici nu a avut cum sa faca parteneriate strategice, desi a avut cam opt oferte de la firme straine in ultimii ani.

     

    Cu exceptia peliculelor difuzate in cinematografele detinute de investitori privati, filmele nu sunt sustinute prin publicitate, iar aici se produce un cerc vicios: distribuitorii de film nu promoveaza spectacolul, deoarece considera ca nu merita, iar spectatorii nu stiu ce filme se difuzeaza, asa ca e greu sa caute un anume spectacol. Cu toate acestea, productia de film se afla pe o tendinta crescatoare, iar cota de piata a lung-metrajelor romanesti a crescut in cursul anului trecut la 6,8% fata de 4,8% in 2005, ceea ce se explica mai ales prin inmultirea productiilor romanesti ce au avut premiera anul trecut.

     

    La declinul cinematografiei au mai pus umarul si consumul in crestere de Internet si gradul ridicat al pirateriei. Fenomenul de scadere a spectatorilor in salile de cinema nu se regaseste insa doar in Romania. In Marea Britanie (-4,9%) si Spania (-4,7%) s-au inregistrat scaderi mai mari decat in Romania, in timp ce in Ungaria consumul de cinema s-a redus cu 3,8%. Conform datelor de pe site-ul OEA, care este parte a Consiliului Europei de la Strasbourg, intrarile la cinema au crescut insa anul trecut fata de 2005 in toate celelalte 21 de tari incluse in raport.

  • In permanent declin

    Numarul de spectatori din salile de cinema a scazut la jumatate in numai cinci ani (2001-2005). 

    An

    Numar de spectatori (mil.)

    2006

    2,7

    2005

    2,8

    2004

    4,0

    2003

    4,5

    2002

    5,3

    2001

    5,7

     

    Sursa: OEA

  • INVITATII CLUB BUSINESS

    • Sergiu Oprescu – presedinte Alpha Bank
    • Constantin Stroe – vicepresedinte Dacia
    • Rozaura Stanescu – director dezvoltare produse, BRD-GSG
    • Radu Craciun – Head of Research, ABN Amro
    • Dragos Simion – vicepresedinte Flamingo International
    • Irina Iacob – analist BRD Securities
    • Francisc Bodo – director de investitii GED
    • Marius Caluian – deputy general manager MEMRB
    • Bogdan Micu – client service manager, Synovate

  • Consumul creste pe datorie

    Romania are cel mai mare ritm de crestere al consumului dintre toate tarile din UE si se anticipeaza ca dinamica pozitiva va continua si in anii urmatori. Cauzele si beneficiile, precum si modalitatile de finantare a consumului au fost dezbatute la ultima editie a Club BUSINESS, ce a avut loc saptamana trecuta la hotelul JW Marriott.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Ar trebui sa ne alarmeze nivelul actual al consumului?

     

    RADU CRACIUN: Ca sa putem defini mic si mare ar trebui sa ne putem raporta la ceva. Pentru ca trebuie sa tinem cont de faptul ca in comparatie cu alte tari din regiune – daca e sa ne referim la Europa Centrala – ca nivel de inzestrare, de dotare al gospodariilor, Romania probabil ca a plecat de la nivelul cel mai scazut. Diferenta dintre starea de fapt si aspiratiile oamenilor era poate cea mai mare daca ne raportam la alte tari. Cred ca aceasta este si principala cauza a apetitului romanilor pentru consum.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Aveti si niste cifre comparative?

     

    RADU CRACIUN: In nicio alta tara din regiune din 1990 pana acum nu s-a inregistrat o dinamica a vanzarilor cu amanuntul precum cea din Romania. Anul trecut vanzarile cu amanuntul au crescut, conform statisticilor, cu 24%, dupa doi ani consecutivi in care cresterea a fost de peste 15%. In nici una din tarile din regiune nu s-a mai inregistrat un ritm de crestere de 17-18%. Cu atat mai putin vreme de trei ani la rand. Asta cred ca arata diferenta de care vorbeam – intre dotari si aspiratii efective. Pe de alta parte, cred ca arata si ca perioada de aur a comertului cu amanuntul se apropie de sfarsit si ca ne intoarcem la niste rate de crestere poate mai moderate.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Deci e vorba de o baza de plecare foarte mica, motiv pentru care cresterea consumului ni se pare mare. Dupa aceste cresteri, credeti ca Romania a ajuns o piata mai matura?

     

    RADU CRACIUN: Nu e vorba de o piata mai matura. Daca ne gandim ca foarte multe dintre aceste bunuri care au dat dinamica vanzarilor cu amanuntul sunt bunuri de folosinta indelungata, inseamna ca o perioada destul de lunga oamenii nu le vor mai cumpara din nou. Si atunci poate ca vor incepe sa-si plateasca creditele pe care le-au acumulat, sa-si directioneze veniturile catre a economisi mai mult. Cred ca astfel de rate de crestere a consumului cum s-au inregistrat in ultimii trei ani in vanzarile cu amanuntul nu sunt sustenabile.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Mai este loc de crestere a volumului de credite?

     

    SERGIU OPRESCU: Fata de tarile din regiune, inca avem cel mai scazut nivel de intermediere financiara – vorbim de credite neguvernamentale ca procent din PIB.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Desi am spune ca oricine din jurul nostru a accesat un credit-doua sau chiar trei…

     

    SERGIU OPRESCU: Dar se pare ca cei care sunt ceva mai departe (in alte tari – n. r.) au luat chiar patru-cinci. Vorbim din aceasta perspectiva – a gradului mic de indatorare – de un mare potential de crestere – cel mai mare din regiune. De asta si este Romania atat de interesanta din perspectiva bancilor straine, a noilor jucatori care vor sa vina pe piata. Cu atat mai valabila si mai valida este ecuatia luand in consideratie segmentul de retail. Pentru ca pe acest segment venim si mai din urma – am plecat de la un nivel chiar si mai redus decat ce aveam in domeniul creditului adresat corporatiei. Ca atare, cred ca potentialul este si mai mare in segmentul de retail. Si el trebuie cuplat si calculat si in corelatie cu asteptarile de aprecieri salariale care exista in Romania.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cat de mari sunt aceste asteptari?

