Blog

  • Cinci pe o piata

    Piata de GPL este impartita intre cinci principali competitori. Pentru toti acestia anul 2005 a adus profituri in crestere, dar pozitiile dominante sunt ocupate in continuare de Petrom-OMV si de Shell Gas Romania.

     

    DOI PE PRIMUL LOC: Petrom si Shell Gas Romania detin fiecare aproximativ 29-30% cote de piata. Petrom este controlata de grupul austriac OMV, iar Shell Gas este singura divizie ramasa in Romania a gigantului petrolier anglo-olandez.

     

    BUTAN GAS ROMANIA: Compania omului de afaceri Constantin Dragan a avut o cifra de afaceri de 43,5 mil. euro in 2005 si detine o cota de piata de aproximativ 21%.

     

    CRIMBO GAS: Compania familiei Borcea controleaza sub 10% din piata de GPL.

     

    ROMPETROL: Grupul omului de afaceri Dinu Patriciu detine 10% din aceasta piata si a avut anul trecut afaceri de 30 de mili-oane de dolari, cu o estimare de 39 de milioane de dolari pentru acest an.

  • BUSINESS HI-TECH: Transmisiuni live, acum si de la tine de acasa

    Daca emisiunile gen Big Brother v-au trezit interesul, v-ati putea implica intr-o productie personalizata in care casa dvs. joaca rolul principal. Noile tehnologii digitale, mai performante si mai ieftine, contureaza o noua piata – cea a sistemelor de supraveghere video.

     

    Mihail Enache e administratorul unei mici firme, Enni Vision, specializata pe comercializarea si instalarea sistemelor de televiziune cu circuit inchis. De cand a pus pe picioare afacerea, a observat ca lunile cele mai prolifice sunt ianuarie-februarie si iulie. Adica exact perioada in care „lumea se intoarce din concediul de iarna si are surpriza sa vada ca i-a fost sparta casa si cea de dinainte de a pleca in concediul de vara“.

     

    Tehnologia CCTV – closed circuit television – a luat avant de cativa ani, odata cu trecerea de la semnalul analogic (si implicit caseta VHS) la cel digital care permite mai multa flexibilitate in transmiterea si stocarea secventelor video. Un studiu de caz prezentat anterior de cel mai mare producator de retelistica, Cisco Systems, este graitor.

     

    Intr-o luna intreaga de inregistrari, centrul de securitate folosea pentru toate cele 2.600 de arii supravegheate 10.000 de casete VHS. Mai mult, angajatii centrului erau nevoiti sa verifice in cadrul rutinei zilnice toate aparatele de inregistrare video, sa claseze casetele vechi si sa le inlocuiasca cu altele noi. Odata cu trecerea la digital, acum aproximativ doi ani, au fost instalate 330 de servere, care au redus necesitatea de stocare cu 60%, si au adus aproape instantaneu economii de 500.000 de dolari.

     

    De atunci, eroziunea preturilor a condus la accesibilitatea sistemelor de supraveghere pe scara larga, inclusiv pentru clientii casnici care vor sa-si monitorizeze locuinta in timpul concediilor. Cu toate ca in piata se vorbeste despre potentiale cresteri spectaculoase, suntem inca departe de a putea vorbi de un fenomen de masa. Mihail Enache, a carui companie a inregistrat anul trecut venituri de 70.000 de euro, apreciaza ca doar 1-2% dintre case au instalate astfel de sisteme de supraveghere.

     

    Iar printre clienti nu prea exista proprietari de apartamente la bloc. Daca ne gandim la numarul relativ mic al persoanelor care nu locuiesc in apartamente si care au venituri mari, perspectivele nu sunt tocmai imbucuratoare pentru cei care vand solutii de supraveghere pentru locuinte. Enache spune chiar ca, paradoxal, pentru moment „piata este saturata pentru ca cei care au avut nevoie si-au luat deja sisteme de supraveghere video“.

     

    Quartz Matrix, un alt vanzator de echipamente video de supraveghere, cu desfacere in partea nord-estica a tarii, a vandut anul trecut 200 de camere de filmat. „Persoanele private nu sunt in acest moment interesate foarte mult de acest tip de prevenire a incidentelor“, spune Viviana Basan, director de marketing. „Prefera sa asigure locuinta cu sisteme de alarma, geamuri antiefractie sau usi metalice“.

     

    Nici chiar ansamblurile rezidentiale construite recent nu au simtit nevoia de a furniza la cheie si sisteme de supraveghere video, unele dintre ele avand totusi instalate camere de filmat in parcari. Enache este de parere ca argumentul principal tine de costuri. „Pretul locuintei ar creste cu 1.000 de euro pentru camerele de filmat si inca 1.000 de euro pentru sistemul de alarma.“

     

    Cine sunt cei care totusi recurg la sisteme de supraveghere a locuintei? Directorul de marketing al Quartz Matrix spune ca acestea sunt recomandate atat pentru protejarea bunurilor, cat si a persoanelor. Cei mai multi clienti individuali sunt persoane cu case de vacanta care raman nelocuite in marea parte a timpului sau locuinte amplasate in zone izolate. Dar, in continuare, zona cea mai prolifica atat ca numar de clienti, cat si ca valoare a cifrei de afaceri generate este cea a clientilor persoane juridice.

