BusinessMagazin

Blog

  • Repere in 2005

    • Repere in 2005

    CASTIGATORI: Societatile de investitii financiare, in special in contextul discutiilor despre ridicarea pragului de detinere.

    LISTARI: Anul nu a adus decat trei noi listari la Bursa de Valori Bucuresti, in ciuda cresterii capitalizarii pietei cu 80%.

    JUCATORI: Ameliorarea ratingurilor Romaniei a stimulat intrarea in forta pe piata a fondurilor straine de investitii, iar investitorii autohtoni s-au inmultit ca efect al randamentului mai bun oferit de Bursa in raport cu alte plasamente.

    • De urmarit in 2006

    CASTIGATORI: Companiile petroliere, dupa un an destul de incert in 2005.

    LISTARI: Este asteptata cotarea la Bursa a unor companii de utilitati, a Fondului Proprietatea si a titlurilor de stat. Pe de alta parte, perfectarea fuziunii BVB-Rasdaq va tria drastic actiunile cotate, multe din companiile care figurau pe Rasdaq urmand sa fie delistate.

    JUCATORI: Intrarea la tranzactionare a unor companii mari si a titlurilor de stat va determina cresterea interesului investitorilor romani si straini pentru Bursa.

  • CREDITE: CADEREA AVALANSEI

    Dupa un 2005 agitat – cu scaderi spectaculoase de dobanzi, cu masuri administrative repetate ale bancii centrale, dar si cu o crestere semnificativa a consumului pe datorie – 2006 se anunta ca un an in care lucrurile va trebui sa se aseze. „Propulsat“ de masurile bancii centrale, leul castiga teren in preferintele romanilor, dupa multa vreme de suprematie a valutelor.

    Dupa un inceput mai degraba „timid“- a se citi  o inertie aproape totala a bancherilor in fata primelor miscarii ale Bancii Nationale -, 2005 a adus primele scaderi importante de dobanzi in piata. Privind inapoi (fara manie), se poate spune ca a fost anul a doua forte care au tras in directii diferite. Prima: banca centrala si ale sale repetate masuri administrative, prin care a urmarit pregatirea terenului pentru liberalizarea contului de capital (in aprilie), dar mai ales pastrarea unui echilibru in fata apetitului fara stavila pentru credite al romanilor. Cea de a doua: bancherii, cei care au incercat (si o vor face si de acum inainte, in mod natural, de altfel) sa isi faca business-ul cat mai profitabil; iar asta inseamna credite cat mai multe (fie ca ii place sau nu bancii centrale) si un „echilibru“ cat mai constant intre dobanzile platite la depozite si cele incasate la credite.

    • Credite

    Vestea buna este ca tendinta de scadere a dobanzilor la creditele in lei este deja un fapt cert si nimeni nu se mai indoieste ca va continua. 2006 va fi, cel mai probabil, un an de reasezare a dobanzilor, in care lupta bancilor pentru clienti se va duce preponderent pe terenul dobanzilor. Scaderea dobanzilor la imprumuturi a adus insa si o puternica reducere, chiar mai semnificativa decat in cazul creditelor, a dobanzilor platite de banci la depozite.

    Nici nu a inceput bine anul si BNR a mai taiat 0,5 procente din dobanda de interventie. Dupa alte sapte scaderi din anul precedent, aceasta miscare a coborat dobanda de interventie a BNR la 16,5%. O valoare destul de greu de imaginat in urma cu un an, cand se situa la 21,25%. Si totusi, la vremea respectiva, „ordinul generalului“ nu a fost executat decat foarte timid de bancheri. Timp de cateva luni, nici una dintre marile banci nu a umblat la dobanzi, preferand sa castige in continuare din diferenta de aproape 14% dintre dobanzile incasate si cele platite.

    Hotararea cu care banca centrala si-a continuat miscarea de reducere a dobanzii de interventie nu putea ramane totusi fara urmari. Astfel ca, dupa primele patru luni ale anului, aproape toate marile institutii financiare romanesti au mai taiat cate 1-2 procente din dobanzile practicate. Reasezarea dobanzilor a fost privita, la vremea respectiva, si ca o consecinta a intrarii in vigoare la inceputul anului a legislatiei care obliga bancile sa afiseze asa-numita dobanda anuala efectiva (DAE). Un cost al creditului care ajungea si pana la 40% – vizibil, de acum – nu putea avea decat un efect negativ asupra clientilor. Legea creditelor de consum, prin care bancilor le-a fost impus sa afiseze la vedere DAE, a starnit, cel putin la inceput, ample dezbateri si nemultumiri. Ce a adus aceasta lege? Practic, de la 1 ianuarie cand a intrat in vigoare, toate institutiile de credit si magazinele care ofera produse in rate au fost obligate sa afiseze, alaturi de dobanda, si celelalte costuri ale creditului, sub forma dobanzii anuale efective. De atunci, DAE nu trebuie sa lipseasca din nici o oferta, grafic de rambursare sau contract pentru credit de consum.

    Scaderea dobanzilor din prima parte a anului nu putea sa ramana insa fara urmari – romanii au inceput sa se inghesuie, inca si mai mult decat in anii precedenti, la ghiseele bancilor, la cele ale magazinelor sau ale societatilor de finantare pentru a lua bani cu imprumut. Iar toate acestea se reflecta si in statistici: daca acum cinci ani creditul neguvernamental, cel care merge catre populatie si companiile private, reprezenta un timid 9,3% din produsul intern brut (PIB), in prezent valoarea acestor imprumuturi a atins 20% din PIB. Pentru finele anului curent, banca centrala estimeaza o pondere si mai mare: 21% din PIB, fata de 17,5% in decembrie 2004. Bani care au mers direct in consum – un consum indreptat mai ales catre bunuri importate, in conditiile in care economia romaneasca nu poate produce inca suficient de mult pentru a acoperi cererea. Astfel ca, pusa in fata unor iminente dezechilibre macroeconomice, banca centrala a intervenit in mod repetat pe piata, incercand sa calmeze cat de cat pofta romanilor de credite.

    Intr-o prima etapa, „atentia“ BNR s-a indreptat inspre bancheri: in februarie 2005, banca nationala decidea aplicarea unei rate de 30% la rezervele obligatorii si pentru pasivele in valuta cu maturitate de peste doi ani atrase efectiv de banci. Obiectivul urmarit – calmarea creditarii in valuta, mult mai ieftina (si mai iubita, pe cale de consecinta, de romani). Efectele? Aproape nule, imprumuturile in valuta consemnand o rata de crestere de 45%, in mai 2005. O a doua interventie a avut loc in luna iulie, cand BNR a solicitat aplicarea ratei de 30% la rezervele obligatorii pentru pasivele in valuta, indiferent de maturitatea lor si de data la care fusesera constituite.

