BusinessMagazin

Author: adison

  • Fara putere

    Desi piata imobiliara este luata mai nou la ochi de oficialii bancii centrale, creditele pentru cumpararea de locuinte nu au avut o evolutie prea spectaculoasa.

     

    IN URMA CONSUMULUI: Cifrele BNR arata ca finantarile pentru locuinte sunt mult in urma creditului de consum.

     

    CRESTERI INEGALE: Totodata, ritmul de crestere al creditului ipotecar este in continuare scazut. Daca creditul de consum a crescut in primele cinci luni cu 30%, valoarea finantarilor pentru achizitia de locuinte a crescut cu doar 12%.

     

    SOLDURI: Mai mult decat atat, soldul creditelor ipotecare acordate a ajuns la sfarsitul lunii mai la 1,6 miliarde de euro, in vreme ce creditul de consum totalizeaza sase miliarde de euro.

  • Fara putere

    Desi piata imobiliara este luata mai nou la ochi de oficialii bancii centrale, creditele pentru cumpararea de locuinte nu au avut o evolutie prea spectaculoasa.

     

    IN URMA CONSUMULUI: Cifrele BNR arata ca finantarile pentru locuinte sunt mult in urma creditului de consum.

     

    CRESTERI INEGALE: Totodata, ritmul de crestere al creditului ipotecar este in continuare scazut. Daca creditul de consum a crescut in primele cinci luni cu 30%, valoarea finantarilor pentru achizitia de locuinte a crescut cu doar 12%.

     

    SOLDURI: Mai mult decat atat, soldul creditelor ipotecare acordate a ajuns la sfarsitul lunii mai la 1,6 miliarde de euro, in vreme ce creditul de consum totalizeaza sase miliarde de euro.

  • ENERGIE: "Baietii destepti" au facut afaceri mari si banoase si or sa mai faca

    Cand s-a publicat, cu cateva luni in urma, o stire despre cel mai mare salariu din Romania, de peste 110.000 de euro pe luna (6,4 mil. RON), toata lumea s-a gandit ca ar fi vorba de salariul unui bancher. Cand s-a aflat ca remuneratia apartinea directorului unei divizii din firma Energy Holding, s-au ridicat ceva semne de intrebare despre profitabilitatea unei industrii care a prins viata, practic, cu aproximativ doi ani in urma, odata cu liberalizarea, partiala, a pietei de energie.

     

    Intrebarea cum se face ca salariul cel mai mare nu intra in contul unui bancher sau al unui manager din lumea petrolului sau a telecomunicatiilor n-a intarziat atunci sa apara, dar unul din raspunsuri a fost ca Energy Holding a facut treburile ca la carte, declarand la fisc salariul imens al managerului si platind impozitele aferente.

     

    Liberalizarea pietei (pana la 83%, asta insemnand ca toti consumatorii persoane juridice pot cumpara energie de la un furnizor alternativ, in afara de Electrica) a creat astfel, intr-o piata a electricitatii de 5 miliarde de euro pe an pe atunci, un frate mai mic, care a crescut ca profitabilitate in doi ani cat alte industrii in multi ani de zile. Furnizorii alternativi (peste 100 cu totii, din care 20 domina piata), au ajuns sa detina o piata de mai bine de o jumatate de miliard pe an.

     

    Batalia cea mare intre acesti furnizori nu a fost la nivel de clienti, ci in primul rand la nivel de pret de achizitie a electricitatii. Cu cat mai ieftin cumperi ca sa revinzi, cu atat mai mare poate fi marja de profit. Datele facute publice de varii personaje politice despre jocurile de achizitie-vanzare a energiei au scos la iveala o parte dintre clientii politici ai acestei piete – firme care cumpara mult sub pretul pietei si vand catre Electrica energie de doua ori peste pretul pietei; de aici Electrica vinde ulterior energia catre consumatorii captivi, la pret reglementat, iar diferenta e acoperita de subventie.

     

    Primul care a atras atentia asupra configuratiei ciudate pe care piata energiei a capatat-o dupa liberalizare a fost presedintele Traian Basescu, in august anul trecut, care a lansat atunci faimoasa formulare „baietii destepti“, invitand Ministerul Economiei sa-i identifice pe acestia si eventual sa ia masuri ca astfel de contracte dezavantajoase pentru stat sa nu mai fie incheiate. Abia in primavara lui 2006, ministrul de resort, Codrut Seres, avea sa acuze reteaua de furnizori dezvoltata in jurul complexurilor energetice de la Rovinari si Turceni, unitati ai caror directori i-a si demis in cele din urma.

     

    Printre firmele nominalizate in aceasta perioada ca au incheiat contracte preferentiale cu complexurile de la Rovinari si Turceni se numara: Energy Holding, Ennet, Enol, Elcomex, Electromagnetica, Gevco, Grivco, Europec, Romelectro, Also Energ, Total Electric Oltenia, EFT, Electrocond, Eloltenia, Imobiliar Construct, Electricom, EGL Gas. Aceste firme au fost acuzate de faptul ca, in baza contractelor pe termen lung, cumpara energia electrica de la cele doua complexuri la preturi cuprinse  intre 52 lei/MWh si 150 lei/ MWh si o revand catre alti consumatori la preturi cuprinse intre 280 si 400 de lei.

     

    Furnizorii alternativi au intrat in concurenta directa cu Electrica SA, dar si cu multinationalele energetice care au intrat in Romania odata cu privatizarea a cinci dintre companiile de distributie desprinse din Electrica. Asa incat Enel SpA, CEZ si E.ON Energie AG s-au trezit ca lucreaza intr-o piata cu alte reguli decat cele din tarile unde operasera pana acum.

    Mai precis, calitatea de companii mari, cu afaceri la nivel international, nu le-a ajutat deloc sa poata achizitiona curent in mod direct de la producatorii de energie ieftina (acest termen desemneaza electricitatea produsa de Hidroelectrica, in special, de cele trei complexuri energetice din Oltenia – Craiova, Rovinari, Turceni – si de Nuclearelectrica – companii care produc energia cu preturi de la 10 la 40 euro/MWh).

