Author: adison

  • Pepsi pluseaza in Est

    PepsiCo a decis sa investeasca masiv in doua din cele mai mari tari din Europa, Rusia si Ucraina. In Rusia a anuntat ca va construi o fabrica de snack-uri in orasul Azov in valoare de 127,8 milioane de euro. In Ucraina a achizitionat 80% din actiunile Sandora, cel mai mare producator de sucuri din tara, pentru suma de 407 milioane de euro.

     

    Fabrica din Azov va fi a doua din Rusia pentru Pepsi, prima fiind ridicata in 2002 in orasul Kashira. Aceasta produce in prezent la capacitate maxima, iar in urmatoarea perioada va fi depasita de ritmul de crestere a pietei. Proiectul se va derula pe cinci ani, iar in noua unitate vor lucra 1.000 de persoane. Va fi initiat si un program de sustinere a investitiilor in agricultura locala, prin oferirea de instrumente si traininguri fermierilor pentru a-i invata sa obtina cartofi de calitate superioara. In prezent, 80% din cartofii folositi la fabrica din Kashira sunt achizitionati din surse locale, in urmatorii ani intentionandu-se sa se ajunga la 100%. Achizitia din Ucraina vine dupa ce rivalul Coca-Cola Co. a anuntat recent cumpararea companiei americane Glaceau, producatorul Vitaminwater. Conform intelegerii, pana in luna noiembrie a acestui an PepsiCo va intra in posesia restului de 20% din pachetul de actiuni al Sandora. Investitia in Ucraina a fost realizata printr-o societate mixta intre PepsiCo si PepsiAmericas. Aceasta din urma, care va detine 60% din joint-venture in urma tranzactiei, este una din cele mai mari companii de imbuteliere a bauturilor din portofoliul Pepsi. Ea va administra operatiunile curente ale afacerii, in timp ce PepsiCo va fi responsabila de dezvoltarea brandului. Robert Pohlad, CEO al PepsiAmericas, a spus ca piata ucraineana a bauturilor racoritoare a inregistrat anul trecut un ritm de crestere de 17%. Conform acestuia, compania va continua sa caute si alte oportunitati pentru a-si extinde operatiunile din Europa Centrala si de Est. 

  • Cazinourile iau potul cel mare

    Operatorul american de cazinouri Harrah’s Entertainment si compania slovena Hit vor face cea mai mare investitie straina greenfield din Slovenia – un centru de jocuri de noroc si de petrecere a timpului liber in valoare de 750 de milioane de euro.

     

    Acesta va fi amplasat in regiunea Gorisko, situata in vestul tarii, si va fi format din hoteluri de lux cu un total de 1.500 de camere, un centru de evenimente, piscine, restaurante si numeroase alte facilitati. Compania locala va detine 51% din proiect, iar Harrah’s restul de 49%. Investitia este insa conditionata de modificarea prevederilor legale care restrictioneaza detinerea cazinourilor de catre straini, precum si de reducerea taxei pe jocurile de noroc. Andrej Sircelj, secretar de stat in Ministerul Finantelor, citat de agentia slovena de presa STA, spune ca ministerul a amendat deja legislatia actuala, care prevede ca strainii sa nu poata detine mai mult de 20% dintr-o societate ce are ca obiect de activitate jocurile de noroc. Nivelul impozitului aplicat acestei activitati este de 38%. Conform lui Sircelj, noile prevederi, care vor fi trimise parlamentului in luna iulie, vor permite Harrah’s sa detina 49% din proiect, iar noul nivel al impozitului va fi de 17,5% pentru veniturile care depasesc 303 mil. euro. Niko Trost, presedintele companiei Hit, estimeaza ca noul centru va crea 3.200 de noi locuri de munca si alte 1.000 indirect. Statul ar urma sa incaseze anual din taxele colectate 120 de milioane de euro.