    In acelasi timp, pentru a incuraja creditarea in moneda nationala, banca centrala a decis si reducerea cerintelor pentru rezervele constituite de banci pentru pasivele in lei cu maturitati de pana la doi ani, de la 18% la 16%. Tot in iulie au fost aprobate si noi norme privind conditiile de creditare a populatiei, principala modificare vizand limitarea ratelor lunare – pentru toate creditele atrase – la 40% din veniturile unui solicitant. Astfel, rata creditului si dobanda aferenta tuturor tipurilor de contracte de credit, precum si a altor contracte de aceeasi natura, cum ar fi cele de leasing ori de cumparare de bunuri in rate, nu poate depasi un plafon maxim de 40% din veniturile nete lunare ale solicitantului de credit sau al familiei acestuia. Angajamentele de plata lunare decurgand din credite de consum si imobiliare, indiferent de creditor, nu pot depasi 30%, respectiv 35% din veniturile nete lunare ale solicitantului de credit.

    Dar lucrurile nu s-au schimbat nici asa prea mult. Romanii au continuat sa se imprumute, cu preponderenta in valuta. Motiv pentru care, in septembrie 2005, BNR a decis sa rezolve odata pentru totdeauna problema, stabilind ca bancile pot acorda imprumuturi in valuta in limita a cel mult 300% din fondurile proprii sau capitalul initial detinute de fiecare institutie de credit. Si cum, la data respectiva, procentul era deja depasit de cele mai multe dintre banci, cerinta bancii centrale a echivalat, mai mult decat cu o diminuare, cu o gatuire a creditarii in valuta.

    O masura „barbara“, dupa cum au numit-o unii bancherii atunci cand a fost adoptata, care insa a avut – macar partial – efectele scontate. Dobanzile la lei au scazut puternic si foarte repede. Ceea ce la inceputul anului parea o utopie, se regaseste in oferta tuturor bancilor: dobanzi la lei undeva sub nivelul de 10%. Cand, la inceputul anului, Alpha Bank si ING au au coborat cu dobanzile pentru creditele ipotecare in lei la 13-14%, miscarea a echivalat cu un cutremur pe piata. Dupa primele doua saptamani din octombrie, o astfel de dobanda se situeaza deja in palierul de sus al pietei.

    In portofoliile bancilor au aparut ca peste noapte noi tipuri de credite – pentru consum, pentru masini, pentru case, pentru aproape orice. De aceasta data, toate in lei.  Ulterior, bancherii au gasit rapid solutii pentru a acorda din nou credite in valuta. Pe termen lung, spun ei, masurile bancii centrale nu vor avea efectul dorit. Clientii pot obtine acum mai usor un credit in valuta direct din strainatate. In plus, si bancile isi pot vinde cu usurinta portofoliile de credite in valuta, reintrand astfel in limitele BNR. Pentru alte banci, solutia a fost majorarea capitalului si, implicit, a fondurilor proprii, astfel incat sa se conformeze normelor BNR. Este insa o solutie scumpa pentru banci, care isi vad rentabilitatea capitalului diminuata – lucru deloc pe placul actionarilor. Toate acestea aduc insa costuri mai mari in sistemul bancar – pe care bancherii le vor transfera (cel putin partial) clientilor finali.

    • Depozite

    Reducerea dobanzilor pentru plasamentele in lei a fost, cel putin la inceputul anului, o miscare dorita si urmarita de banca centrala. O miscare absolut necesara in perspectiva liberalizarii contului de capital, care, incepand cu luna aprilie, le-a permis strainilor sa devina jucatori directi pe piata monetara romaneasca. Mai pe romaneste spus, sa faca depozite in lei sau sa cumpere titluri de stat, in conditiile in care dobanzile de pe piata internationala nu depasesc cateva procente, iar plasamentele in lei erau extrem de atractive pentru straini.

    In mod logic, Banca Nationala a facut tot ce a putut pentru a grabi, inainte de orice, reducerea dobanzilor la depozite, pentru a le diminua atractivitatea in comparatie cu pietele vestice. In consecinta, bancile comerciale au ajuns sa remunereze in primele luni ale anului depozitele in lei cu mai putin de 10% pe an, fata de 14-15% in 2004.

    Inceputul lui 2005 a adus bancile in situatia de a fi „inundate“ de prea multi lei. Lei care, daca nu se „misca“ – adica daca nu sunt plasati mai departe in credite -, inseamna pentru banci costuri importante. Iar cum leii nu s-au prea „miscat“ – pentru ca romanii s-au imprumutat preponderent in valuta -, bancile au ramas in „vistierie“ cu leii atrasi de la populatie, in cea mai mare parte, nefolositi. Rezultatul imediat –  un excedent din ce in ce mai mare de lei in piata, pe care l-a plasat, in lipsa unor variante mai profitabile, la BNR, in depozite sau in certificate de depozit. Implicit, bancile n-au mai fost interesate sa atraga alte depozite de la populatie, reducand dobanzile acordate.

    La scaderea dobanzilor platite de banci pentru depozitele in lei a mai contribuit insa si altceva: pentru a-si pastra cat de cat constante marjele de castig, bancherii le-au coborat o data cu dobanzile la credite si pe cele platite pentru economiile in lei. Rezultatul? La inceputul toamnei, cand BNR a redus drastic dobanda si volumul lichiditatilor absorbite de pe piata, dobanzile la depozite in lei au scazut dramatic. S-a ajuns chiar la dobanzi semnificativ sub nivelul inflatiei prognozate, adica dobanzi real negative – pentru prima data in istoria recenta a sistemul bancar romanesc.

    Chiar si dupa ce banca centrala a dat – in noiembrie – semnalul de crestere a dobanzilor, miscarea nu a fost preluata de bancheri si in relatia cu clientii finali. Abia la inceputul lui decembrie, HVB a facut o prima miscare de crestere (timida inca) a dobanzilor la depozite.