     

    SERGIU OPRESCU: Analistii spun ca asteptarile de crestere salariala in acest moment sunt de 20-25% pe urmatorii trei-patru ani. Aceasta asteptare la nivelul analistilor duce printr-un efect de bulgare de zapada la aceeasi dimensiune pe segmentul creditului de retail. La nivelul creditelor acordate populatiei, suntem inca departe fata de mediile din zona noastra. Din ultimele calcule pe care

    le-am facut suntem inca la 30-40% din media Cehiei, Poloniei si Ungariei si cu 10-15 procente sub media Bulgariei in clipa de fata.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Tendintele din punctul acesta de vedere par clare.

     

    SERGIU OPRESCU: Pana la urma e o problema de fizica: trebuie sa plec din punctul A si sa ajung in punctul B. Cu ce viteza sa merg daca cel care a plecat din punctul C a plecat inaintea mea si trebuie sa ajungem amandoi in acelasi timp? Daca aplicam teoria convergentei (toate tarile din regiune se duc intr-o directie, iar noi venim mai din spate) e clar ca viteza noastra trebuie sa fie mai mare. Chiar la nivelul BNR se recunoaste acest lucru. „Da, viteza trebuie sa fie mai mare. Problema e ca trebuie sa stam pe cal in perioada asta.“ Sa nu cadem de pe cal din pricina vitezei.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Sa nu fie viteza prea mare…

     

    SERGIU OPRESCU: Exact. Pana la urma nu se sperie nimeni ca vom merge cu o viteza mai mare decat ceilalti. Dar trebuie sa fie o viteza controlabila.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Si vedeti o problema in acest galop prea mare?

     

    SERGIU OPRESCU: Eu personal nu. Ma inscriu in linia de gandire a colegilor mei din sectorul bancar care spun ca e normal si natural sa incercam sa condensam cateva etape. Si chiar daca volumul creditelor guvernamentale a crescut si creste in continuare, si asteptarile sunt destul de mari. Estimam cu totii sa creasca din nou creditul neguvernamental cu 45-50% in acest an. Ceea ce ar fi fenomenal dupa o crestere de 60% in 2006. Niciun investitor nu va gasi nicaieri in Europa, cu atat mai putin in industria bancara, un ritm de crestere similar ca si cel din Romania.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Si in cat timp ne-am putea astepta sa ajunga gradul de indatorare la nivelul tarilor din regiune?

     

    SERGIU OPRESCU: Ecuatia e mult mai complexa… Va dau un exemplu din piata de retail. Probabil ca am fi ajuns mult mai in fata daca nu am fi avut normele BNR care ne impun anumite reguli cum a fost cea cu 35% (grad de indatorare din totalul veniturilor – n.red.) sau cea cu 25% avans minim. Avem in acest moment un decalaj foarte mare – si s-a facut recent un studiu – fata de acum doi ani cand un om cu un salariu mediu putea sa-si cumpere 66 de metri patrati de locuinta, in prezent poate sa mai cumpere doar vreo 50 de metri patrati. Deci relativ vorbind, chiar daca salariul mediu a crescut, el nu a crescut suficient de repede pentru a tine pasul cu dinamica pietei imobiliare. Ca atare, nici creditul nu poate sa creasca si el in acelasi ritm, pentru ca este direct legat prin norma aceea care reglementeaza si conditioneaza de nivelul salarial. Adica voi putea sa finantez din ce in ce mai putin din valoarea imobilului.

     

    RADU CRACIUN: Mai vreau sa adaug ceva aici, pentru ca mai este un aspect. Daca, de exemplu, ne uitam la o tara ca Polonia si acceptam ideea ca Romania are o intarziere de trei-patru ani fata de Polonia, salariile medii din Romania sunt cu 30-40% mai mici decat cele ale Poloniei din urma cu cativa ani. Si atunci, sigur ca nici creditul de consum nu poate sa ignore nivelul salariilor din Romania. Si procesul de recuperare a creditului de consum depinde de dinamica salariilor si de nivelul de convergenta al salariilor cu cele din zona.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar cum era nivelul consumului sau al creditelor de consum din Polonia in urma cu patru-cinci ani? Erau comparabile cu cele din Romania de acum sau erau mai mari?

     

    RADU CRACIUN: Ratele de crestere ale creditului de consum nu cred ca au fost la fel de mari. Procesul la ei a fost mult mai gradual, pentru ca dobanzile au scazut mai repede, politica dezinflationista a functionat mai bine decat in Romania, insa e interesant de remarcat ca in totalul activelor bancare, ponderea creditelor de consum era mult mai mica decat in cazul Romaniei. Cu alte cuvinte, bancile romanesti sunt intr-un fel mult mai expuse creditului de consum decat erau bancile Poloniei in urma cu patru-cinci ani.

     

    ROZAURA STANESCU: Creditul de consum vreau sa spun ca, in opinia mea, el corespunde perioadei in care ne aflam. Deci cu siguranta oamenii consuma, nu am trecut in faza de maturare a pietei, acesta este si motivul principal pentru care consumul merge si sunt foarte multi care s-au indatorat la maximum. E o ecuatie care se leaga – nu poti sa tii acelasi ritm pentru ca gradul de indatorare e cel care ramane – daca e sa citim printre randuri informatiile transmise de BNR – singura reglementare care va ramane este cea legata de gradul de indatorare. Deci implicit vom fi legati de veniturile pe care le vom avea.

     

    SERGIU OPRESCU: Pe de alta parte tocmai aceasta prevedere – si am si ridicat-o intr-o intrevedere cu BNR – are valabilitatea ei in functie de perioada la care a fost facut acel 35% (limita maxima a gradului de inda-torare – n. red.)…

     

    ROZAURA STANESCU: Da… 30-35-40%!

     

    SERGIU OPRESCU: … daca eu ma astept la un moment dat ca aprecierea mea salariala sa se faca cu o viteza de 20-25% pe an si acest lucru mi s-a intamplat in ultimii trei ani. Acel 35% ca nivel minim a fost gandit la momentul respectiv pentru a-i da omului posibilitatea sa aiba ce manca de 60%. Or, acest procent devine irelevant in momentul in care se apropie de 500-600 de euro, deoarece clientul ar fi putut sa se indatoreze mai mult decat 40%. Aceeasi ecuatie (cu 60% pentru a asigura traiul – n.red.) nu e valabila la salarii mari.

     

    IRINA IACOB: Sunt de acord si chiar voiam sa intreb – din acest punct de vedere ce previziuni exista? Pentru ca la un salariu de 300-400 de euro lunar e normal sa se ia in considerare o marja de 30-40%, dar la un salariu de 1.500-2.000 de euro, pentru ca sunt destul de multi din clasa de mijloc care au ajuns la un venit pe familie de 2.000-3.000 de euro pe luna, nu se va relaxa aceasta conditie?

