BusinessMagazin

Author: adison

  • Mecanismele comerciale prin care clienţii devin dependenţi de creditele cu dobânzi uriaşe

    Cea mai scumpă formă de creditare din România îi face pe mulţi dependenţi de banii împrumutaţi, dat fiind că unele IFN-uri îi stimulează prin campanii agresive de marketing să devină clienţi fideli, oferind condiţii de creditare mai bune după primul împrumut. Compania Ferratum acceptă cereri prin SMS încă de la al doilea credit şi măreşte suma împrumutată de cinci ori, iCredit oferă cadou ceasuri, genţi şi truse de manichiură, în timp ce Provident oferă condiţii preferenţiale, însemnând până la 30% reducere din costul total al creditului pentru clienţii vechi. În plus, cei care le recomandă prietenilor un împrumut de la Provident primesc acasă în numerar suma de 70 de lei pentru fiecare client câştigat de companie. 

    În cazul Viva Credit, clienţii revin pentru noi împrumuturi, însă proprietarul companiei consideră imorală prac-tica discounturilor acordate la infinit: „A fost o decizie strategică. Nu vreau să leg clientul de mine, ci să împrumute banii, să-i restituie şi să revină doar când are nevoie. Este un domeniu în care ar trebui făcută puţină ordine. Timp de cinci ani am operat fără să ne ţinem clienţii legaţi de oferte“.

    „iCredit oferă de multe ori credite acolo unde nicio altă instituţie nu doreşte să ajute. Modelul nostru de business presupune investiţia în timpul alocat analizei fiecărei situaţii particulare pentru fiecare credit aprobat şi ed-ucarea fiecărui client cu privire la produsele şi serviciile oferite, astfel încât decizia să fie una informată, creditul aprobat să fie unul uşor rambursabil, iar mulţumirea să fie în primul rând din partea clientului“, spune Adrian Staicu, directorul de marketing al Easy Asett Management, companie care a dezvoltat brandul iCredit.

    Psihologii contactaţi de Business Magazin cad de acord că fidelizarea clienţilor cu venituri mici este o prac-tică discutabilă a industriei. „Este legal, dar nu este moral să profiţi de neputinţa unui om. Lipsa de orizont determină unele persoane să se gândească doar la clipa în care primesc respectivii bani, fără să ţină cont la acel moment de valoarea sumei de rambursat. Nu este dependenţă, ci o disperare care întunecă gândirea“, observă psihologul Violeta Rotărescu.

    „Nu cred că am avut niciodată misiunea de a salva oameni de la sărăcie. Sunt oameni cu venituri mici şi medii, dar e nedrept să-i numim pe clienţii noştri săraci. Noi suntem o alternativă de finanţare pentru o nevoie reală din piaţă“, spune şi Vlad Şandru de la Provident.

    Adriana Ahciarliu, secretarul general al ALB, observă că societăţile care practică cele mai mari dobânzi de pe piaţă nu aplică o politică adecvată de provizionare tocmai pentru a-şi putea permite un astfel de DAE, însă acestea sunt „acceptate şi chiar căutate“ de către consumatorul lipsit de acces facil la o creditare bancară sau din zona IFN-urilor din Registrul Special.

    „În ceea ce priveşte aspectele ce vizează politicile comerciale ale instituţiilor financiare nebancare, inclusiv perceperea de dobânzi şi nivelul acestora, banca centrală nu are competenţe legale în sensul reglementării unor astfel de aspecte ori administrării actelor normative în domeniu, fiecare entitate stabilind costurile aferente serviciilor prestate în contextul propriilor politici de afaceri şi al cadrului concurenţial în care acestea îşi desfăşoară activitatea“, susţin oficialii BNR.

    Astfel, orice aspecte referitoare la costuri, obligaţiile creditorilor de informare a solicitanţilor de credit legate de costurile contractării unei finanţări, conţinutul minim al contractelor de credit, modalitatea prin care per-soanele fizice iau cunoştinţă şi acceptă condiţiile contractuale, precum şi alte elemente ce ţin de protecţia consumatorului de servicii financiare intră sub incidenţa Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC). BNR gestionează şi Centrala Riscului de Credit (CRC), în cadrul căreia sunt raportate la nivel individual creditele şi/sau angajamentele persoanelor fizice şi juridice al căror nivel cumulat la nivel de debitor depăşeşte limita de 20.000 lei, unde se încadrează 45 de instituţii financiare nebancare incluse în Registrul Special. Însă nu şi jucătorii care acordă credite sub această valoare. Sute de mii de clienţi datorează jumătate de miliard de euro după ce au contractat creditele cu cele mai mari dobânzi de pe piaţă. Businessul IFN-urilor care oferă cei mai scumpi bani din România generează constant întrebări despre capacitatea BNR sau ANPC de reglementare a pieţei şi de educare a clientului nedorit de bănci şi sensibil la tehnici persuasive de marketing.

  • Dobânzile penalizatoare, refinanţările repetate, istoricul negativ iertat şi procedurile abuzive de recuperare – principalele probleme ale creditelor pe termen scurt

    În piaţa creditelor de valoare mică pe termen scurt, unul dintre motoarele importante ale profitului constă în aplicarea unor dobânzi penalizatoare pentru cei care întârzie plata ratelor. „În politica noastră nu intră refinanţarea împrumuturilor neperformante. În piaţă însă, clienţii care trec de data scadentă plătesc o dobândă suplimentară, iar practica unor jucători este să ofere alternativa refinanţării împrumutului respectiv, aceasta fiind o decizie de business, nu o practică ilegală. Poate fi însă discutabil să faci asta. Dacă o persoană nu poate să plătească 1.000 de lei, de ce ar putea plăti 1.700? Noi nu penalizăm clienţii dacă întârzie şi nici nu refinanţăm“, spune Vlad Şandru, directorul de marketing al Provident. Fireşte, decizia de business a Provident îi afectează pe clienţii bun-platnici, care suportă în costul DAE şi întârzierile celor incorecţi: „Luăm în calcul la împărţirea creditelor o variantă full-option în care clientul îşi asumă eventuale probleme de rambursare şi una în care cei care se angajează că plătesc corect au costuri mai mici.

