BusinessMagazin

Blog

  • Ce pretentii are un brand de lux

    Producatorii de lux stiu ca, inainte de orice, imaginea este cea care face toti banii. Identitatea unei marci se regaseste in toate straturile afacerii, de la locatia magazinului pana la cele mai marunte detalii.

     

    Prin vara lui 2004 mass-media scriau ca francezii de la Givenchy tatoneaza piata din Romania. Intr-adevar, o reprezentanta a companiei a venit la Bucuresti pentru a cauta o locatie potrivita pentru un magazin propriu. Dar aglomeratia si inghesuiala din marile centre comerciale ale Capitalei au facut-o sa strambe din nas.

     

    Practic, industria luxului din Romania este concentrata pe doua artere ale Bucurestiului: Calea Victoriei si Calea Dorobantilor. Dar, spune Oliver Petcu, managing partner la firma specializata in industria luxului CPP Management Consultants, nici macar acestea nu corespund intru totul standardelor internationale, lezand adesea imaginea brandurilor plasate aici.

     

    Ce inseamna, de fapt, standarde internationale? Din punctul de vedere al lui Mike Costache, country manager al Maserati Romania, raspunsul la aceasta intrebare are mai degraba valentele unui exercitiu retoric. „In Vest nu s-ar scrie niciodata un articol despre cum trebuie sa arate un magazin de lux. Oamenii pur si simplu stiu ca el trebuie sa arate intr-un anumit fel“, explica el.

     

    La Maserati, lucrurile sunt clare. Showroom-ul de pe Calea Dorobanti a fost inaugurat acum trei ani, in urma unei investitii de aproape 650.000 de euro. Pe o suprafata de 210 metri patrati sunt expuse trei-patru modele care costa impreuna in jur de 450.000 de euro. Mobila a fost importata din Turcia, iar panourile de prezentare a accesoriilor au fost produse in Italia la costuri de 5.000 – 6.000 de euro bucata. Locatia nu este intru totul ideala, recunoaste Costache, chiar daca se afla pe una din principalele artere ale Bucurestiului, in vecinatatea altor branduri cu greutate precum Rovere Mobili sau Honda. „Lipsa unei parcari proprii si cladirile urate din jur nu sunt pe placul conducerii de la centru. A gasi locul potrivit in Bucuresti este aproape imposibil.“ Maserati Romania a vandut 40 de masini in ultimii trei ani, iar Costache spune ca ritmul de crestere a vanzarilor s-a intensificat vizibil in ultimele luni.

     

    Vanzari bune a avut si Helvetansa, despre care Petcu de la CPP Management Consultants spune ca are unul dintre putinele magazine din Romania care respecta standardele internationale in domeniu. Compania a investit 220.000 de euro in magazinul de 73 de metri patrati, deschis acum cinci ani pe Calea Victoriei. 

     

    „Avem in jur de 600 – 800 de ceasuri, peste 200 de bijuterii si minimum 150 de accesorii care pot fi admirate pe tavi de catifea, lemn sau piele“, spune directorul general Adrian Stoican. Chiar si pentru un magazin cu parchet de stejar si mese din lemn masiv, cum este cel al Helvetansa, locatia are un rol esential. „Initial am inchiriat peste 60 de metri patrati la World Trade Center. Am renuntat insa la spatiu, pentru ca locatia nu era un pol de atractie pentru clienti. Atunci am invatat ca ceasurile nu se vand in centre comerciale“, marturiseste Stoican. Iar de atunci incoace a batut record dupa record.

     

    „In ianuarie am vandut un ceas Audemars Piguet cu 80.000 de euro.“ Recordul celui mai scump ceas vandut de Helvetansa a fost detinut anterior de o piesa Vacheron Constantine – 47.000 de euro, in 2003. Pe de alta parte, exista branduri care mizeaza tocmai pe notorietatea centrelor comerciale. Complexul Feeria Shopping Center din Baneasa, bunaoara, a fost inchiriat in totalitate cu sase luni inainte de inaugurare. Unul dintre chiriasi este Sephora, un magazin de produse de frumusete, cosmetice si parfumuri, parte a portofoliului Louis Vuitton – Moët Hennessy (LVMH). Brandul a fost adus in Romania de grupul elen Marinopoulos, care detine in sistem de franciza si magazinele Beauty Shop si Marks & Spencer.