     

    SERGIU OPRESCU: Nu s-a facut aceasta diferentiere.

     

    IRINA IACOB: Dar ar trebui sa se faca…

     

    SERGIU OPRESCU: S-a urmarit simplitatea normei – sa fie usor de urmarit.

     

    IRINA IACOB: Dar e necesar pentru a creste consumul.

     

    ROZAURA STANESCU: Asta o data. Dar, dupa parerea mea, una este o nevoie la venituri de 1.200-1.500 de euro pe luna si altele sunt nevoile la 300-400 de euro pe luna. Deci nu masuram aceleasi nevoi. Omul care are 1.500-1.600 de euro pe luna gandeste altfel si nu sta sa-si ia pe credit nici aspiratorul, nici masina de spalat. Sunt absolut lucruri diferite. Deci de aceea se spune ca odata cu maturitatea creditului se schimba si fata creditului.

     

    IRINA IACOB: Dar la un credit ipotecar pentru care conditiile actuale sunt aceleasi pentru toate categoriile…

     

    ROZAURA STANESCU: Da, teoretic sunt aceleasi conditii. Practic, tot cei cu bani mai multi se duc mai usor pe el.

     

    SERGIU OPRESCU: Eu sunt de parere ca orice masura administrativa de acest tip nu face decat sa produca distorsiuni in piata. Pentru ca uitati-va ce se intampla: noi marim maturitatile si scadentele creditelor. Din ce cauza? Din cauza acestui prag de 35-40%. Si am ajuns sa avem credite de consum pe 15 sau chiar 25 de ani. De curand am auzit chiar de 30 de ani in cazul unei banci. Ajungi sa te gandesti in ce lume traim pana la urma? O alta distorsiune a fost creditul ipotecar. Eu nu stiu in clipa de fata din cele 8,6 milioane de euro de la finalul anului trecut in credite de consum cat de multe sunt de-a dreptul credite ipotecare. Si va spun din ce cauza e important: din toate tarile acestea – Cehia, Ungaria – care au intrat in UE si la care incercam sa ne raportam, toate au avut un prim val de crestere a creditului de consum, dupa care, al doilea val care este cel cu adevarat de dezvoltare si de stabilitate a pietei de retail banking este reprezentat de creditul ipotecar. Noi, in Romania, nu stim – suntem in al doilea val? Suntem inainte de al doilea val?

     

    FRANCISC BODO: Dezvoltarea pietei imobiliare a fost total diferita in Romania fata de celelalte tari. Si piata imobiliara din Polonia a traversat o perioada dificila la mijlocul anilor 1990, dupa care si-a revenit, s-a relansat. In Romania, piata este in continua formare din foarte multe puncte de vedere.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Nu s-a terminat insa cu creditul la electrocasnice…

     

    DRAGOS SIMION: Nu s-a terminat, e departe de a se termina, dar nici nu va mai avea vreodata o crestere spectaculoasa. Cel putin nu ca procent din totalul vanzarilor de retail electric. Nu cred ca va mai fi vreo situatie cum a fost in urma cu doi-trei ani. Credem ca pe termen mediu, in domeniul retailul electric, creditul se va stabiliza undeva la 30-35%, cum e in Cehia sau Ungaria. Dar nu e vorba numai de retailul electric, sunt alte piete in care eu cred ca acest credit e abia la inceput.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Creditul e abia la inceput in multe domenii. Dar in privinta consumului cum stau lucrurile? Vorbim de un grad de penetrare suficient de mare?

     

    DRAGOS SIMION: Consumul va creste. Eu am facut aprecierea fata de produsul de credit de consum deja traditional. Dar eu zic ca in general creditul incepe sa capete aspecte mult mai sofisticate. Incepe sa apara creditul pe card, cand cumparatorul – pentru o valoare a facturii pana la un anumit nivel – nu va mai apela la dosar si va face creditul direct de pe card. Dar nu e rolul lui sa ia locul creditului traditional. In schimb vor aparea alte tipuri de credit, pe care noi nu le vom percepe ca atare, pentru ca din punctul nostru de vedere (al retailerilor – n.red.) un produs cumparat cu cardul este un produs platit cash.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Ceea ce nu va deranjeaza.

     

    DRAGOS SIMION: Nu ne deranjeaza. Creditul pe card este o zona de crestere spectaculoasa in continuare. Si consumul  va creste. Conform previziunilor noastre, intr-un orizont de patru-cinci ani, piata de retail electric va fi dubla fata de cea din acest moment.

     

    BUSINESS MAGAZIN: 2 miliarde de euro?

     

    DRAGOS SIMION: Undeva spre doua miliarde de euro. Piata a fost anul trecut sub un miliard – cam 900 de milioane de euro.

     

    SERGIU OPRESCU: Avem la ora actuala cam 27 de miliarde de euro credit neguvernamental si 11 miliarde de euro credit de retail, ceea ce reprezinta cam 40-45%.

     

    FRANCISC BODO: Creditele imobiliare au stat intr-o faza latenta ani de zile. Si daca imi aduc bine aminte, in urma cu cativa ani brokerii imobiliari spuneau ca o sa vedem pe piata mii de noi apartamente, dar nu vedeam buldozerele. Ei, azi vedem buldozerele.

     

    SERGIU OPRESCU: Eu am deja o problema ca proiectele imobiliare devin derivative, in sensul ca se vand ca proiecte. Nu se mai baga buldozerul ca sa faca proiectul. Probabil ca din 100 de proiecte se fac 30-40, dar restul nu. Pentru ca preturile la teren au crescut atat de mult incat cei care au teren se intreaba daca se mai merita sa construiasca…

     

    DRAGOS SIMION: Da, dar daca s-ar si apuca toti sa construiasca acum, n-ar avea cu ce. Intr-un fel exista o sincronizare a lucrurilor, care se asaza cumva prin natura lor.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Ce influenta va avea eliminarea avansului minim obligatoriu?

     

    DRAGOS SIMION: Eu cred ca o problema mai mare decat a avansului este cea a veniturilor. Mai ales pentru clasa mijlocie care, asa cum stiti, cuprinde medici, avocati, contabili si au veniturile in fel si fel de forme. Chiar legale, dar sunt forme. Ei bine, multe dintre banci le iau in considerare numai o parte din venituri – in proportie de 50% sau 80% sau cat o fi. BNR da in continuare semnale negative de natura sa descurajeze creditul.

