BusinessMagazin

Author: adison

  • Papa Francisc redă Vaticanului greutate pe scena internaţională prin succesul reconcilierii Cuba-SUA

    Primul papă latino-american din istorie urmărea îndeaproape dosarul cubanez de când a fost ales în funcţie, în 2013, după vizitele la Havana ale predecesorilor săi Ioan Paul al II-lea (în 1998) şi Benedict al XVI-lea (în 2012).

    Ambii au ales pragmatismul, fără să refuze vreodată dialogul cu regimul comunist. Succesul prezent al diplomaţiei Vaticanului este rezultatul unei lungi medieri a Sfântului Scaun şi Bisericii Catolice din Cuba în recentul proces de democratizare de pe insulă.

    Vaticanul a confirmat că Jorge Bergoglio a trimis două scrisori preşedinţilor american Barack Obama şi cubanez Raul Castro, şi că după aceea Secretariatul de Stat a primit delegaţii din ambele ţări, în octombrie, într-o misiune ale cărei bune oficii le-a asigurat.

    Acest succes al lui Francisc, salutat de către Barack Obama, permite diplomaţiei de la Vatican să-şi recapete vizibilitatea de care se bucura pe vremea Papei Ioan Paul al II-lea, la căderea Cortinei de Fier.

    Secretă şi tăcută, ea nu a încetat să acţioneze, reţeaua diplomatică a nunţilor papali fiind una dintre cele mai extinse din lume. Însă, odată cu Papa teolog Benedict al XVI-lea, mai retras, mai puţin înclinat spre mediatic şi cu luări de poziţie mai puţin puternice, această diplomaţie şi-a pierdut din vigoare.

    Stilul diplomaţiei lui Francisc este destul de diferit de al lui Ioan Paul al II-lea, un papă polonez foarte deschis din punct de vedere politic şi aflat în prima linie a prăbuşirii comunismului în Europa de Est.

    – Moment provocator

    Papa argentinian afirmă că nu este politician, ci pastor. El a spus frecvent că intenţionează să facă gesturi şi să lanseze apeluri la dialog, la pace şi la negociere, dar că nu vrea să se amestece în rezolvarea conflictelor, care nu este, a insistat el, de resortul său.

    El a făcut în mai un gest spectaculos, rugându-se la zidul care desparte Israelul de teritoriile palestiniene, un moment provocator vizând să împingă spiritele la o evoluţie.

    În avionul care-l aducea de la Ierusalim, el a spus că-i va primi cu siguranţă la Vatican pe preşedinţii israelian Shimon Peres şi palestinian Mahmoud Abbas, dar că nu le va face vreo sugestie cu privire la pace.

    Altă iniţiativă marcantă, prima a pontificatului său, a constat, în 2013, la îndemnarea membrilor G20 să evite orice intervenţie externă în conflictul din Siria.

    La vremea respectivă Statele Unite şi Franţa intenţionau să efectueze atacuri aeriene asupra poziţiilor regimului preşedintelui Bashar al-Assad, din cauza folosirii gazelor chimice împotriva civililor de către armata acestuia.

    Ulterior, după agravarea războiului din Siria, această iniţiativă a Sfântului Scaun – la solicitarea episcopilor din regiune – a fost criticată de către unii diplomaţi.

    Francisc a dezamăgit uneori prin prudenţa intervenţiilor sale, pe mai multe fronturi. În privinţa Siriei, el nu a condamnat niciodată abuzurile regimului al-Assad, susţinut de către majoritatea creştinilor din ţară.

    În privinţa Irakului, Papa şi-a multiplicat îndemnurile la pace, dar a păstrat o poziţie ambiguă faţă de atacurile aeriene asupra grupării Statul Islamic (SI). El consideră, cu siguranţă, legitimă “oprirea agresorului nedrept”, dar condamnă intervenţia americană în afara unui mandat ONU şi condamnă “terorismul de stat”.

    În Coreea de Sud, în august, nu a denunţat dictatura din Coreea de Nord – aşa cum ar fi făcut, fără îndoială, un Ioan Paul al II-lea – apreciind că o condamnare explicită ar putea să-i pună în pericol atât pe creştinii din Nord, cât şi o viitoare reunificare. El a părut, de asemenea, că nu a vrut să provoace nemulţumire Chinei prin primirea, săptămâna trecută, la Roma, a lui Dalai Lama.

    Când s-a prezentat, în noiembrie, în faţa Consiliului Europei, la Strasbourg, din care fac parte Ucraina şi Rusia, a rămas evaziv cu privire la conflictul armat în curs, părând că vrea să menajeze cele două tabere.

