BusinessMagazin

Author: adison

  • Cel mai scump bilet de avion “low-cost” din România. Un zbor dus-întors fără mâncare şi bagaj costă cât o călătorie la New York

    Compania aeriană Wizz Air, cel mai mare operator aerian din România după numărul de pasageri transportaţi, vinde un bilet de avion pe relaţia Bucureşti-Palma de Mallorca şi retur, în perioada 1-8 august 2015, la preţul de 2.108 lei, adică 468 de euro, tarif care nu include mâncare, bagaj de mână mare sau bagaj de cală. Costul călătoriei depăşeşte 500 de euro, dacă sunt adăugate cele trei servicii suplimentare.

    Tarifele companiilor aeriene low-cost ajung la niveluri atât de ridicate ca urmare a cererii crescute în vârful de sezon şi a lipsei concurenţei pe anumite rute.

    Wizz Air anunţa în luna septembrie că preţul mediu practicat pentru un bilet de avion este de 207 lei pentru un zbor dus. “Tariful nostru mediu de 47 de euro este extrem de competitiv în toate pieţele”, au declarat anterior oficialii Wizz Air.

    Wizz Air a transportat, în 2013, 3,2 milioane de pasageri pe piaţa locală, iar estimările pentru anul 2014 indică o creştere de 20% faţă de anul precedent. Compania maghiară Wizz Air are ca in­vestitor prin­cipal fon­dul american de private equity Indigo Partners. Celelalte companii aeriene care operează în România nu percep taxe pentru bagajele de mână.

    Un zbor dus-întors operat de compania Lufthansa, pe relaţia Bucureşti-Palma de Mallorca, costă 266 de euro (30 iulie-7 august 2015), potrivit site-ului companiei aeriene, diferenţa faţă de operatorul low-cost fiind de 202 euro. Preţurile pentru un zbor dus-întors între Bucureşti Otopeni şi New York, practicate de compania aeriană Aeroflot, pornesc de la 397 de euro, potrivit site-ului operatorului.

  • Cel mai corupt director din 2014: a angajat în companie 250 de membri de familie şi a reuşit să falimenteze o bancă

    Succesele trecute – oricât de mari au fost – nu sunt  niciodată o garanţie a succesului continuu. Mai mult decât atât, succesele mari pot reprezenta uneori un semnal pentru eşec. Experienţa lui Ricardo Espirito Santo Silva Salgado, CEO-ul băncii Banco Espirito (BES) reprezintă un exemplu în acest sens, potrivit unui clasament realizat de BBC, în care a primit titlul de “cel mai groaznic CEO” al anului 2014.

    Executivul este capul unor entităţi care controlau cea mai mare bancă din Portugalia, pe care a reuşit să o aducă la faliment. Anul trecut, banca a înregistrat pierderi de 3,6 miliarde de euro. Guvernul a fost forţat astfel să facă o injecţie de capital de 4,9 miliarde de euro şi o restructurare în care Salvado şi alţi investitori au fost lăsaţi deoparte.

    BES a fost deţinută parţial de Espirito Santo Internaţional (ESI), o corporaţie de familie alcătuită din zeci de afaceri care se bazau pe profiturile băncii pentru finanţarea de start-up-uri şi generarea de capital circulant. Odată cu criza financiară, abilitatea băncii de a genera cash a încetinit, forţându-l pe Salgado să instituie o varietate de aranjamente complexe de acordare de împrumuturi pentru a-şi menţine imperiul.

    Rioforte, compania care controlează afacerile familiei, a acumulat o datorie de 2,9 miliarde de euro. Bunurile neauditate ale companiei ajunseseră la 30 iunie 2014 la aproximativ 173,3 milioane de euro, potrivit rapoartelor, iar compania a intrat în faliment în octombrie anul trecut.

    Salgado angajase 250 de membri de familie în poziţii de management şi leadership. Toţi au trăit  au trăit ca regii pe proprietăţi uriaşe, fără să se sinchisească să supravegheze activităţiile băncii, chiar şi la un nivel superficial.

    Există o serie de investigaţii în curs care planează asupra lui Salgado, care a fost forţat să renunţe la conducerea băncii pe 14 iulie, fiind suspectat de fraudă. Salgado învinuieşte Banca Portugaliei pentru că a forţat intrarea în faliment a băncii” şi pretinde că familia nu şi-a însuşit “un singur penny”.

    Într-o audiere la Parlament în luna decembrie, Salgado a învinuit un contabil pentru ascunderea datoriilor, dar CEO-ul Semapa, o companie căreia ESI a încercat să îi vândă obligaţiuni a declarat aceleiaşi comisii că “nimic nu a fost făcut fără ca Salgado să ştie”.

  • Un oraş din România oferă GRATIS terenuri companiilor care investesc aici pentru a creşte numărul locurilor de muncă şi a dezvolta economia

    Municipalitatea din Alba Iulia a anunţat, joi, că oferă gratuit terenuri pentru companiile care investesc mai mult de 1,5 milioane de euro, ca parte a unei serii de măsuri menite să încurajeze potenţialii investitori să îşi deschidă puncte de lucru în oraşul transilvănean. 

