BusinessMagazin

Author: adison

  • Haute-hoteluri

    Australia si Pacificul de Sud ? paradis hotelier

    Australienii se mandresc cu unul dintre cele mai bine puse la punct sisteme de cazare din lume, dupa Japonia si SUA. Oamenii de afaceri se bucura de un tratament diferentiat, caci hotelierii de lux australieni, ca de exemplu Park Hyatt, au amenajat birouri si spatii generoase de lucru pentru acestia. Dar nimeni nu ii rasfata mai bine pe managerii din lumea larga cum o face staff-ul Sydney Intercontinental, unde sunt amenajate etaje “executive” cu facilitati de checkout separate, iar membrii Executive Club au acces la ceea ce prin definitie inseamna privilegiul de businessman: Club InterContinental Lounge. In sala aflata la ultimul etaj al cladirii, invitatii se pot bucura in fiecare seara de panorama de 360 de grade a orasului, vazuta prin peretii de sticla, si de cocteiluri din partea casei.
    Luxul se intinde si in Pacificul de Sud, locatiile de top de aici fiind Treetops Lodge&Estate din Noua Zeelanda, si Hotel Bora-Bora. Daca la Treetops va puteti delecta cu un masaj si un pahar din cea mai fina sampanie dupa o zi de hiking, pescuit sau aventurari in natura salbatica, la Bora-Bora natura va sta la picioare: complexul este format din vile lacustre cu acoperis din paie, iar singurul peisaj ce va intampina pe terasa este turcoazul lagunei de dedesubt.

    Canada ? chilipir, dar exclusivist

    Luxul vine la un pret mult mai mic in aceasta parte a lumii, comparativ cu restul. Preturile practicate de hotelierii canadieni sunt in medie de 135 de dolari pe camera, un chilipir, daca e sa tinem cont de numeroasele beneficii pe care acestia le ofera. Explicatia consta in trecutul anevoios al turismului in aceasta tara, marcat de celebrul 11 septembrie si de gripa aviara, care au redus drastic numarul turistilor si, deci, tarifele la cazare.
    Pe primul loc in topul canadian se afla Hotelul Hazelton din Toronto, prima proprietate exclusivista din oras, de altfel. Aici, high-tech-ul este “la ordinea camerei”, de la gadgeturi de tot felul la camerele dotate cu mega-ecrane pentru cei ce prefera cinema la ei acasa.
    Urmatoarele locatii de varf sunt cvasi-castelul Fairmont din statiunea Whistler, British Columbia, dotat cu facilitati de tip ski in/ski out, urmat de Wickaninnish Inn, situat chiar la marginea valurilor oceanului si vestit pentru spectacolele pe care natura le ofera vizitatorilor in timpul furtunilor de zapada.

    Asia ? Jocurile Olimpice dicteaza topul

    Anul acesta 1,5 milioane de turisti sunt asteptati numai in Beijing cu ocazia Jocurilor Olimpice, iar hotelurile au luat cu asalt peisajul asiatic, majoritatea din categoria de varf a pietei. Pana la evenimentul din august, o serie de hoteluri ultra-luxoase au fost programate pentru lansare, cum ar fi Four Seasons, Ritz-Carlton, Mandarin Oriental sau Intercontinental. Grupul Jumeirah din Emiratele Arabe Unite, constructorul hiper-luxosului Burj Al Arab din Dubai, va deschide un hotel in Shanghai in luna iulie.
    Pana atunci insa, hotelul care ar trebui sa reprezinte prima alegere pe taramuri orientale este Landmark Mandarin Oriental, fratele mai mic al renumitului Mandarin Oriental din Hong Kong, dotat cu cele mai mari camere si cele mai spectaculoase bai din zona, dar si cu optiunea pentru shopping-ul in-door al marcilor scumpe ca Chanel sau Celine.

    Europa ? acul in cutia cu comori

    Sa incerci sa alegi cea mai buna destinatie hoteliera a batranului continent este ca si cum ar trebui sa te decizi asupra unei singure bomboane de ciocolata dintr-o cutie cu bunatati de tot felul sau a unei bijuterii dintr-o vitrina plina ochi cu pietre pretioase. Orice ai alege, rezultatul va fi un deliciu, iar costul de oportunitate enorm.
    Din Europa, Hotelul Ritz din Paris este alegerea numarul unu pentru cei indragostiti de capitala franceza, pentru ca nu exista locatie care sa aduca mai tare cu aerul carsimatic al acesteia. Fosta casa a creatoarei de moda Coco Chanel, este celebra pentru paturile de dimensiuni regesti si salile de baie dotate cu cazi demne de Titanic, obiecte de lux si corzi fistichii pentru apelarea staffului hotelier.
    Varianta ruseasca a aceluiasi brand, hotelul Ritz-Carlton din Moscova, gazduieste vizitatorii in camere cu panorama Pietei Rosii, al caror pret pleaca de la 1.000 de dolari, sau in apartamente prezidentiale cu geamuri anti-glont, la un tarif de minim 16.000 de dolari pe noapte.
    O ultima varianta europeana este Hotelul Kamp din Helsinki, ce pune la dispozitia musafirilor saune cu o capacitate de zece persoane – locul ideal pentru o intalnire informala de afaceri.

    Statele Unite ale Americii ? all inclusive

    Cand vine vorba de industria hoteliera de lux din America, primul lucru reprezentativ este tehnologia de varf, reprezentata de ecranele plate, docking station pentru iPod, faxuri si alte gadgeturi utile oamenilor de afaceri.
    Hotelul Peninsula din Chicago, primul in topul american, imbina toate aceste utilitati electronice intr-un mod discret, ferit de ochii lumii, in interiorul camerelor insonorizate.
    In New York, cel mai indicat loc din care puteti sa luati pulsul metropolei este Mandarin Oriental, unde eleganta discreta a celor 248 de camere cu vedere asupra Central Park sunt completate de imediata apropiere a unora dintre cele mai bune restaurante din lume, Per Se si Masa, aflate la o calatorie cu liftul distanta.
    Departe de tumultul oraselor, numarul trei in lista hotelurilor de rasfat pentru oamenii de afaceri, este Stein Eriksen Lodge din Park City, Utah, unde valetii incalzesc claparii amatorilor de ski la inceputul zilei si ii asteapta la poalele partiei cu o cana de ciocalata calda la sfarsitul acesteia.

  • MULTI VENITI, ZERO EFECT

    In Cehia, prezenta furnizorilor de servicii financiare straini s-a facut simtita inca din prima jumatate a anilor ’90, explica pentru BUSINESS Magazin analistul HVB Cehia Pavel Sobisek, motivul pentru care impactul aderarii a fost destul de redus in acest domeniu. Pana in 2004, in toate sectoarele relevante piata era mai mult sau mai putin saturata, ceea ce a limitat oportunitatile pentru „intarziati“.