  • OBICEIURI EUROPENE

    Desi se declara atasati de regiunea de origine, mai bine de o treime dintre europeni s-au mutat din zona de resedinta si se declara incantati de aceasta decizie, arata un studiu european realizat in septembrie 2005 pe un esantion de 24.000 de cetateni din cele 25 de tari europene (la momentul respectiv).

  • PROCENTE DE RELOCARE

    La nivelul de middle management, salariile s-au dublat in ultimii trei ani, iar relocarea dinspre Bucuresti catre provincie poate aduce plusuri semnificative la castigurile managerilor cu orice tip de specializare. Cu cat creste distanta, cu atat cresc si salariile.

     

    Venit mediu brut (mii lei/luna)

     Manager departament

    in 2006

    relocare la 200 km*

    relocare la 500 km*

     resurse umane

    8,9

    10,6

    13,2

     IT 

    11,2

    13,4

    16,8

     vanzari

    9,4

    11,3

    14,1

     marketing

    10,0

    12,0

    15,0

     finante

    9,3

    11,1

    13,9

     logistica  

    6,7

    8,0

    10,0

     productie 

    5,1

    6,0   

    7,5

    Medie pe departament

     marketing

    5,5

    6,5

    9,8

     juridic

    4,6

    5,5

    6,9

     resurse umane 

    3,9

    4,6

    5,7

     IT

    3,3

    3,9

    4,9

     financiar

    2,8

    3,3

    4,1

     vanzari

    2,5

    3,0

    3,8

     logistica

    1,5

    1,8

    2,1

     productie

    1,1

    1,3

    1,5

     

    *estimare BUSINESS Magazin, pe baza informatiilor din piata 

    Sursa: Studiul Paywell, Pricewaterhousecoopers, Septembrie 2006

  • Ce-i prea mult strica pretul

    Principalii constructori de apartamente noi din Kiev au luat decizia sa diminueze volumul constructiilor, argumentul fiind ca preturile s-ar putea prabusi ca urmare a unei oferte supradimensionate.

     

    In primul trimestru al acestui an au fost terminate cu 22% mai putine locuinte decat in aceeasi perioada a anului trecut. Oleksandr Bondarenko, presedintele organizatiei imobiliare Realtors Association, se declara surprins de reactia rapida si radicala a companiilor de constructii. In opinia acestuia, este o incercare ascunsa de a majora cererea pentru proprietati imobiliare in Kiev, cerere care a scazut drastic in ultimele luni. Potrivit companiei Jitlo-Invest, pretul mediu al unui metru patrat intr-un apartament nou in Kiev este de 1.282 de euro. De la sfarsitul anului trecut, cererea pentru astfel de proprietati s-a redus pana aproape de zero, asa incat, prin diminuarea numarului de locuinte construite, s-a reusit sa se evite o scadere a preturilor, prognozata de analisti. 

  • Privatizarea minelor, amanata sine die

    Mult asteptata privatizare a marilor companii miniere din Polonia s-a impotmolit inainte de a incepe. In strategia de guvernare, actualul guvern si-a propus sa foloseasca bursa de la Varsovia pentru a vinde pachete de 30-40% din actiunile JSW, KHW sau Kompania Weglowa.

     

    Pana in prezent, nu a fost intocmit niciun prospect de emisiune de actiuni si nici macar nu a fost elaborat un calendar pentru referendumurile printre muncitori, ce au fost stabilite ca o preconditie pentru orice vindere de pachete de actiuni pe bursa. Cotidianul polonez Gazeta Wyborcza sustine ca motivul din spatele acestei lipse de actiune il reprezinta rezistenta din partea sindicatelor. Desi oficial nu sunt impotriva privatizarii partiale, liderii acestora incearca pe ascuns sa-l convinga pe presedintele Lech Kaczynski (foto) ca privatizarea ar fi un dezastru, ca ar pune in pericol securitatea energetica a tarii si pacea sociala din regiunea Silezia.

  • A doua incercare

    Cel mai mare producator de bere din Belarus, Krinitsa Brewery Holding, a fost scos la licitatie de autoritatile de la Minsk. In cele doua unitati de productie din Minsk si Brest, capacitatea anuala atinge 1,8 milioane de hectolitri.

