Author: adison

  • Cum va fi primăvara acestui an. PROGNOZA METEO până în luna aprilie

    Estimările sezoniere sunt realizate de către Centrul European pentru prognoze pe medie durată (ECMWF) de la Reading, Anglia şi au un grad de realizare de aproximativ 60%. Este estimată distribuţia temperaturilor medii lunare, precum şi distributia cantităţilor lunare de precipitaţii, iar fenomenele extreme cu o durată scurtă de manifestare nu pot fi prognozate cu ajutorul acestui produs.

    FEBRUARIE

    Temperatura aerului va avea valori apropiate de mediile climatologice în regiunile centrale şi nordice şi peste aceste medii în restul teritoriului.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Leul a recuperat toată pierderea în faţa euro cu preţul unui derapaj spectaculos al dobânzilor

    ROBOR pe o zi, care este în general caracterizată de o volatilitate mai mare, a explodat la 4,3% după ce intrase chiar şi sub pragul de 1%.

    Aşa s-au topit dobânzile interbancare „ireal” de scăzute pe care BNR le imprimase pe piaţă prin menţinerea unor excedente de lichiditate de miliarde de lei. Unde a dispărut lichiditatea? Mai mult ca sigur că nu s-a spart conducta creditelor în lei, nici Mi­nis­terul Finanţelor nu a avut vreun acces de foame de lei şi probabil că nici capitalul străin care a fugit de pe ruble, forinţi sau lire tur­ceşti nu s-a adăpostit pe piaţa de la Bucureşti.

    Rămâne varianta clasicelor intervenţii valutare indirecte ale BNR pentru susţinerea leului de vreme ce saltul dobânzilor a mers în oglindă cu scăderea cursului leu/euro chiar sub pragul de 4,50 lei/euro, după ce lunea trecută banca centrală afişase o paritatea de 4,54 lei/euro. Astfel, leul şi-a revenit miraculos, în timp ce forintul, zlotul, lira turcească şi chiar şi coroana cehă au continuat să resimtă suflul provocat de retragerile de capital străin de pe pieţele emergente.

    Creşterea brutală a dobânzilor la lei îi făcuse pe unii jucători să se aştepte la o operaţiune repo prin care BNR să ofere acces la lichiditate băncilor, însă banca centrală a anunţat explicit că nu are de gând să atenueze astfel efectul presupuselor vânzări de valută/cumpărări de lei.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Sosirile în unităţi turistice au crescut anul trecut cu 3,5%

     Astfel, sosirile au totalizat 7,91 milioane, iar înnoptările 19,3 milioane.

    Sosirile turiştilor români au reprezentat 78,3% din total, pondere apropiată de cea din 2012.

    “În ceea ce priveşte sosirile turiştilor străini în structurile de primire turistică, cea mai mare pondere au deţinut-o cei din Europa (80,5% din total turişti străini), iar din aceştia 85,7% au fost din ţările aparţinând Uniunii Europene”, arată INS, într-un comunicat.

    Din totalul turiştilor străini, de 1,71 milioane, cei mai mulţi au provenit din Germania (228.592), Italia (181.894) şi Franţa (118.649).

    Sosirile în hoteluri au deţinut o pondere de 74,7% din totalul sosirilor în structurile de cazare. Faţă de anul anul 2012, sosirile în hoteluri sunt în creştere cu 2,4%.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • ​Cine a îngenuncheat Carpatair, singurul transportator aerian de linie cu capital privat din România

    ÎN IARNA ANULUI 2009, CONDUCEREA CARPATAIR ARĂTA PRESEI DIN ROMÂNIA MODUL CUM  FUNCŢIONEAZĂ CONCEPTUL DE HUB DE LA TIMIŞOARA. Am plecat de la Bucureşti spre Timişoara, unde, după o escală de jumătate de oră, am decolat înspre aeroportul Marco Polo din Veneţia. Pe aeroportul bănăţean, Carpatair avea un terminal în care gestiona pasagerii aflaţi în tranzit şi opera săptămânal peste 380 de zboruri către 34 de destinaţii. Tot acolo, fondatorul Carpatair, Nicolae Petrov, investise alături de ceilalţi acţionari 50 de milioane de euro în şcoala de piloţi şi în fabrica de reparaţii ale aeronavelor. De la Timişoara se putea zbura către Germania, Italia, Grecia, Moldova, Ucraina şi către zece oraşe din România.