    Din experienţa noastră, oamenii nu plătesc pentru că nu pot să plătească, nu pentru că nu vor. Dacă ei ar şti că datoria creşte dacă nu plătesc la timp nu s-ar genera nicio schimbare de comportament în modul în care plătesc“. În cazul Provident, 31% dintre clienţi au întârziat cel puţin o rată săptămânală, iar 13% din numărul total de clienţi au raportat întârzieri mai mari de 30 de zile. Cei care nu acceptă reeşalonarea dato-riei intră sub incidenţa unui departament intern de recuperare creanţe – „iniţial prin scrisori trimise prin poştă, apoi urmează procedura mai hard în care îi spunem ca acela e momentul în care trebuie să decidă dacă vrea să plătească orice sumă lunar; cei mai mulţi acceptă, dar dacă există o lipsă de dialog putem apela la un executor judecătoresc pentru a pune popriri sau a executa bunurile deţinute, un lucru la care am apelat foarte rar.“

    Antreprenorul Ionuţ Stan, proprietar al Viva Credit, spune că, după aplicarea dobânzilor penalizatoare, cei care întârzie restituirea creditului dar plătesc la scadenţă măcar dobânda îşi pot refinanţa împrumutul şi să-l prelungească până la următorul salariu. „Îi acordăm o a doua şansă, dar dacă nu plăteşte nici dobânda nu mai acordăm un nou credit, ci încercăm să ajungem la o înţelegere cu el. Niciodată în compania noastră nu am luat de la client mai mult decât dublul sumei pe care a împrumutat-o, indiferent de întârziere.“ Stan atrage atenţia că limitarea dobânzilor penalizatoare la dublul sumei împrumutate ar trebui impusă de către autorităţi ca regulă de bază pe piaţă, dat fiind că există companii care operează după un model de business construit pe dobânzi penalizatoare de 3, 5 sau 10% pe ziua de întârziere. Adică firme neinteresate să colecteze sumele la timp, ci dim-potrivă. „Nu am comunicat foarte transparent până acum tocmai ca să nu determinăm clienţii să nu mai plătească când ştiu că restuie maximum dublul sumei împrumutate indiferent de cât întârzie.“

    O altă faţetă a acestei discuţii este că adeseori comportamentul rău-platnic este iertat de unele IFN-uri tocmai pentru a evita concurenţa băncilor. De exemplu, până anul trecut, Provident nu a folosit Biroul de Credit, locul unde se colectează istoricul legat de comportamentul de rambursare a clienţilor, pentru a trimite date sau interoga informaţii privitoare la aceştia, deşi compania activează pe piaţă de aproape un deceniu. „Credeam clientul pe cuvânt şi ne bazam pe vizita iniţială la domiciliu, care este mai puternică decât orice sistem de scor-ing din lume. De săptămâna trecută, am început interogarea clientului în Biroul de Credit“, explică Vlad Şandru de la Provident. Decizia de business a companiei de a nu verifica până acum potenţialii clienţi a adus un porto-foliu de 300.000 de clienţi în România.

    „Bariera mare pe care a trebuit să o depăşim şi inovaţia pe care am adus-o pe piaţa românească a 
fost creditul exclusiv online. E o limitare pe care 
ne-am asumat-o de la început, deşi online-ul e la fel de scump“, spune antreprenorul Ionuţ Stan, proprietarul Viva Credit. Aşadar, în cazul Viva Credit, clientul nu are niciun con-tact fizic cu angajaţii companiei, ci trimite documentele necesare prin e-mail şi este apoi sunat. Deşi verifică mereu comportamentul clientului, Ionuţ Stan spune că firma acceptă şi clienţi cu istoric negativ şi ţine cont doar de trecutul apropiat – „dacă a avut o restanţă acum doi ani pentru un credit imobiliar nu e la fel de relevantă precum comportamentul din ultimele şase luni. Nu putem spune că dacă figurează cu o restanţă nu e un client OK. Ne uităm însă la ultimele luni să vedem dacă nu cumva încearcă să-şi prelungească agonia cu noul împrumut. Băncile însă se uită la un istoric mai lung“.

    Abuzuri pot apărea şi în felul în momentul încercării de recuperare a restanţelor. Ionuţ Stan spune că a pref-erat să păstreze intern departamentul de recuperare creanţe şi să nu vândă unor firme specializate creditele neperformante, tocmai ca să evite eventuale încălcări ale regulilor. În atenţia ANPC au ajuns de-a lungul tim-pului numeroase plângeri referitoare la practici imorale ale industriei. Recuperatorii lipesc anunţuri în scara blocului cu persoanele datornice, răspândesc informaţii în rândul vecinilor şi prietenilor apropiaţi şi sună în repe-tate rânduri angajatorii pentru a intra în posesia datoriilor. „Deşi eu mă străduiam să am rezultate bune la muncă, m-au dat afară pentru că tot timpul mă sunau la serviciu. Mi s-a spus că ar fi bine să ne despărţim“, spunea recent Marius Gheorghe, una dintre victimele practicilor din industrie, citat de agenţia de presă Mediafax. Presa a relatat şi cazuri de ameninţări adresate clienţilor de către angajaţi aflaţi sub presiunea recuperării creditelor sau cazuri de clienţi daţi dispăruţi de către rude pentru câteva zile, practici sesizate cu precădere în ultimul an.

  • Când şi la ce se foloseşte dobânda anuală efectivă

    Un credit de 1.000 de lei contractat pentru o zi de la unul dintre creditorii de pe piaţă are o dobândă anuală efectivă (DAE) de 7.678%. În termeni reali, clientul va restitui la scadenţă 1.012 lei, adică 12 lei în plus faţă de suma împrumutată sau o dobândă de 1,2%. De aceea, acest indicator este mai puţin folositor în cazul creditelor pe termen scurt de ordinul câtorva luni, ci ajută mai degrabă ca instrument de comparaţie între produse finan-ciare cu caracteristici similare, pentru a afla care împrumut este mai avantajos din punctul de vedere al preţului. Dacă nu e utilizat strict pentru a compara oferte, DAE poate fi înşelător şi la creditele pe termen lung oferite de bănci.

    De exemplu, la un credit de 5.000 de lei pentru doi ani o bancă poate propune un DAE de 22,28% cu o primă rată de 242 de lei şi o sumă totală plătită în cele 24 de luni de 6.068 de lei. La o perioadă de rambursare de cinci ani, deşi DAE scade la 18,8%, suma totală rambursată băncii ajunge la 7.387 de lei. Aceeaşi sumă împrumutată pe timp de un an ar genera o rată lunară de 451 de lei, un DAE de 28%, însă suma restituită în final ar fi cea mai mică, de 5.665 de lei.