     

    Conform cotidianului de afaceri Kommersant, valoarea de piata a companiei belaruse este de 150 de milioane de euro. In prima faza a licitatiei au participat firmele SABMiller, BBH, Heineken, Sun InBev si Detroit Belarus Brewing Company. Pentru a doua etapa s-au calificat SABMiller, Heineken si BBH, aceasta din urma fiind proprietara marcii Baltika, cea mai vanduta bere din Rusia. Cota detinuta de Krinitsa pe piata berii din Belarus este de 40%. Cel mai probabil, castigatorul va fi anuntat la sfarsitul lunii iulie. Guvernul de la Minsk a mai incercat in 2000 sa vanda Krinitsa. Atunci, BBH a cumparat 50% plus o actiune pentru 50 mil. dolari si a transferat o prima transa de 10,5 mil. dolari. Insa autoritatile s-au razgandit in privinta vanzarii companiei, iar aceasta a returnat banii abia in 2005.

  • Democratie pentru cei alesi

    E sezonul alegerilor in Orientul Mijlociu. Siria tocmai a tinut alegeri prezidentiale si parlamentare. Algeria si Egiptul au avut alegeri parlamentare. In curand vor fi scrutinuri in Iordania, Maroc si principatul Oman, iar mai apoi in Qatar. Infloreste cumva democratia in Orientul Mijlociu.

    Consensul in randul avocatilor democratiei, al diplomatilor si al cetatenilor chestionati este ca, departe ca aceste randuri de alegeri sa denote o inflorire a democratiei, realitatea e taman pe dos. Alegerile par sa fi devenit doar un mijloc folosit de liderii autoritari pentru a castiga legitimitate. „E un soi de dezamagire si o lipsa de incredere in aceste regimuri din partea popoarelor arabe. Si putini cred ca aceste alegeri pot aduce schimbarea pe care o spera toata lumea”, spune Jaffar al-Shayeb, membru al consiliului municipal din Qatif, Arabia Saudita, o organizatie consultativa, fara autoritate legislativa.

    Problema nu e doar ce inseamna o atare situatie pentru oamenii care sunt obligati sa traiasca intr-un regim autoritar, ci ce efecte are ea pentru perceptia mai larga a democratiei in toata regiunea. Tari ca Egiptul si Siria, care au avut alegeri organizate dupa toate regulile, permit in acelasi timp unei clase conducatoare sa detina monopolul puterii, sa limiteze libertatea de expresie si de asociere si neaga prin asta vointa cetatenilor.

    „Nu exista niciun regim democratic in toata lumea“, spune Abbas Mroue, 29 de ani, stand intr-o cafenea cu prietenii lui in Beirut, la o conversatie despre politica si guvernare. „Da“, spune si Hussein Jaffal, 31 de ani – „exista democratie, dar nu exista libertati“. Si aceasta viziune, care confunda procesul electoral cu principiile democratiei, pare sa se extinda.

    Este o concluzie care ar putea sa-si aiba originea chiar la Washington, unde oficialii au caracterizat adesea alegerile ca pe un barometru al progresului, dar care ar putea la fel de bine si sa contribuie la subminarea conceptului de democratie, dupa cum admit destui diplomati si militanti pentru democratie din Orientul Mijlociu. Irakul, unde un guvern ales in mod liber a fost paralizat de dispute sectare, e un contraexemplu cu deosebire nociv. „Insasi democratia si-a pierdut credibilitatea ca mod de guvernare“, spune un diplomat occidental din Alger, sub protectia anonimatului, ca sa respecte protocolul diplomatic. „Cred ca experimentul irakian, inclusiv votul cu degetele muiate in cerneala purpurie, nu a ajutat la nimic. Oamenii spun acum ca democratia nu e chiar raspunsul pentru orice.“   