     

    O diferenta fata de Romania, arata Sobisek, este ca nivelul intermedierii financiare era relativ ridicat in Cehia inca de la inceputul anilor ’90. Putini au fost cei ce dupa aderare si-au notificat autoritatilor de supraveghere venirea si au ajuns in final sa si faca afaceri. Dintre acestia, Tokio-Mitsubishi Bank, care a deschis un punct de lucru pentru a deservi numarul tot mai mare de investitori japonezi din Cehia, si Sal Oppenheim, ce furnizeaza servicii de administrare de averi pentru oameni instariti. Klara Gajduskova, head of corporate communication la Ceska Sporitelna, banca ce apartine grupului Erste, adauga si ca „putinii jucatori ce si-au facut simtita prezenta pe piata ceha dupa momentul aderarii au fost extrem de specializati“.

     

    Ce impact au produs noii veniti asupra pietei financiare cehe? „Zero“, raspunde scurt Gajduskova. Potrivit unui studiu realizat de Banca Centrala a Cehiei, pana la finele lui 2005 un total de 106 banci din state membre ale UE notificasera autoritatea de reglementare locala. In sens invers, doua banci cehe isi declarasera interesul de a face afaceri peste granitele tarii. In asigurari, pana la finele lui 2004, 187 de companii din alte state membre isi exprimasera intentia de a face afaceri in Cehia, potrivit raportului anual realizat de Oficiul Ceh pentru Supravegherea Asigurarilor si a Fondurilor de Pensii.

  • Malev, in portofoliul lui Abramovici

    Omul de afaceri rus Boris Abramovici (nicio legatura cu miliardarul Roman Abramovici) este la un pas de a prelua operatorul aerian ungar Malev.

     

    Agentia de valorificare a activelor guvernamentale din Ungaria a anuntat ca a selectat AirBridge, un vehicul local de investitii detinut de OAO KrasAir, companie aflata in proprietatea lui Abramovici, pentru discutiile finale in vederea incheierii contractului de vanzare. Reprezentantii AirBridge sustin ca se asteapta ca documentul sa fie definitivat in prima parte a lunii februarie. Discutiile cu principalul competitor al AirBridge, operatorul aerian lituanian FlyLAL Group, au fost sistate din cauza „lipsei garantiilor financiare“ in cazul acestuia din urma, conform precizarilor Agentiei. Oferta FlyLAL a fost in valoare de 120 de milioane de euro, in care au fost incluse pretul de achizitie, costurile de restructurare, investitiile viitoare, precum si datoriile asumate. Conform cotidianului rus Kommersant, oferta AirBridge ar fi fost de 160 de milioane de euro. KrasAir, al cincilea operator aerian din Rusia, a transportat anul trecut 3,3 milioane de pasageri, cu precadere in statele fostei Uniuni Sovietice. Prin achizitionarea Malév, compania isi va deschide accesul spre statele din Europa Occidentala.

  • VECINI, DAR NU SEMANAM

    In Ungaria, aderarea „nu a adus nici pe departe efervescenta pe care o cunoaste piata financiara romaneasca in acest moment“, comenteaza pentru BUSINESS Magazin Illés Adrienn, communication specialist al Erste Bank Hungary. Marii investitori financiari (bancile, companiile de asigurari sau cele de administrare a pensiilor private) erau deja prezente pe piata ungara chiar inainte de aderarea la Uniunea Europeana si, dupa acest moment, nu a mai fost nici unul care sa vina doar datorita integrarii, adauga ea. „Si de atunci pana in prezent, nimic nu s-a mai schimbat din acest punct de vedere.“

     

    Inainte de momentul aderarii, crearea unei filiale bancare se putea face in Ungaria doar trecand printr-un amplu proces de autorizare, respectand reglementari stricte, iar prestarea de servicii direct din pietele straine nu era deloc posibila – enunta un studiu al Bancii Centrale Ungare (HNB). „Este evident“, arata acelasi studiu, „ca in ultimii ani numarul de furnizori de servicii financiare a scazut in sectorul asigurarilor, al fondurilor de pensii si al companiilor de investitii“. La finele anului 2005, potrivit aceluiasi studiu, pe piata ungara functionau 29 de banci, 5 banci specializate, 176 de cooperative de credit, 178 de fonduri de pensii si 62 de companii de asigurare. „Nu e usor de tras o concluzie despre volumele serviciilor financiare care au aparut pe piata ungara dupa aderearea la UE. Cifrele referitoare la numarul furnizorilor de servicii transfrontaliere sunt impresionante“, se spune in acelasi studiu al HNB. Motivele care fac imposibila formularea unor concluzii ferme tin, pe de o parte, de faptul ca nu sunt disponibile date pentru fiecare dintre aceste tipuri de servicii. Pe de alta parte, spre exemplu in cazul bancilor de investitii, serviciile transfrontaliere pot fi pur si simplu o noua forma pentru servicii care erau importate, de regula, de ani buni.

  • MISCARI DISCRETE

    Chiar in primele saptamani dupa aderarea la Uniunea Europeana, zeci de grupuri internationale si-au anuntat oficial intentia de a face afaceri pe piata locala – in sectorul bancar, al asigurarilor, pe bursa si in intermediere financiara. De la anunturi la fapte e insa o distanta destul de mare.

     

    Pentru o parte din cei ce pana acum au facut un business caldut, ferit de concurenta cu greii finantelor europene, „ce se intampla acum pe piata financiara ar putea avea consecinte catastrofale“, proclama Doru Lionachescu, partener principal al casei de investitii Capital Partners. Pentru altii, asaltul pornit in ultimele cateva saptamani de marile companii financiare europene asupra pietei romanesti s-ar putea sa se dovedeasca doar o furtuna intr-un pahar cu apa. Un lucru e cert insa pentru toata lumea: odata cu aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, regulile jocului s-au schimbat si, chiar daca pentru moment efectele sunt mai degraba scriptice decat resimtite in plin, intreaga piata financiara romaneasca si-a ridicat garda.

     

    Motivul e lesne de inteles, chiar si la o trecere superficiala in revista a numelor care, exploatand deschiderea pietei financiare locale pentru companiile din Uniunea Europeana, au facut primul pas pe piata romaneasca. Un pas care, in cele mai multe dintre cazuri, echivaleaza pentru moment cu o simpla declaratie de intentie si consta doar in notificarea autoritatilor de reglementare (din tara de origine sau din Romania, dupa caz) ca vor sa faca afaceri si aici. Pe lista, cu mult mai lunga, a celor ce au facut deja acest demers se inscriu nume cunoscute ale finantelor europene, precum Royal Bank of Scotland din Marea Britanie si Credit Suisse din Luxemburg in domeniul bancar sau grupurile QBE si Axa (venite, amandoua, pe filiala britanica) in asigurari.