    Din exemplul citat de totuldespredae.ro, un site dezvoltat de Autoritatea Naţională de Protecţie a Consumatorilor, deşi rezultă astfel o valoare a DAE mai mică cu cât perioada de creditare este mai lungă, costul total al creditului este de fapt mai mare pentru perioade mai lungi de timp. Viva Credit, unul dintre creditorii cu activitate în segmentul finanţărilor pe termen scurt, propune chiar exemple clienţilor săi care se tem de indicatorii care arată dobânzi anuale de mii la sută pentru sumele împrumutate.

    „Probabil aţi fost nevoit să mergeţi cu taxiul odată şi aţi plătit fără probleme 10 lei pentru o cursă de aproximativ 5 kilometri care a durat 30 de minute. Dacă tariful ar fi fost afişat 178.000 de lei pe an (aprox. 40.000 de euro) ar mai fi avut sens?“ sau „Dacă în loc să vi se spună că o cameră la hotel costă 200 de lei pe noapte vi s-ar spune că tariful este de 73.000 de lei pe an? Pare enorm, dar cu siguranţă aţi fost în vacanţă şi aţi stat câteva zile la hotel.“ Reprezentanţii IFN-urilor recomandă o atenţie mai mare asupra costului total al creditului, adică valoarea finală de restituit, un indicator mult mai uşor de înţeles chiar şi de către clienţii cu studii medii. Dacă folosim indicatorul DAE pentru a compara ofertele IFN-urilor cu cele ale băncilor, adică exact scopul pentru care a fost introdus acest indicator, este clar că cele mai scumpe credite din România rămân cele de valoare mică pe termen scurt. 1.000 de lei împrumutaţi timp de un an de la o bancă din România, deşi cele mai multe nu acordă astfel de credite, au o dobândă anuală efectivă cuprinsă între 12% la OTP Bank şi 152% la Garanti Bank, potrivit datelor conso.ro. DAE practicată de bănci este un indicator demn de luat în calcul doar dacă împrumutul contractat are dobândă fixă, o eventuală dobândă variabilă influenţată de indici ai pieţei precum ROBOR sau EURIBOR determinând ca DAE să fie valabil doar la momentul semnării contractului.

    De sine stătătoare, valoarea DAE nu este relevantă, pentru că acest indicator nu este un preţ în sensul general valabil, potrivit totuldespredae.ro, însă DAE înglobează toate costurile cunoscute solicitantului la momentul respectiv, cum ar fi dobândă, taxe, comisioane, indiferent de modalitatea în care sunt percepute de bancă. „Dacă doriţi să ne referim la justificarea diferenţei de dobândă a IFN-urilor faţă de instituţiile bancare, clienţii beneficiază de servicii suplimentare, cum sunt consultanţa gratuită in extenso pentru a înţelege toate condiţiile şi implicaţiile fiecărui tip de produs, precum şi servisarea completă la domiciliu: consultanţii noştri vizitează fiecare client pentru a completa împreună cererea de credit, pentru a aduce banii şi pentru a încasa ratele săptămânale, bi-lunare sau lunare, conform produsului, programului şi dorinţelor exprimate de aceştia“, spune Adrian Staicu, directorul de marketing al Easy Asset Management, companie care a dezvoltat brandul iCredit.

    Interesant este că, în cazul companiei Provident, 94% dintre clienţii care optează pentru împrumuturi de la 500 la 5.000 de lei aleg să plătească acasă, deşi achită în plus pentru acest serviciu sume cuprinse între 186 de lei şi 3.162 de lei. La un împrumut de 5.000 de lei, clientul care ar depune săptămânal la bancă banii din rată ar restitui după circa un an şi jumătate 7.417 lei, însă cei mai mulţi preferă să fie vizitaţi de către agenţii companiei şi să plătească la final 10.579 de lei. Vlad Şandru, directorul de comunicare al Provident, companie care oferă credite cu durată între 44 şi 78 de săptămâni, spune că banii sunt livraţi în aceeaşi zi dacă viitorul client alege serviciul mai scump, acesta fiind, de fapt, unul dintre mecanismele comerciale ale produsului.

    Dacă optează să meargă săptămânal la bancă să depună banii personal sau să îi trasfere online din cont şi nu e interesat de plata ratelor de acasă, clientul primeşte împrumutul abia în maximum zece zile. La bancă, perioada medie de acordare este şi mai mare, de 10-12 zile. „Clienţii noştri locuiesc în zone în care alte forme de finanţare nu sunt neapărat imediat accesibile. Ca principiu de business ne adresăm foarte bine clienţilor din zonele rurale, unde ei nu au acces la modalităţi moderne de plată şi nici la o sucursală bancară. (…) Transparenţa nu e o problemă pe această piaţă, câtă vreme jucătorii, mai ales cei mari, comunică în mod clar avantajele şi dezavantajele unui astfel de credit.“

    În medie, un client al Provident împrumută 1.500 de lei timp de un an şi restituie 2.770 de lei. În succesul creditelor solicitate, oficialul de la Provident mizează şi pe faptul că mulţi dintre clienţi evită să vorbească în bancă despre problemele lor financiare şi preferă să discute cu un agent în propria locuinţă. „De cele mai multe ori DAE este un indicator mai puţin important pentru cei cu care vorbim. Ei vor să ştie cât au de plată, când plătesc şi ce se întâmplă dacă nu plătesc ratele la timp. Realitatea e că oricine calculează DAE pentru perioade scurte şi valori mici va vedea nişte cifre astronomice pentru că aşa a fost gândită formula. Formula fantastică a DAE presupune în mod eronat că toţi clienţii plătesc la timp şi că tot ce încasezi întorci în piaţă cu acelaşi cost. DAE trebuie folosit pentru a compara mere cu mere, nu mere cu pere“, mai spune oficialul de la Provident.

  • Un grup de ONG-uri lansează un apel naţional pentru înfiinţarea Casei Memoriale Coandă

    Joi seară, la sediul Fundaţiei Dignitas din Bucureşti, a avut loc un eveniment care a adus în discuţie înfiinţarea Casei Memoriale Coandă. La eveniment au fost prezente personalităţi marcante din mediul academic, universitar, artistic, reprezentanţi ai unor organizaţii ale societăţii civile, instituţii publice de educaţie, ştiinţă şi cultură, lideri de opinie, studenţi. Printre cei prezenţi la eveniment s-au numărat şi Sorin Dinea, preşedintele Asociaţiei “Henri Coandă”, Bogdan Stanoevici, secretar de stat în Ministerul Culturii, şi Alexandru Mironov, senior editor la revista Ştiinţă & Tehnică.

