BusinessMagazin

Blog

  • Preturi medii in constructii

    Preturile de constructie sunt inca mai mici in Romania fata de Europa de Vest, datorita mainii de lucru ieftine. Vestea proasta este ca, in urmatorii ani, vor tinde sa se alinieze la cele din UE.

    Tip cladire

    Pret mediu de constructie (euro/mp)

    Cladire de birouri clasa A

    500-700

    Hale industriale, hypermarketuri

    350-550

    Locuinte

    400

    Hotel 3-4 stele

    600

     

  • De fapt, doar una privata

    Statul roman a transferat Petrom statului austriac, Electrica Banat si Dobrogea, statului italian, iar Distrigaz Sud, statului francez. Doar Distrigaz Nord a fost preluat de o companie privata germana – E.ON. 

     

    Sectorul energetic romanesc a crescut, in 2004, cu peste doua miliarde de euro. Responsabili pentru aceste cifre au fost investitorii straini care au cumparat cele mai importante societati din energie, incepand cu Petrom, distributiile de gaz si terminand cu distributiile de electricitate.

     

    Efectele intrarii capitalului strain se vor simti anul viitor, cand preturile utilitatilor vor creste in functie de costurile de productie si de investitiile facute in companii. Privatizarea energiei nu s-a incheiat insa. Statul urmeaza sa vanda, in 2005 alte societati de distributie a electricitatii si de productie a energiei electrice si termice.

     

    Gratie privatizarilor din 2004, bugetul statului s-a majorat cu circa un miliard de euro. Cum metoda folosita pentru privatizare a fost o combinatie intre achizitia de actiuni si majorarea de capital, amintitele companii romanesti s-au ales si ele cu investitii de 1,2 miliarde de euro. Este mult, este putin? Aici taberele sunt impartite. Guvernantii si toti cei implicati in privatizarea din energie sunt de parere ca, in actuala conjunctura mondiala, era imposibil sa obtinem mai multi bani. Marile companii din energie ar fi fost „zgarcite“ cu investitiile, in conditiile in care pretul mondial al titeiului a crescut la cele mai mari niveluri din istorie sau consumul de energie s-ar fi situat sub asteptarile firmelor.

     

    Mai exista, insa, o tabara: a celor care critica ritmul „hei-rupist“ in care s-au vandut societatile din electricitate, petrol si gaze. Asa s-ar explica si pretul mic obtinut de autoritati. Investitorii veniti in Romania (grupul petrolier austriac OMV, compania italiana de energie ENEL si societatile de gaz Gaz de France – Franta, si E.ON Ruhrgas – Germania) au castigat, in schimb, teren pe o piata importanta din Europa de Est, chiar inainte de aderarea acesteia la Uniunea Europeana.

     

    Lasand la o parte criticile, MEC a reusit sa atraga investitii importante in companiile din sectorul energetic, investitii pe care cea mai mare parte a companiilor privatizate nu ar fi reusit sa le asigure nici din surse proprii, nici din imprumuturi.

     

    „Am privatizat cinci societati importante: Petrom, distributiile de gaz si doua distributii de electricitate. In felul acesta, au fost intrari de valuta in Romania in valoare de 2,2 miliarde de euro“, a declarat, pentru Business Magazin, Dorin Mucea, presedintele Oficiului Participatiilor Statului si Privatizarii in Industrie (OPSPI). Anul viitor, Mucea sustine ca „se vor continua privatizarile distributiei de electricitate, dar si unitatilor de productie“.

     

    Cum s-a desfasurat procesul de privatizare? De departe cea mai importanta vanzare de actiuni a fost cea de la Societatea Nationala a Petrolului (SNP) Petrom. Procesul de privatizare a inceput in august 2003, cand a fost publicat anuntul pentru vanzarea Petrom. Nu mai putin de 15 investitori au depus scrisori de interes. Printre acestia, nume mari din industria petroliera, precum OMV Austria, ENI Italia, MOL Ungaria, TNK-Rusia, BP-Marea Britanie, Gazprom – Rusia, Conoco Phillips – SUA.

     

    Ministerul Economiei si Comertului a considerat ca cea mai buna oferta a fost facuta de grupul petrolier austriac OMV, cu care a continuat negocierile. Finalul negocierilor a insemnat obtinerea unui pret de 1,49 miliarde euro pe pachetul majoritar de actiuni, din care 669 de milioane euro reprezentau pretul pachetului de 33% din Petrom, iar restul majorare de capital.

     

    La mijlocul lui decembrie, OMV a achitat cei 1,49 miliarde euro, intrand in proprietatea Petrom. Cel putin la nivel oficial, restructurarea SNP va insemna crearea de societati separate, precum rafinaria Arpechim sau statiile nemodernizate ale companiei. Ramane de vazut cum va rezolva OMV alte aspecte delicate, precum reducerea numarului de angajati, recuperarea creantelor sau scumpirea carburantilor.

     

    Aceasta din urma chestiune pare deja rezolvata, principalii actori din sectorul petrolier romanesc asteptandu-se la liberalizarea pietei, concretizata prin majorarea preturilor la carburanti pana la aproximativ un euro pe litru.

     

    Cine este noul proprietar al Petrom? Circa 35% din actiunile grupului sunt detinute de statul austriac, 19,6%, de fondul de investitii petrolier IPIC din Abu Dhabi (Emiratele Arabe Unite), iar restul de 45,4% este listat pe bursa. Grupul are peste 6.000 de angajati si capacitati de rafinare de peste 18 milioane de tone pe an. Grupul a castigat, in urma privatizarii, 40% din piata romaneasca de distributie a carburantilor si a reusit sa isi tripleze rezervele de titei.