     

    Practic, dupa 1 ianuarie 2007, orice companie din domeniu autorizata in oricare din celelalte state membre ale Uniunii Europene isi poate vinde produsele si serviciile si in Romania, direct de pe piata de origine sau prin intermediul unei sucursale locale, fara a mai avea nevoie de aprobarea autoritatilor romane. Iar efectul nu a intarziat sa apara: pe piata locala, numarul asiguratorilor s-a dublat de la inceputul anului, sectorul intermediarilor in asigurari s-a imbogatit cu mai bine de 20 de nume noi, pe piata bancara s-au anuntat (pentru moment) sapte grupuri internationale, iar la usa Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare au batut deja 13 companii. „Sunt, in cea mai mare parte, jucatori din liga grea“, comenteaza presedintele Uniunii Nationale a Societatilor de Intermediere si Consultanta in Asigurari (UNSICAR), Bogdan Andriescu. „Iar ce vedem acum este doar inceputul unei povesti cu mult mai lungi“, adauga el, adept al unui scenariu in care in urmatorii ani o sa vedem „sute de noi nume“ pe piata romaneasca de asigurari.

    Asteptari similare au, de fapt, cei mai multi dintre reprezentantii companiilor financiare romanesti, indiferent de domeniul specific din care fac parte. „Numarul celor care se vor mai anunta interesati de piata romaneasca, pana la finele anului, este de ordinul sutelor“, crede directorul general al companiei de asigurari Generali, Tudor Moldovan. Miscarile vizibile in acest inceput de an „vor continua si in viitor, vor fi chiar mai ample si vor angaja si alte piete financiare“, adauga si directorul executiv al Alpha Bank, Sergiu Oprescu. Iar in randul companiilor ce activeaza pe piata de capital (fie ca este vorba despre intermediari sau de casele de consultanta), unde s-au anuntat pana acum 14 noi jucatori, lucrurile sunt la fel de clare: numarul lor va creste, iar intre ofertantii de servicii de brokeraj vor aparea nume „cu adevarat rasunatoare“, considera presedintele firmei de consultanta KTD Invest, Iulian Panait.

     

    Asemenea asteptari sunt indreptatite si de experienta altor tari central si est-europene ce au aderat la UE in mai 2004, dar si de piata romaneasca, ce promite ritmuri de crestere cu doua cifre multa vreme de acum inainte. In privinta urmarilor concrete ale intrarii noilor jucatori, parerile insa difera. Exista, pe de o parte, cei ce atrag atentia ca intre vorbe si fapte drumul e lung, iar intre simpla declaratie de intentie si un business in sine distanta se masoara in investitii de sute si sute de mii de euro.

     

    Una dintre vocile mai precaute este a lui Francisc Bodo, directorul de investitii al GED Capital Development, administrator de fonduri de investitii, care spune ca in cursul acestui an este putin probabil sa fie schimbari evidente in piata. Pentru a intra jucatori foarte mari, argumenteaza el, trebuie sa fie proiecte pe masura, care deocamdata nu prea exista. „Mai sunt cateva firme mari care, in opinia mea, ar trebui privatizate“, sustine Bodo. In acest caz, marii jucatori pe „buyout“ din private equity ar putea sa manifeste un interes. „Este insa improbabil ca in 2007 sa vedem vreo privatizare mai importanta“, adauga el.

     

    Exista, pe de alta parte, si cei ce vorbesc despre o remodelare dramatica a intregului mediu de afaceri, dar si de perspectiva unei vieti mai bune pentru cetateanul de rand, odata ce companiile locale vor fi nevoite sa lupte, parte in parte, cu grupurile financiare britanice, germane sau elvetiene. Argumente sunt, firesc, si de o parte si de cealalta, iar adevarul sta, cel mai probabil, undeva la mijloc.

     

    Cei mai expusi in fata concurentei straine sunt operatorii de pe Bursa, sustine Doru Lionachescu, care prevesteste chiar ca „pe termen mai lung doua treimi din brokerii locali vor muri“. Pana una-alta, pe masa CNVM stau notificari din partea a 13 societati de brokeraj din Marea Britanie si a uneia din Cehia, ce pot sa desfasoare de acum (cel putin teoretic) toate activitatile pentru care au fost autorizate in tara de origine. „Fondurile mari, nevoite pana acum sa lucreze cu brokeri romani, vor lucra de acum cu straini“, anticipeaza Lionachescu. Straini care, mai mult decat tranzactionare directa pe Bursa de Valori, vor putea sa ofere si servicii in sens invers, pe pietele externe pentru investitorii romani interesati. Cel mai probabil insa, este de parere Alin Brendea, director de operatiuni la societatea de brokeraj Prime Transaction, intr-o prima etapa cei mai multi se vor axa pe promovarea unor produse din afara, in special a ofertelor de titluri pe care le intermediaza pe alte piete. La fel de bine insa, atractia pietei romanesti pentru aceste companii ar putea sta in speranta unor listari viitoare, a unor noi emitenti pe piata de capital, a aparitiei fondurilor private de pensii si, una peste alta, in cresterea volumului de afaceri de pe bursa romaneasca. „Acum e probabil un moment in care testeaza ce inseamna o afacere in Romania“, incheie directorul de la Prime Transaction, adaugand ca, in opinia sa, cine „a fost sa vina a facut-o deja“.

     

    Intr-un alt scenariu, descris de Iulian Panait de la KTD Invest, lucrurile sunt ceva mai nuantate, fiindca nu chiar oricine poate face business de la distanta pe piata romaneasca. Desi se asteapta ca multe dintre companiile straine ce au notificat CNVM ca vor sa intre pe piata vor ajunge sa si faca afaceri, Panait accentueaza ca „nu vorbim in niciun caz despre clienti mici“. Pe de alta parte, un consultant nu trebuie sa aiba neaparat un sediu pe piata pentru care ofera consultanta, in timp ce „un broker ar fi bine sa fie membru al societatii locale“. Ducandu-si rationamentul mai departe, Panait este de parere ca, pentru clientii mari pe care vor sa-i gestioneze si pe piata romaneasca, marile case de brokeraj ar putea sa-si faca birouri locale, cu brokeri romani si, eventual, management strain. In aceasta ipoteza, numarul companiilor de specialitate pe piata romaneasca ar trebui sa creasca in urmatoarea perioada. Pe de alta parte, la o privire asupra pietelor vecine se poate constata la fel de bine ca exista si miscari de sens contrar, multe dintre ele trecand printr-un proces de consolidare.