    Cei mai buni ani pentru Carpatair au fost 2007, ultimul când acţionarii au făcut profit, şi 2008, când s-a înregistrat cea mai mare cifră de afaceri din istoria companiei, de 91 milioane de euro, dar şi cel mai mare număr de angajaţi – 512. Tot atunci, Carpatair transporta anual 600.000 de pasageri. Timişoara devenise al doilea nod aerian din ţară ca importanţă, după Bucureşti, cu aproape un milion de pasageri transportaţi.

    În iunie 2013, oficialii Carpatair anunţau renunţarea la conceptul de hub de la Timişoara şi păstrarea câtorva zboruri de pe aeroportul unde prezenţa dominantă aparţine acum Wizz Air – „problemele pentru modelul de hub de la Timişoara au început când, la sfârşitul anului 2008, conducerea aeroportului a decis să favorizeze zborurile operatorului Wizz Air, trecând la aplicarea unor politici comerciale discriminatorii„. Concret, compania low-cost din Ungaria, deţinută de un fond de investiţii american, plătea taxe de patru ori mai mici, argumentul fiind că zboară cu aeronave mai mari decât cele ale Carpatair şi deci transportă mai mulţi pasageri. Flota Carpatair era formată din aeronave de capacitate mai mică de 100 de locuri – Fokker şi SAAB 2000 -, în timp Wizz Air are un singur tip de aeronavă, Airbus A320, de 180 de locuri. „Administraţia Aeroportului Internaţional Timişoara apreciază pozitiv decizia companiei Carpatair de a-şi optimiza strategia comercială”, se arăta într-un document din iunie 2013 al aeroportului din Timişoara, reacţie la anunţul Carpatair de a renunţa la hub.

    DAT FIIND CĂ O SINGURĂ COMPANIE CARE ZBOARĂ LA TIMIŞOARA ARE AERONAVE MAI MARI DE 70 DE TONE, nu pot să explic altfel decât că dă bine politic şi electoral să ai un transportator low-cost în regiune. Cei de la aeroport au ţinut morţiş să aibă în ogradă Wizz Air, chiar cu preţul de a ne omorî.„ Paula Ardelean, vicepreşedintele Carpatair, susţine că toate infuziile de capital ale acţionarilor din ultimii ani au mers înspre acoperirea pierderilor şi către aeroportul din Timişoara, compania reclamând un prejudiciu de 30 de milioane de euro din 2008 până în prezent: „Din 2009 şi până în 2013 acţionarii elveţieni au efectuat creşteri de capital de 15 milioane euro pentru a susţine compania. Apropo, o fi poate ironia sorţii, dar suma respectivă este egală cu valoarea sumelor plătite de Carpatair aeroportului Timişoara în aceşti ani, lucrul cel mai grav fiind că aeroportul folosea aceste sume pentru a subvenţiona în mod ilegal un concurent direct al nostru„. Ajungând în al şaselea an în această situaţie, acţionarii elveţieni au hotărât să pună capăt acestui „cerc vicios„, justifică Ardelean decizia din vară de a renunţa la hub.

    Cauza principală a deciziei acţionarilor privind solicitarea protecţiei de insolvenţă constă în durata „prea mare„ şi tergiversările „prea lungi„ din justiţie, dar şi în „inacţiunea autorităţilor, inclusiv a celor de concurenţă, pentru stoparea comportamentului anticoncurenţial al aeroportului”.

    Pe lângă investigaţiile aflate pe rolul Comisiei Europene din mai 2011 şi cea a Consiliului Concurenţei din august 2012, încă fără o decizie clară, cele mai avansate sunt două acţiuni în justiţie unde Carpatair cere aeroportului Timişoara despăgubiri pentru prejudicii de 10,5 milioane de euro şi instanţelor să oblige aeroportul să recupereze de la Wizz Air 4 milioane de euro reprezentând ajutor de stat constatat ca fiind ilegal de tribunalul Timiş.

  • Povestea şefului Bursei de Valori Bucureşti. Cum vrea polonezul să învie piaţa de capital românească

    În aproape trei ore de discuţie, Ludwik Sobolewski a spus în repetate rânduri despre sine că este „un mascul alfa”, referindu-se deopotrivă la modul în care acţionează şi gândeşte. Scos ca din cutie, în ciuda codului portocaliu de viscol şi a faptului că venea direct de la aeroport, după ce zborul dinspre Kazahstan întârziase multe ore, polonezul a povestit traseul său profesional vorbind rar şi cumpătat. „Ajung acolo în două minute” a spus sobru în câteva rânduri, când cineva încerca să îndrepte conversaţia spre traseul iniţial; s-a dovedit că detaliile aveau rostul lor, în a creiona deopotrivă personalitatea dar şi momentele-cheie care i-au marcat parcursul profesional. Adaugă că nu este modest şi îşi dezvăluie povestea lăsând deoparte, din când în când, amănuntele „prea personale”. Detaliază însă discuţiile telefonice care i-au schimbat viaţa şi ce rezonanţă au pentru el cuvintele: „Ludwik, avem o problemă”.