     

    Privatizarea distributiilor de gaz se situeaza pe locul al doilea din punctul de vedere al importantei si al sumelor atrase. Pentru Distrigaz Nord si Distrigaz Sud, suma totala platita de noii proprietari a fost de 615 milioane de euro, din care la stat au ajuns 253 de milioane de euro, restul fiind investiti in companii, sub forma de majorare de capital social. Desi, initial, in cursa pentru preluarea distributiei de gaz se inscrisesera companii precum Gazprom – Rusia, sau ENEL – Italia, ofertele acestora au fost considerate nesatisfacatoare de Ministerul Economiei.

     

    Asa se face ca Distrigaz Nord este singura societate din sectorul energetic romanesc preluata de o fima privata: E.ON – Ruhrgas. Distrigaz Sud a intrat in proprietatea Gaz de France, care este detinut de statul francez. Ca si in cazul Petrom, salariatii celor doua companii romanesti vor putea cumpara mai putin de 10% din actiuni.

     

    Privatizarea distributiei de gaz a stabilit noua formula de calculare a tarifelor. Aceasta are o componenta fixa: 11,6%, reprezentand rata anuala de recuperare a investitiei. Ea se aplica doar la tariful de distributie a gazului, avand un impact de cateva procente asupra pretului final.

     

    Cea mai slaba tranzactie din energie pare sa fie privatizarea filialelor de distributie a electricitatii Electrica Banat si Dobrogea. Pentru unitatile amintite, statul a obtinut un pret total de 112 milioane de euro, din care actiunile au reprezentat 36 de milioane de euro. Afacerea nu tocmai buna s-ar putea explica prin aceea ca a existat un singur ofertant: grupul energetic italian ENEL, dupa ce Public Power Corporation (Grecia), BKW (Elvetia) si EVN (Austria) s-au retras.

     

    Asa se face ca distributiile Banat si Dobrogea au intrat in proprietatea statului italian, care detine pachetul majoritar de actiuni la ENEL. Sistemul de privatizare ales a fost similar cu cel pentru Petrom si distributiile de gaz: circa 25% din actiuni cumparate de italieni, care au facut majorare de capital pana la 51% din companii. Si de aceasta data a fost modificata metodologia de calcul a pretului kilowattului, care sa permita o rata de recuperare a investitiei de 12% pe an.

     

    Aceleasi probleme raman in suspensie: eventuale datorii neachitate de clienti si numarul mare de angajati.

    Privatizarea Electrica a facut si „victime“. Dupa ce a recunoscut ca negocierile cu ENEL au fost purtate sub presiunea organismelor internationale si ca au fost stabilite clauze nu tocmai avantajoase pentru partea romana, Lucian Boghiu, directorul general al societatii, si-a dat demisia.

  • Nume grele

    Privatizarea celor mai importante societati din sectorul energetic a adus peste doua miliarde de euro. Nume grele din Europa au preluat unitatile scoase la vanzare de Ministerul Economiei.

     

    Petrol: Grupul austriac OMV a preluat pachetul majoritar de actiuni la Petrom, platind 1,49 miliarde euro, din care 669 milioane euro au ajuns la stat.

     

    Gaz: Compania germana E.ON a cumparat Distrigaz Nord cu 304 milioane euro, iar societatea franceza Gaz de France, Distrigaz Sud, cu 311 milioane euro.

     

    Electricitate: Grupul italian ENEL a preluat Electrica Banat si Dobrogea contra sumei de 112 milioane euro.

  • Preturile vor creste

    Anul viitor, sectorul energetic romanesc va trece de la preturi stabilite pentru protectia sociala la preturi stabilite cu ochii la profit. La marile companii privatizate, noii proprietari vor demara planurile de restructurare.

     

    Liberalizarea pietei: Preturile carburantilor, electricitatii si gazului se vor stabili in functie de costurile reale ale producatorilor si distribuitorilor.

     

    Restructurare: Investitorii straini vor demara programele de restructurare, concretizate si prin reduceri importante de personal.

     

    Rau-platnici: Noii proprietari din sectorul energetic vor elimina „subventionarea“ unitatilor care nu isi achita la timp facturile.

     

    Externalizari: Anul viitor, unele dintre unitatile Petrom vor fi externalizate, cu posibilitatea vanzarii lor.

     

    Noi privatizari: Filiala de distributie Electrica Muntenia Sud ar putea fi vanduta in 2005, companii precum CEZ – Cehia, E.ON – Germania, sau ENEL – Italia, fiind interesate de cumparare.

  • Investitii de peste 1 miliard €

    Intrarea marilor companii din sectorul energetic in proprietate privata a obligat autoritatile de la Bucuresti sa regandeasca modul de calculare a tarifelor pentru energie electrica si gaz. Pe de alta parte, in majoritatea cazurilor, privatizarea s-a tradus prin trecerea societatilor din proprietatea statului roman in proprietatea statului austriac, italian sau francez.

     

    Statul proprietar: Din cinci companii vandute, doar una a intrat in proprietate privata (Distrigaz Nord, cumparata de compania germana E.ON).

     

    Investitii: Privatizarea a adus investitii de peste un miliard de euro in sectorul energetic.

     

    Schimbarea tarifelor: Noii investitori au negociat modificarea modului de calcul pentru tarifele la energie electrica si gaz.

     

    Invinsi: Marele invins in procesul de privatizare a fost grupul rus Gazprom, care nu a reusit sa preia distributia de gaz din Romania.