    Însă, în baza popularităţii şi prestigiului consolidat de succesul de pe continentul american, Papa argentinian ar putea să devină mai îndrăzneţ şi să permită diplomaţiei sale să iasă la lumină.

  • Manolescu, Blanchard România: De ce să nu îţi stabileşti obiective pentru 2015

    Rareş Manolescu este managing director Blanchard România, Master Trainer şi coach.

    Se pare că şi la nivel conversaţional, prietenii îşi povestesc cum fac ei evaluarea la final de an şi apoi, în noaptea de anul nou sau în primele zile din noul an, stau cuminţi cu creionul în mână sau cu degetul pe ecranul smartphone-ului şi scriu obiective. Pare un proces fascinant. Unii dintre cei care ascultă (eram şi eu printre ei) devin admiratori ai acestor persoane: “Wow, ce organizat şi disciplinat e X”. Eu personal nu mai cred în ele. Le găsesc ca fiind o sursă de motivaţie auto-impusă şi dăunătoare sănătăţii mele mentale.

    De ce a-ţi stabili obiective legate de viaţa ta sau de anul următor este stresant? Şi cum creează asta motivaţie auto-impusă?

    În primul rând, exerciţiul în sine de a stabili obiective e stresant şi dificil. Ca adulţi, nu învăţăm deloc acest lucru în şcoală. Ne trezim angajaţi într-o companie sau având compania proprie şi brusc suntem aruncaţi în vârtejul lucrului cu obiective. Şi fie citim pe internet, fie aflăm de la un curs cum se stabilesc obiectivele. Explicarea acronimului e rapidă, ce lipseşte însa e practica supervizată. De unde ştim că FELUL în care stabilim obiective e potrivit? Cine ne oferă ghidare, cine ne sprijină cu sfaturi sau coaching în zona asta? Câti manageri au disponibilitate şi competenţă să îşi îndrume angajaţii despre CUM să stabilească obiectivele şi apoi să discute cu ei despre cum pot învăţa să le conceapă şi mai bine?

    În afară de o competenţă maxim moderată în stabilirea obiectivelor (când ai stat de vorbă ultima dată cu cineva despre CUM stabileşti obiective, nu despre conţinutul lor?), mai apare şi factorul motivaţional. Stabilirea obiectivelor e un proces stresant pentru că generează auto-impunere, mai ales dacă apar reperele: timp, cantitate. Adică imi propun (a se citi auto-impun) să realizez (gândeşte-te la orice) până la final de 2015. Dacă acest obiectiv devine public, spus prietenilor, e şi mai puternic efectul asupra motivaţiei: trebuie să atingi obiectivul şi pentru că le-ai spus amicilor tăi. Şi trebuie să le demonstrezi şi lor că poţi, nu doar ţie. Cu alte cuvinte, presiune dublă.

    Iar această presiune se manifestă prin reacţii fiziologice generate de creier, de exemplu prin “injecţii” de cortizol (hormonul principal al stresului) care îşi face de cap prin organism. De ce se întâmplă asta? Pentru că situaţia în care ţi-ai stabilit un obiectiv personal (eventual comunicat şi altora), în momentul în care faci o evaluare şi realizezi că nu l-ai atins aşa cum îţi doreai, determină o situaţie de tip ameninţare pentru organism, iar sistemul limbic intră imediat în acţiune, pentru a decide dacă ar trebui să renunţi sau să continui cu îndârjire ceea ce faci. Această decizie e precedată de pregatirea corpului pentru situaţia respectivă, adică de pre-activarea organismului prin secreţia de cortizol, eventual de adrenalină (dacă obiectivul la care esti în întârziere e critic).

    Unul dintre efectele “tratamentului” sistematic cu cortizol este că afectează capacitatea de concentrare, activează anxietate sau depresie şi generează probleme de memorie. Iar dacă sunt multe obiective la care nu esti în ritm (asa cum ţi-ai propus iniţial) poţi să ai parte de un fel de stare semi-continuă de stres. De ce ai face asta?

    Am descoperit acum ceva timp diferenţa dintre intenţii şi obiective. Asta după ce multa vreme îmi stabileam conştiincios obiective, mă chinuiam să le fac SMART şi le verificam câteodată. De multe ori evitam asta pentru ca ştiam că sunt în întârziere cu ele şi nu aveam chef să constat acest lucru şi să mi-l spun. Am inţeles că intenţiile sunt mai puţin palpabile decât obiectivele şi în acelaşi timp mult mai susceptibile de a fi adaptate la realitate.