    Sorin Dinea, preşedintele Asociaţiei “Henri Coandă”, a spus că situaţia patrimoniului lui Henri Coandă este, în prezent, complicată, motiv pentru care a prezentat-o pe scurt, pornind din anul 1967 – când celebrul pionier al aviaţiei s-a întors în România – şi până în prezent.

    Potrivit informaţiilor oferite, în 1967, familia Coandă dispunea de o casă în Bucureşti, pe Ana Ipătescu (actualul Bld. Lascăr Catargiu), o arhivă pe care Henri Coandă a adus-o în ţară, drepturi de proprietate asupra brevetelor sale şi o altă arhivă care se afla la Paris.

    “Acest patrimoniu a început să se deplaseze (…) casa s-a mutat la statul român, brevetele au ajuns la Ministerul Apărării Naţionale, la INCREST (Institutul Naţional de Creaţie Ştiinţifică şi Tehnică, n.r.), patrimoniul cu care a venit Coandă – la Academia Română, celălalt patrimoniu, care a intrat în ţară după ce a murit Coandă – la Ministerul Apărării şi, alături de patrimoniul pe care Academia Română l-a constituit pentru înfiinţarea muzeului Coandă, s-a mai constituit un patrimoniu, care este acum la Muzeul Naţional Tehnic. Muzeul Naţional de Istorie are şi el nişte machete”, a precizat Sorin Dinea, menţionând că aceasta era situaţia în anul 1977.

    Până în 1990, situaţia patrimoniului lui Henri Coandă a rămas neschimbată, însă, după 1990, au apărut “mişcări de patrimoniu”.

    În 2015, există un patrimoniu cultural imobil, respectiv etajul şi parterul Casei Coandă, împărţit între Ministerul Culturii şi Academia Română. Potrivit preşedintelui Asociaţiei “Henri Coandă”, casa are nevoie de restaurare.

    În ceea ce priveşte situaţia patrimoniului cultural mobil, acesta este împărţit la mai multe instituţii. Astfel, la Muzeul Naţional Tehnic din Bucureşti se află toate exponatele care au fost prezentate în Casa Coandă, precum macheta avionului cu reacţie, alte machete, diplome, negative pe sticlă ale unor imagini cu fulgi de zăpadă, la Ministerul Apărării există brevete, fotografii, imagini ale avionului cu reacţie, diverse articole ştiinţifice, precum şi aproape 500 de kilograme de documente aflate în depozit, care nu sunt expuse. De asemenea, din patrimoniul de la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti (MNIR) face parte un set de tacâmuri din argint aparţinând familiei Coandă şi recuperat de MNIR, care nu este însă expus. Totodată, grupul de ONG-uri deţine un patrimoniu format din fotografii, reviste, timbre, obiecte care provin din Casa Coandă.

    “Anul 2015 ne găseşte cu tot acest patrimoniu împărţit între mai multe instituţii şi ar fi bine ca atât brevetele, cât şi patrimoniul Academiei, cât şi cel de la Muzeul Naţional de Istorie, cât şi cel de la Muzeul Apărării Naţionale şi cel pe care îl vom pune noi la dispoziţie să fie adus în Casa Coandă, pentru a se constitui, cu ajutorul Academiei Române şi al Ministerului Culturii, Casa Memorială Coandă – casa gândirii româneşti”, a mai spus Sorin Dinea la evenimentul de joi seară.

    De asemenea, preşedintele Asociaţiei “Henri Coandă” a citit un apel naţional, adresat instituţiilor publice ale statului, investitorilor români, societăţii civile şi mass-media, pentru înfiinţarea Casei Memoriale Coandă, semnat de Grupul de Iniţiativă Civică, format din Asociaţia “Henri Coandă”, Revista Ştiinţă & Tehnică şi Fundaţia Dignitas.

    “Formulăm un apel naţional pentru ca întreg patrimoniu cultural mobil Coandă existent în România să fie oferit publicului pentru a fi cunoscut şi valorificat corespunzător, prin comasarea lui în Casa Coandă din Bucureşti, sub o structură juridică unitară, capabilă să-l organizeze şi să-l valorifice cultural, ştiinţific, educaţional şi turistic, asigurându-i protecţia şi dezvoltarea. Astfel, invităm toate instituţiile publice care deţin un patrimoniu cultural Coandă – Academia Română, Ministerul Culturii, Ministerul Apărării Naţionale şi Muzeul Naţional de Istorie a României – să deschidă porţi de comunicare constructivă între ele, dar şi către prezentul Grup de Iniţiativă Civică, porţi deschise în vederea găsirii de soluţii juridice şi administrative specifice înfiinţării grabnice, în Casa Coandă din Bucureşti, a Casei Memoriale Coandă”, se arată în apelul naţional.

    De asemenea, Sorin Dinea a precizat că, pentru a uşura efortul bugetar şi cel de personal necesar constituirii şi funcţionării Casei Memoriale Coandă, Grupul de Iniţiativă Civică, prin membrii, partenerii şi colaboratorii săi, va asigura expertiza în ceea ce priveşte viaţa şi activitatea lui Henri Coandă, finanţarea, managementul, activităţile curente, marketingul şi comunicarea necesară organizării şi funcţionării casei memoriale.

    “Casa Memorială Coandă este concepută a fi o structură culturală, ştiinţifică, educaţională şi turistică deopotrivă, ce foloseşte tehnologie interactivă şi inovativă, fiind capabilă să se autofinanţeze, organizată astfel încât să reprezinte o adevărată fereastră către viitor, având o ţinută demnă, veselă şi prietenoasă”, a mai spus Dinea.

    De asemenea, acesta a precizat că, pentru restaurarea imobilului din Bld. Lascăr Catargiu, costurile necesare sunt estimate la 1 milion de euro, iar cele pentru organizarea expoziţională se ridică la 500.000 euro, întreaga structură având nevoie pentru a funcţiona de aproape 25.000 de euro lunar.

    Timpul estimat a fi necesar pentru operaţiunile de restaurare a imobilului, care face parte din patrimoniul cultural naţional, pentru amenajarea expoziţională şi organizarea administrativă este de aproape un an de la înfiinţarea juridică a Casei Memoriale Coandă, a mai spus preşedintele Asociaţiei “Henri Coandă”.