     

    De ce o produc atat de ieftin? Hidroelectrica nu are nevoie practic de combustibili, lucrand doar cu apa, iar orice sezon ploios ii creste productia, Nuclearelectrica plateste pentru materia prima numai 5% din costurile de productie, iar complexurile energetice au avantajul propriilor combustibili fosili. 

    Contractele incheiate de acesti producatori ieftini cu furnizorii alternativi din piata inaintea privatizarii filialelor Electrica i-a facut pe cehii de la CEZ, de exemplu, sa constate cu stupoare ca Hidroelectrica nu le poate vinde direct decat circa 3% din cat au cerut – „a little peanut“, dupa cum spune acum managerul companiei, Jan Veskrna.

     

    Dupa Veskrna, CEZ a incercat chiar si varianta cu toata plata in avans pe perioade indelungate. Degeaba. Nu numai ca majoritatea energiei hidro era deja vanduta pe contracte pe termen lung cu diversi furnizori, dar Hidroelectrica insasi si-a infiintat propria companie de distributie, devenind unul din cei mai mari furnizori alternativi (cifra de afaceri din 2005, de 586 mil. euro, reflecta si activitatea de furnizare). Cei cinci producatori ieftini de energie enumerati produc anual cam jumatate din necesarul de consum al tarii, restul fiind asigurat de Termoelectrica, care produce mult mai scump (peste 100 euro/ MWh).

     

    Productia de energie este deocamdata controlata de stat, prima tentativa de intrare a capitalului strain vizand planurile de constructie a grupurilor 3 si 4 de la Cernavoda, care ar asigura dublarea capacitatii centralei.

    Primul grup al centralei, singurul functional, furnizeaza 700 MWh (la aceeasi capacitate sunt proiectate si celelalte patru grupuri) si asigura 10% din necesarul national de energie. Cat priveste grupul 2 al centralei, acesta ar putea intra in regim comercial de functionare in iunie 2007.

     

    Pentru constructia grupurilor 3 si 4, statul a selectat 13 companii care urmeaza acum sa depuna ofertele angajante. S-au calificat AES Corporation (SUA), consortiul TESS Conex-ASAM-Iasi (Romania), consortiul Ansaldo (Italia) – AECL (Canada), consortiul Unit Investments (Luxemburg) – Dosan Enerji Yatirimlari/Dogun Holding (Turcia), Electrabel (Belgia), ENEL (Italia), E.ON Energie (Germania), Gabriel Resources (Canada), Iberdrola (Spania), KHNP (Coreea de Sud), RWE Power (Germania), Alro Slatina si Electrica Bucuresti. Construirea grupurilor 3 si 4 ar face ca piata de energie nucleara sa creasca de la 1.400 MWh (grupurile 1 si 2)  la 2.800 MWh si de la o cifra de afaceri de 160 de milioane de euro la una de patru ori mai mare, majorand astfel cota de energie ieftina produsa la nivel national.

     

    Aceasta nu inseamna insa si ca toata cantitatea de energie produsa in plus la Cernavoda ar fi disponibila pe piata libera. Cei mai multi dintre participantii la licitatie mentionati mai sus au ei insisi nevoie de energia de acolo in scop propriu: Alro si-ar directiona mare parte din ce i s-ar cuveni din productie catre propriile fabrici, Enel are de acoperit aproape o treime din consumatorii la nivel national, Gabriel Resources spera ca pana in 2012 (cand se vor finaliza grupurile) sa inceapa exploatarea la Rosia Montana si sa trimita acolo o parte din energia produsa.

     

    Dat fiind ca in acest moment energia produsa in Romania depaseste cu putin nevoile de consum (de la inceputul anului pana la 30 aprilie, Romania a produs 21.996 de miliarde kWh, a consumat putin peste 20.000 miliarde kWh si a exportat restul, cam 6% din productie), se poate pune intrebarea la ce va folosi atata energie in viitor.

     

    Conform analistilor, inclusiv celor de la Comisia Nationala de Prognoza, procentul anual al cresterii economice este apropiat de cel al cresterii consumului de energie electrica, de benzina si de gaz. In 2004, de pilda, cand cresterea economica a Romaniei a fost de aproape 7%, vanzarile de combustibili au crescut cu aproape 10%, iar consumul de electricitate a crescut cu 6%.

     

    Asadar, pana in 2012, cand Ministerul Economiei prognozeaza intrarea in functiune a reactoarelor, piata va avea deja nevoie de mai multa energie. Mai ales ca intrebarile pe care si le pune toata lumea cu privire la dependenta de gazul rusesc face ca multe din echipamentele care functioneaza pe gaz, de la centrale casnice pana la echipamente industriale, sa se orienteze catre energia electrica.

     

    Singura posibilitate de a avea gazul mai accesibil care sa provina din alta parte decat din Rusia (Romania produce jumatate din gazul consumat, restul venind de la Gazprom) sunt conductele care sa aduca gaz din Extremul Orient spre Austria, tranzitand Romania. Cum aceste conducte sunt de ani de zile la stadiul de proiect, cotele de piata raman aceleasi intre Petrom, Romgaz si importatorii din Rusia, cu mici variatii atunci cand producatorii interni mai descopera cate un zacamant.

     

    Asadar, piata de gaze nu are nicidecum acelasi ritm de crestere precum celelalte componente ale pietei energetice.  Sa mai adaugam la aceasta faptul ca este improbabil ca anii urmatori sa aduca vreo schimbare importanta, atata vreme cat ministrul economiei a dat asigurari recent ca privatizarea Romgaz nu e de actualitate.

     

    La nivelul distributiei de gaze, piata se imparte intre nemtii de la E.ON si francezii de la Gaz de France, care, dupa un prim an de administrare a Distrigaz Nord, respectiv Distrigaz Sud, au investit tot ce au castigat si au iesit pe pierderi. Un alt motiv pentru rezultatul negativ a fost diferenta mare dintre pretul de achizitie a gazului si pretul de livrare la consumator, din care distribuitorii nu au reusit sa iasa pe profit.