    A fost numit director general al BVB la începutul lunii iulie şi a preluat conducerea executivă la aproape două luni, în urma avizării, pe 21 august, de către Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF). Iar mandatul său nu este câtuşi de puţin uşor, dat fiind că BVB este aproape inertă în comparaţie cu alte instituţii din regiune. „Când am văzut (…) că rulajul pe bursa de la Bucureşti a fost de doar 2 milioane de euro, iar în aceeaşi zi bursa din Varşovia a emis raportul lunar anunţând un rulaj zilnic de 200 milioane de euro, mi-am dat seama că nu vorbim despre ce măsuri sunt necesare pentru îmbunătăţirea lichidităţii pe bursa de la Bucureşti, ci de măsuri de creare de lichiditate”, declara el anterior. Ţelul lui Sobolewski este ca BVB să ajungă în cel mult doi ani comparabilă cu pieţele de la Budapesta şi Praga, iar pe termen mai lung să devină a doua piaţă din regiune după cea de la Varşovia. 

    Ludwik Sobolewski s-a născut într-un oraş de provincie polonez din sud-vestul ţării, „un oraş frumos cu o istorie complicată şi interesantă„, iar apoi a urmat cursurile universităţii la Cracovia. Era hotărât la acea vreme să devină avocat, din pricina prea multor cărţi şi filme americane, mărturiseşte acum. Şi-a încheiat studiile la facultatea de drept în 1989, an în care a fost ales un prim-ministru care nu era comunist. În vara acelui an, cu câteva luni înainte de alegerile libere, a făcut practică în biroul unui procuror, însă chiar dacă era absolvent a unei facultăţi de drept prestigioase, a constatat că „nu erau foarte multe oportunităţi pentru un avocat practicant. Era abia începutul începutului”, spune el referindu-se la transformările profunde prin care trecea ţara, în care regimul comunist apusese. Trebuia să aleagă un drum şi, spune el, una dintre cele mai prestigioase alegeri pe care le putea face un absolvent era să lucreze în mediul academic.

    A devenit asistent la facultatea de drept, la 24 de ani, în domeniul istoriei dreptului, iar între însărcinările sale se număra cititul textelor vechi, chiar şi în latină. „A fost un exerciţiu foarte bun pentru că tinerii studenţi, de 18-19 de ani, erau nerăbdători să-şi dezvolte carierele. Era o provocare pentru mine să le trezesc interesul în istoria dreptului. Nu toţi avem înclinaţia de a fi povestitori, de a face analogii între dreptul contemporan şi cel vechi.„ La acea vreme nu putea să ţină discursuri fără să meargă şi „chiar şi acum, după atâţia ani, sunt încă tentat să mă mişc„, aşa că după 5-6 lecţii era foarte obosit. Cariera academică nu a durat foarte mult, pentru că totul era foarte dinamic, iar colegii săi de facultate deveneau figuri importante în administraţie şi politic. „Deveneau, de pildă, ambasadori în Germania şi Italia sau miniştri adjuncţi. Cred că a fost bine că multor tineri li s-a oferit această şansă, de a deveni figuri proeminente în noul sistem care se forma. Riscant, dar de succes.” Mulţi dintre aceşti tineri, punctează polonezul, au trecut cu brio acest test şi s-au consacrat de-a lungul anilor ce au urmat.

  • Înţelepciunea unui ardei iute, uscat şi afumat

    Chipotle este un soi de ardei iute, uscat şi afumat, dar şi un lanţ de restaurante cu specific mexican răspândit în Occident, cu venituri de aproape 3 miliarde de dolari anual. Fundamental, este un lanţ de fast-food care a decis să se „vândă” cu o doză bună de anticonsumerism. O să înţelegeţi ce spun dacă o să căutaţi pe YouTube „Scarecrow Chipotle”.