  • PIATA DE CAPITAL: SATISFACTII, AGONIE, EXTAZ

    Satisfactii si emotii, extaz, agonie si din nou extaz. Toate acestea le-au trait investitorii la Bursa in 2005, un an care a aratat ca investitiile bursiere sunt o activitate pentru cei cu nervii tari. Cresteri incredibile si corectii dramatice s-au succedat spectaculos, romanii afland pe pielea lor ca la Bursa se poate si pierde la fel de usor cum se poate castiga.

    Acest an a fost, poate, cel mai agitat din istoria Bursei de Valori. A fost un an zbuciumat si plin de invataturi in legatura cu ceea ce inseamna piata de capital“, a afirmat Alin Brendea, directorul de operatiuni al societatii de brokeraj Prime Transaction.

    Tragand linie si facand un bilant al activitatii bursiere in 2005, se poate afirma ca la sfarsit de an ne putem mandri ca avem o piata de capital mai matura si mai puternica. „A fost un an bun din toate punctele de vedere si pentru investitori, si pentru societatile de brokeraj, si pentru piata in ansamblu“, a declarat Bogdan Trandafir, directorul departamentului de analiza al BCR Securities.

    Din punct de vedere al investitorului la Bursa, acest an a fost bun in principal datorita castigurilor obtinute. Indicele de referinta BET, care urmareste evolutia celor mai importante zece titluri de la Bursa de Valori, a inregistrat in 2005 un avans de aproape 60%, iar capitalizarea bursiera s-a apropiat de 16 miliarde de euro. Aceasta crestere, desi nu s-a ridicat la nivelul din 2004, cand Bursa a plusat cu un incredibil 100%, a batut din nou randamentele oferite de celelalte alternative de plasament. Evolutia nu a mai fost insa liniara, ca in anii precedenti, ci a fost caracterizata de suisuri si coborasuri, din care investitorii experimentati au putut castiga mai mult, in timp ce multi dintre investitorii fara experienta n-au reusit castigurile sperate.

    Inceputul de an a adus cresteri spectaculoase la Bursa, pe fondul entuziasmului general generat de introducerea cotei unice. Astfel, in mai putin de doua luni, indicele BET inregistrase o urcare neverosimila de 50%, de peste 3,5 ori mai mult decat randamentul adus intr-un an de un depozit bancar.

    Aceste cresteri au fost urmate insa de corectii severe, care au anulat in mai putin de o luna castigurile din ianuarie si februarie, provocand pierderi substantiale investitorilor care intrasera pe piata pe maximele din februarie. A urmat apoi o perioada de incertitudine, reflectata printr-o stagnare a pietei, cresterile reluandu-se in toamna, o data cu intrarea in piata a unor capitaluri straine importante. „Avand in vedere oscilatiile pietei, acest an a fost foarte bun pentru speculatori si pentru investitorii care realizeaza in mod constant plasamente pe piata de capital“, a spus Brendea.

    Cu un avans mediu de circa 165%, SIF-urile au fost, fara indoiala, actiunile vedeta in 2005. Cel mai mare randament l-au adus actiunile SIF Moldova, cu un avans de 200%, urmate de titlurile SIF Oltenia, cu o crestere de 185%, si de cele ale SIF Muntenia si SIF Banat-Crisana, cu aproape 180%. SIF Transilvania a fost ultima dintre SIF-uri in 2005, cu un randament de „doar“ 100%.

    „Segmentul SIF-urilor a fost clar cel mai dinamic in 2005, datorita faptului ca anul acesta s-au intamplat cele doua lucruri cu impact important asupra SIF-urilor despre care s-a tot discutat in ultimii ani: ridicarea pragului de detinere si privatizarea BCR“, a aratat Brendea. Bancile si companiile farmaceutice au fost, de asemenea, printre cele mai dinamice de la Bursa in acest an, aducand castiguri importante investitorilor. Pe langa rezultatele bune raportate de companiile din aceste domenii, un factor important de crestere l-au reprezentat tranzactiile mari realizate in acest an pe fiecare sector in parte, respectiv privatizarea BCR si preluarea Sicomed de catre Zentiva. Actiunile Bancii Transilvania au oferit in acest an un randament de 140%, luand in considerare si majorarea de capital operata in acest an, iar titlurile BRD – Groupe Société Générale au inregistrat o crestere de aproape 90%.

    In sectorul farmaceutic, cea mai mare crestere au inregistrat-o actiunile Biofarm Bucuresti, cu o crestere de aproape 140%. Schimbarile in structura actionariatului companiei si transferul acesteia de pe RASDAQ pe Bursa au atras un interes ridicat din partea investitorilor pentru aceste titluri. In asteptarea privatizarii, actiunile Antibiotice Iasi au inregistrat o apreciere de 130%, in timp ce preluarea Sicomed de catre compania ceha Zentiva a determinat un avans de circa 106% pentru aceste titluri.

    Companiile din sectorul petrolier, Petrom si Rompetrol Rafinare, nu au adus castigurile pe care le sperau investitorii la inceputul acestui an, in ciuda rezultatelor foarte bune raportate. Actiunile Petrom au castigat de la inceputul anului circa 50%, in timp ce titlurile Rompetrol Rafinare au inregistrat un avans de doar 30%. Petromidia a fost insa una din cele mai volatile actiuni, evolutia ei fiind influentata de scandalurile in care a fost implicat presedintele companiei, Dinu Patriciu. Analistii estimeaza insa ca societatile din sectorul petrolier ar putea reveni in prim-plan anul viitor. „Anul 2005 a fost, fara indoiala, anul SIF-urilor si al bancilor, insa cred ca anul viitor va fi anul companiilor petroliere“, a declarat Bogdan Trandafir.

    Surprizele au venit in acest an din industria producatorilor de tevi. Titlurile Silcotub Zalau au inregistrat o crestere spectaculoasa de 230%, iar actiunile Artrom Slatina au avut un avans de 130%, pe fondul unor rezultate financiare foarte bune. Actiunile celor doua companii nu se afla insa printre actiunile intens tranzactionate de investitori, fiind caracterizate de o lichiditate destul de redusa. Randamente bune au adus in acest an si actiunile companiei de morarit si panificatie Vel Pitar Ramnicu-Valcea, cu o crestere de 87%, precum si cele ale combinatului chimic Oltchim Ramnicu-Valcea, cu un avans de 76%, in timp ce titlurile producatorului de componente auto Compa Sibiu au castigat circa 60%.

