Studiile prezentate de PwC arată că, în anii ‘90, pachetul salarial includea salariul de bază şi sporuri, era negociat în dolari, partea variabilă era discreţionară, iar beneficiile erau inexistente. Începând cu anul 2000, salariul de bază include şi anumite sporuri, negocierea se face în euro, la nivel net, iar partea variabilă are o tendinţă de creştere în structura pachetului salarial. În acest an, salariul a fost negociat în lei la nivel brut, schimbarea fiind determinată de trecerea la cota unică de impozitare.
În ceea ce priveşte ponderea beneficiilor în total, de circa 10% aceasta include ceea ce se oferă tuturor salariaţilor (tichete de masă, asigurări medicale). Maşina de serviciu este considerată „un instrument de lucru“, nefiind inclusă în această categorie. Tichetele de masă vor rămâne şi anul viitor un beneficiu favorit iar participarea la profit, oferirea de acţiuni şi fondurile de pensii, plasate pe ultimele locuri în topul preferinţelor, vor creşte în importanţă, mai spune Ruxandra Stoian.
Referindu-se la tendinţele internaţionale, Stoian a menţionat orientarea către plata variabilă, bazată pe indicatori financiari. Ea a dat ca exemplu introducerea beneficiilor cu impact pe termen lung, cum ar fi planurile de pensii, instrumentele de recompensare – stock options sau share plans-, precum şi elementele adiţionale pachetelor de beneficii – programul de lucru flexibil, facilităţi pentru îngrijirea copiiilor sau facilitarea unor servicii adiţionale.
Mai multe detalii pe www.gandul.info