Author: adison

UN ARHIPELAG ÎN FORMĂ DE HOMAR CARE CUPRINDE 55 DE INSULE ARTIFICIALE, o pistă de Formula 1, opt hoteluri, un aeroport şi un turn mai înalt decât Burj Khalifa din Dubai sau Eiffel din Paris fac parte din planurile desenate pe un şerveţel în timpul unui zbor dinspre Dubai ale lui Ibrahim Ibrahimov. El este unul dintre cei mai importanţi oameni de afaceri din Azerbaidjan, proprietarul unui concern din domeniul construcţiilor. Valoarea totală a ansamblului ar ajunge, potrivit The New York Times, la circa 100 de miliarde de dolari, mai mult decât PIB-ul multor ţări, inclusiv al celei în care este construit, care se apropie de 70 mld. dolari. Baza construcţiei din Marea Caspică poate fi văzută de pe faleza capitalei Azerbaidjanului, Baku, supranumită “oraşul vânturilor”, şi este relevantă pentru dezvoltarea din ultimii 20 de ani a ţării, după îndepărtarea regimului sovietic, ca urmare a exploatărilor rezervelor bogate de petrol şi de gaze naturale. Dacă “vânturile” i-au adus în Azerbaidjan de-a lungul istoriei pe mongoli, perşi, turci, ruşi sau sovietici, a venit şi rândul românilor să intre pe piaţa azeră.

“HERE IS AZER, THERE’S NO CRISIS, CRISIS IS IN EUROPE” (Aici e Azer, aici nu e criză, criza e în Europa) reproduce, mai în glumă, mai în serios, vorbele localnicilor Iulian Manea, territory manager pe conturi şi parteneri internaţionali pentru Siveco, compania de software care are activităţi în Azerbaidjan din 2009. Primul contract a fost semnat cu Ministerul Educaţiei Naţionale, iar Siveco a devenit astfel principalul furnizor de software pentru informatizarea sistemului naţional de educaţie în Azerbaidjan. În prezent, compania este implicată în servicii electronice pentru agricultură, pentru cetăţeni, împreună cu Ministerul Telecomunicaţiilor, dar are un parteneriat şi cu SOCAR, compania petrolieră azeră de stat. Manea a observat că azerii nu resimt cu aceeaşi “unitate de măsură” ca Europa sau America economia actuală. Dimpotrivă, azerii construiesc “un model economic propriu”, similar turcilor. Afacerile din Azerbaidjan îşi păstrează tradiţiile de secole, cu rădăcini în perioada Drumului Mătăsii, pentru care ţara era o verigă importantă. “Este o combinaţie între modernism – chiar unul avangardist -, de pionierat şi tradiţiile orientale seculare.” Amestec care se observă şi în zgârie-norii care acoperă clădirile vechi cu influenţe musulmane, în diferenţa dintre şoselele cu şase benzi şi străzile lăturalnice cu gropi şi lipsa semnalizării semaforizate corespunzătoare, în taxiurile mov englezeşti în care se găsesc piei de oaie.

UN PROCES DE NEGOCIERE AICI DIFERĂ DE OBICEIURILE EUROPENE – există un set de reguli nescrise de la care azerii nu se abat, iar protecţionismul local funcţionează în virtutea tradiţiilor: “Aici nu se aplică zicala «business is business, pleasure is pleasure», factorul uman este foarte important”, povesteşte Manea. Dacă la Bucureşti sau la Bruxelles birocraţia poate fi măsurată în numărul de documente necesar aprobărilor, aici există un alt tip de birocraţie: “Este foarte important ca ei să îşi vadă omologii, există foarte multe discuţii înainte de încheierea unui contract”, spune Manea.

Că afacerile în Azerbaidjan nu se pot face prin intermediul telefonului şi al internetului o confirmă şi Gabriel Comănescu, CEO al grupului Upetrom, companie care prospectează piaţa azeră de circa 10 ani: “Perspectivele pe piaţa Azerbaidjanului sunt mari. Ca să participăm şi să aflăm de licitaţii trebuie să fii aici; nu se poate să stai acasă şi să te interesezi despre acestea pe internet”. La recenta deschidere a Camerei de Comerţ din Baku, Comănescu părea să aibă un rol de gazdă: şi-a invitat colegii din România, printre care şi directorii companiilor de stat din domeniul energiei Romgaz şi Transgaz să investească în piaţa azeră, mai ales din cauza conductei Nabucco. Proiectul a devenit o prioritate pentru preşedintele republicii azere Ilham Aliyev, care “atunci când a spus ceva, s-a şi întâmplat”. Numit consul onorific al Republicii Azerbaidjan la Constanţa de preşedintele azer, Comănescu a iniţiat deschiderea acestei camere, ca sprijin pentru parteneriate între companiile româno-azere, iar politicienii din ambele ţări au susţinut iniţiativa. Pentru companiile din grupul Upetrom, piaţa de aici este un obiectiv strategic încă din 2004. Grupul de Servicii Petroliere (GSP), compania lui Comănescu, se apropie de finalizarea unui proiect referitor la o flotă specializată în construcţii marine; va deschide aici un birou de reprezentanţă, iar apoi va dezvolta o bază de operaţiuni la Marea Caspică, potrivit spuselor lui Radu Petrescu, directorul de comunicare al grupului. Contextul este favorabil pentru companie, boomul economic din Azerbaidjan fiind posibil datorită petrolului extras din Marea Caspică.

Prin intermediul British Petroleum şi al altor companii din domeniul energiei, un milion de barili de petrol traversează zilnic conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan, sfârşind într-un port turcesc din colţul nord-estic al Mării Mediterane. Cei de la Upetrom vor să se implice în exploatarea resurselor de petrol şi gaze din Marea Caspică prin parteneri precum Socar sau Bahar Energy şi sunt interesaţi şi de marile proiecte, cum ar fi Nabucco şi Agri. Dacă conducta pentru rezervele de gaz care va lega Asia Centrală de Europa s-ar concretiza, aceasta ar putea genera miliarde de dolari în fiecare an pentru Azerbaidjan şi i-ar aduce României o alternativă energetică în raport cu Rusia. Comănescu a invitat firmele să intre pe acestă piaţă, dar a impus condiţia ca acestea să fie “serioase, ca să nu avem probleme”. El a observat că piaţa din capitala azeră se schimbă peste noapte, “este una din marile minuni ale lumii”. Şi chiar dacă în Azerbaidjan sunt şase din cele şapte cele mai mari companii din domeniul energetic din lume, “este loc pentru absolut toţi, de la energie până la construcţii şi turism”. Resursele energetice sunt motoarele dezvoltării altor pieţe, vizibile în capitala devenită interfaţa ţării. Turnurile Flăcări din Baku, centrul Heydar Aliyev, o clădire de forma unei navete spaţiale construită după o viziune a fostului conducător al ţării şi tatăl actualului preşedinte, dar şi un turn Trump sunt câteva exemple ale construcţiilor care cresc peste noapte în Baku.