    Brokerii considera ca randamentele ridicate oferite in acest an de investitiile la Bursa sunt justificate de rezultatele bune ale companiilor, dar si de intrarile masive de capital in piata. „Cred ca evolutia buna a rezultatelor companiilor din sectoarele petrolier, farmaceutic si financiar-bancar au sustinut cresterea pietei“, a declarat Alin Brendea. „Daca in februarie, preturile erau mari in raport cu rezultatele, acum nu mai par la fel de mari“, a mai precizat el.

    Brokerii si investitorii nu s-au bucurat doar de scumpirea actiunilor, ci si de cresterea lichiditatii. Valoarea medie zilnica a tranzactiilor derulate la Bursa a crescut de circa 3,5 ori in acest an, depasind 8,3 milioane de euro.

    „Aceasta crestere are drept cauza intrarea de bani in piata, atat din partea investitorilor straini, cat mai ales din partea investitorilor romani“, a aratat Bogdan Trandafir. „Scaderea randamentelor din sistemul bancar i-a determinat pe tot mai multi romani sa-si indrepte atentia catre Bursa de Valori, acestia fiind atrasi si de randamentele ridicate oferite de actiunile cotate.“

    Pe de alta parte, imbunatatirea ratingului de tara al Romaniei, apreciata acum drept tara cu risc scazut pentru investitii, a determinat o intrare mai puternica a fondurilor straine de investitii pe piata de capital. Goldman Sachs, BNP Paribas, ING, Julius Baer, Pictet Asset Management sau Raiffeisen sunt doar cateva din numele grele din domeniu care au cumparat actiuni pe piata de capital romaneasca. „In 2005, Bursa a aratat ca este atractiva si pentru investitorii straini si cred ca interesul acestora va continua sa se manifeste. Practic, in acest an s-a conturat clar o masa critica de investitori pe care piata poate conta si in anii urmatori“, a aratat Alin Brendea.

    Totusi, evolutia Bursei in 2005 nu trebuie vazuta doar in nuante de roz. Piata de capital se confrunta in continuare cu o mare problema – lipsa de emitenti noi, care sa sustina dezvoltarea solida a pietei. Practic, capitalizarea Bursei a crescut in acest an cu 80%, in conditiile in care oferta de titluri a ramas aproximativ constanta. In 2005, s-au listat la Bursa doar trei emitenti noi, societatea de intermediere Broker Cluj, producatorul de hartie Vrancart Adjud si retailerul IT&C Flamingo International.

    Marile listari promise de stat, adica intrarea pe Bursa a unor companii importante (Transelectrica, Transgaz, Romgaz, doua filiale Electrica, Aeroportul Henri Coanda, Portul Constanta) si a Fondului Proprietatea, au fost amanate pentru 2006.

    Tot in 2006 este asteptata inceperea tranzactionarii la Bursa a titlurilor de stat. „Avand in vedere evolutia pietei in acest an si interesul in crestere din partea investitorilor pentru piata de capital, cred ca perioada urmatoare este una propice pentru noi listari“, considera Alin Brendea.

    Brokerii se arata in continuare optimisti si asteapta si pentru anul viitor o evolutie buna pe piata de capital, chiar daca nu la fel de agitata ca in 2005. Ei sustin ca atat timp cat piata monetara va oferi randamente in scadere sau chiar stagnante, piata bursiera va atrage in continuare investitori, iar aceasta creeaza premise pentru continuarea trendului de crestere si in anii urmatori.

    Piata obligatiunilor a inregistrat la randul ei unele progrese in 2005, chiar daca, in termeni valorici, aceasta continua sa se situeze foarte departe de piata actiunilor. Ultimul an a aratat o crestere a interesului atat din partea companiilor, cat si din partea consiliilor locale pentru atragerea de finantari prin imprumuturi obligatare.

    In pofida acestei tendinte, valoarea emisiunilor de obligatiuni lansate in acest an s-a situat la un nivel  redus, de sub 55 de milioane de euro, si totodata sub nivelul consemnat in 2004, de 71 de milioane de euro. Totusi, in afara de imprumuturile obligatare lansate pana in prezent, au mai fost aprobate si prospectele preliminare ale altor emisiuni, care ar urca valoarea totala a imprumuturilor de acest gen initiate in acest an peste nivelul din 2004.

    Cea mai mare emisiune de obligatiuni a fost lansata de Banca Transilvania si a avut o valoare de aproximativ 20,8 milioane de euro. Piata secundara a obligatiunilor se confrunta insa cu o lipsa acuta de lichiditate, deoarece majoritatea investitorilor prefera sa pastreze obligatiunile pana la scadenta. Valoarea tranzactiilor cu obligatiuni a fost in 2005 de 27,7 milioane de euro, in scadere cu 60% fata de 2004.


  • Repere in 2005

    • Repere in 2005


    ASTRAL TELECOM: UPC, divizia europeana a grupului american Liberty Global, al treilea mare operator de cablu din lume, a cumparat in aceasta vara compania clujeana de telecomunicatii Astral Telecom pentru 407 milioane de dolari. Printre actionarii anteriori se numarau AIG New Europe Fund, cu o participatie de 25%, si alte fonduri de investitii, totalizand trei sferturi din actiunile Astral. Restul capitalului era detinut de investitori romani.

    SICOMED: Cel mai mare producator roman de medicamente, Sicomed, a fost cumparat de compania ceha Zentiva pentru 200 de milioane de dolari. Circa 51% din actiunile Sicomed erau detinute de Venoma Holdings (un vehicul de investitii detinut in proportii egale de fondurile administrate de GED Capital si Global Finance).

    CREDISSON: Cetelem, divizia de consumer finance a grupului bancar francez BNP Paribas, a cumparat cu 47 de milioane de euro Credisson, cea mai importanta societate autohtona de credite de consum. Vanzatorii au fost omul de afaceri Florin Andronescu (care detinea un pachet de actiuni de 20%) si compania suedeza de investitii Oresa Ventures.

    FLANCO: Oresa a incheiat o a doua tranzactie pe piata romaneasca, chiar pe final de an. Flanco, retailerul de electrocasnice detinut de Oresa Ventures (65%), fondul de investitii DBG Eastern Europe (20%) si fondatorul companiei Florin Andronescu (15%) a fost cumparat de Flamingo International. Vechii actionari vor primi 10-15 milioane de euro cash, plus 30% din actiunile Flamingo.

    DUFA: Fondul de investitii Advent International a achizitionat producatorul roman de vopseluri Dufa, de la actionarii sai romani si germani, pentru 15 milioane de euro.