     

    Si totusi, chiar daca fac deja toate demersurile legale necesare (prin notificarile transmise autoritatii romane) si pe cele de ordin administrativ, exista inca probleme tehnice ce nu tin de operatori, ci mai degraba de mecanismul bursier roman, care pentru moment taie aripile brokerilor straini, sustine Rares Nilas, presedintele BT Securities. Piata nu este inca pregatita si mai sunt detalii tehnice de rezolvat pentru ca societatile din afara sa poata intermedia tranzactii la Bucuresti, explica el, si va mai trece „un an, un an si jumatate pana se vor rezolva toate“. Astfel ca, cel putin pentru moment, „brokerii de retail romani nu vor fi afectati in niciun fel de invazia strainilor“, conchide presedintele BT Securities. Un pic diferit ar putea sta insa lucrurile pe un alt segment al pietei de capital, cel al fondurilor de investitii – care e creditat cu un mare potential, desi nici o companie specializata din UE nu si-a exprimat inca oficial interesul. Si aici, odata cu aderarea, orice companie din zona europeana va putea sa-si vanda produsele si in Romania, fara a mai avea nevoie de toate autorizatiile necesare pana acum. Startul va fi dat totusi, cred reprezentantii companiilor din domeniu, de grupurile prezente deja pe piata romaneasca, ce vor incepe sa distribuie si titluri ale unor fonduri straine. Declaratii de intentie in acest sens exista deja: companii precum KTD Invest sau BRD Asset Management si-au anuntat deja planuri in aceasta directie. 

     

    In linii mari, scenariul intrevazut pentru piata de capital se poate translata intregii piete financiare: bancherii s-au trezit si ei ca peste noapte pusi in fata concurentei din City-ul londonez si nu numai, iar asiguratorii si intermediarii din domeniu se lupta de acum pentru fiecare client cu companii din Luxemburg, Franta si Germania. Particularitati exista insa pentru fiecare dintre aceste domenii, iar efectele sunt si ele diferite. Pe piata bancara, invazia europenilor pare ceva mai temperata, cel putin pentru moment: in ianuarie, BNR a primit numai sapte notificari de la grupuri interesate sa ofere servicii in mod direct, fara a-si crea in mod obligatoriu si un punct local de lucru. Dar nici bancherii, asemenea colegilor lor din alte domenii, nu se asteapta ca invazia sa se opreasca aici si „nu se poate exclude nici aparitia unora noi“, considera presedintele Bancpost, Mihai Bogza. Pe de alta parte, nu exista nici o notificare facuta BNR pentru deschiderea vreunei sucursale bancare noi, ci doar pentru obtinerea asa-numitului „pasaport european“, ce permite vanzarea de produse si servicii direct de pe piata de origine.

     

    O trecere in revista a numelor inscrise pe lista BNR este de ajuns pentru a vedea incotro bat noii sositi pe piata romaneasca, subliniaza oficialul Bancpost. In cea mai mare parte a lor, e vorba de banci specializate in private banking si investment banking, „pentru care sunt interesante exact zonele de business pe care bancile romanesti nu au fost foarte active pana acum“. Alaturi de grupuri ce nu si-au oficializat prezenta pana acum pe piata romaneasca, precum Royal Bank of Scotland din Marea Britanie, Lombard Odier Darier Hentsch Private Bank Limited din Elvetia, Credit Suisse Luxemburg, JP Morgan International Bank Limited, stau si nume ce opereaza deja o sucursala locala. Pentru Citibank sau Erste Bank, notificarile trimise BNR sunt, conform propriilor declaratii, proceduri standard in situatia in care o noua tara devine membru al Uniunii Europene, dar si un  mijloc de a-si largi plaja de operatiuni pe care le pot oferi. „Aceasta notificare este o procedura standard pentru a informa autoritatea dintr-o tara a UE de interesul nostru potential de a face afaceri potrivit pasaportului european pentru servicii bancare si financiare“, declara pentru BUSINESS Magazin si reprezentanta Credit Suisse Luxemburg, subsidiara a elvetienilor de la Credit Suisse, Anna Brugnoll.

     

    Pe de alta parte, chiar daca subliniaza ca Romania este o piata „foarte interesanta si vom continua sa o privim indeaproape“, Brugnoll lasa de inteles ca nu s-a luat inca nicio decizie privind posibilitatea de a oferi servicii de private banking aici: „Vom informa piata daca si cand vom lua o decizie in acest sens“.

     

    Bogatii Romaniei nu sunt insa singurii aflati in vizorul bancherilor europeni, considera Doru Lionachescu, pentru ca si firmele locale (in special cele mari) vor putea lua credite direct de la bancile din strainatate. Banci care, asigurand aceste finantari direct de pe piata de origine si fara a fi nevoite sa respecte conditiile impuse de BNR, au de partea lor avantajul unui cost mai mic al creditelor. In România, enunta Steven van Groningen, presedinte Raiffeisen Bank, trebuie avut in vedere si nivelul rezervei minime obligatorii, un efort financiar pentru bancile comerciale: „Problema cu rezervele minime este ca piata a devenit din ce in ce mai deschisa. Si, mai ales cand vorbim despre valuta, nu este greu pentru cineva sa-si obtina un credit in strainatate“. Dovada sunt finantarile oferite masiv in ultimul an de bancile romanesti companiilor direct de pe pietele de origine ale grupurilor din care fac parte.

     

    Lucrurile se schimba insa aproape la 180 de grade cand vine vorba despre clientii bancari obisnuiti. Si aceasta pentru ca retail bancar nu se poate face sub nicio forma „remote“ (la distanta), este de parere Doru Lionachescu: „Ca sa poata avea macar 1% din aceasta piata, e nevoie sa-si faca o sucursala aici, sa construiasca puncte de lucru si sa faca investitii masive“. Lucru de care, conform lui Mihai Bogza de la Bancpost, cei mai multi de pe lista cu notificari ajunsa la BNR nu sunt interesati.

     

    Ar putea exista, e adevarat, si o exceptie, englezii de la Royal Bank of Scotland (RBS) avand o prezenta puternica in retail pe piata bancara vestica. Intrebati de BUSINESS Magazin care este strategia pentru piata romaneasca, oficialii RBS au negat, prin vocea sefului pentru relatii cu media, David Outhwaite, ca ar fi trimis vreo notificare catre Banca Nationala. Pe de alta parte, purtatorul de cuvant al bancii centrale, Mugur Stet, confirma faptul ca „pe masa noastra a ajuns o astfel de notificare, facuta de RBS catre omologii nostri din Marea Britanie“.

     

    La polul opus, exista si grupuri bancare europene ce lipsesc inca de pe piata romaneasca, dar care si-au facut cunoscut interesul de a ajunge aici. Pentru ele, afacerea urmarita este cea cu cetatenii de rand – „care de la an la an castiga mai mult si au, in consecinta si nevoi noi, dar ale caror venituri nu sunt totusi suficient de mari incat sa nu se indatoreze“, justifica Mihnea Mocanu, seful companiei de creditare de consum Estima Finance. In aceasta categorie intra, spre exemplu, portughezii de la Millennium bcp, ce au primit de la BNR, in decembrie 2006, autorizatia pentru constituirea unei filiale in România. In acest an, arata raportul lor financiar, investitiile pentru dezvoltarea activitatii din Romania ar urma sa se ridice la 40 de milioane de euro, urmand ca pana in 2011 sa mai pluseze pâna la 250 de milioane de euro. Activitatea din România se va axa pe zona de corporate si persoane cu venituri peste medie, zone cu o dezvoltare accelerata in România, se mai spune in raport.