    Ce e diferit la intenţii versus obiective e că am sesizat ca ele nu creează presiune. Nu generează motivaţie auto-impusă, deşi sunt alese la fel ca obiectivele. Procesul magic e că motivaţia pe care ele o activează e una aliniată sau integrată. Pentru că dacă începi să te gândeşti la intenţiile tale pentru viitor asta nu înseamnă neaparat în 2015. A gândi în termen de un an de zile e limitativ. Cum ar fi să gândesti în termen de viitor, fără să pui neaparat un deadline?

    Mai văd o diferenta în felul în care sunt formulate. Intenţia o văd formulată ca pe ceva prezent (sunt calm şi relaxat) nu ca pe ceva ce va fi atins cândva (în 2 ani voi fi calm, adica în peste 80 % din situaţii voi analiza înainte de a răspunde şi relaxat, adică creierul meu va fi pus în situaţii în care va secreta endorfină peste 50 % din timp). Probabil că ai zâmbit citind acest exemplu de obiectiv. Sună aiurea, nu? Ei bine, cam aşa arată dacă te apuci să chinui o intenţie personală (de a te simţi cumva bine) să “intre” într-un format de obiectiv. În schimb, a gândi că eşti şi faci în prezent lucruri (deşi ele nu se întamplă încă) poate fi mult mai automotivant şi mai puternic emoţional, decât a gândi că ele se vor întampla în viitor.

    Cel mai important aspect în lucrul cu intenţiile însă am descoperit că nu e formularea lor ci practica de a le repeta zilnic. Singurul exerciţiu practic pe care l-am învăţat de la două persoane extrem de importante din viata mea este ca în fiecare dimineaţă să îmi scriu intenţiile (pe hârtie, electronic). De ce zilnic? Pentru că antrenamentul de a ţi le spune o dată pe zi sau a formula în minte e cel mai puternic activator de motivaţie şi de energie pentru a le duce la îndeplinire. Şi pentru că, repetându-le zilnic, ajungi să îţi dai seama ce îţi doreşti cu adevărat, de fapt. E posibil să realizezi că repetând zilnic scrierea intenţiilor, felul în care le formulezi se schimbă. Că ordinea lor nu mai e aceeaşi. Că adaugi sau uiţi intenţii. E normal. E un proces continuu şi activ, nu ceva static. Obiectivele sunt statice. Intenţiile sunt dinamice. Iar procesul de a le formula este la rândul lui ceva dinamic, emergent.

    Închei invitându-te să faci următorul exerciţiu timp de trei luni (atenţie, perfecţionişti, s-ar putea să vă “doară” pentru că nu e foarte controlabil procesul):
    – Decide cum vrei sa îţi scrii intenţiile (pe hârtie sau electronic, dar nu schimba mediul)
    – Alocă-ţi o oră pentru a sta cu tine şi a scrie intenţiile tale (orice îţi trece prin minte şi îţi doreşti să fii / să faci / să ţi se întâmple / să ai / să simţi etc.)
    – Nu te gândi la o ordine anume, doar scrie-le aşa cum îţi vin
    – În fiecare zi, reia scrierea acestor intenţii, atâtea câte îţi vin în minte, aşa cum îţi vine să le scrii.
    – Nu te uita peste intenţiile scrise în zilele precedente pentru a te inspira. Fiecare zi are importanţa ei şi îţi activează câteodată altă ordine.
    – Observă cum ţi se dezvoltă rutina de a le scrie, devenind ca o “mantra”. Când observi asta, înseamnă că eşti deja mai conectat la tine, mai prezent. Eşti pe drumul cel bun.
    – Dacă într-o zi nu ai chef să le scrii, nu poţi sau nu ai timp, lasa-le aşa. Nu te stresa că nu ai facut asta. Mai ai nevoie şi de pauze.

    După trei luni, uită-te la ce s-a schimbat în viaţa ta, ca urmare a antrenamentului zilnic. E un alt fel de fitness mental care sigur va schimba ceva la tine. Poate chiar îţi va produce sincronicităţile necesare în a-ţi atinge intenţiile într-un fel sau altul.
     

  • DIICOT cere pedepse cu executare pentru toţi inculpaţii din dosarul privatizărilor strategice

    În continuare, vineri, vor fi ascultaţi ultimii trei avocaţi, iar inculpaţii vor susţine ultimul cuvânt, după care instanţa va rămâne în pronunţare.