     

    In fine, mai elastica, dar si mai agitata de scandaluri decat piata gazelor este cea a petrolului. E adevarat totusi ca scandalurile se desfasoara mai curand la nivel de declaratii: de anul trecut incoace, de pilda, aproape orice scumpire a carburantilor operata de mai mult de un producator atrage fulgerele a diversi oficiali care cer, ca si intr-o serie de tari occidentale, impunerea unei taxe suplimentare pe profitul companiilor petroliere, avand in vedere ca scumpirea titeiului pe plan international a umflat automat conturile tuturor marilor producatori.

     

    Nici procesele in care sunt implicate unele companii petroliere nu modifica fundamental echilibrul de pe piata. In plin scandal dupa actiunile Parchetului impotriva executivilor sai, Rompetrol a facut anul trecut prima achizitie a unei companii straine (Dyneff din Franta), iar mai nou Dinu Patriciu, presedintele si actionarul majoritar al grupului, a anuntat ca asteapta cumparatori pentru un pachet de pana la 35% din actiuni, ca sa-si poata finanta planurile de expansiune.

     

    Parchetul a pus sechestru pe un pachet de 25,8% din actiunile rafinariei Petromidia, cel mai important activ din Romania al Rompetrol, ceea ce impiedica accesul grupului la credite bancare. Iar dintre competitorii Rompetrol, si Rafo merge mai departe in ciuda proceselor cu AVAS. Anul acesta Rafo a intrat mai serios si pe piata de downstream, deschizand cateva benzinarii, iar planurile nu sunt deloc modeste: 400 benzinarii pana in 2010.

     

    Daca vine vorba deci de afaceri cu cresteri fabuloase in Romania, sunt mari sanse sa fie vorba despre afaceri cu energie.

  • ENERGIE: "Baietii destepti" au facut afaceri mari si banoase si or sa mai faca

    Cand s-a publicat, cu cateva luni in urma, o stire despre cel mai mare salariu din Romania, de peste 110.000 de euro pe luna (6,4 mil. RON), toata lumea s-a gandit ca ar fi vorba de salariul unui bancher. Cand s-a aflat ca remuneratia apartinea directorului unei divizii din firma Energy Holding, s-au ridicat ceva semne de intrebare despre profitabilitatea unei industrii care a prins viata, practic, cu aproximativ doi ani in urma, odata cu liberalizarea, partiala, a pietei de energie.

     

    Intrebarea cum se face ca salariul cel mai mare nu intra in contul unui bancher sau al unui manager din lumea petrolului sau a telecomunicatiilor n-a intarziat atunci sa apara, dar unul din raspunsuri a fost ca Energy Holding a facut treburile ca la carte, declarand la fisc salariul imens al managerului si platind impozitele aferente.

     

    Liberalizarea pietei (pana la 83%, asta insemnand ca toti consumatorii persoane juridice pot cumpara energie de la un furnizor alternativ, in afara de Electrica) a creat astfel, intr-o piata a electricitatii de 5 miliarde de euro pe an pe atunci, un frate mai mic, care a crescut ca profitabilitate in doi ani cat alte industrii in multi ani de zile. Furnizorii alternativi (peste 100 cu totii, din care 20 domina piata), au ajuns sa detina o piata de mai bine de o jumatate de miliard pe an.

     

    Batalia cea mare intre acesti furnizori nu a fost la nivel de clienti, ci in primul rand la nivel de pret de achizitie a electricitatii. Cu cat mai ieftin cumperi ca sa revinzi, cu atat mai mare poate fi marja de profit. Datele facute publice de varii personaje politice despre jocurile de achizitie-vanzare a energiei au scos la iveala o parte dintre clientii politici ai acestei piete – firme care cumpara mult sub pretul pietei si vand catre Electrica energie de doua ori peste pretul pietei; de aici Electrica vinde ulterior energia catre consumatorii captivi, la pret reglementat, iar diferenta e acoperita de subventie.

     

    Primul care a atras atentia asupra configuratiei ciudate pe care piata energiei a capatat-o dupa liberalizare a fost presedintele Traian Basescu, in august anul trecut, care a lansat atunci faimoasa formulare „baietii destepti“, invitand Ministerul Economiei sa-i identifice pe acestia si eventual sa ia masuri ca astfel de contracte dezavantajoase pentru stat sa nu mai fie incheiate. Abia in primavara lui 2006, ministrul de resort, Codrut Seres, avea sa acuze reteaua de furnizori dezvoltata in jurul complexurilor energetice de la Rovinari si Turceni, unitati ai caror directori i-a si demis in cele din urma.

     

    Printre firmele nominalizate in aceasta perioada ca au incheiat contracte preferentiale cu complexurile de la Rovinari si Turceni se numara: Energy Holding, Ennet, Enol, Elcomex, Electromagnetica, Gevco, Grivco, Europec, Romelectro, Also Energ, Total Electric Oltenia, EFT, Electrocond, Eloltenia, Imobiliar Construct, Electricom, EGL Gas. Aceste firme au fost acuzate de faptul ca, in baza contractelor pe termen lung, cumpara energia electrica de la cele doua complexuri la preturi cuprinse  intre 52 lei/MWh si 150 lei/ MWh si o revand catre alti consumatori la preturi cuprinse intre 280 si 400 de lei.

     

    Furnizorii alternativi au intrat in concurenta directa cu Electrica SA, dar si cu multinationalele energetice care au intrat in Romania odata cu privatizarea a cinci dintre companiile de distributie desprinse din Electrica. Asa incat Enel SpA, CEZ si E.ON Energie AG s-au trezit ca lucreaza intr-o piata cu alte reguli decat cele din tarile unde operasera pana acum.