    ARTIMA: Polish Enterprise Fund V, fond administrat de Enterprise Investors, a cumparat cu 21 de milioane de euro retailerul Artima, o afacere dezvoltata de omul de afaceri Florentin Banu, in parteneriat cu fondul de investitii SEAF Trans-Balkan Romania Fund.

    SIVECO: Enterprise Investors a mai facut o achizitie pe piata romaneasca. In parteneriat cu Intel Capital, EI a cumparat 32,5% din capitalul companiei IT Siveco Romania, in urma unei investitii de 12 milioane de dolari.

  • BANCI: GHICI CINE VINE LA ANUL

    O lupta dura pentru un loc in topul bancar, pentru clientii de retail si pentru extinderea retelelor de sucursale: cam asta a adus 2005, iar urmatorul an nu va face decat sa creasca si mai mult competitia. Mai ales ca ultimele doua banci cu capital de stat vor trece in maini private.

    Fara doar si poate, 2005 va ramane in istorie ca anul celei mai mari privatizari din sistemul bancar autohton – nimeni nu se mai indoieste ca tranzactia prin care BCR va trece in maini private isi va adjudeca acest titlu.
    2005 este si anul in care au fost demarate procedurile de vanzare ale venerabilei Case de Economii si Consemnatiuni. Iar pentru CEC, anul care tocmai se incheie a adus si o modificare de statut, institutia infiintata in anul 1864 printr-o lege initiata de catre Alexandru Ioan Cuza functionand acum ca orice alta banca comerciala. Dupa prima etapa de selectie si retragerea francezilor de la Société Générale, in lupta pentru CEC au mai ramas sase banci internationale. Finalizarea tranzactiei va avea loc cel mai probabil la inceputul anului viitor, autoritatile preferand sa o lase in „stand by“ pana la finalizarea negocierilor pentru BCR.

    Castigatorul acesteia din urma – ales intre austriecii de la Erste Bank si portughezii de la Millennium Banco Comercial Portugues – va fi cunoscut pe 21 decembrie; la fel si pretul platit pentru cele 68% din actiuni scoase de statul roman la vanzare.

    Lupta pentru BCR, a atras in Romania importante grupuri internationale – de la giganti europeni de talia Deutsche Bank sau BNP Paribas la grupuri regionale, precum Erste Bank sau Millennium Banco Comercial Portugues. Pe langa cele patru banci, pe 17 octombrie si-au mai depus ofertele italienii de la Banca Intesa, belgienii de la Dexia si grecii de la Banca Nationala a Greciei.

    Scrisori de intentie depusesera, in septembrie, 11 banci – dar olandezii de ABN AMRO s-au retras dupa doar cateva zile, iar consortiul format din Citigrup Venture Capital International si Texas Pacific Group a fost considerat nepotrivit de partea romana. Dintre cei noua ramasi in cursa s-au mai pierdut pe drum alti doi candidati: belgienii de la Fortis si KBC, care au renuntat sa mearga mai departe.

    Cele doua tranzactii n-au fost insa singurele din sistem. 2005 a fost momentul in care, dupa mai bine de doi ani de discutii si tatonari, omul de afaceri Ion Tiriac a renuntat, in urma unei fuziuni, la controlul asupra Bancii Tiriac. Fostul tenisman a decis ca cea mai buna varianta pentru banca pe care o detinea o reprezinta „maritisul“ cu austriecii de la Bank Austria Creditanstalt.

    Valoarea tranzactiei, anuntata in mai 2005, a fost de 248 de milioane de euro, suma in care au fost incluse si o serie de costuri aditionale de achizitie. Povestea fuziunii nu se opreste insa aici. Tranzactia din Romania se va prelungi si cu integrarea, in urma unei miscari internationale, cu italienii de la Unicredito, rezultand astfel o banca gata sa reclame pozitia a treia in topul bancilor din Romania.

    Lupta pentru un loc in top ten-ul bancilor romanesti va continua, asadar, la fel de acerb si anul viitor. Deja, la jumatatea anului, miscarile in primii zece jucatori au demonstrat o lupta „pe viata si pe moarte“. Jucatori puternici – precum BCR, Raiffeisen, CEC, ING si Bancpost – inregistrau, la data respectiva, ingustari ale cotelor de piata, intr-un sistem bancar ce avea la jumatatea anului active de 29,1 miliarde de euro.

    Si totusi, chiar daca este inca mic, „sectorul bancar (romanesc – n.r.) poate sa creasca de circa zece ori, in urmatorii 15 ani“, crede Axel Miller, presedintele belgienilor de la Dexia, unul dintre jucatorii care s-au inscris atat in cursa pentru BCR, cat si in cea pentru CEC. De altfel, acesta este si motivul pentru care belgienii nu au mai asteptat rezultatul privatizarilor si au venit deja in Romania, deschizandu-si un birou de reprezentare. Pentru moment, si-au fixat ca tinta finantarea municipalitatilor. La randul lor, austriecii de la Erste Bank au spus in repetate randuri ca nu vor renunta cu nici un chip la Romania, chiar si in cazul in care nu vor castiga nici una dintre privatizari. Acestea ar fi doar doua exemple care sustin ideea ca, in viitor, bancile romanesti de mici dimensiuni vor fi la mare cautare.

    Recent, Banca Transilvania, un jucator „de top ten“ ce detine aproximativ 3,4% din activele totale ale sistemului, a fost inclusa printre cele zece companii est-europene cele mai vizate pentru a fi preluate de grupuri occidentale. Iar alaturi de ea se vehiculeaza si nume precum Banca Carpatica, Libra Bank sau alte banci din Romania cu cote de 1-3%. Ne putem, asadar, astepta la o miscare de consolidare in anul ce vine si intr-un ritm chiar mai accentuat decat in acest an. Loc de crestere, a dovedit-o si 2005 si o arata si o simpla privire aruncata statisticilor, mai este din belsug.

    Gradul de bancarizare la noi este unul dintre cele mai scazute din Europa: intermedierea financiara este in Romania de numai 35%, fata de 74% in zona central- si est-europeana  si 206% in zona euro.

  • PUNCT SI DE LA CAPAT

    Pentru piata de electricitate, 2005 a fost mai degraba un an linistit. S-a inaintat in liberalizarea pietei, s-au finalizat privatizarile pentru doua distributii si s-au platit in continuare subventii pentru Termoelectrica. Dar a fost doar linistea dinaintea furtunii care sta sa se dezlantuie.