     

    Proportia de companii din totalul clientilor este de circa 80%, spun specialistii din industrie, iar tendinta este de crestere a pietei. Panasonic, unul dintre producatorii unor astfel de solutii, a inceput la sfarsitul anului trecut sa importe sisteme de supraveghere pentru arii mari de acoperire. „Cladiri se construiesc continuu si cer si astfel de supraveghere“, identifica oportunitatea Stefan Ichim, BS Sales & Marketing Manager al Panasonic Romania. Pana acum, cele mai mari contracte de infrastructura au fost pentru utilarea aeroportului din Sibiu, a portului din Tulcea si a DN1. Concluzia unei experiente de jumatate de an pe piata e exprimata laconic de Ichim: „Exista mai mult interes decat credeam. Mai intrebati-ma peste un an“.

     

    Tot Panasonic estimeaza ca ierarhia producatorilor de pe pietele dezvoltate se pastreaza. Bosch, liderul european, conduce dupa procentul din piata controlat, urmat de General Electric, liderul mondial. Ceea ce ar putea insa determina o crestere a numarului caselor supravegheate de la distanta este Internetul. Camerele IP din noua generatie, cu preturi incepand de la 80 de euro, au incorporate protocoale care le permit sa transmita direct, la simpla conectare a unui cablu de acces Internet, fara sa mai fie nevoie sa fie conectate la un calculator.

     

    Imaginile filmate sunt transmise catre un server si sunt accesibile de la orice calculator conectat la Internet, pe baza de nume de acces si parola. Camera poate fi dotata cu senzori de miscare pentru a transmite semnal video doar atunci cand in casa patrunde o persoana straina, iar cele mai moderne reusesc chiar sa scaneze figura si sa o compare cu cele ale persoanelor cunoscute.

     

    Exista insa voci care spun ca sistemele de supraveghere nu sunt in sine atat de eficiente. Un studiu facut anul trecut in Marea Britanie a aratat ca singurul caz in care infractionalitatea a scazut in urma implementarii unui astfel de sistem a fost cel al parcarilor auto. Alte cazuri in care au mai fost studiate efectele au fost cele ale centrelor comerciale, zone urbane aglomerate, spitale si locuinte particulare. Profesorul Martin Gill spune, citat de BBC, ca „CCTV-ul este o unealta puternica pe care doar acum societatea incepe sa o inteleaga“. Si tot el conchide: „Pare simplu de folosit, dar nu este“.

  • Lumea vazuta prin lentila

    Pentru a va supraveghea locuinta electronic, puteti alege intre o multime de tipuri de echipamente, cu preturi pornind de la 50 de euro. Modelul ales trebuie sa tina cont de scopul pentru care este instalat. Unele se instaleaza mai mult pentru a descuraja eventualele incercari ale infractorilor, iar altele, mai performante, si pentru a permite identificarea lor ulterioara.

     

    CAMERE WEB: Sunt cele mai ieftine, dar unele modele mai avansate pot trimite capturi video prin Internet daca sunt conectate la un PC.

     

    CAMERE WIRELESS: Au avantajul ca pot fi instalate usor de oricine. Sunt insa mai scumpe, iar un sistem complet cu mai multe camere care sa monitorizeze si interiorul si exteriorul locuintei poate ajunge la preturi de cateva mii de euro.

     

    CAMERE DE NOAPTE: Permit utilizarea in conditii de luminozitate minima, prin unde infrarosii sau pe baza caldurii emise de corpul uman.

     

    CAMERE IP: Sunt cele care, odata conectate la cablul de acces Internet, nu au nevoie de intermedierea unui computer pentru a transmite imagini (pot fi vazute de pe orice echipament cu acces Internet). Preturile incep de la 80-90 de euro.

     

    CAMERE PENTRU COPII: Sunt sisteme de supraveghere ascunse pentru a putea observa copilul – sau baby-sitter-ul. De multe ori sunt camere wireless „deghizate“ in detectoare de fum sau inserate in obiecte din camera.

     

    CAMERE „DUMMY“: Sunt cele nefunctionale, instalate doar pentru a descuraja. Unele par adevarate si sunt prevazute cu un motoras care le imprima o miscare similara cu a celor adevarate sau au senzori de miscare.

     

    CAMERE „DOME“: Fac parte din categoria produselor scumpe. Pretul e justificat insa de insusirile tehnice, care pot merge pana la a putea inregistra in sistem high-definition. Numele vine de la forma lor circulara.