     

    Demisii: Privatizarea a avut si victime colaterale – Lucian Boghiu, directorul general al Electrica, si-a dat demisia dupa ce s-a declarat nemultumit de presiunile organismelor internationale.

  • SIDERURGIE: Sub semnul dragonului

    Industria metalurgica romaneasca a stat sub semnul preluarilor si modificarilor de strategie in 2004. Sidex si-a dublat cifra de afaceri. BBG Alum, Silcotub, Laminorul si Tubinox si-au schimbat proprietarul. Totul sub influenta cresterilor de preturi fara precedent pe piata internationala, din cauza Chinei.

     

    Inca de la inceputul anului, statul a vandut Combinatul Siderurgic Resita (CSR), cu un euro, grupului siderurgic rus TMK. Noul proprietar, compania Sinara Handel din Germania, distribuitorul oficial al TMK, se angaja sa faca investitii de 19 milioane de dolari in CSR.

     

    In plus, a preluat si datorii de peste 10 milioane de euro. La randul sau, statul a sters alte datorii ale CSR, in valoare de 38 de milioane de dolari. La 10 luni de la privatizare, CSR are pierderi de peste 400 de miliarde de lei. Principala problema a statului roman nu este, insa, nivelul datoriilor de la CSR, ci procesul pe care acesta il are cu fostul proprietar al combinatului, Noble Ventures.

     

    Americanii cer despagubiri de 353 de milioane de dolari, sustinand ca trecerea CSR in proprietate de stat, in 2003, la doi ani de la privatizare, a fost o expropriere. Numai pentru avocati, statul a platit pana acum 5 milioane de dolari. Arbitri internationali au ascultat argumentele finale ale celor doua parti pe 17 decembrie si urmeaza sa decida cine va avea castig de cauza.

     

    TMK a dat tonul preluarilor de companii romanesti. Si tot TMK a incercat sa preia, in vara acestui an, societatile detinute de grupul Tubman International (producatorul de tevi Silcotub Zalau, Laminorul Braila si Tubinox Bucuresti). De data aceasta, castigator a fost grupul international Tenaris, care a preluat cele trei societati romanesti, platind 42 de milioane de dolari. Ulterior, Tenaris a cedat gratuit producatorul siderurgic Laminorul Braila catre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS).

     

    Apetitul pentru achizitii poate fi pus pe seama conditiilor internationale din siderurgie. Pretul otelului s-a dublat anul acesta, ca urmare a cresterii cererii de produse siderurgice din China. Aceasta ar fi una din motivatiile patronului indian al Ispat Sidex pentru unificarea tuturor companiilor sale. In felul acesta, Lakshmi N. Mittal a pus bazele celui mai mare grup siderurgic din lume. Faptul ca Sidex a intrat intr-un grup cu o putere financiara considerabila s-a materializat in eliminarea pierderilor combinatului inca din 2003. 

     

    Anul acesta, Mittal a „adaugat“ un miliard de dolari la Sidex, cifra de afaceri ajungand la 2,1 miliarde de dolari, dublu fata de 2003. O evolutie similara au si celelalte societati siderurgice romanesti din portofoliul Mittal Steel (Siderurgica, Petrotub si Tepro), care, impreuna, au rulat afaceri de 250 de milioane de dolari. Previziunile pentru anul viitor sunt la fel de bune.

     

    Ispat intentioneaza sa dubleze cifra de afaceri a celor trei societati. Exista insa si probleme. Pentru a inchide Capitolul Concurenta, din cadrul negocierilor cu Uniunea Europeana, Romania a acceptat sa isi modifice strategia din domeniul siderurgiei, taind ajutoarele de stat. Urmeaza, in 2005, negocieri cu grupul Mittal Steel, proprietarul combinatului Ispat Sidex, pentru compensarea facilitatilor anulate. Andrei Grigorescu, secretar de stat la Ministerul Economiei, sub mandatul lui Dan Ioan Popescu, crede ca lucrurile sunt relativ simple.

     

    „Atata vreme cat Sidex este viabil, nu mai are nevoie de ajutor de stat“. O declaratie care ar putea sa nu fie suficienta totusi pentru evitarea unui proces cu Mittal Steel pentru nerespectarea obligatiilor contractuale. Solutia, acceptata inclusiv de Narendra Chaudhary, directorul general al Ispat Sidex: negocierile.

     

    „Vor incepe dupa data de 1 ianuarie. Ca sa incepem negocierile, trebuie sa-i anuntam mai intai care este pozitia noastra si modificarile aparute, care sunt schimbarile legate de facilitati etc.“,  a declarat Mircea Ursache, presedintele AVAS.

     

    Cert este ca statul nu va mai putea acorda, in compensare, nici un fel de anulari de taxe sau impozite, amanari la plata etc., acestea fiind considerate ajutoare directe. Miscari semnificative si pe piata aluminiului. In toamna acestui an, combinatul de aluminiu Alro Slatina si-a schimbat conducerea. In Consiliul de Administratie au venit doi membri noi: Christian Wuest, presedinte, si Chris Antonopolos, dupa ce presedintele Alro Alexander Krasner, vicepresedintele Peter Braun si Sam Manaktala, membru al Consiliului de Administratie, au demisionat, ca urmare a neintelegerilor financiare dintre ei si casa de comert Marco International, actionarul majoritar la Alro.