    Daca autoritatile se tin de cuvant, 2006 va fi un an care nu trebuie ratat de nici unul dintre investitorii dornici sa intre in Romania. Si asta deoarece vor fi scoase la vanzare cele mai profitabile si mai atractive companii pe care acestia ar dori sa le cumpere: Electrica Muntenia Sud (EMS), complexurile energetice din Oltenia sau Romgaz. Iar rezultatele acestor privatizari ne-ar putea aduce in fata Bulgariei, care a primit in 2005 premiul cu coronita pentru cat de bine a stiut sa isi vanda distributiile de electricitate. Mai exact, autoritatile de la Sofia au obtinut 693 de milioane de euro pe 67% din pachetul care includea toate cele sapte companii distribuitoare de energie electrica. Pana acum, cehii de la CEZ au castigat unitatea din vestul tarii, nemtii de la E.ON au intrat pe zona din nord-est, iar compania austriaca EVN a preluat sud-estul Bulgariei. Enel, companie de stat cu probleme de imagine la ea acasa, a pierdut in Bulgaria, in timp ce in Romania a castigat doua distributii (Dobrogea si Banat), pe care a platit un pic peste 100 de milioane de euro, ceea ce ne-a dat o noua bila neagra in comparatie cu Bulgaria. Dar venim din urma.

    Revenind in Romania, EMS este evaluata in piata la un pret de vanzare de cel putin 350 mil. euro, adica exact cat a luat statul roman pe cele patru distributii vandute pana acum. Iar cel tarziu pana in 2007 va trebui finalizate privatizarile la alte trei distributii. Pana una alta, 2005 ne-a mai revigorat putin. Asta pentru ca CEZ si E.ON au intrat si in Romania, preluand distributiile din Oltenia si Moldova. Cei doi au platit 251 de milioane de euro, cea mai mare parte a acestor bani urmand sa fie folosita pentru investitii. Daca e sa adunam aporturile de capital pe care cei doi investitori au anuntat ca urmeaza sa le investeasca in companiile cumparate, ajungem la un total de 170 mil. euro. Dintre care peste 100 de milioane de euro trebuie investite de CEZ (care a platit cel mai bun pret pe o distributie pana acum), iar peste 68 de milioane de euro de E.ON.

    Inspre ce se vor indrepta acesti bani? „Infrastructura, imbunatatirea serviciilor si IT“, spune Henning Probst, reprezentantul E.ON pentru Romania, companie care a intrat in posesia Electrica Moldova. Mai precis, o mai buna relationare cu clientul, o mai buna si mai prompta rezolvare a caderilor (mai rare) de curent si o retea integrata a filialelor, spun investitorii. Iar pentru a dovedi ca planificarea investitiilor este de cursa lunga, acestia tin sa precizeze ca aporturile de capital nu vor fi primele si ultimele investitii. „Pentru urmatorii ani am programat investitii de 10 milioane de euro pe an in aceste domenii“, au declarat oficialii E.ON pentru BUSINESS Magazin. In ceea ce priveste Electrica Oltenia, CEZ a cumparat direct un pachet de 24,62% din actiuni cu 47,4 milioane de euro, iar ulterior a atins o participatie de 51%, in urma unei majorari de capital cu 25.036.265 de actiuni nou emise, la care aportul firmei cehe va fi 103,6 milioane de euro. Martin Roman, presedintele CA si directorul general al CEZ, a promis la preluarea companiei ca Electrica Oltenia va avea si fonduri suplimentare pentru investitii, pe langa cele provenite din majorarea de capital. Daca e sa ne luam dupa faptul ca distributiile romanesti sufera din cauza infrastructurii uzate, piata se poate astepta ca investitiile facute in infrastructura sa se reflecte si in preturi.

    Majoritatea studiilor de specialitate sunt „unanime“ in a vorbi in cazul Romaniei despre o piata caracterizata printr-o dezvoltare precara a infrastructurii electrice, prin insecuritatea alimentarii, lipsa competitiei si a investitiilor. Cum toate acestea „se leaga“, investitorii considera ca prin modernizarea sau refacerea infrastructurii in zonele preluate vor putea demara insasi competitia pe piata electricitatii

    „Investitiile vor duce la ameliorarea infrastructurii, iar in final la o distributie mai eficienta, cu costuri mai mici. Aceste costuri, reflectate in tarifele de distributie si furnizare, vor exercita presiuni concurentiale asupra celorlalte filiale ale Electrica“, spun oficialii CEZ. Astfel, reprezentantii celor doua companii sunt de acord sa isi amortizeze investitiile prin marirea tarifelor, in masura in care Autoritatea Nationala a Reglementarii Energiei (ANRE) le va permite acest lucru. „In nici un caz aceasta nu se va putea intampla prin majorarea tarifelor pentru consumatorii captivi“, a precizat ministrul economiei, Codrut Seres.

    Despre consumatorii industriali nici un cuvintel, deoarece – pana la urma – pentru ei s-a liberalizat piata. Iar acestia vor mai avea de suferit pana la maturizarea pietei, cand preturile se vor aseza si vor putea practica si ei tarife la energie comparabile cu cele ale tarilor vestice. Insa experienta altor state arata ca liberalizarea aduce cu ea o perioada in care tarifele cresc, urmand ca in cativa ani sa se echilibreze. Deocamdata, pretul platit pentru energie de cea mai mare parte din consumatorii eligibili este asemanator cu cel platit de consumatorii captivi. Este drept ca pentru acestia din urma pretul este subventionat. Numai ca, vazute din afara sistemului, lucrurile arata ceva de genul: un consumator casnic autohton plateste aproximativ 70 de euro/MWh, fata de 40 de euro cat scoate din buzunare unul din Cehia.

    Iar daca statul va mai tine preturile in frau pentru o perioada, lucrurile s-ar putea schimba intr-un an, cand liberalizarea totala a pietei va da oportunitatea proprietarilor de distributii sa poata practica adaosuri mai mari. Nu foarte mari, ce-i drept, deoarece si in pietele liberalizate 100% preturile sunt in continuare urmarite de autoritatile de reglementare. Iar o prima consecinta a acestui fapt ar fi aceea ca, in tarile vestice, deocamdata, distributia de electricitate nu mai este privita ca o afacere cu profit sigur si recuperare rapida a investitiei.

    Dar in Romania, distributia e inca profitabila, deoarece competitia nu e dezvoltata, iar infrastructura de transport e una singura si apartine monopolului Electrica.

