Proiectul Strategiei naţionale privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei (2014-2020) arată că unul din cinci români se confruntă cu sărăcia determinată de venitul insuficient, iar o mare parte din sărăcia bazată pe venit este persistentă, trei sferturi dintre persoanele sărace aflându-se în această situaţie de cel puţin trei ani.
De asemenea, o treime din populaţie nu-şi poate permite să achiziţioneze articole considerate dezirabile sau chiar necesare pentru a duce un trai decent. Potrivit aceluiaşi document, încă mai există copii care nu au mers niciodată la şcoală, iar procentul tinerilor fără o educaţie adecvată este ridicat.
Proiectul de strategie mai arată că multe persoane sunt în continuare inactive sau neangajate formal, cu şanse mici de a căpăta acces corespunzător la piaţa muncii, şi că există inegalităţi în ceea ce priveşte acoperirea cu servicii medicale de bază.
“Există un număr semnificativ de comunităţi dezavantajate în care aceste probleme se cumulează, făcând aproape imposibilă întreruperea ciclului excluderii, fără ca membrii săi să fie sprijiniţi şi integraţi prin intervenţii din exterior. Prezenta strategie privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei conţine un plan de acţiune care va permite României să înregistreze progrese considerabile în reducerea sărăciei şi promovarea incluziunii sociale pentru persoanele, grupurile şi familiile vulnerabile în următorii şapte ani. În contextul reacţiilor la aceste provocări sociale, strategia prezintă şi un set structurat de măsuri cu rolul de a asigura atingerea obiectivelor asumate de România în contextul Strategiei Europa 2020”, se arată în documentul citat.
Strategia vizează persoanele şi/sau familiile sărace ale căror venit annual este sub 60% din venitul mediu exprimat per echivalent adult, categorie care, în 2008, număra aproape cinci milioane de români.
“Obiectivul Guvernului este de a reduce acest număr cu cel puţin 580.000 până în anul 2020. În 2012, numărul acestora era deja redus la 4,8 milione, ceea ce înseamnă că 30 % din obiectiv a fost deja îndeplinit. Din 2012 până în 2020, obiectivul este de a scoate alte 400.000 de persoane din sărăcie (restul de 70% din obiectiv). Populaţia vulnerabilă include grupuri care sunt excluse de pe piaţa forţei de muncă, din sistemul de educaţie, sănătate, locuinţe, şi alte servicii”, se arată în proiectul de act normativ.
Conform aceluiaşi document, cele mai mari categorii includ copii aflaţi în situaţii dificile, persoane cu dizabilităţi, persoane vârstnice singure sau dependente şi romi, care însumează trei milioane de persoane, însă populaţia estimată ca săracă sau vulnerabilă este de circa cinci milioane de persoane.
Crearea de locuri de muncă, printre priorităţi
Proiectul de strategie propune, în acest context, un cadru conceptual bazat pe crearea de locuri de muncă şi asigurarea unor oportunităţi pentru persoanele sărace, precum şi promovarea egalităţii de şanse în sferele economice şi sociale pentru grupuri vulnerabile. Astfel, iniţiatorii proiectului propun ca Guvernul să implementeze măsuri concepute să dezvolte capacitatea de generare de venituri a celor mai săraci 4,8 milioane de români, astfel încât veniturile acestora să crească mai repede decât venitul mediu.
“Acest lucru înseamnă dezvoltarea aptitudinilor, a educaţiei şi experienţei pe piaţa forţei de muncă a celor săraci din punct de vedere al venitului, creşterea ratei de ocupare a acestui segment al populaţiei, şi implementarea unor măsuri care ar spori plăţile relative pentru grupul ţintă. O abordare similară se aplică celorlalte active ale gospodăriilor sărace, cum ar fi terenul şi animalele. În mod complementar, am propus ca Guvernul să vizeze reducerea sărăciei printr-o alocare mai amplă şi mai specifică a cheltuielilor cu protecţia socială pentru segmentul cel mai sărac al populaţiei”, se arată în proiect.