    Magistraţii unui complet de cinci judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dezbat apelurile din dosarul privatizărilor strategice, făcute atât de DIICOT, cât şi de inculpaţi împotriva deciziei unui complet de trei judecători de la aceeaşi instanţă.

    Procurorul DIICOT a cerut luni, la instanţa supremă, pedepse cu executare pentru toţi inculpaţii din dosarul privatizărilor strategice, orientate spre maximum special prevăzut de lege, şi sporuri de pedeapsă pentru Donciu şi Mucea, arătând că unele dintre infracţiuni au fost comise de către aceştia în formă continuată.

    În 8 decembrie, instanţa supremă a amânat pentru 17 decembrie judecarea dosarului privatizărilor strategice, din cauză că Gabor Kerekes, arestat în Germania în vederea extrădării, nu a fost adus încă adus în ţară şi nu a fost îndeplinită procedura de citare în cazul acestuia.

    Gabor Kerekes este reprezentat de un avocat la acest proces, iar decizia în cazul lui se va lua în lipsa sa.

    La fondul dosarului, fostul ministru al Economiei Codruţ Şereş a fost condamnat, în 3 decembrie 2013, de instanţa supremă, la şase ani de închisoare cu executare, pentru trădare prin transmitere de secrete.

    Zsolt Nagy, fost ministru al Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei, a primit o pedeapsă de cinci ani de închisoare cu executare, pentru aderare la un grup infracţional.

    Consultantul internaţional Vadim Benyatov a fost condamnat la zece ani de închisoare cu executare, pentru spionaj.

    Stamen Stanchev a primit cea mai mare pedeapsă din dosar, respectiv 11 ani de închisoare pentru spionaj, precum şi patru ani şi zece luni pentru iniţierea şi sprijinirea unui grup infracţional organizat. Dacă pedeapsa rămâne definitivă, Stanchev va sta în detenţie 11 ani.

    Mihai Radu Donciu, fost consilier al ministrului Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei în mandatul lui Nagy (cu responsabilităţi pe linia privatizării agenţilor economici în subordinea ministrului), a primit o pedeapsă de şapte ani de închisoare cu executare, pentru trădare prin transmitere de secrete.

    Mihai Dorinel Mucea, fost adjunct al şefului Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie (OPSPI), a fost condamnat la şase ani de închisoare pentru trădare prin transmitere de secrete, din care i-au fost scăzute două luni, perioada arestului preventiv.

    Instanţa l-a mai condamnat pe cetăţeanul ceh Michal Susak la patru ani şi zece luni de închisoare pentru iniţierea unui grup infracţional transnaţional şi la zece ani de închisoare pentru complicitate la spionaj, urmând să execute pedeapsa cea mai grea.

    Mircea Călin Flore, senior director CSFB Europe Ltd. Londra la data faptelor, cetăţean româno-englez, a primit o pedeapsă de patru ani şi zece luni de închisoare pentru iniţierea unui grup infracţional transnaţional şi nouă ani şi şase luni de închisoare pentru complicitate la spionaj. Instanţa a comasat pedepsele şi a dispus ca Flore că execute nouă ani şi şase luni de închisoare.

    Gabor Kerekes a fost condamnat la cinci ani de închisoare cu executare, pentru aderare şi sprijinire a unui grup infracţional transnaţional.

    Tot cinci ani de închisoare a primit şi cetăţeanul turc Mustafa Oral, pentru iniţiere şi sprijinire a unui grup infracţional transnaţional.

    Decizia a fost contestată de inculpaţi şi de procurorii DIICOT la Completul de cinci judecători al instanţei supreme, care va da o decizie definitivă în acest dosar.

    Procesul “privatizărilor strategice” a început în 20 aprilie 2007 doar cu acuzaţii Stamen Stanchev, Mihai Dorinel Mucea şi Mihai Radu Donciu. Aceştia au fost trimişi în judecată, în 18 aprilie 2007, sub acuzaţiile de constituire a unui grup infracţional organizat cu caracter transnaţional şi spionaj, aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat cu caracter transnaţional şi trădare prin transmitere de secrete. În acelaşi timp, s-a dispus judecarea separată a părţii din dosar referitoare la Vadim Benyatov Don.

    Vadim Benyatov Don a fost trimis în judecată în 13 septembrie 2007 de către procurorii DIICOT, fiind acuzat că ar fi luat măsuri în vederea obţinerii de informaţii secrete din domeniul energetic, al economiei naţionale a României, informaţii care ar fi fost de natură să pericliteze securitatea statului.