  • TURISM: DRUMETI IN CALEA NATURII

    Ploi si inundatii, gripa aviara, aprecierea leului, cresterea preturilor la oferta interna. A fost un amalgam nefericit de factori care au facut din 2005 probabil cel mai prost an din istoria postdecembrista a turismului romanesc. 

    Anul incepuse promitator. Sezonul de iarna se prelungise neasteptat de mult, primavara a fost foarte scurta, iar hotelierii si agentiile de turism faceau previziuni pentru cresteri pe litoral, dar si la munte, ca sa pastreze trendul din 2004. Numai ca, pe la jumatatea anului, agentiile au constatat nu doar ca vandusera putin, dar si ca ploile si inundatiile se tineau lant. Dar sperante mai existau, estimandu-se pe atunci ca vanzarile vor lua amploare cu adevarat de pe la sfarsitul lui iunie. Au fost invocate atunci diferite motive, incepand cu prognozele pesimiste ale meteorologilor si incheind cu examenele elevilor si ale studentilor.

    Si toate astea pe un fundal al aprecierii constante a leului, care a facut ca preturile pe litoral (care oricum se majorasera cu aproape 10 procente fata de 2004) sa fie si mai mari. Asta in timp ce aceeasi apreciere a leului ieftinise vacantele externe cu 10-15%, iar tentatia turistilor era oricum mai mare pentru destinatiile din afara granitelor. Urmarea fireasca a fost ca vanzarile agentiilor de turism pe sectorul „extern“ au crescut semnificativ – cu aproape 20% sustin reprezentantii acestora -, in vreme ce incasarile pentru „intern“ au intrat intr-un con de umbra, mai exact au fost mai slabe cu aproximativ 30% decat in 2004.

    Dar de ce s-au scumpit vacantele la mare? Lucia Morariu, presedintele Asociatiei Nationale a Agentiilor de Turism (ANAT), spune ca motivele sunt aceleasi care duc, an de an, la „saltarea“ cu cateva procente a preturilor pe litoral. E adevarat, aprecierea leului reprezinta o particularitate pentru 2005, insa aceasta este doar una dintre piesele unui puzzle mult mai complex. Dincolo de capriciile vremii, hotelierii s-au confruntat cu o crestere semnificativa a tarifelor la consumurile de baza ale unitatilor de cazare (gaz, curent, combustibil, apa, taxe diverse).

    A fost momentul in care au fost aduse din nou in discutie facilitatile de care se bucura investitorii in turism in tari precum Tunisia sau Turcia, in conditiile in care in Romania acestea sunt inexistente, cu exceptia cotei de 9% TVA pentru serviciile de cazare. Un alt motiv, de aceasta data independent de „factorul uman“,  ar fi durata relativ scurta a sezonului estival in comparatie cu alte tari.

    Potrivit statisticilor ANAT, numarul turistilor care au vizitat litoralul in perioada 1 mai – 15 septembrie 2005 a fost cu 10-15 procente mai mic decat in aceeasi perioada a anului trecut. „Scaderea a fost mai accentuata in primavara, dar s-a mai recuperat catre finalul sezonului. Principalele motive ale scaderii sunt vremea nefavorabila, cresterea preturilor la serviciile hoteliere comparativ cu oferta externa, precum si influenta mediului politic“, spunea la un moment dat Nora Lucia Morariu, presedintele Asociatiei Nationale a Agentiilor de Turism.

    Partea proasta, pentru ca un rau nu vine niciodata singur, este ca profiturile scazute ale hotelierilor de pe litoral din aceasta vara vor afecta negativ si investitiile care ar trebui sa aiba loc in hoteluri pana la inceputul noului sezon 2006.

    Vesta de salvare a hotelierilor de pe litoral a fost „week-end-ul la mare“, in dreptul aproape fiecarui sfarsit de saptamana consemnandu-se un grad de ocupare de pana la 90%, fata de o medie de 50% in restul zilelor, in special la Mamaia.

    La munte, in schimb, daca vanzarile au fost mai degraba modeste, o data cu venirea verii au revenit la nivelul celor din anii anteriori, mai exact la grade de ocupare intre 65 si 90%. Cel mai bine au vandut pensiunile si hotelurile din partea de sud a Carpatilor, zona neafectata de inundatii.

    Conform hotelierilor, rationamentul dupa care s-au ghidat turistii a fost simplu: oamenii nu s-au mai dus la mare pentru ca ploua si nu avea nici un sens sa-si petreaca vacanta intr-o camera de hotel. Au preferat in schimb sa mearga la munte, despre care exista mai degraba o perceptie de odihna decat de soare si distractie.

    Cea din urma lovitura din an a fost data hotelierilor din Delta, unde intemperiile lui 2005 nu prea afectasera vanzarile, deoarece acestia se bazau predominant pe turisti straini. Tocmai targetul acesta a fost puternic afectat de descoperirea virusului gripei aviare printre lebedele Maliucului.

    Agentiile de turism au acumulat pierderi de un milion de euro si circa 1.500 de anulari ale rezervarilor facute de turisti, arata datele ANAT. Majoritatea turistilor care au renuntat in toamna la sejururile pe care le planificasera in Romania au provenit (bineinteles) din tari europene (Germania, Marea Britanie, Italia).

    Hotelierii si agentiile spera ca toate nenorocirile care s-au abatut asupra turismului romanesc in 2005 sa nu se reflecte si in vanzarile din 2006. Mai ales in lipsa faimoaselor facilitati care sa permita prelungirea sezonului estival pe litoral. Si, dupa cum spunea un agent de vanzari al unei agentii de turism, turismul estival romanesc devine atat de neprofitabil incat s-ar putea sa dispara cu totul.

  • Repere in 2005

    • Repere in 2005

    PRIVATIZARI: Cehii de la CEZ si germanii de la E.ON au finalizat preluarea a doua dintre distributiile Electrica – Oltenia, respectiv Moldova.
    LIBERALIZARE: Piata de electricitate s-a deschis pana la 83%, desi acest grad de liberalizare trebuia atins abia in iulie 2006.
    COMPETITIE: A crescut numarul de furnizori si au inceput sa se contureze companii de furnizare concurente cu Electrica. Insa, desi piata e deschisa in proportie de 83% de la 1 iulie, mai putin de jumatate din consumul de pe piata libera a fost distribuit de furnizorii alternativi. 