    “Cele mai importante măsuri sunt oferirea de terenuri gratuite pentru investitii mai mari de 1,5 milioane de euro si posibilitatea de achizitie a terenului in discutie daca investitiile depasesc 5 milioane de euro, in conditiile legii si beneficiind de acordurile institutionale in vigoare. Terenul gratuit se poate acorda unei firmei care investeşte cel puţin 5 milioane euro în active corporale fixe, acesta va putea fi vândut direct firmei, dar nu mai devreme de finalizarea investiţiei, la preţul pieţei imobiliare, stabilit printr-o evaluare independentă.

    Pentru această iniţiativă debutată în anul 2007, primăria Alba Iulia a pus la dispoziţie parcele cu o suprafaţa de 30,21 de hectare în zona Drambar şi peste 13,855 hectare în zona Ratu Mare. Investitorii care doresc să beneficieze de terenuri gratuite, trebuie să prezinte o serie de informaţii legate de activitate firmei, numărul de locuri de muncă care vor fi create şi prezentarea viitoarei investiţii”, informează primăria municipiului. 
     
    Judeţul Alba este „gazda“ celor mai mari investiţii din Austria: firmele cu capital austriac din judeţ au avut în 2012 un rulaj cumulat de 2,96 miliarde de lei (665 mil. euro), potrivit unor calcule ale ZF bazate pe date de la Registrul Comerţului şi Banca Naţională a României. Fabricile de prelucrare a lemnului Holz­industrie Schweighofer şi Kronospan Sebeş sunt cei mai mari investitori austrieci din regiune, care au angajat în ultimii ani circa  2.000 de oameni din judeţul Alba. Cele două companii au avut în 2012 afaceri cumulate de 2,89 mld. lei (648 mil. euro), în creştere cu 11% faţă de anul anterior.

    Cu un PIB per capita de puţin peste 6.400 de euro în 2013 (cu 3% mai scăzut decât valoarea PIB/capita la nivel naţional), „bună­sta­rea“ economică a judeţului a fost ge­ne­rată mai ales de investiţiile făcute în oraşul Sebeş. Numai Daimler AG, construc­to­rul ger­man  care deţine Mercedes-Benz, a anunţat anul tre­cut că va investi 300 de milioane de euro în ex­tin­derea fabricii pe care o deţine la Sebeş (parte a subsidiarei Star Transmission), aceasta fiind cea mai mare investiţie anunţată în industria com­ponentelor auto în ultimii ani. Potrivit ZF, în spatele cifrelor oficiale însă industria com­­ponentelor auto este o altă vertebră a in­ves­tiţiilor străine în judeţul a cărui reşedinţă, Alba-Iulia, a devenit anul trecut prima muni­ci­palitate din România care primeşte califi­ca­tiv de la agenţia de evaluare financiară Moody’s.

  • ANALIZĂ privind creditele în franci elveţieni: Nicio bancă nu a avertizat clienţii asupra riscului la creditele în valută

    După aprecierea francului elveţian, din ianuarie, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), instituţie care are atribuţii de a verifica respectarea prevederilor legale privind protecţia consumatorilor de servicii financiare şi poate aplica sancţiuni dacă se încalcă actele normative în vigoare şi drepturile consumatorilor, a înregistrat 223 de reclamaţii referitoare la creditele acordate de bănci în această monedă.

    Reclamaţiile privind posibile abuzuri ale băncilor nu sunt însă o noutate. În anul 2014, ANPC a totalizat 7.658 de reclamaţii privind serviciile bancare. După analizarea lor, s-a stabilit că jumătate erau întemeiate şi dintre acestea aproximativ 60 la sută au fost soluţionate amiabil.

    ANPC a încheiat 407 procese verbale de constatare a contravenţiei, cu amenzi în valoare totală de 3.239.000 de lei.

    “Din totalul de 407 de procese verbale de constatare a contravenţiei, 100 dintre acestea au fost contestate în instanţă. ANPC, în acţiunile de cercetare a reclamaţiilor, a restituit consumatorilor sume în valoare de 1.250.596,13 lei, 60.238,76 euro şi 23.191,99 franci elveţieni. Nu putem face o delimitare clară, până la situaţia din 2015, referitor la reclamaţiile privind creditele în franci elveţieni, au fost reclamaţii, însă nu într-un număr semnificativ”, precizează Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor.

    Persoanele cu credite în franci elveţieni reclamă lipsa avertizării cu privire la riscurile cursului valutar şi poprirea abuzivă a drepturilor salariale pentru acoperirea ratelor de credit

    ANPC susţine că, după aprecierea francului elveţian, principalele solicitări legate de creditele acordate în această monedă vizează lipsa avertizării cu privire la riscurile cursului valutar şi verificarea prevederilor contractuale.

    Aspectele reclamate de consumatori, în cazul serviciilor financiar-bancare, se referă în principal la: întârzieri nejustificate ale returnării unor sume de bani în contul consumatorilor, poprirea abuzivă a drepturilor salariale pentru acoperirea ratelor de credit, retrageri de bani neautorizate din contul consumatorilor, modificarea marjei din componenta ratei dobânzii fără acceptul consumatorilor şi care, potrivit prevederilor legale (OUG 50/2010), trebuie să fie fixă, calcularea în mod eronat a penalităţilor (prin aplicare acestora atât la dobânzi cât şi la comisioane, şi nu prin aplicarea acestora la sumele restante din principal, aşa cum prevede OUG 50/2010, art. 38) sau înfiinţare de popriri pe contul consumatorilor fără ca banca în calitate de terţ poprit să deţină vreo adresă în acest sens de la organele de executare.