    Mai precis, calitatea de companii mari, cu afaceri la nivel international, nu le-a ajutat deloc sa poata achizitiona curent in mod direct de la producatorii de energie ieftina (acest termen desemneaza electricitatea produsa de Hidroelectrica, in special, de cele trei complexuri energetice din Oltenia – Craiova, Rovinari, Turceni – si de Nuclearelectrica – companii care produc energia cu preturi de la 10 la 40 euro/MWh).

     

    De ce o produc atat de ieftin? Hidroelectrica nu are nevoie practic de combustibili, lucrand doar cu apa, iar orice sezon ploios ii creste productia, Nuclearelectrica plateste pentru materia prima numai 5% din costurile de productie, iar complexurile energetice au avantajul propriilor combustibili fosili. 

    Contractele incheiate de acesti producatori ieftini cu furnizorii alternativi din piata inaintea privatizarii filialelor Electrica i-a facut pe cehii de la CEZ, de exemplu, sa constate cu stupoare ca Hidroelectrica nu le poate vinde direct decat circa 3% din cat au cerut – „a little peanut“, dupa cum spune acum managerul companiei, Jan Veskrna.

     

    Dupa Veskrna, CEZ a incercat chiar si varianta cu toata plata in avans pe perioade indelungate. Degeaba. Nu numai ca majoritatea energiei hidro era deja vanduta pe contracte pe termen lung cu diversi furnizori, dar Hidroelectrica insasi si-a infiintat propria companie de distributie, devenind unul din cei mai mari furnizori alternativi (cifra de afaceri din 2005, de 586 mil. euro, reflecta si activitatea de furnizare). Cei cinci producatori ieftini de energie enumerati produc anual cam jumatate din necesarul de consum al tarii, restul fiind asigurat de Termoelectrica, care produce mult mai scump (peste 100 euro/ MWh).

     

    Productia de energie este deocamdata controlata de stat, prima tentativa de intrare a capitalului strain vizand planurile de constructie a grupurilor 3 si 4 de la Cernavoda, care ar asigura dublarea capacitatii centralei.

    Primul grup al centralei, singurul functional, furnizeaza 700 MWh (la aceeasi capacitate sunt proiectate si celelalte patru grupuri) si asigura 10% din necesarul national de energie. Cat priveste grupul 2 al centralei, acesta ar putea intra in regim comercial de functionare in iunie 2007.

     

    Pentru constructia grupurilor 3 si 4, statul a selectat 13 companii care urmeaza acum sa depuna ofertele angajante. S-au calificat AES Corporation (SUA), consortiul TESS Conex-ASAM-Iasi (Romania), consortiul Ansaldo (Italia) – AECL (Canada), consortiul Unit Investments (Luxemburg) – Dosan Enerji Yatirimlari/Dogun Holding (Turcia), Electrabel (Belgia), ENEL (Italia), E.ON Energie (Germania), Gabriel Resources (Canada), Iberdrola (Spania), KHNP (Coreea de Sud), RWE Power (Germania), Alro Slatina si Electrica Bucuresti. Construirea grupurilor 3 si 4 ar face ca piata de energie nucleara sa creasca de la 1.400 MWh (grupurile 1 si 2)  la 2.800 MWh si de la o cifra de afaceri de 160 de milioane de euro la una de patru ori mai mare, majorand astfel cota de energie ieftina produsa la nivel national.

     

    Aceasta nu inseamna insa si ca toata cantitatea de energie produsa in plus la Cernavoda ar fi disponibila pe piata libera. Cei mai multi dintre participantii la licitatie mentionati mai sus au ei insisi nevoie de energia de acolo in scop propriu: Alro si-ar directiona mare parte din ce i s-ar cuveni din productie catre propriile fabrici, Enel are de acoperit aproape o treime din consumatorii la nivel national, Gabriel Resources spera ca pana in 2012 (cand se vor finaliza grupurile) sa inceapa exploatarea la Rosia Montana si sa trimita acolo o parte din energia produsa.

     

    Dat fiind ca in acest moment energia produsa in Romania depaseste cu putin nevoile de consum (de la inceputul anului pana la 30 aprilie, Romania a produs 21.996 de miliarde kWh, a consumat putin peste 20.000 miliarde kWh si a exportat restul, cam 6% din productie), se poate pune intrebarea la ce va folosi atata energie in viitor.

     

    Conform analistilor, inclusiv celor de la Comisia Nationala de Prognoza, procentul anual al cresterii economice este apropiat de cel al cresterii consumului de energie electrica, de benzina si de gaz. In 2004, de pilda, cand cresterea economica a Romaniei a fost de aproape 7%, vanzarile de combustibili au crescut cu aproape 10%, iar consumul de electricitate a crescut cu 6%.

     

    Asadar, pana in 2012, cand Ministerul Economiei prognozeaza intrarea in functiune a reactoarelor, piata va avea deja nevoie de mai multa energie. Mai ales ca intrebarile pe care si le pune toata lumea cu privire la dependenta de gazul rusesc face ca multe din echipamentele care functioneaza pe gaz, de la centrale casnice pana la echipamente industriale, sa se orienteze catre energia electrica.

     

    Singura posibilitate de a avea gazul mai accesibil care sa provina din alta parte decat din Rusia (Romania produce jumatate din gazul consumat, restul venind de la Gazprom) sunt conductele care sa aduca gaz din Extremul Orient spre Austria, tranzitand Romania. Cum aceste conducte sunt de ani de zile la stadiul de proiect, cotele de piata raman aceleasi intre Petrom, Romgaz si importatorii din Rusia, cu mici variatii atunci cand producatorii interni mai descopera cate un zacamant.

     

    Asadar, piata de gaze nu are nicidecum acelasi ritm de crestere precum celelalte componente ale pietei energetice.  Sa mai adaugam la aceasta faptul ca este improbabil ca anii urmatori sa aduca vreo schimbare importanta, atata vreme cat ministrul economiei a dat asigurari recent ca privatizarea Romgaz nu e de actualitate.