    Primul clip este cel care trebuie, este un film de animaţie ce are aproape 12 milioane de vizualizări şi care prezintă istoria unui personaj trist care vine în contact cu lumea dură şi ascunsă a hranei industriale – pui umflaţi cu seringa de către roboţi, văcuţe prizoniere ale unor instalaţii ce amintesc de caznele inchiziţiei, reclame false ce propovăduiesc prospeţimea şi naturaleţea, automatism nemilos, totul pe fundalul unui cântec trist-copilăresc care vă va muia şi mai tare inima. În cele din urmă mesajul este optimist, iar Chipotle se fereşte să se bage în ochii privitorului, un logo apărând doar câteva secunde în trei minute de film.

    Filmul promovează şi un joc de mobil cu aceeaşi tematică şi este, de fapt, parte a unui campanii inspirate ce promovează valorile pe care mizează compania – hrană sănătoasă, responsabilitate, echitate. Toate acestea ar fi vorbe goale dacă Chipotle nu s-ar ca defini ca opunându-se sistemului şi nu ar încerca să se muleze pe valorile tinerei generaţii (veţi putea citi un text extrem de interesant despre preferinţele generaţiei Y, şi nu numai, în acest număr al revistei). Iar dacă adaugi emoţie, treaba e gata: Los Angeles Times descrie Scarecrow drept suprarealist şi magnetic, iar un jurnalist de la Slate crede că scena cu văcuţele prizoniere în maşinării este cel mai dureros moment văzut vreodată în marketingul fast-food.

    Dincolo de efuziunile lacrimogeno-marketingo-jurnalistice, cred că trebuie evidenţiată înţelepciunea celor care se ocupă de marketingul companiei americane; mi se pare că sunt un bun exemplu pentru cultura orală spre care cred că ne îndreptăm. Îi spun cultură orală pentru că mi se pare că revin în prim plan elementele culturii orale de dinainte de apariţia alfabetului. Un citat lămuritor, pe care l-am mai folosit, via Marshall McLuhan: „Lucrul pe care l-ai descoperit este un ajutor nu pentru memorie, ci pentru amintire, iar discipolilor tăi le împărtăşeşti nu adevărul, ci doar o formă care seamănă cu adevărul; vor auzi multe lucruri, dar nu vor învăţa nimic; vor părea că sunt atotştiutori, dar de fapt nu vor şti nimic; vor fi o companie plictisitoare, părând înţelepţi fără să fie„. Nu este un contemporan criticând internetul şi nici un erudit făcând praf Wikipedia.

    Este Platon, filosoful, exprimându-se în privinţa scrisului, a alfabetului, a comunicării prin cuvânt scris; considera toate acestea drept revoluţii distructive şi pleda pentru singurul mod de transmitere a cunoştinţelor, singurul mod de învăţătură pe care îl cunoştea, pe cale orală. Iar în prezent spre acolo ne îndreptăm, martore sunt rezumatele, impresiile, notele care ajung să cântărească mai mult decât enciclopediile, postările emoţionale la care reacţionăm pe Facebook sau enervarea cu care îi receptăm pe hateri.

    Veţi regăsi această fascinaţie a cuvântului povestit în discursurile acelea vestite ţinute de Bill Gates, Steve Jobs sau Richard Branson, la conferinţele TED şi, mai nou, la evenimentul nostru „Storytellers”: nimic nu-i mai minunat decât o sală care reacţionează, care receptează, care primeşte şi care se bucură.

    Un tablou – îl veţi recunoaşte cu uşurinţă – cu o poveste uluitoare apărută în presa vremii: într-o seară de decembrie a anului 1889 un individ numit Vincent a sunat la uşa unei case rău-famate din Arles. Portarul i-a deschis, iar numitul Vincent i-a înmânat urechea sa proaspăt tăiată, învelită într-o bucată de hârtie, spunându-i: „Luaţi-o, o să vă folosească„. Da, multe zeci de ani după, ne foloseşte încă.

  • CALENDAR. Evenimente în perioada 3-9 februarie

    3.02
    Seminar Consiliul BEI – societatea civilă (Luxembourg)

    4.02
    Şedinţa de politică monetară a CA al BNR, cu dezbaterea noului Raport asupra inflaţiei

    4.02
    Eurostat publică situaţia preţurilor producţiei industriale în dec. 2013 în UE şi zona euro

    4.02
    INSSE publică nr. de călătorii internaţionale înregistrate la frontierele României în 2013

    5.02
    Eurostat difuzează cifrele privind comerţul cu amănuntul în UE şi zona euro în dec. 2013

    5.02-2.03
    Expoziţia “În urma acului. Românii de peste Bug” (MŢR, Bucureşti)