     

    Tot anul acesta, in martie, ar trebui sa-si inceapa operatiunile in Romania si grupul cipriot Bank of Cyprus, ce a obtinut licenta de functionare de la BNR in decembrie anul trecut. Si cipriotii se uita tot catre retail, avand deja doua sucursale amenajate. Belgienii de la KBC, asemeni si altor jucatori ce se uita de ceva vreme cu jind, la piata bancara romaneasca, au ales o alta cale pentru moment, cumparand la finele anului trecut Romstal Leasing. Totusi, subliniaza pentru BUSINESS Magazin directoarea de comunicare a grupului, Viviane Huybrecht, „ambitia noastra pe termen lung este sa oferim intreaga gama de servicii financiare“. Huybrecht sustine ca belgienii nu s-au gandit pana acum sa exploateze reteaua Romstal Leasing, cu 20 de puncte de lucru, pentru a vinde si produse bancare sau de asigurari, „ci ii vom lasa sa se concentreze pe afacerea de baza“, adica aceea de leasing. Pe termen mediu „bineinteles insa ca vom folosi cunostintele si contactele lor pe piata locala pentru a lansa noi produse“.

     

    Motivele aceastei efervescente de pe piata bancara (concretizata in afaceri cu sau fara prezenta locala) sunt lesne de inteles, privite prin prisma castigurilor inca destul de consistente pe care le fac bancherii aici, prin gradul redus de bancarizare a pietei locale, prin apetitul romanilor pentru consum pe credit. Mai exista insa o explicatie, avansata de presedintele si directorul general al BRD Groupe Société Générale, Patrick Gelin. Piata bancara mondiala este la ora actuala foarte lichida, iar institutiile sunt toate in cautarea unor investitii care sa le completeze cresterea de pe pietele lor traditionale, explica Gelin pentru BUSINESS Magazin. Invazia actuala a strainilor pe piata romaneasca nu-l ingrijoreaza insa prea mult. „Noi privim aceste miscari cu seninatate“, spune bancherul, anticipand o conjunctura bancara internationala cu perioade mai dificile in viitor. De-acum, orice pret al unei achizitii sau al intrarii pe o piata este foarte ridicat si se amortizeaza in perioade lungi de timp. Peste tot in Europa, piata de retail banking este dominata de un mic numar de institutii (5-6) si pe termen lung nu este loc, in opinia lui Gelin, pentru un numar dublu de banci de retea, asa cum se intâmpla azi. Pe de alta parte, nu exista inca pe piata destui clienti de private banking la ora actuala. „Cred ca aceia care intra pe piata astazi risca sa aiba deceptii“, spune presedintele BRD-Groupe Société Générale.

     

    Fara doar si poate insa sectorul asigurarilor, un domeniu sensibil mai mic decat cel bancar si mai putin sofisticat, a avut parte de cea mai mare surpriza. In doar o luna, numarul companiilor din domeniu ce pot opera pe piata romaneasca s-a dublat, urmare a notificarilor facute de grupuri financiare din intreaga Uniune Europeana. Si lista intermediarilor in asigurari cuprinde acum cu mai bine de 20 de companii in plus fata de inceputul anului. Sunt companii mari, specializate pe diferite domenii de activitate, afirma Bogdan Andriescu, presedintele companiei de intermediere in asigurari EOS Risq. Pentru el, faptul ca pe piata romaneasca pot vinde produse mai multi straini este o veste buna. „Cand un client imi cere un anumit tip de polita, acum ma uit pe o lista mult mai lunga si am de unde alege“, puncteaza Andriescu. In plus, „faptul ca iau oferta direct de la Londra duce si costurile in jos“, argumenteaza el, explicand ca in cazul asiguratorilor ce au investit in puncte de lucru locale, „investitiile trebuie amortizate, iar asta creste, normal, costurile“. Este destul de probabil ca macar o parte dintre cei ce au notificat CSA ca vor sa vanda polite de asigurare in Romania sa ajunga si la clientii de retail. „Pot foarte bine sa lucreze prin agenti de vanzare sau brokeri“, conchide Bogdan Andriescu. Nu de aceeasi parere sunt insa reprezentantii companiilor de asigurari. „Sunt afaceri de nisa“, este de parere Tudor Moldovan de la Generali Asigurari, care nu exclude insa nici ca nou-venitii sa reuseasca sa patrunda si pe piata de retail. Ca linie generala insa, businessul lor va ramane, in opinia presedintelui de la Generali, in segmentul corporatist, unde vor deservi anumiti clienti mari, „cu cerinte mai sofisticate“. Altfel spus, pentru cei ce vor sa faca afaceri de la distanta pe piata asigurarilor exista loc destul, dar pe nise de piata si pe produse pe care romanii nu le ofera sau le ofera la costuri mai mari – asa cum s-a intamplat si in Ungaria.

     

    Nici vicepresedintele Interamerican Romania, Emilia Bunea, nu anticipeaza o avalansa de oferte ale asiguratorilor straini, „in ciuda aparentelor“, pentru ca, „din cele observate si in tarile din jur, asigurarile sunt o industrie cu un puternic caracter local, in care prezenta locala este importanta“.

     

    Adevarul, cel mai probabil, se afla si in acest caz undeva la mijloc, in conditiile in care multi dintre jucatorii ce s-au notificat deja la CSA cauta, in mod conex, si cai de a cumpara companii locale. Cateva nume, dar cu siguranta nu singurele, circula mai oficial sau mai neoficial in piata: austriecii de la QBE, dar si francezii de la AXA, unii dintre cei mai mari asiguratori din lume. Investitiile de tip greenfield sunt si ele o optiune, asa cum o dovedeste exemplul francezilor de la Cardif Insurance, divizia de asigurari de viata a BNP Paribas. Grupul bancar Porsche, ce opereaza pe piata locala o banca, o societate de leasing financiar, un broker de asigurari si o companie specializata in leasing operational si management de flote, a anuntat recent ca analizeaza si oportunitatea de a aduce pe piata propria companie de asigurari, Porsche Insurance, din Austria.

     

    Trecand peste evidenta interesului pentru domenii ca bancile, asigurarile sau piata de capital, exista multe alte sectoare ce vor continua (sau abia incep) sa atraga privirile strainilor. Pe o lista scurta mai pot intra, la fel de bine, domenii precum leasingul, finantarile de consum si cele imobiliare, dar si pensiile private. O piata de 22 de milioane de clienti potentiali nu poate lipsi de pe harta niciunui finantist ce chiar se pricepe la (facut) bani.