    În 30 martie 2009, procurorii DIICOT i-au trimis în judecată şi pe Codruţ Şereş, Zsolt Nagy, Gabor Kerekes, Mircea Călin Flore, Michal Susak şi Mustafa Oral.

    Potrivit procurorilor DIICOT, în perioada 30 mai 2005 – 21 noiembrie 2006, aceştia au constituit sau aderat la un grup infracţional organizat cu caracter transnaţional, din care au făcut parte şi Vadim Benyatov, Stamen Stanchev, Dorinel Mihai Mucea şi Mihai Radu Donciu, în scopul comiterii unor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

    Concret, în sarcina celor şase inculpaţi s-au reţinut comiterea de activităţi ilicite cu caracter penal derulate în legătură cu privatizarea SC Electrica Muntenia Sud, vânzarea unui pachet de 8% din acţiunile Petrom, procese de privatizare/restructurare a SC Romaero SA Bucureşti şi SC Avioane SA Craiova, aflate în portofoliul MEC-OPSPI, consultanţă în vederea privatizării SN Radiocomunicaţii, adjudecarea licitaţiei pentru asigurarea consultanţei în vederea restructurării şi privatizării CN Poşta Română din portofoliul MCTI, selectarea prin licitaţie a consultantului internaţional pentru listarea la bursă a pachetului de 46% din acţiunile deţinute de statul român la SC Romtelecom SA din portofoliul MCTI.

    Ulterior, dosarele au fost comasate, cei zece inculpaţi fiind judecaţi în acelaşi dosar, de către magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

    La începutul lunii decembrie 2006, Codruţ Şereş şi-a dat demisia din funcţia de ministru. El fusese interceptat de Serviciul Român de Informaţii, în 2005, monitorizările relevând raporturile directe dintre acesta şi Stamen Stanchev, precum şi aranjamentele de culise privind privatizările unor firme din domeniul energetic, inclusiv promovarea proiectului de hotărâre de Guvern privind vânzarea pachetului de opt la sută din acţiunile Petrom.

    Codruţ Şereş a mai fost condamnat, pe 31 martie, de instanţa supremă, la patru ani de închisoare cu executare pentru complicitate la abuz în serviciu, în dosarul “Hidroelectrica”, decizia nefiind definitivă.

  • Bilanţul epidemiei de Ebola a depăşit 6.900 de morţi, anunţă OMS

    Până la 14 decembrie, 18.569 de persoane au contractat virusul mortal în trei dintre ţările cele mai afectate, şi anume Guineea, Liberia şi Sierra Leone, iar 6.900 au murit.

    În total, 18.603 cazuri de infectare cu Ebola şi 6.915 decese au fost înregistrate în opt ţări de la începutul epidemiei, în decembrie 2013.

     

  • Patru promovări în cadrul DTZ Echinox pe sfârşit de an

    Monica Vasile – associate director transaction management, s-a alăturat DTZ Echinox în cadrul echipei de birouri în 2007, ocupându-se atât de clienţii locali, cât şi de clienţii internaţionali. În ultimii ani, şi-a asumat rolul de mentor, ocupându-se de formarea profesională a noilor veniţi în departament, reuşind să negocieze şi să intermedieze importante contracte de închiriere împreună cu aceştia. Ea are expertiză pe consultanţă, însoţind chiriaşul sau propietarul în întreg demersul de ocupare al unui spaţiu. În cei peste şapte ani în cadrul DTZ, ea a câştigat experienţă în cadrul departamentului de birouri, fiind implicată în numeroase tranzacţii atât în Bucureşti, cât şi în ţară, totalizând peste 55.000 mp.

    Eduard Turcoman – associate director office & industrial, s-a  alăturat echipei în urmă cu şapte ani, fiind implicat în dezvoltarea portofoliului de clienţi al companiei. Este specializat în consultanţă pe segmentul spaţiilor de birouri, oferind suport chiriaşilor şi proprietarilor pentru asigurarea contractelor de leasing, reînnoirea termenilor contractuali, optimizarea spaţiului şi a costurilor de ocupare şi pentru alte servicii conexe. A tranzacţionat peste 50.000 mp de spaţii de birouri atât în Bucureşti, cât şi în ţară, fiind implicat în peste 50 de tranzacţii. De mai bine de doi ani, se ocupă şi de dezvoltarea segmentul industrial din cadrul DTZ, fiind implicat în închirieri de spaţii logistice de aproximativ 30.000 mp.