    Astfel, celebrarea a 150 de ani de existenţă a Academiei Române (în 2016), a 130 de ani de la naşterea lui Henri Coandă şi a 120 de ani de la înfiinţarea Serviciului Maritim Român, al cărui fondator a fost amiralul Iancu Coandă (unchiul aviatorului) sunt momente care vor putea fi marcate prin deschiderea Casei Memoriale Coandă pentru publicul român şi străin.

    “În actualul context internaţional, prin care tendinţa de mondializare se suprapune discret peste situaţia politică şi socială a României, considerăm că a venit timpul în care fiecare reper moral să fie folosit corect pentru a servi ca model tinerelor generaţii, spre a le călăuzi calea spre lumină, cunoaştere şi dezvoltare armonioasă. Pentru viitorul sănătos şi trainic al acestei ţări, îl propunem pe Henri Coandă să fie un model de urmat pentru tinerii din România şi un vector de imagine pentru România în lume. Henri Coandă rămâne pentru noi părintele aviaţiei cu reacţie, al efectului Coandă, al desalinizării cu ajutorul energiei solare, al construcţiilor multicelulare şi al altor 707 brevete reprezentând peste 250 de invenţii care au încă potenţialul de a fi folosite spre binele omenirii”, se mai arată în apelul naţional lansat joi.

    Prezent la eveniment, Alexandru Mironov, senior editor la revista Ştiinţă şi Tehnică, a declarat: “Eu îmi închipui că acest imobil, care este chiar în mijlocul Bucureştiului, poate să fie un loc în care să vină omul de ştiinţă din toate părţile ţării, să vină să vadă machetele (…), dar să fie şi un institut de cercetare asupra arhivei Coandă”.

    La eveniment a participat şi Bogdan Stanoevici, secretar de stat în Ministerul Culturii, care le-a spus celor prezenţi că nu le poate face nicio promisiune în legătură cu înfiinţarea Casei Memoriale Coandă, însă şi-a exprimat dorinţa ca acest proiect să devină realitate. În plus, Stanoevici le-a cerut iniţiatorilor apelului naţional să-l ajute şi să-i ofere mai multe informaţii despre subiect, întrucât nu cunoaşte dosarul.

    “Eu, personal, consider că subiectul nu este doar un capriciu. Prin structura mea, am fost şi voi fi până la capăt ataşat de imaginea frumoasă a României şi a valorilor noastre. Noi, toţi românii, trebuie să avem mai multă grijă de valorile noastre”, a spus Stanoevici, menţionând că va folosi “toată forţa şi curajul şi nebunia şi idealismul” pe care le are pentru a se ocupa de acest subiect.

    Totodată, Sorin Dinea a spus că existe şanse ca acest proiect să se realizeze, întrucât există “o deschidere” din partea Academiei Române.

    “Noua conducere priveşte altfel lucrurile, cealaltă căuta să îndepărteze pe toată lumea de la problema asta, pentru că erau nişte nereguli, dar noua conducere este deschisă, iar domnul general Voicu (Victor Voicu, n.r.), secretarul general al Academiei, a spus că e foarte posibil ca la anul, când vor fi 150 de ani (de la înfiinţarea forului cultural şi ştiinţific, n.r.), să o avem deschisă (casa memorială, n.r.)”, a declarat Sorin Dinea.

    De asemenea, iniţiatorii apelului naţional au precizat că, săptămâna trecută, a avut loc o întâlnire la care a participat şi secretarul general al Academiei Române şi unde s-a căzut de acord să se lucreze, alături de Ministerul Culturii, la o evaluare şi o expertiză tehnică pentru realizarea Casei Memoriale Coandă.

    Henri Coandă (7 iunie 1886 – 25 noiembrie 1972) a fost un inginer român, pionier al aviaţiei, fizician, inventator al motorului cu reacţie şi descoperitor al efectului care îi poartă numele.

    În 1909, Henri Coandă s-a înscris la Şcoala superioară de aeronautică şi construcţii – nou înfiinţată la Paris -, al cărei absolvent devine în anul următor, ca şef al primei promoţii de ingineri aeronautici. Ulterior, Henri Coandă a lucrat în domeniu în Marea Britanie şi Franţa. Henri Coandă s-a întors definitiv în România în 1969, ca director al Institutului de creaţie ştiinţifică şi tehnică (INCREST), iar, în 1970, a devenit membru al Academiei Române.

    Henri Coandă a murit la Bucureşti, pe 25 noiembrie 1972, la vârsta de 86 de ani.

    Planurile privind înfiinţarea Casei Memoriale Coadă datează din 2012, când ministru al Culturii era Mircea Diaconu. Acesta s-a întâlnit cu reprezentanţii mai multor instituţii pentru a demara acest proiect în casa care a aparţinut familiei Coandă.

    La momentul respectiv, Mircea Diaconu a spus că “industria imobiliară are metode fenomenale”, care s-au răsfrânt chiar şi asupra casei care a aparţinut familiei Coandă. “E greu de imaginat cum casa Coandă începe să se vândă pe bucăţi”, a spus Mircea Diaconu, în 2012.

    La acel moment, parterul casei familiei Coandă din Bld. Lascăr Catargiu nr. 29 se afla în proprietatea privată a statului şi în administrarea RA-APPS, în timp ce drepturile litigioase pentru etajul imobilului fuseseră cesionate de Academia Română către o persoană privată, Marina-Vivien Slivinschi.

    Ion Păun Otiman, care era la acea vreme secretarul general al Academiei Române, a declarat că forul cultural şi ştiinţific a cesionat drepturile litigioase pentru că instituţia a fost devalizată de casa Coandă prin trei acte succesive. “O dată în 1979, de către statul comunist şi transformată în sediu de ambasadă, a doua oară în 2001, când noi am revendicat către RA-APPS (…) şi ne-au respins şi a treia oară prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din decembrie 2005, prin decizie definitivă şi irevocabilă. Noi nu am mai avut nicio cale extraordinară de atac pentru a recupera casa Coandă”, a spus Otiman.

    Din iniţiativa ministrului Mircea Diaconu, în 2012, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional depune Nota de Fundamentare necesară emiterii unei Hotărâri de Guvern prin care parterul imobilului să fie transferat către Ministerul Culturii, în vederea înfiinţării Casei Memoriale Coandă. Tot atunci Direcţia de Cultură a Municipiului Bucureşti, aflată în subordinea Ministerului Culturii, deschide o acţiune în justiţie împotriva Academiei Române şi a persoanei fizice care deţinea etajul imobilului, pentru constatarea nulitaţii absolute a actului de vânzare-cumpărare din 2009.