     

    Georgios Betchavas, director de dezvoltare internationala, spune ca investitia s-a ridicat la un milion de euro, adaugand ca magazinul are marimea „ideala“, de 300 de metri patrati. Amenajarea respecta in detaliu standardul international al marcii, produsele fiind distribuite strategic, pe standuri si in functie de locatie. Magazinul mai are sase masute speciale unde clientele pot fi machiate gratuit. Ele beneficiaza totodata si de consiliere pentru ingrijirea tenului si a pielii. „Pentru noi conteaza modul de prezentare, spatiile goale si calitatea investitiei“, a continuat Betchavas. Cat priveste viitorul afacerii in Romania, el este optimist: „Pregatim zece noi magazine Sephora in urmatorii trei ani. Investitiile vor depinde de suprafata magazinelor“.

     

    Tot in Feeria Shopping Center si-au deschis un magazin si francezii de la L’Occitane, marca adusa in Romania de cei de la Sensiblu. Lucia Ciuhureanu, brand manager L’Occitane, spune ca Sensiblu a investit 200.000 de euro in deschiderea primului magazin si amenajarea a trei cornere in farmaciile sale, in 2005. „Anul acesta investitia se va dubla, targetul fiind sa inauguram inca doua magazine, inclusiv cel deschis deja in Feeria, la care se adauga alte doua cornere in farmacii.“

     

    Suprafata unui magazin L’Occitane trebuie sa fie de minimum 30 de metri patrati, iar tot ce inseamna vopsea, gresie, faianta, mobilier sau instalatii de iluminat este importat din Franta. Fiecare magazin are cel putin trei angajati, din care doi sunt consultanti pentru produse, special pregatiti prin training-uri in fiecare luna. Indiferent de numele firmei, calitatea serviciilor trebuie sa se ridice la cea a produselor, completandu-se reciproc. „Training-ul angajatilor poate dura intre o luna si trei luni“, spune Petcu, enumerand criteriile de selectie: fluenta in minim doua limbi de circulatie internationala, aspectul fizic, maniera de prezentare si atentia la detalii. „Salariul unui vanzator intr-un magazin de lux poate fi de zece ori mai mare decat cel al unuia dintr-un mass market. Sunt incluse aici si sistemele de bonificatie in functie de vanzari.“

     

    Tot la capitolul cheltuieli, din cate spune Petcu de la CPP Management Consultants, decorarea unui magazin de lux in sistem de franciza costa intre 2.000 si 4.000 de euro pe metru patrat, suma in care intra toate dotarile, de la prize la cabine de proba, sisteme de iluminat, covoare si mobilier. Totodata, magazinele trebuie sa aiba si elemente de decor distinctive, care sunt schimbate la cel mult doi ani. „De exemplu, clanta usilor de la magazinele Valentino este dintr-o sticla de Murano special confectionata pentru acesta marca de lux“, explica Petcu. Yves Saint Laurent are ca element distinct al magazinelor sale in 2005-2007 canapelele si covoarele din piele de ponei. Casa Bottega Veneta are peretii tapetati in piele, in timp ce marmura si sticla neagra domina interiorul magazinelor Gucci. Totodata, designerii aleg cu atentie aranjamentele florale, muzica ambientala si esentele din magazine. Iar cabinele de proba sunt adevarate budoare, cu spatii largi, canapele comode si rafturi.