    Consumatorii au mai reclamat lipsa specificării unui termen în care consumatorul poate intra în posesia cardurilor capturate în bancomate, emiterea de poliţe de asigurări şi debitarea conturilor consumatorilor, deşi aceştia au încheiat poliţe de asigurare, faptul că în contracte nu au fost menţionate toate comisioanele, taxele aferente derulării contractului sau perceperea unor comisioane (de administrare cont cu comision de administrare credit, de administrare pentru un singur contract sau în cazul rambursărilor anticipate parţiale şi totale sub denumire de comision unic de servicii, deşi prevederile OUG 50/2010 interzic perceperea compensaţiilor în cazul în care dobânda contractului este variabilă, iar când dobânda este fixă, aceste comisioane pot fi percepute în conformitate cu prevederile OUG 50/2010).

    ANPC va sesiza instanţa despre suspiciuni de clauze abuzive privind creditele în franci elveţieni

    În cazul creditelor în franci elveţieni, ANPC a dispus analizarea contractelor, în cazul fiecărei reclamaţii, solicitând, în acelaşi timp băncilor să vină cu soluţii în sprijinul clienţilor aflaţi în această situaţie.

    Pentru că nu s-a ajuns la nicio soluţie de compromis, după analizarea fiecărui contract, ANPC va dispune măsuri specifice şi va înainta instanţei suspiciunile de clauze abuzive, luând totodată şi măsuri de sancţionare a instituţiilor financiar-bancare, precum şi măsuri complementare.

    Până în prezent, suspiciunile de clauze abuzive planează asupra a două instituţii financiar-bancare.

    În contractele de creditare ale băncilor s-a prevăzut posibilitatea conversiei; băncile s-au acoperit cu un alt articol

    ANPC precizează că, pentru a da un sentiment de siguranţă consumatorilor, s-a prevăzut în contractele de creditare ale băncilor care au avut acest tip de credite posibilitatea conversiei în următoarea situaţie: “În cazul în care creditul este acordat într-o altă monedă decât moneda naţională, împrumutatul, fiecare codebitor şi fiecare garant declară că recunoaşte şi acceptă în mod expres faptul că, în situaţia în care, pe parcursul duratei creditului cursul de schimb pentru moneda creditului fluctuează în sens crescător, cu mai mult de 10 la sută faţă de valoarea acestuia de la data semnării prezentei convenţii, în vederea evitării continuării majorării expunerii la riscul valutar”.

    Cu toate acestea, potrivit ANPC, banca încearcă să se exonereze de această clauză prevăzută în Condiţiile Generale de Creditare şi vine cu următorul articol: “Banca are dreptul, dar nu şi obligaţia ca în mod unilateral să convertească în RON creditul acordat”.

    În plus, arată ANPC, nicio bancă din România nu a avertizat niciun client asupra riscului la care se expune păstrând valuta creditului.

    Astfel, anul trecut, s-au înregistrat 1.993 de reclamaţii referitoare la clauze posibil abuzive, 23 fiind trimise instanţelor de judecată şi au fost întocmite 69 de procese verbale de constatare a contravenţiei.

    “Toate cauzele sunt introduse pe rolul Tribunalului Bucureşti şi urmează procedura prealabilă stabilită de noul Cod de Procedură Civilă, urmând ca Autoritatea, după îndeplinirea acestei proceduri, să fie citată. Clauzele abuzive constatate de către ANPC operatorilor economici/prestatorilor de servicii sunt cu privire la decizia unilaterală de modificare a clauzelor contractuale cu privire la comisioane, dobânzi şi taxe”, precizează aceeaşi sursă.

    În cazul în care instanţa constată existenţa clauzelor abuzive în contract, va obliga la modificarea tuturor contractelor de adeziune în curs de executare, precum şi la eliminarea clauzelor abuzive din contractele preformulate, destinate a fi utilizate în cadrul activităţii profesionale.

    Majorarea nejustificată a dobânzii şi comisioanele, principalele clauze abuzive

    Principalele aspecte reclamate se referă la: modificarea dobânzii contractuale de către finanţator fără notificare prealabilă a consumatorului, perceperea de comisioane, denunţarea unilaterală a contractului, fără preaviz şi nepermiterea utilizatorului să solicite despăgubiri.

    În principiu, clauzele abuzive se referă la: majorarea dobânzii în mod nejustificat, precum şi modificarea naturii juridice a contractului (eliminare şi modificare părţi din contractul iniţial), fără a oferi clienţilor posibilitatea negocierii clauzelor şi a-i anunţa în prealabil, dar şi perceperea de comisioane (de risc, administrare).

    ANPC precizează că nu poate comunica numele băncilor atât timp cât există procese pe rol.

    Riscul valutar este o problemă care îi afectează pe toţi consumatorii care au contractat un credit în altă monedă decât cea naţională

    În ce priveşte rezolvarea situaţiei referitoare la creditele în franci elveţieni, ANPC face apel pentru identificarea unor soluţii imediate care să împiedice denaturarea situaţiei în fenomene sociale grave.