    9.02
    Concert de fado Dulce Pontes (Sala Palatului, Bucureşti)

    până la 15.02
    Exponatul lunii: Ordinul Unirii (MNIR, Bucureşti)

    până la 28.02
    Expoziţia “Paul Gavarni, un imagier al mondenităţii” (MNAR, Bucureşti)

  • GRAFICUL SĂPTĂMÂNII. Piedici în calea fericirii Estului

    Pe ansamblu însă, zona continuă să aibă rate ale şomajului pe termen lung (peste 12 luni) mai mari cu 3-4% decât înainte de criză, iar rata medie a şomajului pe termen lung în zonă este de 16%, faţă de 6% în cazul Europei Centrale şi Baltice.

    BERD remarcă relaţia între persistenţa creditelor neperformante şi şomajul pe termen lung, ambele fiind considerate principalele obstacole în calea unei relansări reale a economiei: ponderea creditelor neperformante a continuat să crească în majoritatea ţărilor zonei analizate.

    Ca atare, redresarea economică va continua în 2014, estimează BERD, dar doar cu rate modeste de creştere a PIB real (2,1% pe ansamblul zonei, 0,7% pentru Bulgaria, dar 2,4% pentru România).

  • Rebeliunea de la Varşovia, taxată de presa financiară

    Titlurile vor fi apoi anulate, iar rezultatul va fi reducerea datoriei publice cu 8% din PIB, conform ministrului finanţelor de la Varşovia. Măsura a fost aprobată de parlament în decembrie şi urmează să fie evaluată de Curtea Constituţională a ţării. Procesul de preluare a titlurilor, programat să înceapă la 3 februarie, înseamnă transferul către guvern al unor titluri care reprezintă în total 51,5% din activele lor, iar până în 2016, fondurile private nu vor mai avea voie să investească în titluri de valoare emise de stat.

    Polonezii vor avea patru luni la dispoziţie să decidă dacă îşi vor muta toate contribuţiile de pensii la stat sau dacă vor continua să-şi împartă contribuţiile între stat şi fondurile private. Conform unui sondaj din decembrie citat de presa poloneză, 53% dintre cetăţeni se opun măsurii luate de guvern.

    Credibilitatea Poloniei în ochii investitorilor va scădea, apreciază ziarul britanic, pentru că, într-o perioadă când guvernele europene sunt în căutare de finanţare şi caută să ofere o imagine de predictibilitate şi solvabilitate, o astfel de decizie “nu poate trece neobservată” şi poate funcţiona ca un nou precedent periculos în domeniul reformei pensiilor, după cel creat nu cu mult timp în urmă de Ungaria.

    În plus, micii investitori în fondurile de pensii private au motive de îngrijorare, susţine ziarul, fiindcă dacă fondurile private nu mai pot investi în obligaţiuni şi titluri de stat, gradul lor de risc va creşte, iar siguranţa pensiilor pentru actualii investitori ar fi periclitată.

    Anul trecut, economia poloneză a crescut cu 1,6%, cea mai slabă creştere din 2009 până acum, după 1,9% în 2012, iar şomajul a ajuns aproape de maximul ultimilor şase ani, la 13,4%. Guvernul condus de Donald Tusk şi-a propus pentru acest an creşterea salariului minim în mai multe faze, introducerea unui salariu minim orar şi reducerea şomajului sub 13%.

  • Cinematograful viitorului: când spectatorii joacă în film (VIDEO)

    Astfel, pentru unul din spectacolele sale, “Casablanca”, a transformat sala în barul lui Rick din film, a vândut bilete la film care semănau a paşapoarte, iar spectatorilor li s-a sugerat să vină îmbrăcaţi cât mai aproape de moda anilor ’40.

    Pentru altă proiecţie, “Prometheus”, un depozit din Londra a devenit navă spaţială, spectatorii fiind îmbrăcaţi în costume speciale, în timp ce pentru “Ghostbusters” sala a fost transformată în hotelul în care vânătorii de fantome din film prind prima fantomă, unde actori costumaţi în oameni de ştiinţă ofereau explicaţii cu privire la echipamentele vânătorilor, precum şi o plimbare printr-o bibliotecă bântuită.

    Preţul unui bilet la Future Cinema este de 35 de lire (42,6 euro). Până acum, spectacolele Future Cinema au călătorit în oraşe britanice, dar şi la Berlin, Paris sau Kabul, iar în acest an, proprietarii intenţionează să le lanseze şi la Los Angeles şi New York.