     

    Revenind la vizita pe care Virginie Michel de la Givenchy a facut-o in 2004 in Bucuresti, se spune ca ea n-ar fi ezitat sa eticheteze drept „bazar“ unul dintre cele mai bine cotate centre comerciale din Capitala. „Marile centre comerciale din Bucuresti sunt de nivel mediu. Prezenta restaurantelor de tip fast food si a supermarketurilor pune clar aceasta eticheta“, spune Petcu.

     

    Daca lucrurile nu s-au schimbat prea mult in ultimii doi ani la nivel de spatii comerciale, semnalul de alarma ar putea veni din partea clientilor. Consumatorul roman de lux, considera Petcu, este tot mai educat prin expunerea la mijloacele media si in urma calatoriilor peste hotare. In plus, romanii cu bani isi fac cumparaturile in magazinele de lux din Milano sau Paris, „unde sunt atrasi si de imaginea si ambientul acestora“.

     

    Intrebarea care se naste in loc de concluzie este cat timp va mai trece pana cand acestia vor incepe sa sanctioneze lacunele magazinelor de lux din Bucuresti. In fond, luxul se plateste.

  • Ce pretentii are un brand de lux

    Producatorii de lux stiu ca, inainte de orice, imaginea este cea care face toti banii. Identitatea unei marci se regaseste in toate straturile afacerii, de la locatia magazinului pana la cele mai marunte detalii.

     

    Prin vara lui 2004 mass-media scriau ca francezii de la Givenchy tatoneaza piata din Romania. Intr-adevar, o reprezentanta a companiei a venit la Bucuresti pentru a cauta o locatie potrivita pentru un magazin propriu. Dar aglomeratia si inghesuiala din marile centre comerciale ale Capitalei au facut-o sa strambe din nas.

     

    Practic, industria luxului din Romania este concentrata pe doua artere ale Bucurestiului: Calea Victoriei si Calea Dorobantilor. Dar, spune Oliver Petcu, managing partner la firma specializata in industria luxului CPP Management Consultants, nici macar acestea nu corespund intru totul standardelor internationale, lezand adesea imaginea brandurilor plasate aici.

     

    Ce inseamna, de fapt, standarde internationale? Din punctul de vedere al lui Mike Costache, country manager al Maserati Romania, raspunsul la aceasta intrebare are mai degraba valentele unui exercitiu retoric. „In Vest nu s-ar scrie niciodata un articol despre cum trebuie sa arate un magazin de lux. Oamenii pur si simplu stiu ca el trebuie sa arate intr-un anumit fel“, explica el.

     

    La Maserati, lucrurile sunt clare. Showroom-ul de pe Calea Dorobanti a fost inaugurat acum trei ani, in urma unei investitii de aproape 650.000 de euro. Pe o suprafata de 210 metri patrati sunt expuse trei-patru modele care costa impreuna in jur de 450.000 de euro. Mobila a fost importata din Turcia, iar panourile de prezentare a accesoriilor au fost produse in Italia la costuri de 5.000 – 6.000 de euro bucata. Locatia nu este intru totul ideala, recunoaste Costache, chiar daca se afla pe una din principalele artere ale Bucurestiului, in vecinatatea altor branduri cu greutate precum Rovere Mobili sau Honda. „Lipsa unei parcari proprii si cladirile urate din jur nu sunt pe placul conducerii de la centru. A gasi locul potrivit in Bucuresti este aproape imposibil.“ Maserati Romania a vandut 40 de masini in ultimii trei ani, iar Costache spune ca ritmul de crestere a vanzarilor s-a intensificat vizibil in ultimele luni.

     

    Vanzari bune a avut si Helvetansa, despre care Petcu de la CPP Management Consultants spune ca are unul dintre putinele magazine din Romania care respecta standardele internationale in domeniu. Compania a investit 220.000 de euro in magazinul de 73 de metri patrati, deschis acum cinci ani pe Calea Victoriei. 