     

    SERGIU OPRESCU: E o optiune de politica, pana la urma. N-am cum sa spun BNR „aoleu, de ce faci asta?“, pentru ca asta vrea sa faca. Problema se pune in a demonstra BNR ca o crestere mai mare a creditului neguvernamental e sustenabila si e de dorit. Cresterea PIB este alimentata in proportie de 84% de consum. Or, aceasta ecuatie este putin diferita fata de ceea ce se intampla in alte tari – fata de cat de mult suntem expusi consumului fata de ceea ce se intampla in alte tari.

     

    RADU CRACIUN: In general, orice banca nationala incearca sa greseasca mai degraba pe partea prudentei decat pe cea a asumarii unui risc excesiv. Daca ne uitam la PIB si la dinamica consumului privat – rata de crestere nu-si gaseste corespondent in tarile din regiune. Iar atitudinea prudenta a BNR este, intr-un fel, de inteles. Sigur ca de la un punct incolo prioritatile BNR si cele ale bancilor comerciale nu prea coincid si se pot afla pe pozitii chiar opuse.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Vedeti un pericol ca aceasta crestere a PIB sa fie atat de mult legata de consum, mai ales privat?

     

    RADU CRACIUN: La ora actuala, rata de crestere a consumului privat este mai mare decat rata de crestere a investitiilor. Ceea ce pentru o tara ca Romania este un pic cam ciudat, pentru ca daca ne uitam, din nou, la tarile din regiune, vom vedea ca cele doua componente au avut rate de crestere in cel mai rau caz egale. Dar in cazul Romaniei apetitul pentru consum este in continuare foarte mare, iar riscul este ca in final acesta sa se duca in deficite externe.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Apropo de cresterea consumului, care au fost domeniile vedeta ale anului trecut si ce asteptari exista pentru anul in curs?

     

    MARIUS CALUIAN: Pe piata bunurilor de larg consum cea mai mare crestere au avut-o vanzarile de produse alimentare. Mai ales lactatele. Produsele nealimentare, pe ansamblu, au avut o crestere usoara, de circa 2-3%.

     

    DRAGOS SIMION: Dar cam cat din produsele alimentare sunt din import?

     

    MARIUS CALUIAN: Importanta importurilor difera mult de la categorie la categorie. In cazul vinurilor, importurile au fost anul trecut de pana in 1%, dar ponderea a inceput sa creasca odata cu aderarea la UE. Sunt si categorii unde importurile sunt mult mai mari, dar nu cred ca per ansamblu trec de 10% din valoarea totala a pietei de produse alimentare, pentru ca toate companiile multinationale importante deja produc local. Anul acesta cred ca o sa creasca insa ponderea importurilor datorita injumatatirii preturilor (din cauza eliminarii taxelor de import din UE – n.red.).

     

    BUSINESS MAGAZIN: Exista acum in Romania un fenomen de polarizare al consumatorilor catre segmentele premium si economic in dauna celui de mijloc?

     

    MARIUS CALUIAN: Acesta se vede cel mai bine in cazul detergentilor, unde se reduce foarte mult segmentul mediu.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cat inseamna consumul alimentar fata de cel nealimentar in totalul pietei de bunuri de larg consum?

     

    MARIUS CALUIAN: Alimentele reprezinta cam 60% din consum.

     

    RADU CRACIUN: Stiu ca vanzarile de produse alimentare au crescut anul trecut ca valoare cam cu 30%, conform statisticilor. Dar mi-e greu sa cred ca romanii mananca brusc cu 30% mai mult cantitativ de la un an la altul. Deci logica ar fi ca s-a produs simultan si o miscare catre produse mai sofisticate, mai scumpe, mai „de marca“ si ar putea indica si o crestere de gusturi in cele din urma.

     

    MARIUS CALUIAN: Cresterea in volum a fost de circa 15%.

     

    RADU CRACIUN: Deci a crescut valoarea unei vanzari per unitate printr-o deplasare catre produse mai scumpe.

     

    MARIUS CALUIAN: Da, au crescut mai ales specialitatile, mai ales magazinele retelelor internationale si se creeaza anumite nise in piata care sunt exploatate mai ales de importatori, pentru ca unele chiar nu se produc la noi in tara.

     

    DRAGOS SIMION: Eu cred ca exista o crestere mai mult sau mai putin semnificativa a nivelului de trai ce a adus in atentia unei anumite categorii de public ca poate, pur si simplu, sa cumpere un anumit produs alimentar care in urma cu un an-doi-trei pur si simplu nu-i era accesibil.

     

    IRINA IACOB: Cu siguranta ca aceasta crestere a venitului dispozabil a dus la cresterea consumului – fie el si alimentar.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Nu este un pic conflictual? In sensul ca se nasc noi nevoi, se cumpara mancare mai buna, imbracaminte mai buna, ne gandim sa facem un upgrade de casa, de masina… Nu e concurenta pentru buzunarul consumatorului?

     

    DRAGOS SIMION: Noi am facut chiar un rationament in vara anului trecut cand a fost clar ca in 2006 avea sa fie un recul al pietei si ne-am intrebat care sunt competitorii nostri, nu din cadrul pietei electro, ci din afara industriei. Si concluzia noastra a fost ca in mod evident casele – fie cele noi, fie reamenajarea celor vechi – au reprezentat statistic cea mai importanta felie din venitul unei familii, apoi cele mai importante au fost vehiculele si al treilea lucru ca importanta a fost turismul extern, care incepe sa creasca.

     

    RADU CRACIUN: Eu as vrea sa-i adresez o provocare domnului Stroe si sa-l intreb daca faptul ca romanii au mai multi bani si sunt mai sofisticati nu-l percepeti ca o amenintare pentru produsele Dacia?

     

    CONSTANTIN STROE: Nici vorba. Vreau sa va reamintesc cateva lucruri care s-au consumat: piata automobilelor a crescut in 2005 fata de 2004 cu 59,6% si a depasit toate asteptarile vremii. In 2006 fata de 2005 a crescut cu 15,9% si anul trecut s-au vandut aproape 300.000 de automobile noi. Iar pentru anul in curs vad o crestere de 10%. Si am cateva argumente. Parcul auto care cuprinde vreo 4,8 milioane de masini este extraordinar de invechit – avem in circulatie peste 1,3 milioane de masini mai vechi de 20 de ani, in conditiile in care media europeana a perioadei de folosire a unui automobil a coborat la 3,7 ani.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Mai sunt si alte explicatii in afara parcului invechit?