    “Astfel de soluţii pot să fie propuse doar de operatorii financiar-bancari implicaţi. Dorim evitarea situaţiei în care consumatorul este cel care suportă riscurile în totalitate. Practic, considerăm că este oportun pentru consumatori să se reducă semnificativ costurile întregului credit (costurile convertite în lei), în procent de 20-25 la sută prin diverse metode, precum reducerea dobânzii, a comisioanelor etc. O astfel de măsură este realistă având în vedere faptul că s-a afirmat, în spaţiul public, că băncile au făcut împrumuturi pe termen scurt pentru acordarea creditelor în franci elveţieni, împrumuturi care au fost acoperite de operatori financiar-bancari. Aici trebuie avute în vedere costurile la care au contractat băncile împrumuturile la momentul acordării şi costurile obţinute la momentul de faţă”, explică ANPC.

    Pe de altă parte, Autoritatea atrage atenţia că riscul valutar este o problemă care îi afectează pe toţi consumatorii care au contractat un credit în altă monedă decât cea naţională, precizând că specialiştii lucrează la transpunerea în legislaţia românească a Directivei 17/2014, care va reglemenata conversia creditelor din valută în lei.

    Propunerea ANPC de transpunere a Directivei 17/2014 va fi pusă în dezbatere publică în câteva zile.

    Grupul Clienţilor cu Credite în franci elveţieni cere ca responsabilitatea să se împartă între bănci şi clienţi

    Grupul Clienţilor cu Credite în franci elveţieni, o mişcare socială care a apărut după explozia cursului valutar pentru această monedă şi la care au aderat aproximativ 22.000 de persoane, susţine că nu doreşte împovărarea bugetului de stat, ci o soluţie prin care responsabilitatea să se împartă între bănci – “principalii responsabili” – şi clienţi.

    Reprezentanţii acestui grup spun că au făcut un exerciţiu de calcul, pornind de la un algoritm de calcul generic, precum şi de la patru exemple concrete, prin care au demonstrat că băncile nu ar avea pierderi economice în adevăratul sens al cuvântului dacă s-ar face conversia creditelor, ci ar avea pierderi de potenţial câştig.

    Pentru a estima corect câştigurile sau pierderile băncilor în cazul conversiei au aplicat formula: “Rest de plată (dobândă & principal) la diverse cursuri – Principal rămas de plată la cursul zilei = câştig / pierdere bancă pe viitor (lei)”. La câştigul/ pierderea din viitor se adaugă câştigul din ratele plătite de la contractarea creditului şi până în prezent.

    Potrivit reprezentanţilor grupului, concluzia la care au ajuns arată că pierderile de care vorbesc BNR, Asociaţia Română a Băncilor şi reprezentanţii instituţiilor bancare se referă la “pierderi din potenţialul câştig, nu la pierderi în adevăratul sens economic”. În schimb, dacă acelaşi exerciţiu se aplică pentru consumatori, se constată că debitorul suferă o pierdere reală.

    Peste 75.000 de persoane fizice au credite în franci elveţieni, iar 95 la sută din împrumuturi sunt concentrate la şase bănci

    Finanţări în franci elveţieni au acordat 14 instituţii de credit. Din totalul debitorilor cu împrumuturi în franci înregistrate în bilanţurile băncilor, aproape o treime (32%) se regăsesc la Bancpost, 24% la Volksbank, 20% la Pireus Bank, 11% la Raiffeisen, 7% la Banca Românească şi 2% la OTP Bank.

    O treime dintre creditele în franci elveţieni (35%) au fost destinate achiziţionării de locuinţe, 58% au reprezentat credite de consum cu ipotecă, iar alte 7% au fost alte credite de consum, potrivit datelor BNR.

    Scadenţa reziduală medie este de 13,2 ani în totalul creditelor în franci elveţieni. Circa 40% din credite au scadenţa reziduală sub 5 ani, iar în alte 40% din cazuri scadenţa depăşeşte 15 ani.

    Trei sferturi dintre datornicii la bănci în franci elveţieni au venituri lunare sub 2.500 de lei, iar jumătate din total câştigă mai puţin de 1.500 de lei pe lună, numai puţin peste 10% ajungând la venituri de până la 3.500 de lei, potrivit datelor BNR. Astfel, 11,5% dintre debitorii în franci elveţieni au venituri cuprinse între 2.500 de lei şi 3.500 de lei, 7% ajung cu salarii până la 5.000 de lei, 3% câştigă între 5.000 şi 7.000 de lei şi 3,5% au câştiguri de peste 7.000 de lei lunar.

    Un sfert dintre cei 75.412 debitori în franci elveţieni deţin 1% din stocul de credite, cu valori împrumutate sub 4.000 franci, şi tot atâţia cumulează 67,5% din totalul finanţărilor, cu sume de peste 47.000 franci. Un alt sfert se încadrează la împrumuturi între 18.000 şi 47.000 franci, cu o pondere de 24,5% din stocul creditelor, iar restul au credite între 4.000 şi 18.000 franci, reprezentând 7,1%.

    Persoanele care au împrumuturi în franci elveţieni cer conversia în lei a creditelor

    Până la găsirea unei soluţii, persoanele care au împrumuturi în franci elveţieni atrag atenţia asupra problemelor cu care se confruntă ieşind în stradă, în Bucureşti, dar şi la Cluj-Napoca, Timişoara, Iaşi şi Craiova.