  • MEDIA/ADVERTISING: Boxul revine pe ecrane cu un croseu de marketing

    Dupa ce s-a clatinat ani buni la rand in ringul televiziunilor si al sponsorilor, boxul profesionist autohton pare sa fi capatat vlaga: seria de gale televizate de anul acesta arata ca boxul se pregateste sa loveasca direct in bugete si sa devina profitabil pe termen lung.

    Cam din zece in zece minute se uita la ceas. Inca de la inceputul intalnirii, Rudel Obreja, presedintele Federatiei Romane de Box, a spus ca nu are mult timp la dispozitie, fiind strans cu usa de timpul limitat din agenda. Numai ca discutia despre boxul profesionist l-a prins atat de tare, incat agenda pare sa fi trecut pe locul al doilea. Tot cam din zece in zece minute, cate un barbat il saluta din mers, ii face semn respectuos de la distanta sau vine sa ii stranga mana. Sunt cunostinte sau este terasa respectiva un loc in care Obreja vine frecvent, devenind astfel un familiar al locului?

     

    Nici una, nici alta, spune el. Sunt pur si simplu oameni care il stiu de la transmisiunile de box de la televizor, de la talk-show-urile dedicate acestui sport sau de prin ziare. Popularitatea lui Obreja in randul oamenilor de rand pare astfel cel putin neasteptata pentru un sport aproape fara expunere in Romania si care deschide extrem de rar programele de stiri de la televizor.

     

    La fel de surprinzator ar putea parea, din aceeasi perspectiva, si leadershipul de audienta la nivelul tuturor indivizilor din mediul urban inregistrat de Pro TV la transmisiunea galei de box profesionist organizata recent la Timisoara, pe 21 iulie (cu 4,8 puncte de rating, fata de cele 4 puncte ale Antenei 1).

     

    Numai ca cele doua situatii – faptul ca presedintele forului de box romanesc se bucura de popularitate si faptul ca Noaptea Campionilor a stat bine la audienta – demonstreaza ceea ce apropiatii acestui sport sustin de ceva timp incoace: boxul profesionist are toate sansele sa fie al doilea sport consumat de romani, dupa fotbal. Rudel Obreja intareste, la randul sau: boxul are un loc latent pe piata in optiunile telespectatorilor. „Trebuie activat, iar cand acest lucru se va intampla, va fi bataie pe el“, spune cel care intr-un an si jumatate de cand a preluat conducerea federatiei a inceput sa miste lucrurile in acest sport.

     

    In primul rand, a pus umarul la reglementarea statutului de boxer profesionist anul trecut (realizata printr-o ordonanta de urgenta). A indepartat din federatie anumite persoane a caror imagine era deseori asociata scandalului si care ar fi putut pata insasi imaginea acestui sport, spune Obreja (ceea ce in fotbal nu se intampla). Apoi l-a adus pe Leonard Doroftei – castigator al centurii cu diamante WBA in 2002 – la federatie in calitate de antrenor. Iar recent a batut palma cu un promoter – Eduard Irimia, cunoscut pentru organizarea galelor de Local Kombat televizate de Pro TV – pentru organizarea unei serii de gale de box in tara.

     

    Iar pasul urmator pe care Rudel Obreja vrea sa il faca este sa puna pe picioare activitatea de marketing si de PR a federatiei de box. E nevoie de acest lucru atat pentru suplimentarea fondurilor federatiei (600.000 de euro, bugetul actual), dar mai ales pentru promovarea si activarea acestui sport in Romania. „Pentru ca se poate“, spune el cu convingere. „Nu numai fotbalul vinde“, completeaza Obreja, dand ca exemplu Statele Unite, unde boxul profesionist invarte mai multi bani decat fotbalul. Si pentru ca simte ca se poate, Obreja pare gata sa puna si un pariu: „In cinci ani de acum incolo, ne vom bate cot la cot cu Germania in box“.

     

    Demersurile lui Obreja din ultima perioada si planurile lui pe termen lung, precum si interesul promoterilor independenti de a organiza gale – dar si al televiziunilor de a le prelua – confirma ceea ce BUSINESS Magazin anticipa intr-un articol despre boxul profesionist de anul trecut, si anume faptul ca desi acest sport sta intins la podea de ani de zile din lipsa banilor, advertiserilor si a specialistilor in marketing sportiv, organizatorii de gale si televiziunile nu arunca inca prosopul.

     

    De ce? Raspunsul il dadea, in acelasi articol, Costi Mocanu de la Pro TV si TV Sport: „Marile branduri de fotbal deja s-au «securizat». Urmeaza bataia (advertiserilor – n.r.) pe box. Pentru ca boxul este un vector de imagine sanatos, are expunere mare si un potential urias de publicitate neconventionala“.