    „Degetul cu cerneala“ al alegatorului irakian a fost initial un simbol al increderii in ceea ce se spera sa fie democratia pe cale sa se nasca in aceasta tara. Milioane de irakieni au mers sa voteze in primele alegeri dupa rasturnarea lui Saddam Hussein, inmuindu-si un deget in cerneala ca sa evite votul dublu. Dar acelasi deget colorat a devenit, pe drept sau pe nedrept, un simbol al esecului. „Am votat pentru ca eram asa de entuziast – in sfarsit puteam sa aleg candidatul pe care il voiam“, spune Hussein Marzouk, un refugiat irakian care traieste in Liban. „Apoi mi-am dat seama ca-mi riscam viata pentru nimic. S-a dovedit ca totul era o pacaleala pe care americanii au adus-o cu ei si care mustea de frauda. Asa ca de ce as mai vota?“

    Timp de zeci de ani, alegerile din Orientul Mijlociu au fost prea putin democratice, cu formatiunile de guvernamant care au controlat accesul candidatilor si al electoratului la scrutin, dar si numararea voturilor. In alegerile parlamentare din Egipt de anul trecut, martorii au relatat ca politia a folosit munitie de razboi impotriva votantilor – omorand cativa – ca sa-i impiedice sa-si dea votul pentru candidatii afiliati la Fratia Musulmana. In alegerile de anul acesta, agentii de securitate au inchis peste 150 de membri ai Fratiei, care – desi oficial in afara legii – reprezinta totusi singura opozitie viabila din tara.

    In Siria, alegerile prezidentiale au fost de fapt un referendum pentru un singur candidat, presedintele Bashar Assad, intr-o tara care a condamnat la inchisoare militanti pentru democratie pentru ca au semnat o petitie in care cereau reforme politice si unde recent s-a pronuntat o sentinta de 12 ani de inchisoare pentru un membru al Fratiei Musulmane. „Sistemul este programat astfel incat sa-i aduca la putere pe cei care detin deja puterea“, spune Daoud Kuttab, directorul Institutului pentru Presa Moderna, la universitatea Al Quds din orasul Ramallah din Cisiordania. „Asa se explica prezenta scazuta la urne si de ce alegerile ii indeparteaza pe oameni.“

    Rezultatul fiind de cele mai multe ori cunoscut si manipularea atat de evidenta, de ce se mai obosesc atunci conducatorii acestor state? Din Siria in Bahrein, alegerile au contribuit la disiparea unei parti din presiunea interna si externa in favoarea reformelor, fara sa aduca totusi modificari substantiale structurii de putere, spun diplomatii si liderii politici ai opozitiei. Alegerea unui parlament in Bahrein sau a unui consiliu local in Arabia Saudita, spre exemplu, a ajutat la satisfacerea aspiratiei publice catre un guvern mai responsabil. De-a lungul vremii, a devenit insa evident ca parlamentul si consiliile aveau o autoritate redusa si ca alegerile au fost ele insele cea mai mare realizare. „Stim ca acestea sunt lucruri care au fost adoptate ca sa-i incurajeze si mai tare pe conducatori, sa-i serveasca pe ei mai degraba decat pe cetateni“, spune Nabeel Rajab, militant pentru drepturile omului din capitala Bahreinului, Manama.

    Un membru al parlamentului algerian, Said Boughadja, care este si un fruntas al partidului de guvernamant, spune ca asemenea critici sunt nedrepte, pentru ca prezenta la vot este scazuta peste tot in lume, inclusiv in Occident. O comisie algeriana de monitorizare independenta a scrutinului a sustinut ca la recentele alegeri parlamentare s-a utilizat pe scara larga tehnica „voturilor din oficiu“, cu buletine de vot indesate in urne de organizatori. Boughadja a respins aceasta acuzatie, spunand ca daca partidul lui sau adeptii acestuia ar fi folosit asa ceva, prezenta la urne ar fi trebuit sa fie peste 50%. In schimb, ea a fost de 36,5%, cu 10 procente mai scazuta decat la alegerile parlamentare din 2002.