    Clienţii doresc un act normativ prin care să aibă posibilitatea de a converti în lei creditele în valută la cursul de la momentul acordării împrumutului apreciat cu maxim 20%. Ei spun că nu pot mergem la bancă să negocieze individual şi este necesară o soluţie legislativă în acest sens, în condiţiile în care nu au putut negocia nici când au semnat contractele.

    Pe de altă parte, băncile şi BNR invocă neconstituţionalitatea unei astfel de măsuri, precum şi pierderile mari cauzate instituţiilor de credit, pe care unele dintre ele nu ar putea să le suporte şi ar ajunge chiar în situaţia falimentului.

    Banca centrală împreună cu băncile care au în portofolii credite în franci elveţieni şi cu Asociaţia Română a Băncilor pledează pentru soluţii individuale, aplicate de la caz la caz, întrucât portofoliul în franci este foarte diversificat şi nu se pot aplica soluţii generale.

    Până în prezent, opt instituţii de credit au anunţat măsuri temporare de atenuare a efectelor aprecierii francului în raport cu leul.

    La rândul lor, clienţii spun că soluţiile oferite de bănci pe termen lung există doar la nivel declarativ, întrucât în realitate băncile nu negociază soluţiile cu clienţii, iar variantele pe care le înaintează debitorilor sunt în dezavantajul acestora din urmă, având costuri suplimentare pentru întreg serviciul datoriei. Mai mult, unele instituţii de credit au cerut clienţilor garanţii suplimentare pentru conversia creditului în lei, însă la cursul zilei, având în vedere că valoarea imobilului adus ca garanţie s-a depreciat aproape la jumătate faţă de momentul contractării creditului.

     

  • Grecia nu a ajuns la un acord cu statele din zona euro asupra prelungirii planului de salvare

    “Am explorat un număr de probleme, printre care şi programul actual” de salvare a Greciei, a declarat joi la Bruxelles, într-o conferinţă de presă, Jeroen Dijsselbloem, preşedintele Eurogrup. “Am discutat posibilitatea unei prelungiri (a planului de salvare). Unii preferă această opţiune, dar nu am ajuns încă la o concluzie. Vom avea nevoie de încă puţin timp”, a adăugat el, relatează site-ul Ekathimerini.

    Se pare că cele două părţi fuseseră de acord să publice o declaraţie comună, dar obiecţii de ultim moment ale delegaţiei elene, conduse de către ministrul de Finanţe Yanis Varoufakis şi vice-premierul Yiannis Dragasakis, au condus la abandonarea ei.

    Dijsselbloem a anunţat că toţi miniştrii de Finanţe din zona euro se vor întâlni din nou luni, în cadrul reuniunii obişnuite de lucru din această lună, pentru a reevalua situaţia, dar că nu vor avea loc discuţii între experţi ori vizite la Atena până atunci.

    Varoufakis a apreciat că un “acord vindecător” ar putea să fie obţinut luni. El a negat că eşecul întâlnirii a fost provocat de insistenţa partenerilor din zona euro asupra prelungirii actualului plan de salvare şi că nu au fost formulare ameninţări la adresa Greciei în cursul reuniunii. “Noi am explicat de ce nu funcţionează acest plan de salvare”, a spus ministrul grec de Finanţe, subliniind că Atena “vrea alt contract cu Europa”.

    Surse guvernamentale de la Atena au declarat pentru Kathimerini că Grecia nu va accepta o prelungire a planului actual şi că negocierile vor continua cu scopul de a se ajunge la o “soluţie reciproc acceptabilă”.

    Potrivit acestor surse, reprezentanţii Atenei la Eurogrup au prezentat la Bruxelles argumentul Executivului potrivit căruia planul de salvare a eşuat, amploarea “impactului umanitar al crizei” şi au discutat despre îngrijorările referitoare la uriaşa datorie publică a ţării.

     

  • Koton a extins magazinul din Bucureşti Mall şi îl redeschide mâine, după investiţii de 500.000 euro

    Unitatea s-a mutat la parterul mall-ului şi a fost extinsă, iar potrivit directorului general al Koton România, Burak Akbulat, retailerul intenţionează să-şi majoreze cifra de afaceri pe metru pătrat cu 37% şi cifra de afaceri lunară medie de 3,2 ori.

    Magazinul din Bucureşti Mall este şi primul deschis de Koton în România în anul 2007.

    Retailerul turc va deschide în primăvara acestui an şi două magazine totalizând 3.000 de metri pătraţi în Iaşi şi Timişoara. La Iaşi, Koton va ocupa o suprafaţă de 1.800 metri pătraţi, iar la Timişoara, retailerul va deschide un magazin de 1.200 metri pătraţi.

    Brandul intră în premieră pe cele două pieţe, în prezent operând magazine în Bucureşti şi Ploieşti.

    Koton a fost înfiinţat în anul 1988, în Istanbul, şi are în prezent 4.600 de angajaţi şi 377 de magazine, în 25 de ţări.

    Bucureşti Mall este deţinut de grupul turc Anchor, care mai are în România centrul comercial Plaza România, clădirea de birouri Anchor Plaza şi complexul de locuinţe Incity Residence.