     

    Si producatorul de alumina BBG Alum si-a schimbat conducerea. In frunte se afla acum Vitali Masitski, om de afaceri rus care detine grupul Rinko si se afla in spatele companiei americane Marco International, proprietarul Alro Slatina. Atmosfera entuziasta deci, sarabanda de achizitii fiind stimulata in mod evident de preturile mari de pe piata internationala. Intrebarea pentru 2005 este, deci, ce se va intampla daca acestea vor reincepe sa scada.

  • Tranzactii de peste 100 mil. $

    Anul acesta, s-a finalizat reprivatizarea Combinatului Siderurgic Resita, grupul TMK asumandu-si investitii de aproape 20 milioane dolari in companie. Apetitul pentru investitii a fost stimulat si de cresterile de preturi de pe piata internationala.

     

    Reprivatizare: Combinatul Siderurgic Resita a fost vandut grupului Sinara Handel, distribuitor oficial al companiei metalurgice ruse TMK. Actiunile au costat un euro, dar TMK s-a angajat sa faca investitii de 19 milioane dolari.

     

    Preluare: Producatorul international de tevi Tenaris a cumparat Tubman International, pentru 42 milioane dolari. Astfel, Silcotub, Tubinox si Laminorul Braila au intrat in proprietatea Tenaris.

     

    Concesionare: La patru luni de la preluare, Tenaris concesioneaza gratuit, in favoarea Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului, pachetul de actiuni detinut la Laminorul Braila. 

     

    Vanzare: BBG Alum s-a vandut pentru 9, 5 milioane dolari. Noul proprietar a preluat si datoriile companiei, afacerea depasind 50 milioane dolari.

  • Agitatie cu ochii la UE

    Piata tutunului a fost destul de tulburata in 2004, fiind marcata de un nou razboi al tigarilor, declansat, la 20 septembrie, de British American Tobacco. Regulile sunt destul de simple: un jucator face o „mutare“, ca la sah, si asteapta reactiile celorlalti. In cazul razboiului de preturi la tigari, „armele“ sunt scaderile de pret.

    Dupa primele reduceri de pret aplicate de BAT, au reactionat si ceilalti jucatori mari – Philip Morris (PM) si Japan Tobacco International (JTI).

     

    Desi miezul actiunii s-a concentrat intre sfarsitul lui septembrie si finele lui octombrie, lunile urmatoare pareau sa fi adus o perioada de acalmie. Totusi, in a doua parte din decembrie, BAT s-a hotarat sa faca o mutare de forta, prin reducerea pretului la una dintre cele mai puternice marci: Kent.

     

    Miza unui razboi de preturi la tigari este castigarea unei cote de piata mai mari. In acest caz, BAT doreste sa ajunga pe primul loc, pozitie pe care a pierdut-o in cursul acestui an, in favoarea lui Philip Morris. Astfel, BAT detinea in luna august 31% din volumul si 34% din valoarea pietei, conform studiilor ACNielsen. In aceeasi perioada, PM detinea o cota de piata in volum de 33% si in valoare de 36%.

     

    Impactul unui asemenea razboi poate fi important, daca urmarim efectele razboiului din 2002: JTI ocupa primul loc, urmat la mica distanta de BAT. PM ocupa pozitia a treia. In cateva luni, clasamentul era schimbat radical (BAT, PM si JTI) si s-a pastrat pana in 2004, cand BAT a pierdut pozitia de lider, in favoarea PM. Cea mai importanta repozitionare de produs a fost atunci pentru L&M, care a coborat din segmentul de preturi medium in low. Ca urmare, cel mai puternic afectate marci din segmentul low au fost atunci More si Winchester (ambele de la JTI).

     

    Volumul pietei este de 35-36 miliarde de tigarete, iar valoarea este de 1 miliard de dolari, conform estimarilor companiilor. In acest context, BAT a inregistrat anul acesta o cifra de afaceri de 9.970 de miliarde de lei (350 de milioane de dolari), din care accizele reprezinta 59%.

     

    In afara de cei trei jucatori internationali, pe piata mai activeaza si Societatea Nationala Tutunul Romanesc (SNTR), cele mai puternice marci din portofoliul sau fiind Snagov si Carpati. Un alt competitor este Gallaher Austria Tabak, care apartine grupului international Gallaher Group. Compania, cu marcile Ronson si Benson & Hedges, a inaugurat toamna aceasta o unitate de productie in Romania.

     

    Intr-un razboi de preturi, companiile pregatesc diferite scenarii de raspuns la miscarile competitiei. Ramane de vazut ce carti vor alege sa joace BAT, PM si JTI in razboiul preturilor, editia 2005.Piata cafelei nu a avut experiente „tulburatoare“ in cursul anului 2004. Singura schimbare notabila este hotararea de renuntare la accizare, de la 1 ianuarie 2005.

     

    Piata a ramas puternic concurentiala, iar jucatorii si-au delimitat destul de vizibil ariile de influenta. Conform MEMRB, primii cinci jucatori de pe piata cafelei sunt Elite, Kraft Foods Romania, Sinem, Maspex si Tchibo. Acestia au inregistrat, in perioada septembrie 2002 – august 2003, o cota de piata, in volum, de 83,3% si o valoare asociata de 78,2% fata de perioada septembrie 2001 – august 2002, cand detineau 84,4% in volum si 80,7% in valoare.

     

    O alta noutate este desemnarea companiei Tchibo, din iulie, ca distribuitor oficial al marcii de cafea Davidoff, pentru piata romaneasca. Piata dulciurilor a adus, in noiembrie, o mare surpriza. Kraft Foods a anuntat vanzarea diviziei de produse zaharoase catre Wm. Wrigley Jr., tranzactie evaluata la 1,5 miliarde dolari. Acest acord are implicatii si in Romania. Marcile Sugus si Silvana si Unitatea de productie nr. 1 din Brasov vor trece in proprietatea Wrigley. Tranzactia va fi finalizata la mijlocul anului 2005. Oficialii Kraft au declarat ca aceasta vanzare imbunatateste valoarea Kraft pe ansamblu si „ne da posibilitatea sa ne focalizam spre investitii in oportunitati mai mari de dezvoltare“.