    Dar Boughadja nu si-a ascuns cea mai mare nemultumire fata de democratie: aceea ca dupa niste alegeri cu adevarat libere nu se stie cine va accede la putere, ceea ce poate ajunge sa reprezinte un risc pentru stabilitatea tarii. La inceputul anilor ’90, armata algeriana a anulat alegerile dupa ce un partid islamic moderat parea pe punctul de a prelua controlul parlamentului. Decizia de anulare a declansat un razboi civil de aproape un deceniu, care a facut peste 100.000 de victime. „Curentul islamist a prins teren tocmai in urma unui proces democratic“, spune el.

    Aceasta este o realitate care a devenit evidenta si pentru sustinatorii democratiei din Washington. Asa s-ar putea explica de ce in aceste zile se vorbeste atat de putin despre sustinerea unor alegeri total libere in tot Orientul Mijlociu. Dar politologii si sociologii din regiune spun ca aceasta viziune pierde din vedere esentialul, punand accent pe procesul in sine si nu pe substanta lui. 

    „Ar trebui sa insistam pe concepte mai largi de democratie, pe valorile democratice“, spune Abdel Nasser Djabi, profesor de sociologie la Universitatea din Alger, care sustine ca alegerile sunt vazute tot mai mult ca o metoda de a induce oamenii in eroare. „Exista un pericol real ca aceasta atitudine sa duca la respingerea conceptelor democratiei.“

    Nada Bakri a contribuit la acest articol din Beirut


    Traducere si adaptare: Mihai MITRICA

  • O steluta pe Giurgiului

    Barbara Walters are stea pe Walk Of Fame. Barbara Walters lucreaza la canalul de televiziune ABC si este una din figurile populare ale presei americane. Realizeaza un talk show extrem de popular si a stat de vorba cu Boris Eltin, Margaret Thatcher, Indira Gandhi  sau Vaclav Havel.

     

    Ma contemplu, narcisist, si imi spun ca m-am cam saturat sa scriu inainte de vreme; am cam abuzat de asta si nu-i prea bine sa iesi prea des din rand. Nu ca ar tine cineva minte, dar am scris despre posibilitatea aparitiei unui cartel al gazelor naturale (ati uitat subiectul? o sa vi-l reamintiti cat de curand) cam cu un an de zile inainte de a „erupe“ in restul presei romanesti, despre economii virtuale pe vremea cand altii se jucau in tarana Tetrisului, despre riscuri politice pe cand unii lacrimau sau se tineau de maini, victoriosi, in fata multimilor, ba si despre ceasul lui Bush, cu vreo doi ani in urma, e adevarat ca intr-un context diferit de povestea albaneza. Alt context, dar care se potriveste cu cel actual, asa ca reiau o parte din acel text, cu placere:

     

    „Vladimir Putin este, in prezent, unul din personajele importante ale planetei. El este constient de importanta sa si de aceea nu se sfieste sa afiseze, la incheietura mainii drepte, un ceas Patek Philippe Perpetual Calendar de 60.000 de dolari. Valoarea este egala cu valoarea totala a salariului prezidential dintr-un intreg an de zile. Presedintele rus a evoluat, pentru ca in 2003 purta tot un Patek Philippe, dar un model diferit, Caltrava, de trei ori mai ieftin (suna ciudat, pentru ca 20.000 de dolari nu-i o suma de ici, colea).

     

    George W. Bush este si el un personaj important al planetei. Bush junior poarta un Timex. Valoarea ceasului este de 50 de dolari. Excentricitatea ceasului presedintelui american este ca poarta o inscriptie gravata: «George W. Bush presedinte, 20 ianuarie 2001».

     

    Din punct de vedere financiar, diferenta dintre cele doua ceasuri este enorma. Din punct de vedere economic diferenta dintre Rusia si SUA este enorma. In ecuatia cu ceasurile si economiile intervine un factor esential, imaginea. Adica modul in care cei mai importanti oameni ai lumii tin sa fie receptati de cei ce ii privesc.