    Dupa noua luni de la aceasta previziune a lui Costi Mocanu – intarita si de Rudel Obreja in discutia cu BUSINESS Magazin de saptamana trecuta – nu se poate spune ca a inceput deja bataia advertiserilor pe acest sport, in schimb se poate spune ca acum este perioada in care se ascut armele.

     

    Iata un prim semn concret: boxul incepe sa atraga si alti sponsori decat cei de stat, respectiv pe Mitsubishi (auto) si Redis (nutritie) – sponsori ai galei recente de la Timisoara, fata de sponsorii BCR, Loteria Nationala si Petrom – care au sustinut financiar Gala Doroftei de la Bucuresti din vara lui 2002, in cadrul careia pugilistul roman si-a aparat centura in fata argentinianului Raul Balbi. Gala Doroftei a fost patronata de Argirom, firma lui Iosif Armas, fost deputat PSD si apropiat al fostului premier Adrian Nastase (atunci Iosif Armas era si presedinte al Federatiei Romane de Box).

     

    De fapt asocierea Mitsubishi si Redis cu boxul este o continuare a asocierii acestor marci cu luptele corp la corp (respectiv Local Kombat – LK), „pentru care exista un apetit ridicat printre romani“, completeaza Eduard Irimia, promotor de evenimente sportive si organizator al Noptii Campionilor de la Timisoara. El ofera drept exemplu insusi sportul pe care l-a crescut de la zero – Local Kombat – si a carui vedeta, Ionut Iftimoaie, este cunoscut in Romania „asa cum este Zinedine Zidane in Franta“, spune el.

     

    Interesul romanilor pentru luptele corp la corp se vede insa si in banii pe care acestia sunt dispusi sa ii scoata din buzunar pentru un spectacol de LK: daca biletele costau la inceput 100.000 de lei, apoi 300.000 lei, costul unui bilet atinge acum si 1 milion de lei. Iar in termeni de profituri, daca initial o gala de LK atragea 5.000-10.000 de euro din sponsorizari, acum sumele se invart intre 30.000 si 40.000 de euro, a spus Irimia pentru BUSINESS Magazin.

     

    Daca se adauga si cei 25.000 de euro atrasi in medie din vanzarea de bilete la o gala de LK, precum si veniturile din vanzarea drepturilor de televizare si alte forme de publicitate, rezulta urmatoarele: banii obtinuti per total nu numai ca acopera costurile de organizare a galei – undeva intre 50.000-70.000 de euro, conform organizatorului – dar fac din LK „un produs foarte profitabil“, spune Irimia.

     

    Ce face Irimia cu profitul? Acum il reinvesteste in box, sport despre care admite ca deocamdata nu este un business, fiind la inceput de drum. De pilda, gala din 21 iulie a costat 30.000 de euro, din care doar 25.000 au fost acoperiti, spune el. Dar din drepturi de televizare si diverse sponsorizari, a reusit sa obtina un profit de 10.000 de euro.

     

    Numai ca Irimia nu pare descurajat de incasarile din box, vazute prin prisma celor de la LK. Dimpotriva, pe termen lung, boxul profesionist este sportul pe care pariaza promoterul. „Local Kombat s-ar putea sa mai tina 5-6 ani, insa boxul este un sport de cursa lunga, care va dura cateva zeci de ani de acum incolo“, este pronosticul sau. Iar cu boxul nu pleaca de la zero, precizeaza el. „Este un sport care are deja imagine si popularitate in Romania, plus ca plec si cu un avantaj financiar.“

     

    Insa potentialul boxului profesionist nu l-a mirosit numai Irimia. Mai exista un promoter care a cochetat cu organizarea de gale aici si care vrea sa continue ce a inceput. Este vorba despre Cristi Ganescu, care detine Gankor – companie care ofera servicii in boxing management – si care este stabilit in Canada de 22 de ani. Ganescu este si cel care ii impresariaza pe cei mai bine cotati boxeri profesionisti din Romania la ora actuala: Lucian Bute, Adrian Diaconu, Ion Ionut Dan (toti aflati sub contract cu clubul Interbox din Canada, pentru care a luptat si Leonard Doroftei pe vremea cand a devenit campion mondial).

     

    „Deocamdata, eu nu fac bani din box in Romania, dar stiu ca lucrurile se vor schimba“, spunea Cristi Ganescu intr-un interviu de anul trecut. „Asa ca am rabdare si astept. Astept, dar nu stau deoparte“, mai spunea el. Si nu sta deoparte: aflat in Romania in aceasta perioada, Ganescu a pus luna trecuta bazele unei companii de management sportiv, Gankor Events. Iar acum tatoneaza terenul pentru organizarea altor gale. Semn clar ca ringul celor interesati de box se aglomereaza si ca deja a batut gongul intr-o competitie de business de categorie grea.

  • Box pe paine

    Peste o jumatate de milion de romani s-au uitat la gala de box Noaptea Campionilor (21 iulie) transmisa in direct de Pro TV de la Timisoara.