  • Mult si bun

    Economia Poloniei a inregistrat anul trecut o crestere de 5,8%, cea mai mare din ultimii noua ani. Consumul privat intern si exporturile sustinute au incurajat companiile sa angajeze din ce in ce mai mult personal si sa mareasca salariile, iar dobanzile reduse au incurajat investitiile, relateaza Bloomberg.

     

    Cum somajul este inca ridicat, Banca Nationala a evitat sa mareasca ratele de referinta ale dobanzilor, ceea ce a permis companiilor sa investeasca. Toate acestea au facut ca expansiunea economica sa fie puternica si echilibrata si sa nu constituie un motiv de stimulare a inflatiei. In primele 11 luni ale anului trecut, exporturile au crescut cu 23% fata de perioada similara din 2005, doua treimi avand ca destinatie tari din Uniunea Europeana. Mateusz Szczurek, economist-sef la filiala ING din Polonia, se asteapta ca in acest an ritmul de majorare al exporturilor sa se diminueze, din cauza incetinirii cresterii la nivel global si pe fondul ma-jorarii cererii interne. Tot anul trecut, productia industriala a crescut cu 11,8%, fiind trasa in sus de sectorul constructiilor, care a avansat cu 17,5%.

  • Aderarea incinge afacerile

    Deutsche Bank vrea sa finanteze in acest an in Bulgaria investitii de peste jumatate de miliard de euro. Acestea vor fi orientate cu precadere spre proiecte de anvergura din infrastructura, piata de capital si industrie, informeaza cotidianul bulgar Monitor.

     

    De la stabilirea in Bulgaria, banca germana s-a implicat in mai multe proiecte, in valoare estimata tot la jumatate de miliard de euro. Numai anul trecut, Deutsche Bank a finantat partial achizitia Business Park, cel mai mare proiect imobiliar din tara, cumparat de trustul de investitii american Gramercy Emerging Markets cu 180 mil. euro.

  • Turism de 5 stele

    Investitorii in turism care au pariat pe hoteluri de cinci stele in Romania au incredere in primul rand in zona de business, mai precis in hotelurile din marile orase. Cine indrazneste insa cu cinci stele in zonele turistice?

    Hotelurile de cinci stele asezate in zone turistice si exploatate predominant din activitati turistice se pot numara pe degetele de la o mana si se concentreaza in sud-estul tarii: Mamaia si Rex pe litoralul din statiunea Mamaia si Delta Nature Resort la intrarea in Delta Dunarii. Tot in zona turistica, dar asezat in mijlocul unui oras cu potential mare de afaceri, se afla si hotelul Aro Palace din Brasov. 

     

    Dintre toate acestea, singura investitie greenfield este cea a omului de afaceri indian Diwaker Singh, care a investit cu doi ani in urma 6 milioane de lire sterline pentru a ridica Delta Nature Resort. „Am intuit acolo un potential neexploatat si se pare ca am avut dreptate“, spune Singh, referindu-se la cifra de afaceri pe care a avut-o in primul an intreg de exploatare. Hotelul a fost dat in functiune in mai 2005, dar rezultatele pe care omul de afaceri le considera relevante sunt cele pentru anul trecut, cand hotelul si-a depasit tinta de venituri de un milion de lire, astfel incat isi poate permite acum investitii de doua milioane de lire (peste 3 mil. euro) fara a mai avea nevoie de sume suplimentare importante. „Hotelul este acum inchis pentru renovari si vom construi un spa mare, terenuri de tenis, pista pentru elicoptere si loc de joaca pentru copii“, spune Virgil Munteanu, directorul executiv al hotelului.

     

    Cifrele din Delta i-au aratat lui Singh ca cel mai important intr-o investitie de genul acesta este sa indraznesti sa incepi; pe aceeasi idee merge si acum, cand pregateste dezvoltarea unui complex asemanator in statiunea harghiteana Borsec. „Este un loc comparabil cu Delta din punctul de vedere al potentialului turistic, doar ca a fost total uitat in ultimii ani si locul a devenit deprimant“, spune Singh, care a cumparat acolo aproape un hectar de teren, hotelul Speranta si cateva vile din cele 70 care alcatuiau altadata statiunea.

     

    „Acolo vom dezvolta un complex de cinci stele, in stilul local, asa cum in Delta am construit in stilul caselor pescaresti“, spune Singh. Borsec Resort, cum probabil se va chema, va intra sub umbrela brandului Heritage Hotels & Resorts si va avea spa, terenuri de sport si aproximativ 120 de locuri de cazare. Proiectul este aproape de finalizare, iar investitia pe care o estimeaza omul de afaceri este deocamdata de aproape 10 milioane de euro. „Cand vom incepe constructia, adica undeva in cursul acestui an, vom sti mai bine cati bani va trebui sa cheltuim de fapt“, mai spune Singh.

     

    Pentru cine a trecut in ultimii cativa ani prin Borsec si a vazut ca statiunea este o ruina vine legitim intrebarea: nu este riscanta o investitie acolo? Singh este de parere ca statiunea ar fi mers excelent daca acolo s-ar fi investit, mai ales ca aparitia unor hoteluri de calitate ar putea creste interesul turistilor pentru zona respectiva.

     

    Exista si o explicatie pentru starea de degradare in care este acum statiunea. „A fost vorba de forma de proprietate: multe din cele 70 de vile au fost revendicate de fostii proprietari, majoritatea sunt in litigiu si cel putin cinci dintre ele trebuie rase de pe fata pamantului“, spune Viorica Borsi, unul dintre putinii care au mai investit in Borsec in ultimii ani – in pensiuni turistice.

     

    Proiectul lui Diwaker Singh este deocamdata singurul hotel de top care se va construi intr-o zona exclusiv turistica. Proiectele existente la nivel de cinci stele sunt deocamdata cel al SIF Transilvania (pentru Oradea – respectiv Baile Felix) si cel al familiei Adamescu (pentru Poiana Brasov – dar intr-un orizont de timp mult mai indepartat).

     

    Florian Firu, directorul executiv al SIF Transilvania, pregateste pentru 2008 lansarea unei investitii de peste 20 de milioane de euro pentru dezvoltarea unui complex hotelier de cinci stele pe un teren de langa strandul din Oradea. „Va fi un mix de business cu leisure, deoarece nici Oradea nu are hotel de cinci stele, nici Baile Felix nu au – si asa sper ca vom multumi pe toata lumea“, afirma Florian Firu. Pentru acest an, SIF Transilvania va investi aproximativ 19 milioane de euro in renovarea totala a hotelului Lotus de la Baile Felix si intr-o zona de agrement situata pe trei hectare, aferenta hotelului International din Baile Felix.

     

    „Zona de piscine, spa, restaurante va fi la nivel de patru stele, dar hotelul va ramane la nivel de trei stele“, spune Firu, apreciind ca va atrage mai multi vizitatori odata cu afilierea la un lant hotelier, pe care o negociaza in prezent.