     

    La nivelul distributiei de gaze, piata se imparte intre nemtii de la E.ON si francezii de la Gaz de France, care, dupa un prim an de administrare a Distrigaz Nord, respectiv Distrigaz Sud, au investit tot ce au castigat si au iesit pe pierderi. Un alt motiv pentru rezultatul negativ a fost diferenta mare dintre pretul de achizitie a gazului si pretul de livrare la consumator, din care distribuitorii nu au reusit sa iasa pe profit.

     

    In fine, mai elastica, dar si mai agitata de scandaluri decat piata gazelor este cea a petrolului. E adevarat totusi ca scandalurile se desfasoara mai curand la nivel de declaratii: de anul trecut incoace, de pilda, aproape orice scumpire a carburantilor operata de mai mult de un producator atrage fulgerele a diversi oficiali care cer, ca si intr-o serie de tari occidentale, impunerea unei taxe suplimentare pe profitul companiilor petroliere, avand in vedere ca scumpirea titeiului pe plan international a umflat automat conturile tuturor marilor producatori.

     

    Nici procesele in care sunt implicate unele companii petroliere nu modifica fundamental echilibrul de pe piata. In plin scandal dupa actiunile Parchetului impotriva executivilor sai, Rompetrol a facut anul trecut prima achizitie a unei companii straine (Dyneff din Franta), iar mai nou Dinu Patriciu, presedintele si actionarul majoritar al grupului, a anuntat ca asteapta cumparatori pentru un pachet de pana la 35% din actiuni, ca sa-si poata finanta planurile de expansiune.

     

    Parchetul a pus sechestru pe un pachet de 25,8% din actiunile rafinariei Petromidia, cel mai important activ din Romania al Rompetrol, ceea ce impiedica accesul grupului la credite bancare. Iar dintre competitorii Rompetrol, si Rafo merge mai departe in ciuda proceselor cu AVAS. Anul acesta Rafo a intrat mai serios si pe piata de downstream, deschizand cateva benzinarii, iar planurile nu sunt deloc modeste: 400 benzinarii pana in 2010.

     

    Daca vine vorba deci de afaceri cu cresteri fabuloase in Romania, sunt mari sanse sa fie vorba despre afaceri cu energie.

  • Furnizorii

    Piata de furnizare a energiei electrice a crescut puternic in ultimii ani, aducand profituri frumoase companiilor, odata cu liberalizarea pietei, intrarea de noi companii si cresterea cererii.

     

    ELECTRICA: De unde cu cinci ani in urma compania incheia an de an cu pierderi, in 2005, in contextul scumpirii energiei si al pastrarii in portofoliu doar a filialelor mai profitabile, Electrica a trecut pe profit (la o cifra de afaceri de peste 2 mld. euro, un profit de 196 mil. euro).

     

    STRAINII: Cele trei companii intrate pe piata de distributie dupa privatizare (Enel a luat Electrica Banat si Dobrogea, CEZ – Electrica Oltenia, E.ON – Electrica Moldova) au avut cifre de afaceri in crestere, dar numai Enel a raportat profit (61 mil. euro la afaceri de 479 mil. euro).

     

    ALTERNATIVII: Desi piata s-a liberalizat treptat, cele mai noi companii din domeniu (furnizorii alternativi de energie) au reusit sa profite rapid: Energy Holding, firma cu cea mai mare cifra de afaceri, a raportat pentru 2005 un profit de 10 mil. euro la vanzari de 250 mil. euro.

  • Furnizorii

    Piata de furnizare a energiei electrice a crescut puternic in ultimii ani, aducand profituri frumoase companiilor, odata cu liberalizarea pietei, intrarea de noi companii si cresterea cererii.

     

    ELECTRICA: De unde cu cinci ani in urma compania incheia an de an cu pierderi, in 2005, in contextul scumpirii energiei si al pastrarii in portofoliu doar a filialelor mai profitabile, Electrica a trecut pe profit (la o cifra de afaceri de peste 2 mld. euro, un profit de 196 mil. euro).

     

    STRAINII: Cele trei companii intrate pe piata de distributie dupa privatizare (Enel a luat Electrica Banat si Dobrogea, CEZ – Electrica Oltenia, E.ON – Electrica Moldova) au avut cifre de afaceri in crestere, dar numai Enel a raportat profit (61 mil. euro la afaceri de 479 mil. euro).

     

    ALTERNATIVII: Desi piata s-a liberalizat treptat, cele mai noi companii din domeniu (furnizorii alternativi de energie) au reusit sa profite rapid: Energy Holding, firma cu cea mai mare cifra de afaceri, a raportat pentru 2005 un profit de 10 mil. euro la vanzari de 250 mil. euro.

  • Anul profiturilor

    In 2005, mai multe companii din energie si-au triplat profiturile si cifra de afaceri, iar unele au avut cresteri de 500%. 

     

    PETROM: Recordul absolut il detine cea mai mare companie din Romania, care in primul an de administrare privata, de catre OMV, a trecut de la pierderi de 240 mil. euro la profit de 391 mil. euro. Cifra de afaceri a crescut cu 24%, la 2,97 mld. euro.

     

    ROMPETROL: Nici Dinu Patriciu nu s-a lasat mai prejos, compania sa trecand de la o pierdere de 32 mil. euro in 2004 la un profit de 131 mil. euro in 2005.

     

    MOL ROMANIA: Reteaua ungara de benzinarii a evoluat de la o cifra de afaceri de 151 mil. euro in 2004 la 420 mil. euro in 2005, cu profit de 2,8 mil euro.

     

    ENEL ROMANIA: Italienii de la Enel, care au preluat in 2004 o afacere de 374 mil. euro, au incheiat 2005 cu un nivel al vanzarilor de 479 mil. euro.

     

    HIDROELECTRICA: Compania a ajuns in 2005 la un profit de patru ori mai mare decat in 2004 (72,2 mil. euro fata de 18 mil. euro), cu o cifra de afaceri de 587 mil. euro, mai mare cu 67% decat in 2004.

     

    RAFO: Rafo Onesti a fost singura companie din sector care a inregistrat in 2005 vanzari in scadere, de la 634 mil. euro in 2004 la 512 milioane de euro in 2005.