    Grupul a investit din 1997, de când a intrat în România, 350 de milioane de euro. Compania este parte a grupului Fiba Holding, fondat în anul 1987 de omul de afaceri turc Husnu Ozyegin.

  • Profitul Renault a urcat la 1,99 miliarde euro anul trecut, datorită creşterii vânzărilor Dacia

    Profitul net al grupului s-a situat la 695 de milioane de euro în 2013, creşterea de anul trecut fiind peste aşteptările analiştilor, care anticipau un profit de 1,8 miliarde de euro, potrivit MarketWatch.

    Profitul operaţional al grupului francez a urcat anul trecut la 1,6 miliarde de euro, reprezentând 3,9% din venituri, de la 1,24 miliarde de euro în 2013, se arată în raportul financiar publicat joi de Renault.

    De asemenea, veniturile Renault au avansat cu 0,3%, la 41,05 miliarde de euro de la 40,9 miliarde de euro în perioada analizată, în urma creşterii volumului vânzărilor cu 3,2%, la 2,71 milioane de unităţi.

    Vânzările grupului francez în Europa au depăşit ritmul de creştere al pieţei, urcând cu 12,5%, la 1,46 milioane de unităţi, în condiţiile în care piaţa auto europeană şi-a revenit în 2014, avansând cu 5,7%, după şase ani consecutivi de scădere.

    Pentru al doilea an consecutiv, Dacia a înregistrat cea mai mare creştere a cotei de piaţă dintre brandurile prezente în Europa, de 0,4 puncte procentuale, la 2,5%, se arată în raportul financiar al grupului francez.

    Înmatriculările de autoturisme şi vehicule comerciale uşoare Dacia au avansat cu 24,5% în Europa, la 361.544 unităţi anul trecut faţă de 290.498 unităţi în 2013.

    Cu aproape 106.000 de unităţi, Franţa este cea mai mare piaţă a Dacia, cota sa ridicându-se la 4,88%, ceea ce o plasează pe locul 5 în topul mărcilor cele mai vândute în Hexagon. Această performanţă este susţinută de succesul modelelor Duster şi Sandero.

    Vânzările Dacia la nivel global au urcat cu 19% anul trecut, la 511.000 de autovehicule comparativ cu 429.596 în 2013.

    Rezultatele grupului Renault au fost afectate de evoluţia pieţei din Rusia, acolo unde grupul deţine, alături de partenerul Nissan, o particiăaţie majoritară la producătorul AvtoVaz.

    Producătorul francez estimează că cererea de autovehicule la nivel global va creşte cu 2% în acest an, un avans similar fiind anticipat şi pentru piaţa europeană.

    Acţiunile Renault au urcat cu 8,4% la bursa din Paris, în urma publicării rezultatelor financiare pe anul trecut, marcând cel mai mare avans din octombrie 2012 până în prezent. Titlurile grupului au crescut cu 23% în acest an, valoarea de piaţă a companiei situându-se la 22 miliarde de euro, potrvit Bloomberg.

  • BRD a revenit pe profit anul trecut, de 43,2 milioane lei, ca urmare a scăderii costului net al riscului

    “Anul 2014 a marcat un punct de cotitură pentru BRD, în care banca a revenit pe profit reuşind în acelaşi timp să îşi îmbunătăţească profilul de risc şi eficienţa operaţională. În anul 2015, BRD va continua să se bazeze pe soliditatea modelului său de bancă universală şi pe capacitatea de a oferi soluţii inovatoare şi servicii personalizate unei baze largi de clienţi. Mai mult ca niciodată, BRD are ambiţia de a se poziţiona printre principalii actori economici care asigură condiţiile revenirii investiţiilor”, a declarat, într-un comunicat, Philippe Lhotte, preşedintele director general al BRD.

    Anul trecut, BRD a continuat să implementeze măsuri de optimizare a costurilor care au determinat o reducere a cheltuielilor operaţionale cu 2,9% comparativ cu 2013. Raportul cost/venit a fost de 50,2%.

    De asemenea, banca a reuşit să reducă rata creditelor neperfomante (de la 24,9% la sfârşitul anului 2013 la 20,3% la sfârşitul anului 2014) în principal datorită implementării unei politici active de ştergere şi vânzare de creanţe, în acelaşi timp îmbunătăţind gradul de acoperire cu provizioane a creditelor neperformante (de la 69% la sfârşitul anului 2013 la 71% la sfârşitul anului 2014). Costul net al riscului a scăzut cu 43% faţă de anul 2013 cu evoluţii favorabile pe ambele segmente, companii şi persoane fizice.

    Soldul creditelor nete acordate de BRD persoanelor fizice a atins 16,2 miliarde lei, în creştere cu 0,3% faţă de luna decembrie 2013, susţinut de dezvoltarea continuă a portofoliului de credite pentru locuinţe. De asemenea, banca a înregistrat o performanţă solidă în ceea ce priveşte creditele nou-acordate (+85% faţă de anul 2013).

    Împrumuturile acordate companiilor, cererea slabă şi concurenţa puternică au dus la un declin de 11,6% al soldului net, până la 10,2 miliarde lei.