     

    LEADERSHIP: Luand ca target de referinta totalitatea indivizilor din mediul urban, a reiesit ca Pro TV s-a clasat pe locul I in slotul orar al transmisiei galei de box (orele 20.29 – 22.19) cu 4,8 puncte de rating, urmat de Antena 1 cu 4 puncte de rating. In medie, 539.000 de persoane din targetul mentionat s-au uitat la Pro TV in intervalul respectiv. Luand ca referinta targetul de indivizi cu varste cuprinse intre 18-49 de ani din mediul urban, Pro TV s-a clasat pe locul al doilea inregistrand un rating de 3,8 puncte. Pe acest target, Antena 1 a fost lider pe slot cu un rating de 4,3 puncte. In medie, 216.000 de persoane din acest target s-au uitat la Pro TV pe perioada galei.

     

    DUPA VARSTA: 55,2% din indivizii din mediul urban care s-au uitat la televizor la Noaptea Campionilor sunt cu varste cuprinse intre 50-60A ani.

     

    DUPA STUDII: 84,2% din indivizii din mediul urban care au urmarit Noaptea Campionilor au grade sociale C si DE (C – angajati cu studii medii si superioare, dar fara functie de conducere si muncitori calificati; DE – muncitori necalificati si altii).

  • Manusa mea pentru o centura

    Are numai 26 de ani si sanse sa devina campion mondial la box profesionist. „Sper ca in 2007 sa prind un meci de titlu mondial“, a marturisit Lucian Bute – caci despre el este vorba – intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin.

     

    Faptul ca este mai mediatizat in Canada – unde s-a stabilit din 2003 – decat in Romania, are o explicatie: Bute activeaza intr-o tara in care boxul este o institutie in sine. Si in Romania este popular in randul iubitorilor de box, inca de pe vremea cand aducea in tara bronzul mondial la boxul amator, la sfarsitul anilor ‘90 (de la care a migrat spre boxul profesionist in 2003). Iar daca acum este popular, in curand poate deveni o celebritate: Bute si-a propus sa devina campion mondial. Cel mai probabil este un titlu la versiunea WBC, unde Bute este cel mai bine cotat la ora actuala: locul al patrulea mondial (printre alte versiuni de competitii numarandu-se si WBO sau WBA – la aceasta din urma reusind Leonard Doroftei sa obtina centura cu diamante in 2002).

     

    Iar in general – la toate versiunile categoriei supermijlocie (categoria lui) – Lucian Bute este clasat pe locul al noualea mondial conform ESPN, unul dintre cele mai populare canale de sport.

     

    Intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin, pugilistul a marturisit ca „la anul spera sa prinda un meci de titlu mondial“. Iar ambitia sa nu este de nerealizat: in cei trei ani de cariera, el a disputat 17 meciuri si le-a castigat pe toate – dintre care 15 prin knock-out. A obtinut patru centuri nord-americane si intercontinentale, pe care el le califica „drept un pas spre centura cea mare“.

  • Carte de vizita

    VARSTA: 26, necasatorit

    DOMICILIU: Montreal, Canada

    SPORT: Box profesionist

    CATEGORIA: Supermijlocie

    MECIURI: 17 meciuri disputate, 17 castigate – dintre care 15 prin knock-out.

     

    PALMARES IN BOXUL PROFESIONIST: Patru centuri nord-americane si intercontinentale. Este considerat ca fiind al noualea boxeur de categorie la nivel mondial, iar la versiunea WBC, Lucian Bute este cotat al patrulea mondial.

     

    PALMARES IN BOXUL AMATOR: Sapte ani consecutiv (1996-2003) a fost campion national la box. Dublu medaliat cu bronz la Campionatele Mondiale din Buenos Aires (1998) si Houston (1999).

  • Banii romanilor vor lua calea bancilor

    Valoarea banilor depusi de populatie la bancile din Romania va inregistra salturi mai mari in urmatorii ani decat valoarea depozitelor companiilor – asta contrar trendului din regiune. Devin romanii mai economi sau nu au in ce altceva sa-si plaseze banii?

    Depozitele facute de populatie la bancile romanesti vor creste mai rapid decat cele ale companiilor, spre deosebire de majoritatea tarilor central si est-europene, se arata in studiul „Sistemul bancar in Europa Centrala si de Est si rolul jucatorilor internationali“, realizat de UniCredit si Bank Austria Creditanstalt.

     

    Potrivit estimarilor grupului bancar, in Romania intre 2005 si 2008, ritmul de crestere al volumului depozitelor facute de persoane fizice va fi de 18% anual, in timp ce cresterea sumei totale depuse la banci de companii va fi de numai 15% anual. Sa fie acesta efectul lansarii de noi produse bancare sau al lipsei de alternative pentru investitii?