     

    Adica pe piata de ciocolata, unde ar putea avea o multime de lucruri de facut. Kraft este singurul competitor suficient de mare si de „strategic“ pentru a nu dori sa-si vanda afacerile de ciocolata. Poate doar sa cumpere afacerile altora, dupa modelul achizitiei marcii de cafea Nova Brasilia. Celorlalti producatori romani de ciocolata le-ar putea surade, insa, o tranzactie, fie ca este vorba de Excelent – Kandia, Supreme Chocolats, Heidi sau Modares. In afara de achizitia prin absorbtie a Kandia de catre Excelent, 2004 a fost marcat de o multime de lansari si relansari de produse.

     

    Aceasta cursa a fost stimulata de o piata in crestere cu circa 30%. Dar consolidarea companiilor de pe piata nu vizeaza doar preluari sau lansari. Nestle, unul din jucatorii de pe piata cafelei, a supelor deshidratate si a ciocolatei, si-a pus la punct, in 2004, sistemul de distributie, dupa ce a renuntat, in 2003, la Interbrands Marketing&Distribution. Noua platforma de distributie a companiei a devenit operationala de la 1 iunie.

     

    Lactate Febra a cuprins si domeniul lactatelor. Cea mai importanta miscare a fost finalizarea preluarii Napolact de catre Friesland, companie care a intrat pe piata romaneasca in 2003, prin preluarea operatiunilor din Romania ale grupului olandez Nutricia Dairy & Drinks.

     

    Dar si alte companii au dat in „clocot“. Dupa ce in februarie, LaDorna a intrat pe piata produselor lactate cu beneficii aditionale prin lansarea laptelui LadyMilk, compania a inaugurat, in iunie, o fabrica de branzeturi in comuna Arini din judetul Suceava. Valoarea investitiei a fost de doua milioane de euro.

     

    Domeniul lactatelor a atras si competitori din alte sectoare: producatorul de mezeluri Angst si-a anuntat, in iunie, intrarea pe piata. Principalii jucatori au ramas, conform MEMRB, Danone, Friesland, Napolact, Prodlacta si Campina. Pe piata mai exista si alti competitori de talie medie, intre care: Gerola, Randler, Prodlacta (Brasov), Delaco, Lactag (Pitesti), Montana (Piatra Neamt), Raraul (Campulung Moldovenesc), Bucovina (Suceava). Dintre acestia, cei locali se preteaza preluarilor, mai ales in conditiile in care Romania a obtinut o cota buna pentru productia laptelui in urma negocierilor cu Uniunea Europeana. Iar ultimii ani au demonstrat interesul jucatorilor de a-si consolida pozitia.

     

    Snacksuri Un domeniu cu cel putin o mare surpriza in 2004. Compania Snack Ventures Europe (SVE), un joint venture intre PepsiCo si producatorul din industria de morarit si panificatie General Mills din SUA, a preluat cel mai mare producator si distribuitor de snacksuri din Romania, Star Foods, companie cu capital elen.

     

    Presedintele PepsiCo International, Mike White, a declarat, cu ocazia anuntului oficial al tranzactiei, ca Star Foods „este o afacere solida, bine structurata, cu un enorm potential. Aceasta ne ofera o platforma strategica semnificativa in vederea servirii clientilor din Romania si din intreaga zona balcanica“.

     

    Bauturile racoritoare. Pe o piata in scadere, producatorii au continuat sa lanseze marci noi si sa anunte investitii in linii de imbuteliere. Romanii sunt printre cei mai slabi bautori de racoritoare (ape minerale, sucuri carbonatate si necarbonatate) din Europa. In plus, piata depinde inca foarte mult de vreme, iar un sezon ploios, precum cel de anul acesta, poate intoarce consumul in urma cu cativa ani.

     

    Cu toate acestea, companiile continua sa se intreaca in lansari de marci, desi numarul celor existente este deja mare pentru dimensiunea pietei. Iar investitiile in cresterea capacitatilor de productie continua. De curand, Romaqua a anuntat ca va lansa o marca noua, Busteni, pe segmentul de apa plata in 2006. Tot apa plata a devenit o optiune si pentru Quadrant Amroq Beverages (QAB), care va ataca segmentul anul viitor cu Roua, marca lansata de altfel chiar anul acesta in varianta carbogazoasa.

     

    La prima vedere, aceste decizii, care ar putea fi urmate si de altele similare ale concurentilor, par acte de curaj. Piata romaneasca este deja intesata de marci (sunt cateva zeci), iar pentru consumatorul roman, bulele din apa sunt inca un element important pentru decizia de cumparare. Oricum, topul imbuteliatorilor ramane aproape neschimbat, intre cei mai puternici concurenti numarandu-se Coca-Cola, QAB, European Drinks si Borsec.

     

    Bere. Pe parcursul ultimului an, piata berii a avut si ea efervescenta ei. Un nou jucator (European Food), o preluare (SAB Miller – Aurora), cresteri mari la segmentul de bere la PET, lansari, relansari. Dar si inchideri de fabrici.