     

    „Avem in jur de 600 – 800 de ceasuri, peste 200 de bijuterii si minimum 150 de accesorii care pot fi admirate pe tavi de catifea, lemn sau piele“, spune directorul general Adrian Stoican. Chiar si pentru un magazin cu parchet de stejar si mese din lemn masiv, cum este cel al Helvetansa, locatia are un rol esential. „Initial am inchiriat peste 60 de metri patrati la World Trade Center. Am renuntat insa la spatiu, pentru ca locatia nu era un pol de atractie pentru clienti. Atunci am invatat ca ceasurile nu se vand in centre comerciale“, marturiseste Stoican. Iar de atunci incoace a batut record dupa record.

     

    „In ianuarie am vandut un ceas Audemars Piguet cu 80.000 de euro.“ Recordul celui mai scump ceas vandut de Helvetansa a fost detinut anterior de o piesa Vacheron Constantine – 47.000 de euro, in 2003. Pe de alta parte, exista branduri care mizeaza tocmai pe notorietatea centrelor comerciale. Complexul Feeria Shopping Center din Baneasa, bunaoara, a fost inchiriat in totalitate cu sase luni inainte de inaugurare. Unul dintre chiriasi este Sephora, un magazin de produse de frumusete, cosmetice si parfumuri, parte a portofoliului Louis Vuitton – Moët Hennessy (LVMH). Brandul a fost adus in Romania de grupul elen Marinopoulos, care detine in sistem de franciza si magazinele Beauty Shop si Marks & Spencer.

     

    Georgios Betchavas, director de dezvoltare internationala, spune ca investitia s-a ridicat la un milion de euro, adaugand ca magazinul are marimea „ideala“, de 300 de metri patrati. Amenajarea respecta in detaliu standardul international al marcii, produsele fiind distribuite strategic, pe standuri si in functie de locatie. Magazinul mai are sase masute speciale unde clientele pot fi machiate gratuit. Ele beneficiaza totodata si de consiliere pentru ingrijirea tenului si a pielii. „Pentru noi conteaza modul de prezentare, spatiile goale si calitatea investitiei“, a continuat Betchavas. Cat priveste viitorul afacerii in Romania, el este optimist: „Pregatim zece noi magazine Sephora in urmatorii trei ani. Investitiile vor depinde de suprafata magazinelor“.

     

    Tot in Feeria Shopping Center si-au deschis un magazin si francezii de la L’Occitane, marca adusa in Romania de cei de la Sensiblu. Lucia Ciuhureanu, brand manager L’Occitane, spune ca Sensiblu a investit 200.000 de euro in deschiderea primului magazin si amenajarea a trei cornere in farmaciile sale, in 2005. „Anul acesta investitia se va dubla, targetul fiind sa inauguram inca doua magazine, inclusiv cel deschis deja in Feeria, la care se adauga alte doua cornere in farmacii.“

     

    Suprafata unui magazin L’Occitane trebuie sa fie de minimum 30 de metri patrati, iar tot ce inseamna vopsea, gresie, faianta, mobilier sau instalatii de iluminat este importat din Franta. Fiecare magazin are cel putin trei angajati, din care doi sunt consultanti pentru produse, special pregatiti prin training-uri in fiecare luna. Indiferent de numele firmei, calitatea serviciilor trebuie sa se ridice la cea a produselor, completandu-se reciproc. „Training-ul angajatilor poate dura intre o luna si trei luni“, spune Petcu, enumerand criteriile de selectie: fluenta in minim doua limbi de circulatie internationala, aspectul fizic, maniera de prezentare si atentia la detalii. „Salariul unui vanzator intr-un magazin de lux poate fi de zece ori mai mare decat cel al unuia dintr-un mass market. Sunt incluse aici si sistemele de bonificatie in functie de vanzari.“

     