    Bogdan Bogatu – associate director new business, face parte din echipa DTZ din 2010, contribuind la creşterea portofoliului de clienţi al companiei. S-a concentrat pe consolidarea relaţiilor DTZ cu importanţi dezvoltatori şi proprietari din piaţă şi a dezvoltat relaţii de colaborare cu chiriaşi reprezentativi din diverse domenii, printre care IT, asigurări, energie sau servicii medicale. A tranzacţionat în perioada 2010 – 2014 peste 40.000 mp spaţii de birouri.

    Mădălina Cojocaru, head of office department DTZ Echinox a menţionat: „Suntem o echipă matură, lucrând de peste 6 ani împreună”. Departamentul de birouri al DTZ Echinox a intermediat anul acesta peste 25.000 mp de spaţii de birouri, reprezentând atât tranzacţii de relocare, cât şi extinderi, renegocieri sau clienţi noi intraţi în piaţă.

    Raluca Plaviţă – associate director residential department. Cu peste 13 ani de experienţă în domeniul imobiliar, a fost implicată în tranzacţii din piaţa rezidenţială de lux şi a oferit consiliere pentru companii multinaţionale, dar şi pentru ambasade în procesul de relocare. Este implicată în deschiderea de noi sedii de ambasade în România împreună cu Ministerul Afacerilor de Externe. În cei peste şase ani în cadrul DTZ Echinox, a reuşit să relocheze sedii de ambasade precum Tunisia, Africa de Sud, Israel, Qatar, etc., dar şi reşedinţe oficiale.

    Valoarea cumulată a tranzacţiilor DTZ pe segmentul rezidential de lux a ajuns la o valoare aproximativă de 8 milioane de euro în 2014.

  • Doi români şi un fost deputat italian care livrau arme către FARC, arestaţi în Muntenegru

    Procurorii DIICOT au participat, în cooperare cu Direcţia Generală de Combatere a Criminalităţii Organizate şi Direcţia Operaţiuni Speciale din Poliţia Română, precum şi cu Serviciul Român de Informaţii, la o operaţiune de amploare, alături de autorităţile judiciare din SUA şi Muntenegru, în urma căreia s-a reuşit arestarea pe teritoriul statului Muntenegru a membrilor unei grupări formate din cetăţeni români şi străini care plănuiau livrarea de armament către o organizaţie teroristă, se arată într-un comunicat al DIICOT.

    Surse judiciare au declarat pentru MEDIAFAX că au fost arestaţi cetăţenii români Cristian Vintilă şi Flaviu Virgil Georgescu şi politicianul italian Massimo Romagnoli, fost deputat în Parlamentul Italiei.

    Gruparea din care aceştia făceau livra arme către FARC.

    În acest caz, procurorii DIICOT împreună cu ofiţeri de poliţie judiciară din Direcţia de Combatere a Criminalităţii Organizate au făcut, marţi, mai multe percheziţii în Bucureşti.

     

     

  • Topul celor mai performante 50 de companii, dominat de jucători din retail, auto, construcţii şi IT

    “Companiile din clasament au reuşit să obţină în 2013 o cifră de afaceri totală de aproape patru miliarde de euro, cu mult mai mare în comparaţie cu ediţiile precedente (cu 47% faţă de 2012 şi respectiv cu 29% faţă de 2011), inversându-se astfel tendinţa de reducere a calibrului firmelor observată în clasamentul de anul trecut şi confirmându-se un interes crescut al firmelor de dimensiuni mai mari pentru eficientizarea activităţii şi asigurarea unui cât mai bun echilibru financiar în paralel cu eforturile de dezvoltare comercială”, se arată într-un comunicat al Coface.

    Comparativ cu studiile din anii anteriori, calibrul firmelor prezente în Top50 Best Performers 2013 a crescut semnificativ, astfel că, în actuala ediţie nu mai figurează nicio companie cu cifra de afaceri de sub 25 de milioane de euro.

    Companiile mari, cu afaceri de 50-100 milioane de euro, şi-au consolidat poziţia mai ales prin prisma ponderii numerice (8 companii faţă de 5 în 2012), în timp ce firmele foarte mari (cu afaceri de peste 100 milioane de euro) generează în continuare cea mai mare parte din cifra de afaceri totală a celor 50 de firme din top, ponderea segmentului în funcţie de acest indicator crescând la 53%, faţă de 46% în 2012.

    Dedeman, reţeaua românească de retail cu materiale de construcţii şi dedicate amenajărilor interioare, şi-a păstrat prima poziţie în Top 50 Best Performers, având cea mai mare cifră de afaceri dintre companiile româneşti care au îndeplinit criteriile de performanţă financiară.