    “În anul 2014, sectorul bancar românesc a continuat să se confrunte cu o cerere slabă de credite în pofida nivelului scăzut al dobânzilor. Piaţa a înregistrat un declin al soldului creditelor brute (-3,1%) în ultimele 12 luni, determinat însă şi de operaţiunile de ştergere de creanţe, iar depozitele au crescut (+7,9%), în special pe segmentul companiilor (+10,7%)”, notează banca.

    În ceea ce priveşte depozitele, BRD a continuat să îşi consolideze acest segment, care s-a stabilizat la 36 miliarde lei, prin favorizarea atragerii de depozite de la persoane fizice, reprezentând cele mai stabile surse de finanţare. Economiile persoanelor fizice au crescut cu 8% în anul 2014, avans care se situează peste nivelul pieţei.

    Astfel, la sfârşitul anului trecut, banca avea o rată credite nete/depozite de 73,4% (-3,4 pp faţă de sfârşitul anului 2013), menţionând că are capacitatea de a-şi extinde semnificativ portofoliul de credite atunci când cererea se va redresa.

    Venitul net bancar s-a redus cu 8,4% comparativ cu anul 2013, influenţat în principal de contracţia marjei nete de dobândă. Potrivit BRD, această evoluţie a fost cauzată în special de soldul mai scăzut al creditelor pentru companii.

    Susţinute de venituri în creştere din activităţi de investment banking şi servicii de custodie şi depozitare, veniturile din comisioane au rămas stabile, în ciuda activităţii mai slabe de creditare. Veniturile din alte activităţi bancare au fost mai mici ca urmare a unor venituri nerecurente înregistrate în anul 2013 (câştiguri mai mari din evaluarea portofoliului de swap-uri valutare).

    Prin menţinerea unui nivel solid al rezervelor de capital, BRD are un indicator confortabil de solvabilitate de 17% (Basel III) faţă de 14,2% in anul 2013 (Basel II), semnificativ superior cerinţelor reglementare.

    BRD este a doua banca din România după totalul activelor şi are cea de-a patra capitalizare bursieră la Bursa de Valori Bucureşti, fiind controlată de grupul financiar francez Societe Generale, care deţine 60,17%.

  • Cum reacţionează un chef când îşi pierde stelele Michelin

    Anul acesta, pentru a sublinia importanţa acordată de statul francez gastronomiei, prezentarea ghidului Michelin s-a des-făşurat la sediul Ministerului pentru Afaceri Externe. În mod uzual, lansarea volumului are loc în spaţii comerciale. Deşi instituţiile guvernamentale nu au niciun rol în realizarea ghidului, ele recunosc importanţa acestuia în promovarea bucătăriei franceze şi a bucătarilor peste hotare.

    Jean-Michel Lorain este  proprietarul restaurantului La Cote Saint Jacques, care anul acesta a fost retrogradat de la trei la două stele. Lorain s-a decis să publice o scrisoare pe site-ul său în care critică modul de jurizare a restaurantelor. ”Singura nemuţumire pe care şi-au exprimat-o a fost legată de asezonarea unui produs. Câteva grame de sare au fost suficiente pentru a ne modifica punctajul„, scrie Lorain. ”Îmi pare rău, nu doar pentru mine dar şi pentru familia mea, pentru fiicele mele, pentru părinţii mei, care vor fi extrem de dezamăgiţi. Îmi pare rău pentru echipa mea, care lucrează cu pasiune şi dăruire. Ce putem face acum? Nu trebuie să fim deprimaţi şi să ne lăsăm învinşi! Vom continua să mergem înainte, să inventăm feluri noi şi să vă surprindem în continuare.”

    Lorain nu este singurul chef care s-a plâns de decizia celor de la Michelin. David Faure, un bucătar din Nice care şi-a pierdut steaua Michelin în 2014, a declarat că decizia a fost luată ca urmare a introducerii insectelor în meniu. ”Mi-au spus că nu se încadrează în normele lor şi că nu au ce să caute în gastronomia franceză.”

    Cea mai şocantă reacţie a fost însă cea a lui Bernard Loiseau, un chef care şi-a luat viaţa crezând că Michelin îi va re-trage una dintre cele trei stele. Restaurantul francezului obţinuse prima stea în 1977 şi a avut nevoie de alţi 14 ani pentru a ajunge la cea de-a treia. După 1991, cifra de afaceri a restaurantului a crescut cu 60% şi a dus la listarea companiei pe bursă. Loiseau a reuşit astfel să îşi achite datoriile pe care le acumulase atunci când a deschis restaurantul. Din păcate pentru bucătarul francez s-a dovedit ulterior că informaţia din ziar era nefondată, iar Michelin nu a retras nicio stea restaurantului său.

    Le Lisita, un restaurant din oraşul francez Nimes, a luat în anul 2008 decizia aparent radicală de a cere să i se retragă steaua Michelin obţinută în 2006. Chef Olivier Douet a declarat că preferă să renunţe la distincţie pentru a-şi recăpăta cli-enţii, aceştia alegând alte locaţii din cauza preţurilor crescute. ”Într-un restaurant Michelin, trebuie să ai un ospătar la cinci-şase oameni. Noi eram obişnuiţi, ca braserie, cu un angajat la treizeci de oameni. Este greu să ne adaptăm la aceste condiţii”, a spus Douet.