     

    Si una si alta, crede Rasvan Radu, presedintele UniCredit Romania. El remarca faptul ca in tari precum Polonia, Cehia sau Ungaria – piete cu care se compara indeobste Romania – populatia se orienteaza catre investitiile in unitati de fond, mai degraba.

     

    Fondurile de investitii au, deocamdata, o pozitie modesta in randul preferintelor romanilor pentru plasarea banilor. Valoarea totala a activelor nete administrate de fondurile de investitii se ridica la sfarsitul lunii iunie la peste 470 de milioane de lei (circa 133 mil. euro). In schimb, la finalul lui 2005, valoarea depozitelor se ridica la 20 mld. euro, de peste 150 de ori mai mult.

     

    Analistii arata cu degetul spre tarile vecine, spunand ca aceeasi cale o vor urma si plasamentele romanilor. Daca in urma cu cinci ani, fondurile de investitii reprezentau in multe tari din regiunea central-europeana 0,2-0,5% din PIB, in 2005 ajunsesera sa reprezinte mai bine de 8% din PIB.

     

    Dar depozitele raman inca in top si pentru ca bancile continua sa lanseze noi produse de economisire. Cu toate acestea, dobanzile nu vor inregistra salturi la fel de mari. „Dobanzile la depozite vor evolua in functie de inflatie“, spune Radu. Ceea ce inseamna, cel mai probabil, scadere.

     

    Per total, analistii UniCredit spun ca, pana in 2008, volumul depozitelor atrase de bancile din Romania se va majora cu 16% anual, un ritm mai redus decat cel inregistrat in 2000-2005 – 33% pe an. Depunerile la banci s-au majorat ca urmare a cresterii veniturilor, a performantelor economice si a credibilitatii sistemului bancar, spune Mihaela Popescu, economist la UniCredit. „In viitor insa, cresterea va fi incetinita de dezvoltarea produselor alternative de investitii“, completeaza ea. De cealalta parte, si activitatea de creditare va inregistra cresteri solide, in special pe partea de retail.

     

    Intre 2000 si 2005, volumul creditelor acordate populatiei s-a majorat cu aproape 120% in fiecare an „si fiindca s-a plecat de la o baza foarte mica“, recunoaste Popescu. Pana in 2008 ritmul de crestere se va mai calma, dar un plus de 37% anual nu este de lepadat. Si in cazul creditelor pentru companii, evolutia va fi semnificativa, dar mai redusa decat pe segmentul de retail, doar 18% anual. Anul trecut, volumul total al creditelor a fost de circa 17 mld. euro.

     

    Vor intampina bancile probleme din cauza cresterii mult mai rapide a creditelor decat a resurselor atrase? Rasvan Radu nu se arata ingrijorat, mizand pe atragerea de fonduri de la diviziile din alte tari ale grupurilor bancare internationale. In prezent, 88% din sistemul bancar romanesc (inclusiv BCR, aflata in curs de vanzare catre Erste) este controlat de banci internationale. Iar procesul de consolidare va continua, avertizeaza analistii UniCredit.

     

    Cert este ca penetrarea activitatii bancare pe piata romaneasca este in crestere, pe fondul unei evolutii macroeconomice favorabile. In 2005, activele totale ale bancilor romanesti au ajuns la 35 mld. euro, adica 45% din PIB, considerabil mai mult decat in anul anterior, cand indicatorul se ridica la 37% din PIB. Cu toate acestea, Romania este mult sub media regiunii.

     

    Potrivit studiului UniCredit, activele bancilor din Europa Centrala si de Est depasesc 1.100 de miliarde de euro, respectiv 66% din PIB-ul cumulat al celor 17 state analizate. Pana in 2008 insa, se estimeaza ca ponderea activelor bancare din Romania va ajunge la 58% din produsul intern brut, iar piata de retail va fi motorul cresterii – la fel ca in intreaga regiune – si din cauza ca porneste mai de jos.

     

    Din punctul de vedere al profitabilitatii, Romania este o piata foarte interesanta, cu un ritm de crestere al profitului estimat de 11% pe an pana in anul 2008. Ramane insa de vazut cat vor castiga insa si cei care isi vor tine banii la banci.

  • Profituri ridicate

    Profitabilitatea bancilor din Europa Centrala si de Est ramane ridicata, apreciaza studiul UniCredit. Pe un esantion ce cuprinde noua dintre tarile regiunii, cresterea medie* a profiturilor in perioada 2005-2008 a fost de peste 15% anual, ceea ce va face ca peste doi ani totalul profiturilor sa fie de 32 mld. euro, aproape dublu fata de valoarea din 2004.