     

    Asa cum Oradea se preteaza la un hotel „2 in 1“ (business cu leisure), pentru ca are in apropiere Baile Felix, la fel se preteaza si Brasovul, unde hotelul Aro Palace, renovat si reclasificat la cinci stele, a atras anul trecut predominant turisti de business, segmentul de leisure insemnand aproximativ 30%. „Deocamdata nu am vrea sa mizam doar pe turism de placere pentru a construi la cinci stele“, comenteaza Florian Firu.

     

    Pe combinatia intre turismul de placere si cel de lux va mai miza si familia Adamescu, care a achizitionat cu doua luni in urma unul din cele doua hoteluri de cinci stele din Mamaia, Rex, de la omul de afaceri Viorel Paunescu. Proprietara a grupului Nova Trade (care detine si Unirea Shopping Center, dar si afaceri in asigurari), familia Adamescu a platit 10 milioane de euro pentru hotelul Rex. Pentru sezonul urmator, noii proprietari  vor deschide in cadrul complexului Rex un spa, un cazinou si trei restaurante – fusion, asiatic si mediteranean, toate acestea insemnand o investitie de inca un milion de euro. „In urmatorii doi ani vom mai investi aproximativ 5 milioane de euro, dar sigur ne vom recupera toata investitia in sapte ani“, spune Carmen Adamescu.

     

    Rex a avut in 2005 o cifra de afaceri de 1,7 milioane de euro si un profit de peste 100.000 de euro. Hotelul a intrat pe profit din 2004 (cand a avut venituri de 1 milion de euro si un profit de 25.000 de euro), dat fiind ca in 2003 a pierdut 40.000 de euro la venituri de 837.000 de euro. Rex este prima investitie in turism a familiei Adamescu, care intentioneaza ca mai departe sa construiasca un lant de hoteluri de lux. „Vor fi toti frati ai hotelului Rex, pe care ne gandim sa il asociem cu un brand de lux din industria hoteliera, iar prima investitie va incepe in maximum doi ani in Poiana Brasov.“

     

    Desi nu creeaza inca decat un inceput de tendinta, investitorii in industria de turism de lux cred ca piata se va dezvolta cu adevarat peste trei-patru ani. Dar tocmai de aceea considera ca e bine sa fie prezenti pe piata din timp.

  • Miza pe biocombustibil

    Compania australiana Central EU Biofuels va investi 125 de milioane de euro in Ungaria in doua fabrici: una de producere a uleiurilor din plante si alta de furnizare a combustibilului ecologic. Prin aceasta investitie, firma isi va stabili centrul operatiunilor sale din Europa in Ungaria, informeaza publicatia online Portfolio.hu.

     

    In prima faza, va fi ridicata pe o suprafata de 10,6 hectare fabrica unde vor fi obtinute uleiuri din rapita, floarea-soarelui si soia, din culturi din Ungaria, Romania si Serbia. Fabrica va fi amplasata in sudul tarii, in orasul Hódmezvásárhely si va incepe sa functioneze la capacitate maxima la 1 aprilie 2009. Uleiurile vegetale vor fi comercializate la fabrici de producere a combustibililor din Austria si din alte parti din Europa. In a doua faza a proiectului, va fi construita o rafinarie pentru producerea biocombustibililor, care este programata sa atinga capacitatea maxima de functionare la 1 martie 2010. Se estimeaza ca proiectul va duce la crearea a 3.400 de noi locuri de munca.

  • Si ce daca dolarul scade?

    Pentru Jessica Heyman, micul dejun pe care l-a luat la Paris luna trecuta, impreuna cu sotul ei, nu a fost cu nimic deosebit: niste oua, cafea si o salata de cruditati la cunoscuta Café de Flore. Dar nota de plata a fost memorabila: 46 de euro, adica in jur de 60 de dolari.In urma cu cinci ani, cand dolarul era puternic, aceeasi nota de plata n-ar fi trecut de 42 de dolari. Socul resimtit la nota de plata a fost un bun motiv pentru ca restul vacantei sa fie destul de modest la cheltuieli. „Am mancat o gramada de paine“, spune Heyman.

     

    Faptul ca turistii s-au speriat si au inceput sa-si numere fiecare banut, precum si reorientarea americanilor de acasa spre cheltuieli mai mici si care sa evite importurile costisitoare sunt efecte ale strategiei prin care dolarul slab ar trebui sa ajute America sa-si reduca enormul deficit comercial, potrivit manualelor de economie.

     

    Dar, pana acum, declinul dolarului nu a ajutat indeajuns. Desi moneda americana a pierdut teren in fata mai tuturor valutelor importante din lume, inclusiv a euro, a lirei sterline sau a dolarului canadian, dezechilibrul balantei comerciale a SUA a continuat sa creasca, ajungand la 702 miliarde de dolari pentru primele 11 luni ale anului trecut – in grafic ca sa depaseasca lejer deficitul record de 717 miliarde de dolari stabilit in 2005 si sa stabileasca astfel un nou record.

     

    Oficial, guvernul american nu vede cu ochi buni slabirea dolarului. „Un dolar puternic este in mod evident dezideratul nostru“, spunea luna trecuta Henry M. Paulson Jr., secretarul Trezoreriei. Dar multi economisti spun ca administratia Bush este multumita de scaderea dolarului in raport cu euro si cu alte valute, contand pe aceasta pentru a aduce castiguri de competitivitate producatorilor americani pe pietele lumii.

     

    Sunt cateva motive, totusi, care ar putea face ca niciun castig impresionant de competitivitate sa nu aiba loc prea curand, chiar daca dolarul continua sa se deprecieze in fata principalelor monede. In primul rand, dolarul nu s-a depreciat semnificativ fata de monedele unora dintre principalii parteneri comerciali ai Americii, inclusiv China si Japonia. Mai grav, cursul yuanului fata de dolar a fost tinut sub control de Beijing, astfel incat sa nu urce cu mai mult de 5% in fiecare an fata de moneda americana. Acesta este unul din motivele pentru care China a inregistrat un excedent de 214 miliarde de dolari in schimburile comerciale cu SUA, din ianuarie si pana in noiembrie 2006.

     

    In plus, multi furnizori externi sunt mai degraba dispusi sa absoarba impactul unui dolar in scadere in marjele lor de profit decat sa-l transfere consumatorilor prin preturi mai mari. Iar aceasta, pe de alta parte, le da americanilor un motiv in minus ca sa se indeparteze de importuri.

     

    In fine, pentru ca SUA sa inceapa sa-si echilibreze balanta comerciala, consumatorii americani trebuie sa cheltuiasca mai putin, in vreme ce consumatorii straini trebuie sa cumpere cu mult mai mult.