    În august 2013, Ministerul Culturii deschide o a doua acţiune în justiţie, făcută de această dată împotriva RA-APPS, Academia Română şi persoana fizică ce a cumpărat etajul în 2009. Această nouă acţiune are ca obiect principal constatarea nulităţii absolute a deciziei de restituire în natură a imobilului de la RA-APPS către Academia Română, din 2008, restituire ce s-a făcut invocând legea 10/2001, potrivit site-ului Asociaţiei “Henri Coandă”.

    În 2013, Academia Română şi persoana fizică care a cumpărat etajul imobilului ajung la înţelegerea de a desfiinţa contractul de vânzare din 2009 şi actul de cesiune din 2008, etajul clădirii revenind în proprietatea privată a Academiei Române.

    Procesul a fost pe rol la Tribunalul Bucureşti până în octombrie 2014, când, din cauza netimbrării, dar şi a actului de desfiinţare a contractului de vânzare-cumpărare şi a actului de cesiune, acţiunea a rămas fără obiect.

    În ianuarie 2014, Ministerul Culturii găseşte ca cea mai potrivită variantă de înfiinţare a Casei Memoriale Coandă constituirea sa ca secţie fără personalitate juridică a Muzeului Naţional de Istorie a României.

    La sfârşitul lunii ianuarie 2014, a fost făcută o propunere Academiei Române pentru semnarea unui acord de parteneriat ce a vizat transmiterea dreptului de administrare a etajului imobilului şi a colecţiei Coandă care a aparţinut Muzeului Ştiinţific al Academiei, aflată în prezent în custodie la Muzeul Naţional Tehnic “Dimitrie Leonida” din Bucureşti, către Muzeul Naţional de Istorie a României din Capitală.

    Propunerea a rămas deocamdată fără nici un răspuns din partea Academiei Române.

    Imobilul este clădire de patrimoniu clasa B din 1990 şi figurează înscris la poziţia 607 în Lista Monumentelor Istorice 2010, având codul B-II-m-B-18334.

  • Publicitate: Hexagonal este mai bun decât rotund? Taco Bell împotriva McDonald’s – VIDEO

    Findamental este un atac mai mult sau mai puţin direct la McDonald’s, uşor de identificat în măştile purtate de soldaţii din film şi din afişele de propagandă care împânzesc clipul publicitar. Ramones interpretează “Bilzkrieg Bop”, cântecul rebel care companiază fuga eroilor din clip din regatul micului dejun rotund în mai colorata lume a mic-dejunului hexagonal.

    Filmul este bine realizat şi poate smulge un sentiment; totuşi, o întrebare se naşte rapid în mintea privitorului: contează atât de mult forma în razboiul rutinei?

  • FCSB a cerut în instanţă anularea mărcii notorii “Steaua”, sub care s-a câştigat Cupa Campionilor Europeni în 1986

    Surse implicate în litigiul dintre cele două părţi au declarat, pentru MEDIAFAX, că FCSB are în această speţă calitatea de reclamant, pârâţi fiind Clubul Sportiv al Armatei Steaua Bucureşti (UM 02301) şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM).

    Gruparea din Liga I a deschis această acţiune, după ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a anulat, la 3 decembrie 2014, printr-o decizie irevocabilă, marca Steaua Bucureşti înregistrată de clubul lui Gigi Becali, în procesul intentat acestuia de Clubul Sportiv al Armatei.

    Totodată, Fotbal Club Steaua Bucureşti a anunţat, la 16 martie, că a formulat o contestaţie în anulare la decizia ICCJ privind marca Steaua Bucureşti, susţinând că Instanţa Supremă a pronunţat sentinţa în acest caz “cu încălcarea normelor imperative referitoare la competenţă”.

    FC Steaua a fost acţionat în instanţă în 2011 de Clubul Sportiv al Armatei “Steaua” Bucureşti, care a cerut anularea mărcii înregistrate de gruparea din Liga I. Tribunalul Bucureşti a respins această cerere, în 17 aprilie 2012, decizie menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, în 20 decembrie 2013, însă ICCJ a dat dreptate clubului sportiv.

    De la decizia ICCJ, cele două părţi au avut mai multe întâlniri pentru a discuta despre condiţiile de utilizare a mărcii Steaua, fără a ajunge la un acord concret.

    Conducerea MApN a solicitat FC Steaua zece la sută din totalul veniturilor pentru a-i permite să folosească marca, însă reprezentanţii grupării patronate de Gigi Becali au refuzat.

  • Istoric german: Vladimir Putin nu are prea multe de oferit Europei de Est

    Istoricul Gerd Koenen crede că nu este vorba despre faptul că Putin vrea să “restabilească URSS”. “El nu varsă nici măcar o lacrimă pentru socialism sau «internaţionalismul socialist», ba din contră. El a numit destrămarea Uniunii Sovietice «cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX», dar pentru el înseamnă doar o Rusie mai slabă. El a văzut URSS drept o simplă expansiune”, consideră Koenen, citat de Deutsche Welle, în pagina electronică.

    Istoricul consideră că politicile de leadership ale Rusiei continuă în linia combinaţiei politice fatale de autoizolare şi supraextindere a influenţei sale globale, factori care au contribuit la destrămarea URSS. Aceste jocuri de geostrategie reînnoite, în care micile republici baltice sunt considerate ca având o importanţă strategică reală pentru Rusia sau pentru oponenţii acesteia, distorsionează complet perspectiva. Aceste state mici, anexate în 1940 de către Stalin (aproape în acelaşi mod în care a fost anexată Crimeea), pot fi membre NATO dar nu pot găzdui baze sau trupe NATO, explică istoricul. Acum, confruntate cu ameninţarea unui război “hibrid” ascuns ca în regiunea Donbas, vor fi unele baze mici, mai mult simbolice.

    Întrebat care ar fi pericolul pentru statele din fostul bloc estic şi care sunt posibilele strategii faţă de România, Bulgaria, Polonia şi alte ţări din estul şi sud-estul Europei pe care consilierii lui Putin le-ar putea dezvolta, Koenen a declarat că nu vede nicio strategie mare sau coerentă a Kremlinului. “Nu văd ce mare lucru poate oferi Rusia acestor ţări. Poţi cu siguranţă să curtezi membrii elitei politice. Poţi miza pe solidaritatea ortodoxă, aşa cum s-a încercat în R.Moldova, Bulgaria, Serbia sau Grecia. Dar Moscova nu poate «salva» Grecia dacă intră în faliment şi nu poate atrage ţara permanent pe orbita sa”, afirmă el.