     

    CONSTANTIN STROE: In al doilea rand este o crestere economica indubitabila. Si in al treilea rand, din evolutia ultimilor ani e clar ca piata s-a segmentat deja si exista un tip de consumator cu o putere medie de cumparare. Ori acest segment este in crestere si corelat cu ceilalti factori si cu un grad de motorizare foarte slab – avem 200 de automobile la mia de locuitori – plus oferta de credite sustin ideea ca 2007 va fi un an de crestere. Si 2008.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cat aveti acum din piata?

     

    CONSTANTIN STROE: In 2006 am avut o cota de piata de 38,5% si nici nu ne intereseaza mai mult.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dupa ce am obtinut si perspectiva producatorului si pe cea a creditului – putem emite un verdict despre evolutia consumului in Romania?

     

    RADU CRACIUN: In general, a existat un consens in sensul ca dinamica consumului va ramane pozitiva datorita procesului de convergenta cu tarile din regiune si nu in ultimul rand cu tarile din UE. Mai degraba ne putem intreba in ce ritm va creste consumul.

  • Consumul creste pe datorie

    Romania are cel mai mare ritm de crestere al consumului dintre toate tarile din UE si se anticipeaza ca dinamica pozitiva va continua si in anii urmatori. Cauzele si beneficiile, precum si modalitatile de finantare a consumului au fost dezbatute la ultima editie a Club BUSINESS, ce a avut loc saptamana trecuta la hotelul JW Marriott.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Ar trebui sa ne alarmeze nivelul actual al consumului?

     

    RADU CRACIUN: Ca sa putem defini mic si mare ar trebui sa ne putem raporta la ceva. Pentru ca trebuie sa tinem cont de faptul ca in comparatie cu alte tari din regiune – daca e sa ne referim la Europa Centrala – ca nivel de inzestrare, de dotare al gospodariilor, Romania probabil ca a plecat de la nivelul cel mai scazut. Diferenta dintre starea de fapt si aspiratiile oamenilor era poate cea mai mare daca ne raportam la alte tari. Cred ca aceasta este si principala cauza a apetitului romanilor pentru consum.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Aveti si niste cifre comparative?

     

    RADU CRACIUN: In nicio alta tara din regiune din 1990 pana acum nu s-a inregistrat o dinamica a vanzarilor cu amanuntul precum cea din Romania. Anul trecut vanzarile cu amanuntul au crescut, conform statisticilor, cu 24%, dupa doi ani consecutivi in care cresterea a fost de peste 15%. In nici una din tarile din regiune nu s-a mai inregistrat un ritm de crestere de 17-18%. Cu atat mai putin vreme de trei ani la rand. Asta cred ca arata diferenta de care vorbeam – intre dotari si aspiratii efective. Pe de alta parte, cred ca arata si ca perioada de aur a comertului cu amanuntul se apropie de sfarsit si ca ne intoarcem la niste rate de crestere poate mai moderate.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Deci e vorba de o baza de plecare foarte mica, motiv pentru care cresterea consumului ni se pare mare. Dupa aceste cresteri, credeti ca Romania a ajuns o piata mai matura?

     

    RADU CRACIUN: Nu e vorba de o piata mai matura. Daca ne gandim ca foarte multe dintre aceste bunuri care au dat dinamica vanzarilor cu amanuntul sunt bunuri de folosinta indelungata, inseamna ca o perioada destul de lunga oamenii nu le vor mai cumpara din nou. Si atunci poate ca vor incepe sa-si plateasca creditele pe care le-au acumulat, sa-si directioneze veniturile catre a economisi mai mult. Cred ca astfel de rate de crestere a consumului cum s-au inregistrat in ultimii trei ani in vanzarile cu amanuntul nu sunt sustenabile.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Mai este loc de crestere a volumului de credite?

     

    SERGIU OPRESCU: Fata de tarile din regiune, inca avem cel mai scazut nivel de intermediere financiara – vorbim de credite neguvernamentale ca procent din PIB.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Desi am spune ca oricine din jurul nostru a accesat un credit-doua sau chiar trei…

     

    SERGIU OPRESCU: Dar se pare ca cei care sunt ceva mai departe (in alte tari – n. r.) au luat chiar patru-cinci. Vorbim din aceasta perspectiva – a gradului mic de indatorare – de un mare potential de crestere – cel mai mare din regiune. De asta si este Romania atat de interesanta din perspectiva bancilor straine, a noilor jucatori care vor sa vina pe piata. Cu atat mai valabila si mai valida este ecuatia luand in consideratie segmentul de retail. Pentru ca pe acest segment venim si mai din urma – am plecat de la un nivel chiar si mai redus decat ce aveam in domeniul creditului adresat corporatiei. Ca atare, cred ca potentialul este si mai mare in segmentul de retail. Si el trebuie cuplat si calculat si in corelatie cu asteptarile de aprecieri salariale care exista in Romania.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cat de mari sunt aceste asteptari?

     

    SERGIU OPRESCU: Analistii spun ca asteptarile de crestere salariala in acest moment sunt de 20-25% pe urmatorii trei-patru ani. Aceasta asteptare la nivelul analistilor duce printr-un efect de bulgare de zapada la aceeasi dimensiune pe segmentul creditului de retail. La nivelul creditelor acordate populatiei, suntem inca departe fata de mediile din zona noastra. Din ultimele calcule pe care

    le-am facut suntem inca la 30-40% din media Cehiei, Poloniei si Ungariei si cu 10-15 procente sub media Bulgariei in clipa de fata.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Tendintele din punctul acesta de vedere par clare.

     

    SERGIU OPRESCU: Pana la urma e o problema de fizica: trebuie sa plec din punctul A si sa ajung in punctul B. Cu ce viteza sa merg daca cel care a plecat din punctul C a plecat inaintea mea si trebuie sa ajungem amandoi in acelasi timp? Daca aplicam teoria convergentei (toate tarile din regiune se duc intr-o directie, iar noi venim mai din spate) e clar ca viteza noastra trebuie sa fie mai mare. Chiar la nivelul BNR se recunoaste acest lucru. „Da, viteza trebuie sa fie mai mare. Problema e ca trebuie sa stam pe cal in perioada asta.“ Sa nu cadem de pe cal din pricina vitezei.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Sa nu fie viteza prea mare…

     

    SERGIU OPRESCU: Exact. Pana la urma nu se sperie nimeni ca vom merge cu o viteza mai mare decat ceilalti. Dar trebuie sa fie o viteza controlabila.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Si vedeti o problema in acest galop prea mare?