     

    Drept urmare, clasamentul primilor jucatori a suferit modificari substantiale in intervale scurte de timp. Astfel, SABMiller si-a recastigat locul doi, cu o cota de piata de circa 20%, dupa preluarea Aurora. Datorita preturilor agresive si distributiei foarte bune, European Drinks a devenit in doar 4 – 5 luni de la intrarea pe piata al patrulea jucator din punct de vedere cantitativ, cu o cota estimata la 10 – 15%. Liderul pietei se mentine grupul austriac Brau Union (parte a Heineken), care a inchis totusi o fabrica, cea de la Arad, anul trecut. In 2003, grupul a mai inchis o capacitate, cea de la Hateg, si se gandeste sa faca acelasi lucru cu fabrica Grivita din Bucuresti.  Brau Union are o cota de piata in jur de 30%.

     

    United Romanian Breweries (Tuborg Romania) a lansat pe piata din Romania marca internationala de bere premium Tuborg Royal Export, prin care deschide un segment nou, cel al berilor de tip lager cu un continut de alcool mai ridicat. Per ansamblu, competitorii au fost mult mai dinamici decat consumul, care a stagnat din cauza sezonului ploios, dupa o crestere- record de 12% in 2003.

     

    Piata carnii a suferit modificari majore in cursul acestui an, pe fondul cresterii de interes din partea grupurilor internationale. Intre acestea se numara Hame, cel mai mare producator ceh de conserve si pateuri, care a achizitionat 60% din Romconserv Caracal.  La randul sau, Orkla Foods Romania a lansat o oferta pentru preluarea companiei Ardealul. Orkla detine deja marca Topway.

     

    Smiethfield, cel mai mare procesator de carne de porc din lume, a cumparat Com-Tim si detine 22% din Campofrio Alimentacion, prezenta in Romania prin Tabco-Campofrio. Acestora le ramane sa se extinda. Altii se grabesc sa gaseasca parteneri autohtoni sau „marfa“ de cumparat. Interesati ar fi Zwanenberg Food Group (numarul unu din Olanda), Nikas (liderul pietei din Grecia), Reinert (numarul trei in Germania).

     

    Piata bunurilor nealimentare a fost printre putinele caracterizate de letargie. Fara schimbari spectaculoase in clasamente, fara falimente, achizitii sau investitii majore, modificari importante in consum sau jucatori noi. Apele sunt asezate deja, fiind prezenti pe piata cam toti jucatorii internationali, intre care Procter&Gamble, Unilever, Reckitt-Benckiser, Colgate-Palmolive, L’Oreal, Beiersdorf, Henkel sau Gillete. Acestia sunt bine asezati in piata, majoritatea au deja fabrici, iar „feliile de tort“ sunt bine portionate.

     

    Iar expansiunea internationalilor vizeaza, de acum, aspecte de „finisaj“. Unilever, de exemplu, si-a inaugurat noul centru de distributie din Oradea (iunie), baza operationala a Centrum Logistics, un furnizor olandez de servicii logistice. Chiar daca nu au aceeasi forta ca „internationalii“, pe piata „nealimentarelor“ afaceri bune fac si producatori romani ca Elmiplant, Farmec, Vrancart, Gerocossen sau InterstarChim. Dezvoltarea companiilor din acest domeniu nu mai asteapta mult senzational. Decat, poate, preluarea sau tentativa de preluare a unor jucatori romani.

  • Mai mult ulei american

    Uleiul a fost vedeta bunurilor alimentare in 2004. Companiile americane de profil au pus hotarat piciorul in Romania, atrase de „bazinul“ de materie prima din zona. In anul urmator se asteapta noi achizitii de fabrici de ulei, de aceasta data nu doar de catre americani.

     

    Dupa ce compania americana Bunge, lider mondial in procesarea semintelor oleaginoase, a achizitionat „InterOil“ Oradea, „Unirea“ Iasi si „Muntenia“ Bucuresti, ajungand sa vanda 40% din uleiul consumat in Romania, o alta firma americana, Cargill, a preluat afacerile cu ulei ale companiei Topway Industries.

     

    Valoarea totala a tranzactiei, prin care Cargill a preluat pachetul majoritar al fabricilor de la Podari si Craiova plus dreptul de folosinta a marcii „Bunica“, s-a ridicat la 30 de milioane de dolari, spun surse din piata. Vanzatorii au fost fondul de investitii Baring Central and Eastern Europe si un grup de oameni de afaceri romani.

     

    Cargill a cumparat Topway dupa ce, la inceputul anului, a devenit cel mai mare depozitar de cereale din Romania, achizitionand de la fondul de investitii Broadhurst, contra sumei de 26 de milioane de dolari, Comcereal Alexandria.

     

    Ambitiile de extindere ale gigantului american cu afaceri anuale de 60 de miliarde de dolari nu se opresc insa aici. O alta fabrica de ulei, „Argus“ Constanta, a intrat deja in atentia companiei, spun surse din piata. Si pe buna dreptate. „Argus“ este al doilea jucator de pe piata, cu o cota volumica de aproximativ 20%. Totusi, o preluare este deocamdata foarte dificila. Majoritatea actiunilor companiei sunt impartite intre angajati. Actionarul principal, Vasile Leu, care e si managerul general al firmei, detine 11,4% din actiuni. De asemenea, fondul de investitii SIF Oltenia, care a preluat recent 10% din actiunile Argus, si-a anuntat intentia de a continua achizitiile.

     

    Pe piata romaneasca a uleiului, cu o valoare estimata la 300 de milioane de dolari anual si un volum de 210.000 tone ulei, mai activeaza un grup care se pregateste sa inceapa operatiuni de productie in alta fabrica romaneasca, conform altor surse din piata. Este vorba de compania elvetiana Group Alimenta, care detine „Expur“ Urziceni.