    Gordon Ramsay, unul dintre cei mai apreciaţi bucătari din lume, a izbucnit în lacrimi atunci când a aflat că unul din restaurantele sale şi-a pierdut cele două stele Michelin. The London, situat în cartierul Manhattan din New York, a fost ret-rogradat de specialişti pe motivul că ”mâncarea este prea excentrică„. Ramsay, cunoscut pentru stilul autoritar cu care îşi conduce bucătăria, a fost luat prin surprindere de decizie. ”Am început să plâng atunci când am aflat că am pierdut stelele. Este un lucru extrem de trist pentru orice chef, este ca atunci când pierzi o iubită”, a spus Ramsay.

    Primul ghid Michelin a fost publicat în Franţa în 1900, oferind sfaturi utile conducătorilor auto, precum locaţiile ben-zinăriilor, service-urilor şi ale locurilor de cazare. În 1926 ghidul a început să noteze restaurantele, pentru ca în 1931 să fie introdus sistemul cu stele. Prima ediţie care acoperea alt stat a fost cea italiană din 1956.

  • Consultanţii din Big Four povestesc cum au trecut prin criză

    Afacerile de consultanţă cresc (sau scad) în pas cu economia în ansamblu. Anul de boom economic 2008 a fost anul creşterii puternice a afacerilor şi al extinderii companiilor din Big 4 (KPMG, EY, PwC şi Deloitte) în teritoriu, firmele de consultanţă mizând pe dezvoltarea regională a clienţilor şi realizând angajări masive. Piaţa de consultanţă este un fel de barometru al economiei. Merge foarte bine atunci când economia duduie şi încetineşte în situaţii dificile. Consultanţii şi auditorii ştiu cam tot ce se întâmplă în business, având contact permanent cu planurile de expansiune sau de restructura-re, cu marile fuziuni şi achiziţii şi cu strategiile tuturor companiilor şi instituţiilor financiare care le sunt clienţi.

    Cei din consultanţă şi audit joacă pe două planuri: pe lângă rolul de observatori ai economiei, sunt şi companii ca ori-care altele, cu angajaţi, costuri şi clienţi. Aduc bani în vremuri bune, dar şi în vremuri grele, dacă îşi adaptează strategiile proprii de business din mers, pe măsură ce regulile jocului economic se schimbă.

    |n contextul crizei financiare şi economice internaţionale, care a afectat şi România, firmele din Big 4 şi-au adaptat oferta la nevoile companiilor. Unele componente ale businessului de consultanţă au înregistrat un recul semnificativ.

    Firmele au încercat să se reorienteze, de exemplu, dinspre serviciile de consultanţă asociate fuziunilor şi achiziţiilor, aflate în declin, spre zone care au înregistrat creşteri puternice chiar şi în condiţii de criză, cum ar fi restructurările, insolvenţa sau consultanţa pentru accesarea fondurilor europene şi a ajutoarelor de stat.

    Auditul a continuat să reprezinte principalul driver al afacerilor celor mai mari companii de audit şi consultanţă – KPMG, EY, PwC şi Deloitte, care formează aşa-numitul Big 4.

    Dacă în privinţa serviciilor de audit şi a celor de consultanţă fiscală cererea a rămas aproximativ la acelaşi nivel sau chiar în creştere, iar rezultatele acestor linii de business au fost asemănătoare cu cele dinainte de criză, consultanţa pentru afaceri a fost afectată în primul rând de scăderea numărului de tranzacţii.

    Firmele de consultanţă au urmărit în ultimii ani consolidarea poziţiilor, tendinţa fiind de concentrare pe operaţiunile ex-istente. Odată cu revenirea economiei în teritoriul pozitiv şi a apetitului pentru fuziuni şi achiziţii, piaţa de consultanţă a dat şi ea semnale de redresare.
    Piaţa de fuziuni şi achiziţii va continua să crească, iar serviciile financiare, energia, IT-ul, serviciile medicale şi real es-tate-ul vor fi cele mai active industrii. Iar piaţa de audit şi consultanţă va creşte, dar într-un ritm moderat, au declarat şefii celor mai mari companii de audit şi consultanţă KPMG, EY, PwC şi Deloitte. Economia va continua să crească, cu un ritm de peste 2%, dar sub nivelul necesar pentru a acoperi decalajele structurale faţă de economiile europene occidentale. Iar principalele provocări sunt legate de investiţiile în infrastructură, revitalizarea pieţei de capital, reducerea birocraţiei şi corupţiei, transparentizarea şi eficientizarea sectorului public şi păstrarea stabilităţii fiscale şi politice, în viziunea liderilor locali ai Big 4.

    ”Anticipând recesiunile şi riscurile înseamnă să identificăm oportunităţile de creştere şi să facilităm accesul la acestea. Nu cred că serviciile de consultanţă sunt pentru vreme bună sau rea. Le percep ca parte dintr-o relaţie profesională cen-trată pe nevoile clienţilor în cicluri economice. Serviciile de consultanţă sunt de bază în orice afacere responsabilă, alături de audit şi asistenţă fiscală. Piaţa a avut o creştere stabilă anul trecut„, spune Şerban Toader, senior partner al KPMG în România. Auditul a rămas sectorul principal al afacerii KPMG, serviciile de management consulting au evoluat semnificativ în ultimii ani, iar consultanţa fiscală şi cea de afaceri au fost cele mai dinamice sectoare, spune Toader.