     

    Lui Putin pare sa nu-i pese (oricum, in cazul lui poate fi vorba si de pasiunea pentru ceasuri pe care au dovedit-o rusii in timp). Sau poate rusilor nu le pasa, majoritatea fiind inca extrem de ocupati cu supravietuirea. De fapt lui Putin poate sa nu-i pese pentru ca e ocupat cu altele: sa nu uitam ca i-a iesit smecheria cu cota unica de impozitare, ca are crestere economica si de nivel de trai, dar si stabilitate politica. Unii ar spune ca totul s-a facut in stil rusesc.

     

    Lui Bush ii pasa pentru ca atat i-ar fi trebuit, la cate a avut pe cap in campania electorala. Si in  mod cert si americanilor le-ar fi pasat despre ceea ce poarta presedintele lor la incheietura mainii stangi.

    La mijloc, intre Patek Philippe si Timex, stau romanii“.

     

    Ati prins ideea, nu-i asa? Daca da, o sa intelegeti si gestul meu: influentat de steaua Barbarei Walters, am scrijelit o steluta in tarana cu care primaria a pavat Soseaua Giurgiului si mi-am scris numele inauntrul ei, adica mi-am acordat o steluta pe un hall of fame local, pentru orgoliul meu. A fost o ceremonie scurta, pentru ca statea sa ploua, dar pentru o stea in tarana si nu una din metal si beton n-are sens sa pierzi prea mult timp.

     

    Legat insa de previziuni si subiecte pe termen lung, ma roade totusi unul; nu este pe termen de un an sau doi, ci pe termen intr-adevar lung. Un editorialist isi indemna, saptamana trecuta, cititorii sa inchida televizoarele si sa constate in mod real, palpabil, cat de mult s-a schimbat, in bine, viata romanilor. Un punct de vedere corect. Un cititor suparat ii replica editorialistului, pe Net, ca Romania a devenit o jungla in care castiga cei care se descurca si unde bunul-simt, bunul-gust, respectul sau sapunul sunt din ce in ce mai rar folosite.

     

    Personal cred ca si acest punct de vedere e corect; pentru ca Giurgiului se afla in sudul orasului si mai spre periferie, chiar daca e hall of fame. Ambele puncte de vedere sunt corecte, pentru ca se petrec in Romanii diferite: a editorialistului este in centrul Capitalei, a cititorului mai spre periferie sau in zonele sarace ale tarii.

     

    Tot saptamana trecuta am avut o interesanta discutie cu cineva, cam pe aceeasi tema; interlocutorul meu i-a definit pe romani drept niste „supravietuitori“ de profesie. Teoria mea este ca natia romana a cam obosit, genetic, sa lupte si acum e pe cale sa piarda lupta sa din Marele Razboi de Castigat Un Loc Onorabil in Lume. Adica peste niste multi ani poate vom fi supravietuit, in spiritul remarcii interlocutorul meu, dar nu ca urmasi ai lui Decebal si Traian.

     

    Daca am dreptate, ultimul sa stearga steluta aceea de pe Giurgiului. Dar m-as bucura, sincer, sa n-am.

  • In sfarsit, Enel a semnat

    Dupa un an de asteptare, compania Enel a semnat saptamana trecuta contractul pentru intrarea in posesia distributiei de electricitate Electrica Muntenia Sud. Cu Capitala in portofoliu, alaturi de Banat si Dobrogea, italienii se mai pot uita de-acum inainte doar spre privatizarea productiei.

     

    Intrebat in urma cu cateva luni, la putin timp dupa preluarea mandatului in Romania, care sunt pierderile cauzate de intarzierea cu un an a semnarii pentru Electrica Muntenia Sud, Matteo Codazzi, country manager al Enel in Romania, spunea ca nici nu vrea sa se gandeasca la raspunsul pentru aceasta intrebare. „Nu te poti gandi la pierderi dintr-o companie pe care nu ai detinut-o niciodata si pe care nu stii cum o va influenta exact managementul propriu, dar cred ca odata ce va fi in portofoliul nostru, vom putea vorbi imediat despre profit net“, spunea in urma cu cateva luni Matteo Codazzi, country managerul Enel in Romania. Desi nu a spus-o, Codazzi se gandea desigur la cat profit ar putea produce EMS tinand cont ca cele doua companii aflate deja in portofoliul Enel, Electrica Dobrogea si Banat, au intrat pe profit inca dupa primul an de management Enel, au avut cresteri ale afacerilor de aproximativ 15%, iar anul trecut au derulat afaceri de 470 de milioane de euro. 