  • Anul profiturilor

    In 2005, mai multe companii din energie si-au triplat profiturile si cifra de afaceri, iar unele au avut cresteri de 500%. 

     

    PETROM: Recordul absolut il detine cea mai mare companie din Romania, care in primul an de administrare privata, de catre OMV, a trecut de la pierderi de 240 mil. euro la profit de 391 mil. euro. Cifra de afaceri a crescut cu 24%, la 2,97 mld. euro.

     

    ROMPETROL: Nici Dinu Patriciu nu s-a lasat mai prejos, compania sa trecand de la o pierdere de 32 mil. euro in 2004 la un profit de 131 mil. euro in 2005.

     

    MOL ROMANIA: Reteaua ungara de benzinarii a evoluat de la o cifra de afaceri de 151 mil. euro in 2004 la 420 mil. euro in 2005, cu profit de 2,8 mil euro.

     

    ENEL ROMANIA: Italienii de la Enel, care au preluat in 2004 o afacere de 374 mil. euro, au incheiat 2005 cu un nivel al vanzarilor de 479 mil. euro.

     

    HIDROELECTRICA: Compania a ajuns in 2005 la un profit de patru ori mai mare decat in 2004 (72,2 mil. euro fata de 18 mil. euro), cu o cifra de afaceri de 587 mil. euro, mai mare cu 67% decat in 2004.

     

    RAFO: Rafo Onesti a fost singura companie din sector care a inregistrat in 2005 vanzari in scadere, de la 634 mil. euro in 2004 la 512 milioane de euro in 2005.

  • Business ½

    De la Felsziget la Sziget nu e decat o jumatate de festival. Dar ca sa strabata aceasta distanta, organizatorii festivalului de la Targu-Mures spun ca o vor lua de la zero dupa patru ani de incercari. Pentru a lasa metaforei ce-i a metaforei si a da business-ului ce-i al business-ului, 2006 este primul an in care vor ajunge la break-even.

     

    Dupa o traducere de dictionar, „sziget“ inseamna in limba maghiara „insula“. Tot dintr-o perspectiva pur lingvistica, „felsziget“ se poate traduce prin „peninsula“, dar poate fi citit si ca „jumatate de insula“. Depasind insa cadrul academic, Sziget poate insemna si o saptamana de concerte pe insula Obudai de pe Dunare, si cel mai mare festival in aer liber al Europei, dar si un business care anul trecut a adus incasari de peste opt milioane de euro din vanzarile de bilete si sponsorizari.

     

    Iar jocul de cuvinte al jumatatilor de insule/festivaluri nu este nici el gratuit, atat timp cat Sziget si Felsziget au acelasi organizator – Sziget FTD Ltd. Asadar, daca despre Sziget s-ar putea spune ca reprezinta jumatatea plina a paharului, cat de goala este jumatatea Felsziget?

     

    „Anul acesta vom avea la Peninsula peste 90 de productii muzicale, invitatii de marca fiind finlandezii de la Rasmus, ATB din Germania si Toy Dolls din Marea Britanie. Din Romania vor fi prezenti Phoenix, Vama Veche, Iris, Voltaj, Zdob si Zdub, Shukar Collective, Parazitii, Omul cu Sobolani, Luna Amara, Cargo, Directia 5 si, bineinteles, multe trupe din Ungaria“, spune Szepessy Szabolcs, directorul festivalului Peninsula, care se va desfasura din 26 pana in 30 iulie, la Targu-Mures.

     

    Avand in vedere ca la Sziget Festival – 9 – 16 august, Budapesta – vor avea loc peste 180 de concerte, cel putin la acest capitol raportul de 50%-50% se respecta. Dar asemanarile incep si se sfarsesc aici. Bugetul manifestarii din capitala Ungariei este de aproape 18 ori mai mare decat cel al festivalului de la Targu-Mures (2,25 miliarde de forinti – aproximativ 8 milioane de euro -, fata de doar 450.000 de euro), iar pe lista invitatilor care si-au anuntat pana acum prezenta pe insula din mijlocul Dunarii apar nume gen Radiohead, Franz Ferdinand, Placebo, Therapy?, Prodigy, Goran Bregovic Wedding And Funeral Band, Glen Matlock sau Robert Plant, pentru a-i pomeni doar pe cativa.

     

    Si totusi… La prima editie a Sziget, desfasurata in anul 1993 sub numele de Diáksziget (Insula Studentilor) au participat 43.000 de spectatori. Festivalul a fost gandit ca o alternativa la fostele tabere de tineret, cu un buget de doar 110.000 euro, la care au fost invitate sa cante doar trupe autohtone. In 1996, Diáksziget imprumuta numele sponsorului principal, Pepsi, transformandu-se in Pepsi Sziget. Numarul de spectatori ai acelui an: 206.000. Sase ani mai tarziu, festivalul avea sa renunte la „prepozitia“ Pepsi, pentru ca anul trecut sa ajunga la un numar record de 385.000 de participanti. Ponderea cea mai mare a incasarilor au avut-o vanzarile de bilete – 60%, apoi sponsorizarile – 30%, restul de 10 procente provenind din catering – 5% si de la Guvernul de la Budapesta – 5%.

     

    Tot ca o forma de sponsorizare a guvernului maghiar ar putea fi considerat si faptul ca Sziget FTD Ltd. nu plateste chirie pentru insula Odubai.

    In schimb, plateste suficiente taxe si atrage suficiente venituri. Puse cap la cap, numai in 2003, Sziget a insemnat pentru statul maghiar incasari de 4 milioane de euro, de la factura la apa si curentul consumate pe insula pana la incasarile din suveniruri.

     

    Dar valurile incep sa se linisteasca si in jurul Peninsulei. Dupa un 2004 cu un buget de 180.000 de euro si pierderi de 60.000 de euro si un 2005 cu pierderi de 20.000 de euro la un buget de 350.000 de euro, pentru acest an organizatorii estimeaza un nivel al veniturilor egal cu cel al cheltuielilor.