     

  • Prima extragere la loteria bonurilor fiscale va avea loc pe 13 aprilie

    Loteria bonurilor fiscale constă în extragerea aleatorie de numere, astfel:

    – un număr cuprins în intervalul dintre 1 şi 999 inclusiv, reprezentând valoarea totală a bonului fiscal fără subdiviziunile leului, inclusiv taxa pe valoarea adăugată. Numărul reprezentând valoarea totală a bonului fiscal rezultă în urma extragerii succesive a trei serii de cifre, cuprinse între 0 şi 9;

    – un număr reprezentând ziua emiterii bonului fiscal aferentă lunii sau intervalului calendaristic, după caz, pentru care se organizează Loteria bonurilor fiscale.
    Rezultatul extragerilor se consemnează într-un proces-verbal care se postează pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice şi al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pentru o perioadă de minimum 30 de zile.

    Un bon fiscal este considerat câştigător dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
    -a fost emis de un aparat de marcat electronic fiscal care funcţionează în conformitate cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale;
    – sunt lizibile toate informaţiile obligatorii, aşa cum sunt prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999;
    – are valoarea totală exprimată în monedă naţională, egală cu valoarea extrasă;
    – a fost emis în ziua extrasă;
    – nu are menţionat niciun cod de înregistrare fiscală al cumpărătorului.

    În vederea determinării valorii câştigătoare pentru un bon fiscal, după centralizarea situaţiei bonurilor fiscale câştigătoare revendicate în termen, se împarte fondul de premiere la numărul total al bonurilor fiscale câştigătoare revendicate în termen, iar suma astfel obţinută se rotunjeşte la leu în favoarea câştigătorului.

    În cazul în care nu există câştigători, fondul de premiere se reportează pentru extragerea următoare.
    Revendicarea premiilor se face prin depunerea bonului fiscal câştigător (ulterior extragerii), în original, la orice unitate teritorială a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, alături de copia actului de identitate sau a paşaportului titularului bonului şi de o cerere conform modelului care va fi aprobat prin ordinul mai sus menţionat.

    Revendicarea premiilor se face în termen de maximum 30 de zile de la data extragerii, acest termen reprezentând termen de decădere din dreptul de a revendica premiul.Plata câştigurilor se face de către Ministerul Finanţelor Publice, în termen de 60 de zile de la expirarea termenului de revendicare a premiilor, după verificarea autenticităţii şi realităţii bonurilor fiscale depuse pentru revendicarea premiilor, de către organele competente ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
    Mai multe detalii despre loterie pot fi consultate pe www.mfinante.ro la rubrica Loteria bonurilor fiscale.

  • Ce avere are Mugur Isărescu. DECLARAŢIA guvernatorului BNR

    Potrivit ultimei declaraţii de avere, din noiembrie 2014, publicată pe site-ul BNR, Mugur Isărescu – a cărui avere este verificată de ANI – are două terenuri, unul agricol şi unul intravilan, în comuna Gruiu, sat Siliştea Snagovului, cumpărate în 1994 şi 2004, în suprafaţă de peste 14.610 metri pătraţi, şi deţinute împreună cu soţia sa.

    Tot împreună cu soţia sa, Mugur Isărescu mai deţine un teren intravilan în Bucureşti (Sectorul 1), de 33 de metri pătraţi, cumpărat în 2012, aferent apartamentului achiziţionat în acelaşi an.

    De asemenea, el mai menţionează în declaraţia de avere un teren intravilan de peste 220 de metri pătraţi în localitatea Drăgăşani din judeţul Vâlcea, cumpărat în 2003, pe numele soţiei sale, precizând că această suprafaţă este aferentă casei sale de vacanţă din aceeaşi localitate.

    Isărescu are şi o casă de 260 de metri pătraţi construită în anul 2000, în comuna Gruiu, sat Siliştea Snagovului din judeţul Ilfov, o casă de vacanţă în suprafaţă de 88,8 metri pătraţi construită în anul 2003 la Drăgăşani, precum şi un apartament de 127,23 de metri pătraţi, în Bucureşti, cumpărat în 2012.

    Guvernatorul BNR menţionează în declaraţia de avere şi un autoturism Eagle cumpărat în 1993, precum şi o barcă cu motor cumpărată în 2004.

    De asemenea, el declară bijuterii dobândite în perioada 1976-1989, în valoare de 7.930 de euro, precum şi bijuterii dobândite în perioada 1990-2014, în valoare de 54.100 de euro. Guvernatorul Băncii Naţionale mai precizează în declaraţia de avere şi o colecţie numismatică în valoare de 40.300 de euro, dobândită în perioada 1990-2014, precum şi tablouri şi icoane în valoare de 17.300 de euro şi veselă de argint de 3.000 de euro, toate dobândite în aceeaşi perioadă – 1990-2014. Isărescu mai menţioneză şi tablouri, icoane şi bunuri sub formă de metale preţioase în valoare totală de 7.000 de lei, dobândite în perioada 1976-1989.

    Mugur Isărescu mai menţionează în declaraţia de avere şase conturi în lei, în care are peste 339.000 de lei şi trei conturi în euro, cu suma totală de peste 39.000. De asemenea, Isărescu are şi şapte depozite bancare – trei în euro şi patru în dolari -, în care deţine peste 19.200 de euro şi aproape 18.000 de dolari.

    În declaraţia de avere, Isărescu scrie şi că a acordat un împrumut în nume personal de 250.882 de lei societăţii SC Măr SRL, la care este acţionar majoritar, având 79,40% din acţiuni, cu o valoare a acţiunilor de 1.159.600 de lei din capitalul total de 1.460.400 de lei. În declaraţia de avere anterioară, din iunie 2014, el preciza că deţine 99,98% din acţiunile SC Măr SRL.

    Firma Măr SRL, deţinută de Isărescu, are circa 40 de hectare de vie la Drăgăşani, în judeţul Vâlcea.