     

    SERGIU OPRESCU: Eu personal nu. Ma inscriu in linia de gandire a colegilor mei din sectorul bancar care spun ca e normal si natural sa incercam sa condensam cateva etape. Si chiar daca volumul creditelor guvernamentale a crescut si creste in continuare, si asteptarile sunt destul de mari. Estimam cu totii sa creasca din nou creditul neguvernamental cu 45-50% in acest an. Ceea ce ar fi fenomenal dupa o crestere de 60% in 2006. Niciun investitor nu va gasi nicaieri in Europa, cu atat mai putin in industria bancara, un ritm de crestere similar ca si cel din Romania.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Si in cat timp ne-am putea astepta sa ajunga gradul de indatorare la nivelul tarilor din regiune?

     

    SERGIU OPRESCU: Ecuatia e mult mai complexa… Va dau un exemplu din piata de retail. Probabil ca am fi ajuns mult mai in fata daca nu am fi avut normele BNR care ne impun anumite reguli cum a fost cea cu 35% (grad de indatorare din totalul veniturilor – n.red.) sau cea cu 25% avans minim. Avem in acest moment un decalaj foarte mare – si s-a facut recent un studiu – fata de acum doi ani cand un om cu un salariu mediu putea sa-si cumpere 66 de metri patrati de locuinta, in prezent poate sa mai cumpere doar vreo 50 de metri patrati. Deci relativ vorbind, chiar daca salariul mediu a crescut, el nu a crescut suficient de repede pentru a tine pasul cu dinamica pietei imobiliare. Ca atare, nici creditul nu poate sa creasca si el in acelasi ritm, pentru ca este direct legat prin norma aceea care reglementeaza si conditioneaza de nivelul salarial. Adica voi putea sa finantez din ce in ce mai putin din valoarea imobilului.

     

    RADU CRACIUN: Mai vreau sa adaug ceva aici, pentru ca mai este un aspect. Daca, de exemplu, ne uitam la o tara ca Polonia si acceptam ideea ca Romania are o intarziere de trei-patru ani fata de Polonia, salariile medii din Romania sunt cu 30-40% mai mici decat cele ale Poloniei din urma cu cativa ani. Si atunci, sigur ca nici creditul de consum nu poate sa ignore nivelul salariilor din Romania. Si procesul de recuperare a creditului de consum depinde de dinamica salariilor si de nivelul de convergenta al salariilor cu cele din zona.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar cum era nivelul consumului sau al creditelor de consum din Polonia in urma cu patru-cinci ani? Erau comparabile cu cele din Romania de acum sau erau mai mari?

     

    RADU CRACIUN: Ratele de crestere ale creditului de consum nu cred ca au fost la fel de mari. Procesul la ei a fost mult mai gradual, pentru ca dobanzile au scazut mai repede, politica dezinflationista a functionat mai bine decat in Romania, insa e interesant de remarcat ca in totalul activelor bancare, ponderea creditelor de consum era mult mai mica decat in cazul Romaniei. Cu alte cuvinte, bancile romanesti sunt intr-un fel mult mai expuse creditului de consum decat erau bancile Poloniei in urma cu patru-cinci ani.

     

    ROZAURA STANESCU: Creditul de consum vreau sa spun ca, in opinia mea, el corespunde perioadei in care ne aflam. Deci cu siguranta oamenii consuma, nu am trecut in faza de maturare a pietei, acesta este si motivul principal pentru care consumul merge si sunt foarte multi care s-au indatorat la maximum. E o ecuatie care se leaga – nu poti sa tii acelasi ritm pentru ca gradul de indatorare e cel care ramane – daca e sa citim printre randuri informatiile transmise de BNR – singura reglementare care va ramane este cea legata de gradul de indatorare. Deci implicit vom fi legati de veniturile pe care le vom avea.

     

    SERGIU OPRESCU: Pe de alta parte tocmai aceasta prevedere – si am si ridicat-o intr-o intrevedere cu BNR – are valabilitatea ei in functie de perioada la care a fost facut acel 35% (limita maxima a gradului de inda-torare – n. red.)…

     

    ROZAURA STANESCU: Da… 30-35-40%!

     

    SERGIU OPRESCU: … daca eu ma astept la un moment dat ca aprecierea mea salariala sa se faca cu o viteza de 20-25% pe an si acest lucru mi s-a intamplat in ultimii trei ani. Acel 35% ca nivel minim a fost gandit la momentul respectiv pentru a-i da omului posibilitatea sa aiba ce manca de 60%. Or, acest procent devine irelevant in momentul in care se apropie de 500-600 de euro, deoarece clientul ar fi putut sa se indatoreze mai mult decat 40%. Aceeasi ecuatie (cu 60% pentru a asigura traiul – n.red.) nu e valabila la salarii mari.

     

    IRINA IACOB: Sunt de acord si chiar voiam sa intreb – din acest punct de vedere ce previziuni exista? Pentru ca la un salariu de 300-400 de euro lunar e normal sa se ia in considerare o marja de 30-40%, dar la un salariu de 1.500-2.000 de euro, pentru ca sunt destul de multi din clasa de mijloc care au ajuns la un venit pe familie de 2.000-3.000 de euro pe luna, nu se va relaxa aceasta conditie?

     

    SERGIU OPRESCU: Nu s-a facut aceasta diferentiere.

     

    IRINA IACOB: Dar ar trebui sa se faca…

     

    SERGIU OPRESCU: S-a urmarit simplitatea normei – sa fie usor de urmarit.

     

    IRINA IACOB: Dar e necesar pentru a creste consumul.

     

    ROZAURA STANESCU: Asta o data. Dar, dupa parerea mea, una este o nevoie la venituri de 1.200-1.500 de euro pe luna si altele sunt nevoile la 300-400 de euro pe luna. Deci nu masuram aceleasi nevoi. Omul care are 1.500-1.600 de euro pe luna gandeste altfel si nu sta sa-si ia pe credit nici aspiratorul, nici masina de spalat. Sunt absolut lucruri diferite. Deci de aceea se spune ca odata cu maturitatea creditului se schimba si fata creditului.

     

    IRINA IACOB: Dar la un credit ipotecar pentru care conditiile actuale sunt aceleasi pentru toate categoriile…

     

    ROZAURA STANESCU: Da, teoretic sunt aceleasi conditii. Practic, tot cei cu bani mai multi se duc mai usor pe el.