     

    Tinand cont ca hartiile s-au semnat saptamana trecuta si ca intrarea efectiva in posesie se va intampla la sfarsitul anului, Enel va putea vorbi despre profit abia in prima parte a anului 2009. Pana atunci, vor face tot posibilul sa intre cat mai in fata in licitatiile pentru castigarea unui producator de energie, in special unul dintre complexurile energetice care urmeaza a fi scoase la privatizare. Sumele destul de mari care se vehiculeaza pentru achizitia acestor complexuri – nu atat pachetele de actiuni, dar mai ales investitiile de mediu pe care cumparatorul trebuie sa le faca, cifrate la ordinul miliardelor de euro – nu ii sperie pe cei de la Enel. Acestia au pregatit nu numai 1 miliard de euro pentru investitii in Electrica Muntenia Sud, dar si 1,5 miliarde de euro pentru achizitii in Romania.

     

    Iar achizitiile vor viza predominant productia, dat fiind ca, in materie de distributie, Enel are deja cel mai mare portofoliu de clienti – 2,5 milioane – la nivelul intregii tari si probabil Autoritatea Nationala de Reglementare in Energie (ANRE) nu ii va mai permite sa participe la inca o licitatie pentru o distributie electrica. Aceasta deoarece reglementarile ANRE prevad ca o singura companie poate detine maxim 33% din portofoliul de clienti la nivel national, ceea ce inseamna aproximativ 2,8 milioane. Iar cum toate distributiile ramase de privatizat (Electrica Muntenia Nord, Electrica Transilvania Nord si Electrica Transilvania Sud) au fiecare intre 1,04 si 1,2 milioane de consumatori, Enel ar depasi pragul de 2,8 milioane de clienti.

     

    Numai ca Enel si-a adjudecat deja zonele cu cea mai buna dezvoltare economica – Bucuresti si Banat -, unde cresterea cererii de energie urmeaza a fi cea mai mare in urmatorii ani, intre 4 si 8% – asa incat probabil ca inca un portofoliu intins ca teritoriu si greu de operat nu l-ar mai atrage foarte mult. De remarcat ca Enel a ajuns la cel mai mare portofoliu de clienti achizitionand cele mai restranse distributii din punct de vedere geografic. Aceasta inseamna o retea mai restransa pe care trebuie facute investitii, dar si o concentrare buna de clienti (prin cele trei distributii ale sale, Enel controleaza, pe langa Bucuresti, cele mai mari orase ca numar de locuitori, Timisoara si Constanta).

     

    Cu EMS in portofoliu, care a avut anul trecut o cifra de afaceri de 450 de milioane de euro, Enel va avea in 2008 in Romania afaceri de aproximativ 1 miliard de euro – cu putin mai mult decat suma pe care a platit-o pentru a putea intra in posesia pretioasei EMS. Sau, mai precis, pentru a intra in fata celorlalti noua competitori care au intrat in cursa si dintre care o parte s-au retras cand au auzit ca sumele vehiculate depaseau binisor bugetele de 500 de milioane de euro pe care le programasera pentru aceasta achizitie. Singurii care au oferit putin sub Enel, spaniolii de la Iberdrola, ar fi scos fara regrete din buzunare 780 de milioane de euro, deoarece isi doreau in portofoliu Capitala. Asa ca probabil nici ei, nici germanii de la EnBW – specializati tot pe capitale – nu se vor grabi la celelalte licitatii, lasand loc pentru alte grupuri energetice care abia asteapta sa intre pe piata din Romania.