     

    Ceea ce inseamna ca, incepand cu editia din 2007, festivalul ar putea intra pe profit. Anul trecut, aproximativ 150.000 de euro au fost asigurati din reclame si sponsorizari – Ministerul ungar al Tineretului a contribuit cu 652,5 milioane de lei vechi -, alte 150.000 din bilete si abonamente, iar restul din programe de finantare nerambursabile. Spre deosebire de Sziget, la Targu-Mures organizatorii platesc chirie pentru terenurile pe care se desfasoara festivalul, cu precizarea ca acestea se afla in proprietatea unor persoane particulare. In ce ar consta, atunci, implicarea autoritatilor locale?

     

    „La Consiliul Judetean am castigat un proiect in valoare de 100 de milioane de lei vechi, dar Consiliul Local nu dispune de asemenea proiecte. Totusi, Consiliul Local ne-a dat voie sa folosit gratuit terenurile de sport din zona, unde vor fi amplasate corturile organizatiilor neguvernamentale si guvernamentale care participa la festival“, explica Szepessy.

     

    Cert este ca Felsziget atrage tot mai multa lume, inclusiv din randul „clientilor“ fideli ai Sziget Festival. „Am fost de doua ori la Sziget pana acum, prima data prin 98 si a doua oara anul trecut. Din pacate, festivalul s-a «internationalizat» prea tare, si-a pierdut culoarea locala. Acesta este, probabil, motivul pentru care tot mai multi prefera Peninsula“, este de parere ziaristul Marius Cosmeanu, originar din Targu-Mures.

     

    Dar spre o dimensiune internationala priveste, deocamdata doar cu coltul ochiului, si festivalul de la Targu-Mures. Editia de anul acesta a Felsziget, bunaoara, este promovata si in Ungaria. „Am apelat la reteaua nationala «PESTI EST» (publicatii de time-out gen 24 Fun sau Sapte seri – n.red.) si am lipit afise. Peninsula e promovata si pe site-ul Festivalului de la Sziget, www.sziget.hu“, explica Szepessy Szabolcs.

     

    Avand in vedere ca spectatorii de la Sziget (si automat si vizitatorii care intra pe site) provin, in proportie de peste 50%, din alte tari, este de asteptat ca si „jumatatea“ de pe Mures a insulei Obudai sa fie invadata, in curand, de straini. O concluzie ale carei premise sunt date si de amploarea pe care a luat-o evenimentul. Daca la editia din 2003, festivalul avea o singura scena, pe care au concertat trupe din Romania si Ungaria, in 2004 a avut un prim star international – trupa britanica de indie rock Chumbawamba, pentru ca anul trecut sa ajunga la aproape 70 de concerte, desfasurate pe doua scene, si avandu-i cap de afis pe finlandezii de la Apocalyptica.

     

    Anul acesta, pe langa scenele deja existente, fanii muzicii electronice vor avea la dispozitie o locatie speciala – Arena Arigato, unde vor mixa DJ-ii de talie internationala.

    In privinta numarului de spectatori, Felsziget a contorizat la prima sa editie 24.000 de platitori de bilete si abonamente; in 2004 numarul lor a crescut la 38.000, pentru ca la editia de anul trecut sa ajunga la 49.000. Anul acesta, organizatorii se asteapta la 55.000 de participanti.

     

    Oferta? „Programul este atat de bogat incat uneori poti avea impresia ca te-ai pierdut. Poti cauta un loc de munca, poti participa la dezbateri, poti sa-ti largesti cunostintele despre UE, poti sa-si cultivezi creativitatea (…) sau poti sa demonstrezi ca iti pasa de protectia mediului“, scriu organizatorii pe pagina de internet a Peninsulei – www.peninsula.ro. Si, mai ales, multa muzica. Iar cel putin din acest punct de vedere, jumatatile de masura nu-si au locul.

  • Business ½

    De la Felsziget la Sziget nu e decat o jumatate de festival. Dar ca sa strabata aceasta distanta, organizatorii festivalului de la Targu-Mures spun ca o vor lua de la zero dupa patru ani de incercari. Pentru a lasa metaforei ce-i a metaforei si a da business-ului ce-i al business-ului, 2006 este primul an in care vor ajunge la break-even.

     

    Dupa o traducere de dictionar, „sziget“ inseamna in limba maghiara „insula“. Tot dintr-o perspectiva pur lingvistica, „felsziget“ se poate traduce prin „peninsula“, dar poate fi citit si ca „jumatate de insula“. Depasind insa cadrul academic, Sziget poate insemna si o saptamana de concerte pe insula Obudai de pe Dunare, si cel mai mare festival in aer liber al Europei, dar si un business care anul trecut a adus incasari de peste opt milioane de euro din vanzarile de bilete si sponsorizari.

     

    Iar jocul de cuvinte al jumatatilor de insule/festivaluri nu este nici el gratuit, atat timp cat Sziget si Felsziget au acelasi organizator – Sziget FTD Ltd. Asadar, daca despre Sziget s-ar putea spune ca reprezinta jumatatea plina a paharului, cat de goala este jumatatea Felsziget?

     

    „Anul acesta vom avea la Peninsula peste 90 de productii muzicale, invitatii de marca fiind finlandezii de la Rasmus, ATB din Germania si Toy Dolls din Marea Britanie. Din Romania vor fi prezenti Phoenix, Vama Veche, Iris, Voltaj, Zdob si Zdub, Shukar Collective, Parazitii, Omul cu Sobolani, Luna Amara, Cargo, Directia 5 si, bineinteles, multe trupe din Ungaria“, spune Szepessy Szabolcs, directorul festivalului Peninsula, care se va desfasura din 26 pana in 30 iulie, la Targu-Mures.