     

    „Colegii mei americani tind sa creada ca ratele de schimb pot face singure aceasta ajustare fara sa doara pe nimeni, lucru pe care eu, care ma uit din afara, il gasesc greu de crezut“, spune Thomas Mayer, economist-sef la Deutsche Bank din Londra. „Ar trebui sa ai de a face cu schimbari nerealist de mari in cursurile de schimb ca sa contracarezi un astfel de deficit comercial.“

     

    Teoreticienii pietei libere sustin ca deficitul nu conteaza cu adevarat, ci e mai degraba un efect benign al cresterii economice mai rapide a Americii si al atractivitatii sale ca destinatie pentru investitiile straine. Dezechilibrele comerciale nu trebuie sa ingrijoreze, spun acesti economisti, pentru ca ele reflecta tranzactii private care doar se intampla sa se petreaca dincolo de granitele noastre. Totusi, cu deficitul comercial trecand de 5% din PIB al SUA, multi alti economisti se tem ca indatorarea externa de care este nevoie pentru a finanta un asemenea dezechilibru in crestere se acumuleaza intr-un ritm deja nesustenabil.

     

    Pana la un punct, un dolar slabit a suflat in panzele exporturilor americane catre statele cu monede puternice. Deficitul SUA in schimburile de bunuri si servicii cu UE, ajustat la inflatie, a scazut cu aproape 1% in primele trei trimestre ale anului trecut, comparativ cu aceeasi perioada din 2005, pana la aproape 84 de miliarde de dolari.

     

    Si producatorii americani observa oarece ameliorari. Podgoriile Californiei au facut profituri frumoase in Canada, spre exemplu, unde vanzarile au avut cresteri de doua cifre in fiecare an, inca din 2002, cand dolarul si-a inceput declinul fata de dolarul canadian. Dolarul ieftin le permite de asemenea unor companii americane sa intre pentru prima data pe pietele straine.

     

    Companii din SUA care la ele acasa sunt in competitie cu furnizori externi au avut si ele de castigat. „Ne umflam cota de piata“, spune Marty Staff, CEO la JA Apparel, care produce costumele si jachetele sport Joseph Abboud la o fabrica din New Bedford, Massachusetts. „Produsele noastre sunt la fel de bune ca si cele europene, doar ca mult mai ieftine.“

     

    Cealalta fata a micului dejun costisitor pe care Jessica Heyman l-a avut la Paris este ca America devine acum un chilipir pentru europeni. „Intotdeauna a fost prea scump pentru mine sa merg in State, dar acum e un moment bun“, spune Sotirios Polytimis, 29 de ani, student la arhitectura in Berlin. „Cu aceiasi bani pot sa fac mai multe lucruri in New York: sa cumpar de baut, sa vad viata de noapte, sa ma duc la cumparaturi.“ In aceste zile, o multime de lucruri din strainatate le par americanilor ridicol de scumpe: Big Mac-ul care costa 4,15 dolari la Paris sau biletul la un film in movieplex-ul din Leicester Square din Londra, care costa 16,50 dolari.

     

    Dar Europa ramane irezistibila. Achizitiile americane de servicii de calatorie in statele europene au totalizat 17,7 miliarde de dolari in primele trei trimestre ale anului trecut, cu aproape 1% mai mult decat in aceeasi perioada din 2005, dupa deducerea inflatiei, si cu aproape 20% mai mult decat in aceeasi perioada a lui 2003.

     

    Martin N. Baily, fost consilier economic principal al presedintelui Bill Clinton, ramane optimist in ideea ca declinul dolarului va birui in final actualul deficit comercial al SUA. „Cred ca suntem pregatiti pentru o reducere treptata a deficitului“, spune Bally. „Ne aflam intr-un punct in care exporturile incep sa creasca mai repede decat importurile.“

     

    Ajustarile valutare pot avea nevoie de mult timp pana ajung sa influenteze paradigmele schimburilor comerciale. De fapt, o scadere a dolarului poate initial sa inrautateasca balanta comerciala, pentru ca pretul exprimat in dolari al importurilor ar creste imediat, insa consumatorilor americani le-ar lua destul de mult timp ca sa treaca pe produse autohtone.

     

    Dar noi factori care provin din globalizarea crescuta a productiei par sa incetineasca in mod deosebit ajustarea balantei comerciale. Spre exemplu, mutand o parte tot mai mare de productie in afara Europei, in regiuni unde dolarul este etalon – in China sau oriunde altundeva in Asia -, companiile europene si-au creat moduri naturale de protectie in fata unui euro puternic.

     

    „Odata cu globalizarea, avem acum o retea extinsa de fabrici in toata lumea“, spune Anton Borner, presedintele BFA, o asociatie a angrosistilor si a exportatorilor cu sediul la Berlin. „Asa ca nu suntem atat de afectati de schimbarile pe care le sufera o singura valuta.“

     

    Hugo Boss, unul dintre principalii competitori ai marcii Joseph Abboud, mai sus mentionata, are sediul in orasul Metzingen din sudul Germaniei. Dar produce articole si la o fabrica din Cleveland si cumpara materia prima din Asia, unde multe dintre tranzactiile sale sunt in dolari sau in monede care se raporteaza la dolar. Vanzarile costumelor si ale accesoriilor Boss au crescut ca volum cu 14% in Europa in trimestrul al treilea din 2006 si cu 17% in SUA. Compania spune ca nu a simtit prea mult impactul unui euro puternic.

     

    „Daca dolarul ramane intr-o marja rezonabila, sa zicem intre 1,10 si 1,50 de dolari pentru un euro, n-o sa ne afecteze prea tare“, spune Bruno E. Selzer, presedintele Hugo Boss. „Daca ar ajunge la 1,60 sau la 1,70 dolari pentru un euro, asta ar insemna ca sunt probleme economice mai mari decat cursul de schimb.“

     

    Productia din Asia fiind la ora actuala o preocupare pentru fabricantii din intreaga lume, chiar si niste cresteri importante ale yuanului si ale celorlalte monede asiatice ar fi insuficiente pentru a determina o deplasare a activitatii de productie fara a antrena dezechilibre economice majore. Banca Populara a Chinei are rezerve de aproximativ 1,01 trilioane de dolari, majoritatea in moneda americana, acumulate in contextul strategiei de impiedicare a deprecierii yuanului in fata dolarului, cu scopul de a face ca produsele chinezesti sa ramana competitive pe piata americana.

     

    Dar chiar daca bancile centrale ale Asiei isi diversifica usor rezervele valutare, orice mare retragere de pe piata Trezoreriei, de natura sa incetineasca fluxul creditului care a mentinut scazute dobanzile americane, i-ar afecta deopotriva pe chinezi si pe americani. „Atata vreme cat exista China, capacitatea de ajustare a dezechilibrelor comerciale este minima“, spune Waldman, economist specializat in productie.

     

    Traducere si adaptare de Mihai MitricA