    • De urmarit in 2006

    COMPETITIE: Vedeta anului va fi Electrica Muntenia Sud, a carei privatizare a inceput deja si pentru care se lupta 10 companii cu profil foarte bun pe piata internationala.
    LIBERALIZARE: Romania va trebui sa „prinda ritmul“ pietei liberalizate si sa tranzactioneze din ce in ce mai multa energie pe piata libera. Teoretic, piata va fi total liberalizata de la 1 ianuarie 2007, dar este posibil ca acest lucru sa se intample si mai devreme.
    PRODUCTIE: Alte privatizari asteptate in 2006 sunt complexele energetice din Oltenia (Rovinari, Turceni si Craiova). Catre acestea se uita aproape toti investitorii care au venit in Romania pentru privatizarea EMS.

  • CAT SA FIE CURSUL?

    Un curs de schimb dictat de piata, dar incurajat din cand in cand de banca centrala prin „mici ticalosii“ – dupa cum spunea recent chiar guvernatorul BNR, Mugur Isarescu. Asta a adus anul 2005 in materie de evolutie a leului, dar si multa agitatie, necunoscute si semne de intrebare.

    E liber si nu prea: si pe viitor, banca centrala va continua sa influenteze cursul de schimb pentru a evita fluctuatii exagerate, fara a adopta insa o politica de flotare libera a monedei nationale. Declaratia ii apartine guvernatorului BNR, Mugur Isarescu, si  a venit la inceputul lunii noiembrie, creionand, de fapt, un an viiitor la fel de agitat ca si cel care tocmai se incheie.

    Anul a inceput in forta pe piata valutara: doar in primele doua saptamani din ianuarie moneda nationala s-a apreciat in raport cu euro cu aproape 5%. O variatie care depasea castigul (de 3,5%) obtinut de leu pe intreg anul 2004. O luna mai tarziu, banca centrala si-a inceput pregatirile pentru mult asteptata (si temuta) liberalizarea a contului de capital. La vremea respectiva, cumpararile de valuta de 600 de milioane de euro din 15 si 16 februarie au avut un ecou puternic in piata interbancara – atat de puternice incat guvernatorul a iesit  cu declaratii si explicatii publice. „Nu avem un nivel de curs de aparat“, spunea Isarescu atunci, vorbind totusi de un camp de variatie. Tot in februarie la rampa ieseau si reprezentantii exportatorilor, cerand demiterea conducerii BNR. Motivul? „Modul defectuos in care a gestionat evolutia cursului de schimb“ – aprecierea leului lovind serios activitatea exportatorilor.

    Dar banca centrala avea nevoie, in perspectiva deschiderii contului de capital, de impredictibilitate. Iar „a spune ca urmarim un nivel de curs echivaleaza cu o invitatie catre alte capitaluri, de natura preponderent speculativa, de a intra in piata“, explicau in prag de aprilie oficialii BNR. Cu aprecierea monedei nationale s-au mai luptat insa si alte tari care au aderat la Uniunea Europeana. Astfel, banca centrala a Cehiei nu a mai intervenit in piata valutara incepand din 2002, iar zlotul polonez a castigat peste 22% fata de euro, din mai 2004 pana un an mai tarziu.

    In iunie, dealerii bancilor anticipau pentru ultima jumatate a anului o volatilitate mai accentuata a pietei. Volatilitate care nu a intarziat prea mult sa apara: in iulie, cinci saptamani de apreciere a leului au fost intrerupte de numai trei ori, generand un castig de circa 4,4 puncte procentuale in raport cu euro. Si asta dupa ce, timp de patru luni la rand, sub 3,6 lei noi pentru un euro nu s-a prea trecut.

    Septembrie prinde leul mult mai puternic (castigase deja mai bine de 11% in fata monedei europene), dar si mai greu de anticipat cum va evolua. Tot atunci a venit insa si avertismentul BNR: leul s-a intarit deja „nerealist de mult“ in raport cu principalele valute de referinta, iar „substanta leului si castigurile de productivitate“ nu mai sustin o astfel de tendinta. Cu toate ca pe termen lung leul va continua sa se aprecieze in mod real, „pentru moment „aprecierea nominala a leului este o aberatie de proportii, chiar periculoasa“, spunea Isarescu la vremea respectiva. Motiv pentru care, pentru a incetini tendinta de apreciere excesiva a leului, BNR a continuat sa-si faca simtita prezenta pe piata valutara in mod curent, cumparand masiv valuta, potrivit dealerilor.

    In octombrie insa cumpararile de valuta ale BNR s-au restrans semnificativ, in conditiile in care piata a consemnat o cerere mai mare de valuta. Lucru care, in final, a dus la o depreciere a leului cu aproape trei puncte, la finele lui octombrie, un euro valorand 3,6255 lei noi. Ce va urma? Nici chiar guvernatorul Isarescu nu stie, potrivit propriilor spuse, „unde se va opri cursul“.

  • Repere in 2005

    • Repere in 2005

    TENDINTE: Industria hoteliera s-a dezvoltat in 2005 in doua directii: intrarea de noi lanturi internationale in marile orase si constructia de hoteluri cu capacitati mici de cazare, la munte.

    RETELE:  Anul acesta a intrat in Romania lantul hotelier spaniol NH Hoteles (cu doua hoteluri, in Timisoara si Bucuresti), iar lanturile Ibis si Golden Tulip s-au extins.

    DRACULA: Mitul contelui vampir a atras la Poiana Brasov investitori britanici, din domeniul chimiei, care au deschis „Acasa la Dracula“, o miniatura de patru stele a castelului de la Bran.

    PREMIERA:  Anul acesta s-a deschis primul complex de cinci stele din zona Tulcea, Delta Nature Resort. 

    • De urmarit in 2006

    PERSPECTIVE: Planurile anuntate de operatori pentru 2006 nu sunt deloc modeste. O trecere in revista a acestora dezvaluie imaginea unei Romanii cu orase intesate de turisti si oameni de afaceri, cu un litoral in agonie si cu cresteri in zona balneo.

    NOVOTEL: In sfarsit, dupa mai bine de doi ani de asteptari, inaugurarea proiectului Novotel va avea loc in cea de-a doua parte a anului viitor.

    RECORD: Proprietarii hotelurilor Confort din Capitala vor incepe in 2006 lucrarile la un hotel cu 1.000 de camere, care ar putea deveni cel mai mare din zona Balcanilor.

    ADIO, VALURI:  Dupa ce in 2005 unii hotelieri din statiunile de pe litoral au renuntat la capacitatile de cazare, se asteapta ca si la anul sa fie scoase la vanzare noi hoteluri.