     

    Astfel, dintre cele 14 fabrici de ulei functionale, doar jumatate vor mai fi controlate de oameni de afaceri romani. Si este foarte probabil ca balanta sa nu ramana echilibrata mult timp. „Am oferte, insa deocamdata nu vreau sa vand. Nu este inca momentul“, afirma in urma cu doua luni omul de afaceri Vasile Nitescu, actionarul majoritar al „Ultex“ Tandarei. Nitescu a cumparat „Ultex“ in 2003 de la Topway Industries. Interesul americanilor pentru piata romaneasca e justificat de pozitionarea geografica a acesteia. Nu e putin lucru sa detii capacitati de productie aproape de o sursa importanta de materii prime (zona Bulgaria – Romania – Ucraina), intr-o tara cu deschidere la mare.

     

    Criza actuala din Argentina si Brazilia, unde nu a mai plouat de 10 luni, si perspectivele unui deficit de floarea-soarelui la nivel mondial in urmatorii ani au contribuit, de asemenea, la decizia americanilor de a investi aici. Bunge spera sa exporte din Romania cereale si seminte oleaginoase in Turcia prin Portul Dernice, aflat in apropiere de Istanbul, conform informatiilor de pe site-ul oficial al companiei.

     

    O piata dominata de Cargill si Bunge poate pune probleme producatorilor autohtoni, care nu au resursele financiare ale gigantilor americani. Daca nu reusesc sa se extinda sau sa-si pastreze cota de piata, unii ar putea fi tentati sa-si vanda afacerile. Alti producatori considera ca, pe de alta parte, venirea americanilor stimuleaza competitivitatea pe piata si va duce la o ordonare a acesteia.

  • Regele a murit, traiasca regele!“

    In 2004, vedeta incontestabila a industriei auto romanesti a fost modelul Logan. Beneficiile aduse de noul model de la Dacia sunt cresterea vanzarilor fabricii de la Pitesti si atragerea de investitii pentru productia de componente.

     

    Acesta a fost sloganul anului pe piata auto romaneasca. Cel mai vandut model al tuturor timpurilor din Romania, Dacia 1310, cu toate variantele lui de caroserie, a lasat loc liber pe liniile de asamblare ale uzinelor de la Pitesti noii vedete, Dacia Logan. O vedeta contestata la debutul pe scena, dar care si-a dovedit destul de repede valentele internationale.

     

    Logan a starnit neliniste atat pe pietele din jur, dominate de modelele mai ieftine ale producatorilor consacrati, cat si in indepartatul Regat Unit. Britanicii iau in calcul achizitionarea unei Dacii Logan anul viitor, ca a doua masina. Se poate afirma fara ezitare ca, pentru piata auto romaneasca, evenimentul anului a fost lansarea de catre Renault, pe 2 iunie, simultan la Bucuresti si Paris, a Daciei Logan.

     

    Pana la sfarsitul lui 2004, oficialii constructorului pitestean apreciaza ca vor fi vandute circa 25.000 de unitati sub sigla Logan. Comercializarea modelului a inceput la data de 14 septembrie. „Bugetasem 11.150 automobile vandute pana la finele anului, iar acum avem deja vandute 22.300 bucati“, spune Constantin Stroe, vicepresedinte Automobile Dacia. Producatorul pitestean estimeaza ca cifra sa de afaceri pe acest an va depasi 600 de milioane euro. Din pacate, printre „victimele“ lui Logan se numara si sora mai mica si mai ieftina, Solenza. Renault a decis sa renunte la productia acestui model pentru a putea face fata cererii tot mai crescute de Logan.

     

    Noua vedeta a uzinelor pitestene indreapta un atac si asupra pietei vestice de second-hand, cu vanzari anuale de aproximativ 12 milioane de unitati, din care Renault spera sa taie o felie cat mai consistenta pentru Logan.

     

    Anul 2004 a insemnat o consolidare si pe piata romaneasca de automobile second-hand, care a devenit atractiva pentru straini. Prima companie care si-a facut intrarea in Romania este Weltauto. Parte a Porsche Romania, firma este specializata in valorificarea automobilelor de ocazie pe care importatorul marcilor Audi, VW, Skoda, Seat si Porsche le achizitioneaza in sistem buy-back de la fostii clienti. Pe aceeasi piata a automobilelor de ocazie se pregatesc sa intre in 2005 AAA Auto din Cehia si Star Forum, divizia de second-hand a Tiriac Auto. Toate acestea vin cu oferte de finantare in leasing a achizitiei de automobile second-hand, pentru stimularea vanzarilor.

     

    Pe segmentul leasingului auto, absenta unor reglementari care sa delimiteze mai clar tipurile de finantare a limitat optiunile clientilor la contractele de leasing financiar. In 2004, dobanzile la contractele de leasing s-au stabilizat in marginile de 9-12% din valoarea contractelor.

     

    Aplicarea noii Legi a leasingului, de la 1 februarie, va aduce o scumpire a unor automobile de import achizitionate in leasing. Aceasta deoarece accizele se vor aplica la intreaga valoare declarata in vama a automobilului, si nu la valoarea reziduala a contractului de leasing, de 20% din total. „Probabil ca anul viitor, persoanele fizice se vor orienta mai mult catre un credit bancar pentru achizitionarea unui autoturism“, crede Elena Gaspar, presedintele Porsche Finance.