     

    Avand in vedere ca la Sziget Festival – 9 – 16 august, Budapesta – vor avea loc peste 180 de concerte, cel putin la acest capitol raportul de 50%-50% se respecta. Dar asemanarile incep si se sfarsesc aici. Bugetul manifestarii din capitala Ungariei este de aproape 18 ori mai mare decat cel al festivalului de la Targu-Mures (2,25 miliarde de forinti – aproximativ 8 milioane de euro -, fata de doar 450.000 de euro), iar pe lista invitatilor care si-au anuntat pana acum prezenta pe insula din mijlocul Dunarii apar nume gen Radiohead, Franz Ferdinand, Placebo, Therapy?, Prodigy, Goran Bregovic Wedding And Funeral Band, Glen Matlock sau Robert Plant, pentru a-i pomeni doar pe cativa.

     

    Si totusi… La prima editie a Sziget, desfasurata in anul 1993 sub numele de Diáksziget (Insula Studentilor) au participat 43.000 de spectatori. Festivalul a fost gandit ca o alternativa la fostele tabere de tineret, cu un buget de doar 110.000 euro, la care au fost invitate sa cante doar trupe autohtone. In 1996, Diáksziget imprumuta numele sponsorului principal, Pepsi, transformandu-se in Pepsi Sziget. Numarul de spectatori ai acelui an: 206.000. Sase ani mai tarziu, festivalul avea sa renunte la „prepozitia“ Pepsi, pentru ca anul trecut sa ajunga la un numar record de 385.000 de participanti. Ponderea cea mai mare a incasarilor au avut-o vanzarile de bilete – 60%, apoi sponsorizarile – 30%, restul de 10 procente provenind din catering – 5% si de la Guvernul de la Budapesta – 5%.

     

    Tot ca o forma de sponsorizare a guvernului maghiar ar putea fi considerat si faptul ca Sziget FTD Ltd. nu plateste chirie pentru insula Odubai.

    In schimb, plateste suficiente taxe si atrage suficiente venituri. Puse cap la cap, numai in 2003, Sziget a insemnat pentru statul maghiar incasari de 4 milioane de euro, de la factura la apa si curentul consumate pe insula pana la incasarile din suveniruri.

     

    Dar valurile incep sa se linisteasca si in jurul Peninsulei. Dupa un 2004 cu un buget de 180.000 de euro si pierderi de 60.000 de euro si un 2005 cu pierderi de 20.000 de euro la un buget de 350.000 de euro, pentru acest an organizatorii estimeaza un nivel al veniturilor egal cu cel al cheltuielilor.

     

    Ceea ce inseamna ca, incepand cu editia din 2007, festivalul ar putea intra pe profit. Anul trecut, aproximativ 150.000 de euro au fost asigurati din reclame si sponsorizari – Ministerul ungar al Tineretului a contribuit cu 652,5 milioane de lei vechi -, alte 150.000 din bilete si abonamente, iar restul din programe de finantare nerambursabile. Spre deosebire de Sziget, la Targu-Mures organizatorii platesc chirie pentru terenurile pe care se desfasoara festivalul, cu precizarea ca acestea se afla in proprietatea unor persoane particulare. In ce ar consta, atunci, implicarea autoritatilor locale?

     

    „La Consiliul Judetean am castigat un proiect in valoare de 100 de milioane de lei vechi, dar Consiliul Local nu dispune de asemenea proiecte. Totusi, Consiliul Local ne-a dat voie sa folosit gratuit terenurile de sport din zona, unde vor fi amplasate corturile organizatiilor neguvernamentale si guvernamentale care participa la festival“, explica Szepessy.

     

    Cert este ca Felsziget atrage tot mai multa lume, inclusiv din randul „clientilor“ fideli ai Sziget Festival. „Am fost de doua ori la Sziget pana acum, prima data prin 98 si a doua oara anul trecut. Din pacate, festivalul s-a «internationalizat» prea tare, si-a pierdut culoarea locala. Acesta este, probabil, motivul pentru care tot mai multi prefera Peninsula“, este de parere ziaristul Marius Cosmeanu, originar din Targu-Mures.

     

    Dar spre o dimensiune internationala priveste, deocamdata doar cu coltul ochiului, si festivalul de la Targu-Mures. Editia de anul acesta a Felsziget, bunaoara, este promovata si in Ungaria. „Am apelat la reteaua nationala «PESTI EST» (publicatii de time-out gen 24 Fun sau Sapte seri – n.red.) si am lipit afise. Peninsula e promovata si pe site-ul Festivalului de la Sziget, www.sziget.hu“, explica Szepessy Szabolcs.

     

    Avand in vedere ca spectatorii de la Sziget (si automat si vizitatorii care intra pe site) provin, in proportie de peste 50%, din alte tari, este de asteptat ca si „jumatatea“ de pe Mures a insulei Obudai sa fie invadata, in curand, de straini. O concluzie ale carei premise sunt date si de amploarea pe care a luat-o evenimentul. Daca la editia din 2003, festivalul avea o singura scena, pe care au concertat trupe din Romania si Ungaria, in 2004 a avut un prim star international – trupa britanica de indie rock Chumbawamba, pentru ca anul trecut sa ajunga la aproape 70 de concerte, desfasurate pe doua scene, si avandu-i cap de afis pe finlandezii de la Apocalyptica.

     

    Anul acesta, pe langa scenele deja existente, fanii muzicii electronice vor avea la dispozitie o locatie speciala – Arena Arigato, unde vor mixa DJ-ii de talie internationala.

    In privinta numarului de spectatori, Felsziget a contorizat la prima sa editie 24.000 de platitori de bilete si abonamente; in 2004 numarul lor a crescut la 38.000, pentru ca la editia de anul trecut sa ajunga la 49.000. Anul acesta, organizatorii se asteapta la 55.000 de participanti.

     

    Oferta? „Programul este atat de bogat incat uneori poti avea impresia ca te-ai pierdut. Poti cauta un loc de munca, poti participa la dezbateri, poti sa-ti largesti cunostintele despre UE, poti sa-si cultivezi creativitatea (…) sau poti sa demonstrezi ca iti pasa de protectia mediului“, scriu organizatorii pe pagina de internet a Peninsulei – www.peninsula.ro. Si, mai ales, multa muzica. Iar cel putin din acest punct de vedere, jumatatile de masura nu-si au locul.