    În ceea ce priveşte veniturile, sunt menţionate doar sumele obţinute ca preşedinte secţie la Academia Română – 34.428 lei şi ca profesor la ASE – 896 lei, fără a fi precizat salariul încasat ca guvernator al BNR. El a obţinut, de asemenea, 113 lei din dividende la Lafarge Ciment România, aceeaşi sumă fiind obţinută, tot din dividende la aceeaşi societate, de către soţia sa, Elena Isărescu. Aceasta declară şi o pensie anuală de 7.416 lei, precum şi venituri din produse agricole, valoarea acestora nefiind însă menţionată.

    În ultima sa declaraţie de interese, tot din noiembrie 2014, Mugur Isărescu scrie că este acţionar la Lafarge Ciment, cu 40 de acţiuni în valoare de 100 de lei, precum şi la SC Măr SRL din localitatea Drăgăşani (Vâlcea), unde menţionează că are 54,01%, faţă de 79,40 % din acţiuni, cât menţionase în declaraţia lui de avere.

    Agenţia Naţională de Integritate verifică averea guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, după ce a primit recent o sesizare în acest sens, au declarat vineri, pentru MEDIAFAX, surse din cadrul ANI.

    Sursele citate au precizat că Agenţia Naţională de Integritate a înregistrat în urmă cu aproximativ două săptămâni sesizarea în care se solicită verificarea averii guvernatorului Băncii Naţionale a României (BNR).

    Sesizarea a fost trimisă de Asociaţia Parakletos, care arăta că Mugur Isărescu ar avea un credit la Volksbank, pe care l-ar fi trecut în declaraţia de avere din 2007, însă în declaraţiile ulterioare ar fi notat doar creditul de aproape 700.000 de lei, fără a mai menţiona numele băncii, potrivit relatărilor din presă.

    Asociaţia Parakletos, condusă de avocatul Gheorghe Piperea, a solicitat ANI, printr-o sesizare trimisă în 18 februarie, să stabilească dacă situaţia “atrage vreo stare de incompatibilitate sau vreun conflict de interese între calitatea domnului Mugur Isărescu de debitor al băncii Volksbank şi aceea de guvernator al Băncii Naţionale a României”, potrivit documentului obţinut de MEDIAFAX.

    Guvematorul BNR a negat, într-o conferinţă de presă de la începutul lunii februarie, că a contractat vreodată un credit de la Volksbank. Ulterior, Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului, a revenit cu precizarea că Isărescu nu şi-a amintit de împrumutul în cauză întrucât între timp l-a refinanţat la UniCredit şi l-a rambursat integral ulterior.

    Potrivit declaraţiei de avere a lui Isărescu aferentă anului 2007, acesta avea în 2006 un credit de la Volksbank în în valoare de 698.617 lei, pe o perioadă de 10 ani, cu scadenţă în 2016. În declaraţiile de avere din 2008 şi 2009 nu se mai specifică numele băncii, ci doar “o instituţie de credit din România”, însă perioada de creditare era aceeaşi, iar soldul similar.

    În declaraţia de avere din 2010 nu se mai menţionează niciun credit, creditul fiind probabil rambursat în 2009.

    Vasilescu a precizat la acel moment că numele băncii creditoare nu a mai fost specificat în declaraţiile de avere ulterioare ale guvernatorului BNR, ca urmare a unei înţelegeri intervenite între Banca Naţională a României şi Agenţia Naţională pentru Integritate, înţelegere care a “căzut” în 2013.

    Ca urmare, asociaţia Parakeltos a solicitat ANI să confirme dacă a existat un acord între instituţie şi BNR în baza căruia s-ar fi acordat derogări personalului Băncii Naţionale în privinţa completării declaraţiilor de avere şi, dacă au fost acordate derogări, să specifice temeiul legal care a stat la baza acestora.

    ANI a trasmis, printr-un răspuns datat 30 martie, că cererea “având ca obiect evaluarea averii şi respectării regimului juridic al conflictetor de interese de către Isărescu Mugur, se află în curs de sotuţionare”, rezultatul urmând să-l comunice după finalizare.

    Mugur Isărescu, doctor în ştiinţe economice, este guvernator al Băncii Naţionale a României din septembrie 1990 şi preşedinte al Consiliului de Administraţie. În 1990, numirea sa a fost făcută de către Guvern, iar din 1991 a primit mandat din partea Parlamentului, care a fost reînnoit de trei ori până în prezent, cu o durată de cinci ani, respectiv în decembrie 1998, noiembrie 2004 şi octombrie 2009.

    Isărescu a fost prim-ministru al României în perioada decembrie 1999 – decembrie 2000, iar până să fie numit guvernator a ocupat timp de şase luni poziţia de secretar cu probleme economice şi monetare al Ambasadei României la Washington, de unde a fost rechemat de preşedintele de atunci, Ion Iliescu.

    El este membru în Consiliul General al Sistemului European al Băncilor Centrale, membru cu drept de vot din partea României în Consiliul European de Risc Sistemic şi face parte din Consiliul Guvernatorilor al Fondului Monetar Internaţional.

  • Iohannis: Recunoaşterea mondială a Academiei Române face cinste naţiunii noastre

    ”Cu prilejul aniversării a 149 de ani de la înfiinţarea Academiei Române, îmi face o deosebită plăcere să vă felicit. Vă urez să aveţi parte, ca instituţie etalon a culturii şi ştiinţei române, de rezultate pe măsura eforturilor şi aşteptărilor dumneavoastră. Academia Română s-a născut din năzuinţa de emancipare naţională a generaţiei Revoluţiei de la 1848. La puţină vreme de la înfiinţare, Academia Română a devenit, graţie modelului instituţional european adoptat de părinţii săi fondatori, unul dintre simbolurile statalităţii României moderne”, se precizează în mesajul şefului statului, remis de Adminstraţia Prezidenţială.

    Potrivit preşedintelui Klaus Iohannis, ”energiile şi resursele intelectuale naţionale, dar şi ataşamentul faţă de valorile civilizaţiei europene au făcut din Academia Română o instituţie solidă şi durabilă în timp, în ciuda momentelor de cumpănă din istorie”.

    ”Ultimii 25 de ani, în care Academia a revenit la făgaşurile sale fundamentale, au marcat o deschidere spre colaborări internaţionale fără precedent. Recunoaşterea mondială a Academiei face cinste naţiunii noastre şi serveşte dialogului global al civilizaţiilor.Ne aflăm acum în pragul jubileului de 150 de ani de existenţă ai Academiei Române. Cu acest trecut şi de la înălţimea misiunii dumneavoastră, sunt convins că veţi rămâne un exemplu de stăruinţă şi viziune. La mulţi ani!”, se mai arată în mesajul şefului statului.