    Acesta este urmată de Holzindustrie Schweighofer, o companie austriacă, care activează în industria prelucrării lemnului, care îşi desfăşoara activitatea prin intermediul celor 4 locaţii de productie din România din Sebeş, Rădăuţi, Siret şi Comăneşti.

    Locul trei îi revine companiei cu capital românesc Tinmar Ind, care are ca obiect principal de activitate comercializarea energiei electrice. În ultimii 6 ani, Tinmar-Ind a tranzacţionat energie electrică şi către alte pieţe europene, precum Ungaria, Grecia, Serbia, Crotia, Bulgaria, Austria, Germania, Cehia şi Slovacia.

    La nivelul întregului Top 50 Best Performers, singurele firme care au reuşit să figureze în toate clasamentele realizate de Coface în ultimii 3 ani sunt Formens, Pandora Prod şi Peek&Cloppenburg.

    În lista primelor 5 sectoare de activitate din punctul de vedere al numărului de companii performante sunt domeniile comerţului cu ridicata (11), industriei de maşini şi echipamente (9), comerţului cu amănuntul (5 firme), construcţii şi IT (fiecare cu câte 4 firme).

    Numărul companiilor din domeniul serviciilor prezente în Top 50 Best Performers a scăzut comparativ cu anul anterior, acestea nemaifiind prezente în Top 5 sectoare de activitate.

    În ceea ce priveşte distribuţia geografică, cele mai multe firme provin din Bucureşti (21 firme), urmat de judeţul Arad – în premieră pe locul 2, Braşov, Argeş şi Cluj.

    “Revirimentul companiilor mari şi creşterea numărului de firme cu apariţii consecutive sunt cele mai importante aspecte evidenţiate de ediţia curentă a Topului 50. Astfel, îndeplinirea celor mai exigente criterii de evaluare cantitativă şi calitativă a performanţelor economico-financiare este posibilă atât pe parcursul unor perioade de timp mai îndelungate, cât şi în condiţiile adoptării unor strategii orientate preponderent spre creşterea vânzărilor şi a cotelor de piaţă. Într-un climat economic marcat încă de multe incertitudini şi lipsa unor oportunităţi reale de extindere a afacerilor, cele mai performante 50 de companii româneşti au reuşit să genereze pe parcursul anului trecut o cifră de afaceri totală de 4 miliarde de euro şi să creeze 5.000 de noi locuri de muncă”, a declarat Constantin Coman, Country Manager Coface România.

    Studiul a inclus toate companiile româneşti cu capital privat care au depus la Ministerul Finanţelor situaţiile financiare anuale aferente activităţii din 2013. Nu au fost luate în calcul băncile şi societăţile de asigurări, datorită specificului diferit al activităţii acestora.

  • Gerea: Producţia, distribuţia energiei electrice şi gazelor nu pot fi în acelaşi loc

    Întrebat de ce Transelectrica şi şi Trasgaz trec la Ministerul Economiei şi nu sunt la Ministerul Energiei, Gerea a răspuns: ”Ele, în ultima perioadă, au fost fie la Ministerul de Finanţe, fie la SGG dintr-un singur motiv, că producţia şi distribuţia sau transportul nu pot fi în acelaşi loc pentru curentul electric şi gazele naturale, la petrol se poate”.

    El a mai spus că Ministerul Energiei va rămâne exact „pe conturul” a ceea ce a fost până acum Departamentul Energiei, la care se adaugă IMM-urile, fără turism.

    „Ministerul este desenat foarte clar exact pe ceea ce a fost până acum, la care s-a adăugat IMM, fără secţiunea turism. Deci cum a funcţionat ca departament al Ministerului Economiei, acum s-a mutat într-o singură entitate, exact pe conturul cu care a funcţionat până acum, deci nu este nicio modificare”, a precizat Gerea, întrebat cu ce companie din energie va rămâne la minister.

    Gerea a mai arătat că a fost o discuţie ca Oil Terminal să se mute la Ministerul Economiei, dar compania este în continuare la Ministerul Energiei.

    „Oil Terminal, a fost o discuţie la un moment dat, dar este în contiuare la Ministerul Energiei”, a adăugat Gerea.

    Gerea a fost prezent la comisiile parlamentare economice, care au avizat favorabil bugetul Ministerului Energiei, aprobând o majorare de 6 milioane de lei pentru trei exproprieri în desfăşurare.