     

    SERGIU OPRESCU: Eu sunt de parere ca orice masura administrativa de acest tip nu face decat sa produca distorsiuni in piata. Pentru ca uitati-va ce se intampla: noi marim maturitatile si scadentele creditelor. Din ce cauza? Din cauza acestui prag de 35-40%. Si am ajuns sa avem credite de consum pe 15 sau chiar 25 de ani. De curand am auzit chiar de 30 de ani in cazul unei banci. Ajungi sa te gandesti in ce lume traim pana la urma? O alta distorsiune a fost creditul ipotecar. Eu nu stiu in clipa de fata din cele 8,6 milioane de euro de la finalul anului trecut in credite de consum cat de multe sunt de-a dreptul credite ipotecare. Si va spun din ce cauza e important: din toate tarile acestea – Cehia, Ungaria – care au intrat in UE si la care incercam sa ne raportam, toate au avut un prim val de crestere a creditului de consum, dupa care, al doilea val care este cel cu adevarat de dezvoltare si de stabilitate a pietei de retail banking este reprezentat de creditul ipotecar. Noi, in Romania, nu stim – suntem in al doilea val? Suntem inainte de al doilea val?

     

    FRANCISC BODO: Dezvoltarea pietei imobiliare a fost total diferita in Romania fata de celelalte tari. Si piata imobiliara din Polonia a traversat o perioada dificila la mijlocul anilor 1990, dupa care si-a revenit, s-a relansat. In Romania, piata este in continua formare din foarte multe puncte de vedere.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Nu s-a terminat insa cu creditul la electrocasnice…

     

    DRAGOS SIMION: Nu s-a terminat, e departe de a se termina, dar nici nu va mai avea vreodata o crestere spectaculoasa. Cel putin nu ca procent din totalul vanzarilor de retail electric. Nu cred ca va mai fi vreo situatie cum a fost in urma cu doi-trei ani. Credem ca pe termen mediu, in domeniul retailul electric, creditul se va stabiliza undeva la 30-35%, cum e in Cehia sau Ungaria. Dar nu e vorba numai de retailul electric, sunt alte piete in care eu cred ca acest credit e abia la inceput.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Creditul e abia la inceput in multe domenii. Dar in privinta consumului cum stau lucrurile? Vorbim de un grad de penetrare suficient de mare?

     

    DRAGOS SIMION: Consumul va creste. Eu am facut aprecierea fata de produsul de credit de consum deja traditional. Dar eu zic ca in general creditul incepe sa capete aspecte mult mai sofisticate. Incepe sa apara creditul pe card, cand cumparatorul – pentru o valoare a facturii pana la un anumit nivel – nu va mai apela la dosar si va face creditul direct de pe card. Dar nu e rolul lui sa ia locul creditului traditional. In schimb vor aparea alte tipuri de credit, pe care noi nu le vom percepe ca atare, pentru ca din punctul nostru de vedere (al retailerilor – n.red.) un produs cumparat cu cardul este un produs platit cash.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Ceea ce nu va deranjeaza.

     

    DRAGOS SIMION: Nu ne deranjeaza. Creditul pe card este o zona de crestere spectaculoasa in continuare. Si consumul  va creste. Conform previziunilor noastre, intr-un orizont de patru-cinci ani, piata de retail electric va fi dubla fata de cea din acest moment.

     

    BUSINESS MAGAZIN: 2 miliarde de euro?

     

    DRAGOS SIMION: Undeva spre doua miliarde de euro. Piata a fost anul trecut sub un miliard – cam 900 de milioane de euro.

     

    SERGIU OPRESCU: Avem la ora actuala cam 27 de miliarde de euro credit neguvernamental si 11 miliarde de euro credit de retail, ceea ce reprezinta cam 40-45%.

     

    FRANCISC BODO: Creditele imobiliare au stat intr-o faza latenta ani de zile. Si daca imi aduc bine aminte, in urma cu cativa ani brokerii imobiliari spuneau ca o sa vedem pe piata mii de noi apartamente, dar nu vedeam buldozerele. Ei, azi vedem buldozerele.

     

    SERGIU OPRESCU: Eu am deja o problema ca proiectele imobiliare devin derivative, in sensul ca se vand ca proiecte. Nu se mai baga buldozerul ca sa faca proiectul. Probabil ca din 100 de proiecte se fac 30-40, dar restul nu. Pentru ca preturile la teren au crescut atat de mult incat cei care au teren se intreaba daca se mai merita sa construiasca…

     

    DRAGOS SIMION: Da, dar daca s-ar si apuca toti sa construiasca acum, n-ar avea cu ce. Intr-un fel exista o sincronizare a lucrurilor, care se asaza cumva prin natura lor.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Ce influenta va avea eliminarea avansului minim obligatoriu?

     

    DRAGOS SIMION: Eu cred ca o problema mai mare decat a avansului este cea a veniturilor. Mai ales pentru clasa mijlocie care, asa cum stiti, cuprinde medici, avocati, contabili si au veniturile in fel si fel de forme. Chiar legale, dar sunt forme. Ei bine, multe dintre banci le iau in considerare numai o parte din venituri – in proportie de 50% sau 80% sau cat o fi. BNR da in continuare semnale negative de natura sa descurajeze creditul.

     

    SERGIU OPRESCU: E o optiune de politica, pana la urma. N-am cum sa spun BNR „aoleu, de ce faci asta?“, pentru ca asta vrea sa faca. Problema se pune in a demonstra BNR ca o crestere mai mare a creditului neguvernamental e sustenabila si e de dorit. Cresterea PIB este alimentata in proportie de 84% de consum. Or, aceasta ecuatie este putin diferita fata de ceea ce se intampla in alte tari – fata de cat de mult suntem expusi consumului fata de ceea ce se intampla in alte tari.

     

    RADU CRACIUN: In general, orice banca nationala incearca sa greseasca mai degraba pe partea prudentei decat pe cea a asumarii unui risc excesiv. Daca ne uitam la PIB si la dinamica consumului privat – rata de crestere nu-si gaseste corespondent in tarile din regiune. Iar atitudinea prudenta a BNR este, intr-un fel, de inteles. Sigur ca de la un punct incolo prioritatile BNR si cele ale bancilor comerciale nu prea coincid si se pot afla pe pozitii chiar opuse.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Vedeti un pericol ca aceasta crestere a PIB sa fie atat de mult legata de consum, mai ales privat?