Majoritatea persoanelor sărace din România trăiesc în sărăcie persistentă. Dintre cele 22,6 procente din populaţie care trăiau în sărăcie relativă în 2012, 18,2 la sută (reprezentând 81 de procente dintre persoanele sărace) trăiau în sărăcie persistentă. “Aproape o treime dintre copii trăiesc în sărăcie persistentă, iar riscul la care sunt ei expuşi de a trăi în această stare este mult mai ridicat decât pentru orice alt grup de vârstă. Mai mult, riscul la care sunt expuşi copiii de a trăi în sărăcie persistentă a crescut cu aproape 3 procente între anii 2008 şi 2012, în timp ce riscul pentru toate celelalte grupe de vârstă a crescut cu circa un procent sau chiar a scăzut. Din 2008 până în 2012, sărăcia în rândul copiilor a fost constant mai mare decât rata totală naţională a sărăciei (cu circa 10 puncte procentuale). Mai mult, în timp ce rata totală a sărăciei a scăzut (deşi doar uşor) în aceşti cinci ani, rata sărăciei în rândul copiilor a crescut cu aproximativ 1 punct procentual. Unul din doi copii din zonele rurale trăieşte în sărăcie. În 2012, peste 50 la sută dintre copiii din zonele rurale trăiau în sărăcie, prin comparaţie cu doar 17 la sută dintre copiii din localităţile urbane. Această mare discrepanţă, combinată cu o distribuţie aproximativ uniformă a copiilor între zonele urbane şi cele rurale, face ca peste 74 la sută dintre toţi copiii săraci să trăiască în mediul rural”, se arată în proiectul pus în dezbatere publică de Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice (MMFPSPV).
Iniţiatorii documentului mai spun că persoanele vârstnice singure sunt expuse unui risc de sărăcie mult mai mare decât alte categorii. Astfel, în jur de 1,2 milioane de persoane cu vârste egale sau mai mari de 65 de ani trăiesc singure (trei sferturi sunt femei). În timp ce 25,8 % dintre persoanele vârstnice singure trăiesc în sărăcie, numai 5,8 % dintre cuplurile vârstnice sunt în această situaţie, iar rata sărăciei cea mai apropiată de cea cu care se confruntă persoanele vârstnice singure este cea a gospodăriilor fără membri vârstnici (22,7%).
Romii sunt o altă categorie care prezintă un risc mult mai mare de sărăcie, indiferent de vârstă, educaţie sau mediul de rezidenţă, ei fiind expuşi unui risc de sărăcie de zece ori mai mare decât celelalte etnii, conform aceluiaşi proiect.
Obiectivul protecţiei sociale este de a-i sprijini pe cei aflaţi în situaţii de vulnerabilitate, de a le garanta un nivel minim de venituri şi de a le furniza beneficii de asistenţă socială şi servicii sociale, în schimbul îndeplinirii de către acestea a responsabilităţilor lor, principala responsabilitate pentru adulţii de vârstă activă fiind să-şi caute un loc de muncă cu ajutorul măsurilor active de ocupare a forţei de muncă.
Principalele iniţiative de politică în domeniul protecţiei sociale sunt: introducerea unui program unic pentru persoanele sărace, Venitul Minim de Inserţie, despre care se prognozează că va ajunge la toate familiile sărace până în 2016, şi o creştere a bugetului social pentru persoanele sărace.
Referitor la servicii sociale, principalele priorităţi vizează dezvoltarea serviciilor sociale integrate la nivelul comunităţii şi consolidarea serviciilor sociale pentru protecţia copilului.
Guvernul îşi propune să se concentreze pe îmbunătăţirea echităţii în materie de sănătate şi protecţie financiară, creşterea furnizării serviciilor de sănătate în zone specifice relevante pentru grupurile sărace şi vulnerabile şi creşterea accesului grupurilor vulnerabile la servicii primare de sănătate de bună calitate.
Proiectul de strategie mai prevede dezvoltarea programelor de furnizare de locuinţe sociale, concentrându-se asupra persoanelor fără adăpost şi a altor persoane care nu îşi pot permite o locuinţă, dar şi îmbunătăţirea calităţii vieţii în zonele rurale şi urbane mici. Executivul mai urmăreşte să elimine, sau cel puţin să reducă semnificativ, zonele de sărăcie concentrată, ocuparea scăzută a forţei de muncă, educaţia scăzută şi locuirea inadecvată din comunităţile marginalizate în care locuieşte aproximativ 5% din populaţie.
Priorităţile principale sunt dezvoltarea unui instrument pentru a identifica satele sărace şi comunităţile marginalizate astfel încât intervenţiile să fie orientate cu precizie spre zonele cele mai nevoiaşe, precum şi investiţiile publice (inclusiv din fonduri UE) pentru aceste comunităţi.
Proiectul de strategie este în dezbatere publică până la 10 februarie.