     

    Tot de anul viitor, actorii pietei auto, dar si societatile de leasing se asteapta la diversificarea ofertei de finantare pentru achizitia de automobile in leasing. Este vorba, in principal, de aparitia locatiei pe termen lung ca o alternativa la leasingul clasic. Aceasta forma de leasing operational va fi oferita mai ales de catre societatile de leasing ale importatorilor de autovehicule.

     

    Pe ansamblu, importatorii se asteapta anul acesta la un record al vanzarilor de automobile noi, dupa cel inregistrat in 1998. Piata a crescut, fata de 2003, cu 37%. Din cele peste 170.000 de autoturisme vandute, majoritatea sunt Dacia. Urmeaza in topul marcilor Daewoo, care a inregistrat vanzari bune la modelele Matiz si Cielo. Importurile au crescut puternic, cifrandu-se la aproape jumatate din piata. Dintre modelele de import, cel mai bine vandut in acest an a fost Renault Clio, urmat de Megane si Skoda Octavia.

     

    Exportul de autovehicule a crescut si el cu aproximativ 60% fata de anul precedent, pe fondul vanzarilor de Solenza si Dacia Pick-up peste hotare. Tot in 2004 s-a consemnat si revenirea lui Daewoo printre exportatori, dupa cativa ani de pauza, chiar daca nivelul vanzarilor uzinei craiovene pe alte piete a fost redus.

     

    Pe langa Renault Nissan Romania, cei mai importanti actori ai pietei auto romanesti au fost, ca si anul trecut, Porsche Romania si Tiriac Auto. Pentru 2005, importatorii si producatorii se asteapta la o crestere in continuare a pietei, dar nu in acelasi ritm ca si in acest an. 

     

    „Piata auto locala are de cativa ani o tendinta crescatoare care va continua si in anii urmatori. Sunt multi factori de care depinde evolutia pietei auto, cum este cazul pretului petrolului. Oricum, cred ca piata auto romaneasca va creste cu un ritm anual de cel putin 10-15% in urmatorii ani“, apreciaza Brent Valmar, directorul general al Porsche Romania. „Automobilele cu marca Dacia vor acoperi 50% din piata romaneasca a anului 2005“, crede Constantin Stroe.

     

    Dezvoltarea si productia Daciei Logan la Pitesti de catre Renault au plasat Romania pe orbita investitiilor in fabricarea de piese, componente si subansambluri auto. Unii dintre producatorii vestici care au realizat investitii pe acest segment in Romania au fost adusi chiar de catre Renault, altii au decis intrarea pe piata romaneasca in cautarea de forta de munca ieftina si bine calificata.

     

    Indiferent de motiv, Romania a reusit sa atraga pana la finele lui 2004 peste 500 de milioane de euro in acest segment. Suma urmeaza sa se dubleze in urmatorii doi ani, o data cu finalizarea investitiilor pe care producatorii de componente le-au demarat deja.

     

    „Important este ca in viitor sa vina tot mai multi furnizori de subansambluri complexe, de prim-montaj, caci acestia aduc tehnologie si valoare adaugata mare“, spune Marius Carp, directorul general al Asociatiei Producatorilor si Importatorilor de Automobile.

     

    Principalele zone in care s-au concentrat investitiile in productia de componente auto sunt imprejurimile Pitestiului, Transilvania si, in mai mica masura, sudul tarii. Pornind de la zero, germanii de la Continental, Leoni, Kromberg&Schubert, Phoenix sau Baumaster&Oustler au construit fabrici in zona de vest a tarii.

     

    Zona centrala, din jurul Pitestiului,  este fieful producatorilor francezi, cum ar fi Michelin sau SNR Roulments. Tot aici sunt localizati si cei 21 de furnizori pe care grupul Renault i-a adus pe piata romaneasca pentru modelul Logan si care au investit deja peste 110 milioane euro. Japonezii de la Yazaki si Koyo sau americanii de la Johnson Controls au investit in zona de sud a tarii. Sumimoto Electric Wiring System a creat 1.271 de noi locuri de munca in municipiul Orastie, reducand la jumatate somajul din oras.

     

    Vechii furnizori, presati de concurenta noilor investitii, au incheiat parteneriate cu noul val de producatori. Printre societatile mixte infiintate se numara Krupp-Bilstein (amortizoare), Krupp Compa Arcuri (arcuri auto), Magnetto Weels (jenti), Autoliv Romania (centuri), Koyo Romania (rulmenti). Productia de anvelope, prezenta deja de cativa ani in Romania, a continuat sa se extinda in 2004. Continental Automotive, cu investitia de 100 milioane euro de la Timisoara, furnizeaza anvelope pentru toata Europa. La fel si Michelin, cu 80 milioane de dolari investiti in doua fabrici de anvelope din Prahova si Salaj.

     

    Printre investitiile planificate deja, a caror finalizare se asteapta in 2005, se numara cele ale companiei franceze Montupet, care se afla deja in negocieri pentru achizitionarea unui teren de 12,5 hectare la Cluj sau Timisoara. Investitia, de 120 de milioane de euro, cea mai mare pe care Montupet o face in afara Frantei, urmeaza sa fie realizata in urmatorii cinci ani.

     

    O alta intrare planificata este cea a companiei portugheze Coindu, care va investi in Zona Libera Curtici-Arad 25 de milioane de euro intr-o linie de productie huse pentru autoturisme si avioane. La randul sau, producatorul Coficab din Tunisia va investi in urmatorii trei ani 25 de milioane de euro intr-o fabrica de cablaje auto, care va fi amplasata in Timisoara, pe o suprafata de 14.000 metri patrati.