     

     

    Venit net din dobanzi

    Venit net

    Profit net**

    Bulgaria

    12%

    12%

    13%

    Cehia

    5%

    7%

    7%

    Croatia

    4%

    6%

    10%

    Polonia

    10%

    9%

    10%

    Romania

    10%

    15%

    11%

    Rusia

    24%

    24%

    21%

    Slovacia

    1%

    7%

    9%

    Turcia

    5%

    7%

    14%

    Ungaria

    7%

    9%

    8%

    Medie

    13%

    13%

    15%

     

    *   IN MONEDA LOCALA;

    ** INAINTE DE IMPOZITARE SI REZULTATUL EXCEPTIONAL;

    SURSA: UNICREDIT

  • NY TIMES: North Beverly Park sau orasul interzis de la Hollywood

    North Beverly Park, cea mai exclusivista zona rezidentiala din lume, a fost creata de un cuplu de dezvoltatori acum 16 ani. Un reporter de la „The New York Times“ a reusit sa intre in „bucatica de paradis“ in care jurnalistii nu primesc niciodata drept de intrare.

     

    Cand Irena Medavoy a hotarat sa-si construiasca casa visurilor undeva, mai sus de Beverly Hills, cateva lucruri au fost cu adevarat importante. „Am vrut sa fie primitoare, comoda si informala“, spune ea, inainte de a demonstra cum se transforma livingul intr-o camera de proiectie. La o apasare de buton, un ecran plat de 6 metri latime coboara din tavan si trei boxe rasar din parchet. In celalalt capat al incaperii, o etajera care acopera tot peretele se scufunda, scotand la iveala o camera de proiectie.

     

    Dupa standardele North Beverly Park, bine protejata comunitate in care traiesc Irena Medavoy si sotul ei, producatorul de la Hollywood Mike Medavoy, casa  – care are 1.000 mp – este vazuta drept una fara mari pretentii. Asta pentru ca alte case din aceeasi comunitate – una „foarte privata“, obsedata de securitate, enclava pentru magnati, staruri sportive si de film – sunt si mai mari, aducand mai degraba cu niste mini-hoteluri: 2.000, 3.000 sau chiar, in unele cazuri, peste 4.000 mp.

     

    Intr-o epoca a excesului imobiliar cu sclipiciuri, casele masive nu sunt o noutate. Totusi, scala din Beverly Park este izbitoare, cu case cat niste palate una langa cealalta. Multi vizitatori reactioneaza cu un amestec de mirare si groaza la vederea zonei, in timp ce chiar si in esaloanele superioare ale Hollywood-ului se gasesc oameni care sa considere Beverly Park drept exagerat.

     

    Cum s-a ajuns aici? „Am avut o concentrare de bogati care au devenit si mai bogati si asta a impulsionat constructia acestor case“, spune Joyce Rey, care conduce divizia de imobiliare a Coldwell Banker. Dar mai exista si nevoia de a tine pasul cu vecinii, figuri importante ale elitei showbiz-ului. Eddie Murphy locuieste intr-un complex de 4.180 mp.

     

    In apropiere se afla si casele lui Rod Stewart, Sylvester Stallone, Denzel Washington. Ce tine la un loc membrii acestui club e un nivel stratosferic de bogatie ori faima si o nevoie puternica pentru intimitate. Intr-un oras in care paparazzi misuna ca haitele de caini salbatici, nu veti gasi nici unul in sau macar in apropiere de Beverly Park.

     

    Intr-o comunitate pazita ca asta, ceea ce poate parea prea mult pentru cei din exterior este validat de vecini. „Cand vii aici, vezi ca fiecare isi creeaza propriul mediu inconjurator“, spune Irena Medavoy. „Cel al familiei Stallone e foarte italienesc, cel al lui Denzel este ca un mic Hotel du Cap.“ Rezidentii insista ca paradisul lor ingradit este un cartier adevarat si o comunitate in toata regula – chiar daca una bogata – cu petreceri de Halloween pentru copii, proiectii de filme intre prieteni si petreceri de seara.

     

    „Acesta nu este Versailles-ul si eu nu sunt Maria Antoaneta“, insista Joyce Arad, care se poate sa fi facut aceasta remarca pentru ca locuinta ei, terminata in 2003, este un palat pe trei nivele construit in stilul clasic francez al secolului al XVIII-lea. Bucataria are doua mari spatii pentru gatit cu cate un vas mare de arama, desi Arad marturiseste ca nu prea gateste. Afara exista o eleganta piscina proiectata sa arate ca lacul unui castel, alaturi de alte zone deschise, cu seminee si fantani.

     

    Cultura Beverly Park este una secretomana, chiar paranoida, iar un cuplu de rezidenti care a consimtit sa dea detalii a facut-o sub protectia anonimatului, cerand maxima precautie, pentru a nu starni furia asociatiei de proprietari.