     

    RADU CRACIUN: La ora actuala, rata de crestere a consumului privat este mai mare decat rata de crestere a investitiilor. Ceea ce pentru o tara ca Romania este un pic cam ciudat, pentru ca daca ne uitam, din nou, la tarile din regiune, vom vedea ca cele doua componente au avut rate de crestere in cel mai rau caz egale. Dar in cazul Romaniei apetitul pentru consum este in continuare foarte mare, iar riscul este ca in final acesta sa se duca in deficite externe.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Apropo de cresterea consumului, care au fost domeniile vedeta ale anului trecut si ce asteptari exista pentru anul in curs?

     

    MARIUS CALUIAN: Pe piata bunurilor de larg consum cea mai mare crestere au avut-o vanzarile de produse alimentare. Mai ales lactatele. Produsele nealimentare, pe ansamblu, au avut o crestere usoara, de circa 2-3%.

     

    DRAGOS SIMION: Dar cam cat din produsele alimentare sunt din import?

     

    MARIUS CALUIAN: Importanta importurilor difera mult de la categorie la categorie. In cazul vinurilor, importurile au fost anul trecut de pana in 1%, dar ponderea a inceput sa creasca odata cu aderarea la UE. Sunt si categorii unde importurile sunt mult mai mari, dar nu cred ca per ansamblu trec de 10% din valoarea totala a pietei de produse alimentare, pentru ca toate companiile multinationale importante deja produc local. Anul acesta cred ca o sa creasca insa ponderea importurilor datorita injumatatirii preturilor (din cauza eliminarii taxelor de import din UE – n.red.).

     

    BUSINESS MAGAZIN: Exista acum in Romania un fenomen de polarizare al consumatorilor catre segmentele premium si economic in dauna celui de mijloc?

     

    MARIUS CALUIAN: Acesta se vede cel mai bine in cazul detergentilor, unde se reduce foarte mult segmentul mediu.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cat inseamna consumul alimentar fata de cel nealimentar in totalul pietei de bunuri de larg consum?

     

    MARIUS CALUIAN: Alimentele reprezinta cam 60% din consum.

     

    RADU CRACIUN: Stiu ca vanzarile de produse alimentare au crescut anul trecut ca valoare cam cu 30%, conform statisticilor. Dar mi-e greu sa cred ca romanii mananca brusc cu 30% mai mult cantitativ de la un an la altul. Deci logica ar fi ca s-a produs simultan si o miscare catre produse mai sofisticate, mai scumpe, mai „de marca“ si ar putea indica si o crestere de gusturi in cele din urma.

     

    MARIUS CALUIAN: Cresterea in volum a fost de circa 15%.

     

    RADU CRACIUN: Deci a crescut valoarea unei vanzari per unitate printr-o deplasare catre produse mai scumpe.

     

    MARIUS CALUIAN: Da, au crescut mai ales specialitatile, mai ales magazinele retelelor internationale si se creeaza anumite nise in piata care sunt exploatate mai ales de importatori, pentru ca unele chiar nu se produc la noi in tara.

     

    DRAGOS SIMION: Eu cred ca exista o crestere mai mult sau mai putin semnificativa a nivelului de trai ce a adus in atentia unei anumite categorii de public ca poate, pur si simplu, sa cumpere un anumit produs alimentar care in urma cu un an-doi-trei pur si simplu nu-i era accesibil.

     

    IRINA IACOB: Cu siguranta ca aceasta crestere a venitului dispozabil a dus la cresterea consumului – fie el si alimentar.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Nu este un pic conflictual? In sensul ca se nasc noi nevoi, se cumpara mancare mai buna, imbracaminte mai buna, ne gandim sa facem un upgrade de casa, de masina… Nu e concurenta pentru buzunarul consumatorului?

     

    DRAGOS SIMION: Noi am facut chiar un rationament in vara anului trecut cand a fost clar ca in 2006 avea sa fie un recul al pietei si ne-am intrebat care sunt competitorii nostri, nu din cadrul pietei electro, ci din afara industriei. Si concluzia noastra a fost ca in mod evident casele – fie cele noi, fie reamenajarea celor vechi – au reprezentat statistic cea mai importanta felie din venitul unei familii, apoi cele mai importante au fost vehiculele si al treilea lucru ca importanta a fost turismul extern, care incepe sa creasca.

     

    RADU CRACIUN: Eu as vrea sa-i adresez o provocare domnului Stroe si sa-l intreb daca faptul ca romanii au mai multi bani si sunt mai sofisticati nu-l percepeti ca o amenintare pentru produsele Dacia?

     

    CONSTANTIN STROE: Nici vorba. Vreau sa va reamintesc cateva lucruri care s-au consumat: piata automobilelor a crescut in 2005 fata de 2004 cu 59,6% si a depasit toate asteptarile vremii. In 2006 fata de 2005 a crescut cu 15,9% si anul trecut s-au vandut aproape 300.000 de automobile noi. Iar pentru anul in curs vad o crestere de 10%. Si am cateva argumente. Parcul auto care cuprinde vreo 4,8 milioane de masini este extraordinar de invechit – avem in circulatie peste 1,3 milioane de masini mai vechi de 20 de ani, in conditiile in care media europeana a perioadei de folosire a unui automobil a coborat la 3,7 ani.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Mai sunt si alte explicatii in afara parcului invechit?

     

    CONSTANTIN STROE: In al doilea rand este o crestere economica indubitabila. Si in al treilea rand, din evolutia ultimilor ani e clar ca piata s-a segmentat deja si exista un tip de consumator cu o putere medie de cumparare. Ori acest segment este in crestere si corelat cu ceilalti factori si cu un grad de motorizare foarte slab – avem 200 de automobile la mia de locuitori – plus oferta de credite sustin ideea ca 2007 va fi un an de crestere. Si 2008.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cat aveti acum din piata?

     

    CONSTANTIN STROE: In 2006 am avut o cota de piata de 38,5% si nici nu ne intereseaza mai mult.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dupa ce am obtinut si perspectiva producatorului si pe cea a creditului – putem emite un verdict despre evolutia consumului in Romania?

     

    RADU CRACIUN: In general, a existat un consens in sensul ca dinamica consumului va ramane pozitiva datorita procesului de convergenta cu tarile din regiune si nu in ultimul rand cu tarile din UE. Mai degraba ne putem intreba in ce ritm va creste consumul.