    Structura de acţionariat a companiilor Transelectrica (TEL) şi Transgaz (TGN) a fost din nou schimbată de către Guvern, prin transferul acestora din administrarea Secretariatului General al Guvernului în cea a Ministerului Economiei, au declarat agenţiei MEDIAFAX surse oficiale.

    Transferul celor două companii de la Secretariatul General al Guvernului (SGG) la Ministerul Economiei a fost aprobat de Guvern prin ordonanţa care reglementează structura noului Cabinet.

  • MAE rus: Sistemul antirachetă din România intră în contradicţie cu stabilitatea Europei

    Aleksandr Lukaşevici, purtătorul de cuvânt al Ministerului rus de Externe, a reacţionat astfel la declaraţii atribuite lui Mike Rogers, preşedintele Subcomisiei pentru Forţe Strategice din Camera Reprezentanţilor. Rogers ar fi declarat că elementele antirachetă de la Deveselu vor avea, printre altele, rolul de a contracara potenţiale ameninţări din partea Rusiei.

    “În acest mod, congresmanul a confirmat validitatea dubiilor Rusiei privind scopul declarat al instalării elementelor antirachetă”, a subliniat Lukaşevici.

    “Rolul încredinţat României pentru acest proiect american este pe departe atât de onorabil cum este prezentat. Implicarea Bucureştiului într-un alt proiect american, confirmată de recentul raport senatorial privind actele de tortură comise în închisori CIA, i-a pus pe oficialii români, nevoiţi să evite întrebările jurnaliştilor, într-o poziţie aproape penibilă”, a subliniat purtătorul de cuvânt al diplomaţiei ruse.

  • Duşa: Băsescu să pledeze la Bruxelles pentru deficit mărit, ca să poată creşte bugetul Apărării

    “Eu i-am trimis domnului preşedinte o scrisoare prin care-l rog mâine la Consiliul European să aducă în discuţie acest subiect, vis-a-vis de sporirea bugetului pentru Ministerul Apărării”, a declarat Mircea Duşa, după dezbaterile din comisiile reunite de buget.

    Duşa a mai precizat că a anexat la scrisoarea către preşedintele Băsescu şi alte scrisori trimise “la ceilalţi lideri europeni de a face acest demers în vederea obţinerii de derogării pentru creşterea deficitului”.

    Comisiile parlamentare reunite de apărare au avizat, marţi, favorabil bugetul Ministerului Apărării şi au adoptat în unanimitate un amendament propus de Opoziţie, de majorare cu 0,3% a bugetului destinat acestui domeniu, a declarat pentru MEDIAFAX deputatul PNL, George Scutaru.

    Deputatul PNL a menţionat că amendamentul vine în urma discuţiilor pe marginea majorării bugetului alocat Apărării până la 2% din PIB în decursul următorilor ani.

    Guvernul şi Comisia Europeană nu au ajuns la un acord privind suplimentarea anul viitor a cheltuielilor de apărare cu 0,3% din PIB, deoarece oficialul CE a motivat că nu are mandat pentru o decizie care trebuie luată doar de către Consiliul European, a anunţat pe 9 decembrie premierul Victor Ponta, după încheierea negocierilor cu FMI, Comisia Europeană şi Banca Mondială, pe marginea bugetului de stat pe 2015.

    Ponta a precizat că a avut deja o discuţie cu preşedintele Traian Băsescu, pentru ca România să solicite în următorul Consiliu European, din această lună, aprobarea pentru aceste cheltuieli suplimentare destinate armatei, cu o majorare corespunzătoare a deficitului bugetar, şi a arătat că, dacă avizul nu va putea fi obţinut la această reuniune, atunci va discuta şi cu viitorul preşedinte, Klaus Iohannis.

    “Cei 0,3% din PIB în plus la deficit pentru cheltuieli militare, pe care noi l-am solicitat la Ecofin (reuniunea miniştrilor de Finanţe din Uniunea Europeană – n.r.) şi care a fost agreat de principiu nu este inclus. Reprezentantul Comisiei Europene nu a avut mandat în acest sens. Am avut o discuţie cu preşedintele în funcţie, domnul Băsescu, voi avea o discuţie şi cu preşedintele ales, domnul Iohannis, pentru că decizia de a acorda României această derogare pentru cheltuieli militare de 0,3% din PIB se poate lua doar în Consiliul European. Fie la Consiliul de acum, din 17-18, ori la consiliile următoare, România va reveni cu această solicitare”, a spus Ponta, amintind de obligaţiile asumate de România în calitate de stat membru NATO.