     

    In centrul Beverly Park exista un elaborat parc pentru copii – care de obicei e gol. Intr-adevar, aproape ca nu vezi oameni in Beverly Park, cu exceptia ingrijitorilor, a gradinarilor si a constructorilor. Irena Medavoy, care odinioara repudia obiceiul bogatasilor de a se ascunde dupa garduri, spune acum ca nu ar trai in alta parte. „Nu e nimic in lume care sa se compare cu asta“, spune ea. „E ca Hamptons (locatie de lux din Long Island, langa New York – n.r.), dar cu garduri.“ 

     

    Creat in urma cu 16 ani, North Beverly Park a inceput de la o zona de 100 de hectare de pamant. Un cuplu de dezvoltatori a impartit pamantul in loturi de 8.000 mp, vanzandu-le pe fiecare cu 3,5-6 milioane de dolari (preturile au crescut intre timp). Locatiile – aflate la mai putin de 10 minute de mers cu masina de Rodeo Drive – alaturi de garantia de intimitate, au avut un succes imediat.

     

    Chiar si Brian Adler, unul dintre cei doi dezvoltatori, a fost surprins de marimea caselor. „Cand pui tot ce vrei laolalta – o sala de gimnastica mare, o camera de proiectie mare, sotia vrea un birou, sotul vrea un birou – si apoi frustrarea de a nu folosi locul si pentru un garaj“, ajungi la case masive. Asa a ajuns Adler sa faca un garaj subteran de 930 de metri patrati in ultima casa pe care a construit-o in Beverly Park, o resedinta de 3.250 de metri patrati. Casa a fost vanduta in 2004 pentru 30 de milioane de dolari, cea mai mare suma platita vreodata pentru o casa in Beverly Park. (Adler spune ca i-a fost interzis sa faca publica identitatea cumparatorului.)

     

    Recent, intr-o zi de vineri, Medavoy a pregatit totul pentru filmul si cina saptamanale, organizate in special pentru vecini. In seara respectiva a rulat „Despartiti, dar impreuna“, cu Jennifer Aniston, tocmai lansat in cinematografe, adus proaspat de un mesager de la studiourile Universal. Exista, totusi, si o fata intunecata a Beverly Park, si Jeanette si Robert Bisno – vecinii de vizavi ai familiei Medavoy – au simtit-o.

     

    In 2002, sotii Bisno au fost dati in judecata la Curtea Superioara din Los Angeles de catre Asociatia Proprietarilor de Case din North Beverly Park pentru incalcari ale regulilor comunitatii. Ce facusera sotii Bisno? O problema mare erau portile lor, considerate prea impopotonate. De asemenea, gardul lor viu taiat in forma de dinozauri ajungea in strada si existau si unele probleme cu „instalarea si mentinerea containerelor de gunoi“, potrivit documentelor din justitie.

     

    In schimbul beneficiilor de exceptie – lista exclusivista de vecini, camere de supraveghere, patrule regulate – Beverly Park cere de la rezidentii sai si sa respecte un contract de rezidenta care se intinde pe 70 de pagini.

    In marturia din 2003 a lui Cindy Adler, membra a comitetului de supraveghere arhitecturala si sora lui Brian Adler, portile familiei Bisno au fost acuzate ca sunt prea „de Las Vegas“ pentru Beverly Park. 

     

    Dar principala infractiune a fost instalarea unei sculpturi abstracte de doi metri in fata curtii despre care unii au spus ca reprezinta o femeie intinsa pe spate si cu picioarele in aer. Familia Bisno cumparase sculptura, care se numea „A Bras Ouvert“ sau „Cu bratele deschise“, cu prilejul unei calatorii in Franta. Sculptura se pare ca a ofensat-o pe o puternica membra a asociatiei de proprietari, Christine Hazy, care locuieste peste drum de familia. Intr-un proces de trei saptamani si jumatate in 2004, acuzatiile au curs si multe sensibilitati au fost ranite.

     

    „Rod Stewart si Sylvester Stallone au sau aveau case galbene“ si nu a fost intentata nici o actiune impotriva lor, s-a plans avocatul familiei Bisno. La sfarsit, familia Bisno a pierdut procesul si apelul. Acum a inaintat o cerere de suspendare a deciziei judecatorului. Totusi, exista si un deznodamant fericit pentru cei doi. Familia Bisno era in divort in timpul procesului. Acum, toate acestea par sa fi ramas in urma.

     

    Cei doi si-au cumparat o proprietate mai mare la doua case mai sus de familia Hazy, unde au de gand sa isi construiasca inca o casa de vis. Mai vor ei sa ramana in Beverly Park, avand in vedere neplacerile? „E un loc minunat“, spune Robert Bisno. Cat despre sculptura, pe care o vor lua cu ei, spune el, „speram sa beneficiem de acelasi tratament ca restul vecinilor nostri. Si daca nu, o sa mergem din nou in instanta“. 

     

    Traducerea si adaptarea de Mihai Mitrica

    * Acest articol a fost publicat in The New York Times si este reprodus de BUSINESS Magazin printr-un parteneriat intre cele doua publicatii

    * Articolul poate fi preluat partial/integral numai cu acordul scris al The New York Times

    * Copyright 2006 New York Times News Service