    Tot la capitolul cheltuieli, din cate spune Petcu de la CPP Management Consultants, decorarea unui magazin de lux in sistem de franciza costa intre 2.000 si 4.000 de euro pe metru patrat, suma in care intra toate dotarile, de la prize la cabine de proba, sisteme de iluminat, covoare si mobilier. Totodata, magazinele trebuie sa aiba si elemente de decor distinctive, care sunt schimbate la cel mult doi ani. „De exemplu, clanta usilor de la magazinele Valentino este dintr-o sticla de Murano special confectionata pentru acesta marca de lux“, explica Petcu. Yves Saint Laurent are ca element distinct al magazinelor sale in 2005-2007 canapelele si covoarele din piele de ponei. Casa Bottega Veneta are peretii tapetati in piele, in timp ce marmura si sticla neagra domina interiorul magazinelor Gucci. Totodata, designerii aleg cu atentie aranjamentele florale, muzica ambientala si esentele din magazine. Iar cabinele de proba sunt adevarate budoare, cu spatii largi, canapele comode si rafturi.

     

    Revenind la vizita pe care Virginie Michel de la Givenchy a facut-o in 2004 in Bucuresti, se spune ca ea n-ar fi ezitat sa eticheteze drept „bazar“ unul dintre cele mai bine cotate centre comerciale din Capitala. „Marile centre comerciale din Bucuresti sunt de nivel mediu. Prezenta restaurantelor de tip fast food si a supermarketurilor pune clar aceasta eticheta“, spune Petcu.

     

    Daca lucrurile nu s-au schimbat prea mult in ultimii doi ani la nivel de spatii comerciale, semnalul de alarma ar putea veni din partea clientilor. Consumatorul roman de lux, considera Petcu, este tot mai educat prin expunerea la mijloacele media si in urma calatoriilor peste hotare. In plus, romanii cu bani isi fac cumparaturile in magazinele de lux din Milano sau Paris, „unde sunt atrasi si de imaginea si ambientul acestora“.

     

    Intrebarea care se naste in loc de concluzie este cat timp va mai trece pana cand acestia vor incepe sa sanctioneze lacunele magazinelor de lux din Bucuresti. In fond, luxul se plateste.

  • Un profit colateral

    Pe piata distribuitorilor de telefoane mobile si accesorii, lucrurile se misca dupa principiul selectiei naturale. Cei mari ii inghit pe cei mici, si tot ei vorbesc despre extindere si diversificarea ofertei. Ce se afla in spatele acestor declaratii?

     

    Distributia de telefoane mobile si servicii de telefonie incepe sa semene cu o zona de razboi. Un razboi in care, deocamdata, s-au folosit pe post de munitie declaratii de intentie, numele grele ale pietei anuntand schimbari importante de strategie. Euro-GSM, retailer de telefonie mobila fondat de doi antreprenori din Cluj-Napoca, a facut deja, la sfarsitul lunii martie, un anunt care a starnit rumoare: achizitionarea lantului de 23 de magazine al competitorilor de la Digital GSM, o miscare in urma careia a devenit lider al pietei din perspectiva dimensiunilor retelei.

     

    Rivalii de la Germanos – ani la rand numarul unu pe piata distributiei de telefoane si servicii de telefonie mobila prepay si postpaid – au ripostat imediat, anuntand ca si-au propus dublarea numarului de magazine prin achizitionarea concurentilor mici.

     

    Singurii care au afisat o atitudine rezervata sunt cei de la Avenir Telecom, compania care detine pe piata romaneasca retelele Internity si Global Net. „Vrem sa crestem organic. Pentru moment nu mai vrem sa facem achizitii“, explica Petrut Stoica, managing director la Avenir Telecom. Grupul francez a intrat pe piata romaneasca acum sapte ani, prin achizitionarea companiei Global Net a omului de afaceri Liviu Nistoran. Ulterior, francezii au continuat sa joace pe cartea achizitiilor, cumparand reteaua Goldstern. Astazi, Avenir Telecom detine in Romania 64 de magazine sub marca Internity (dealer Cosmote) si 35 Global Net (dealer Vodafone).  

     

    Rationamentul distribuitorilor care continua sa faca achizitii sau negociaza cu investitori financiari pentru a accelera extinderea retelei de magazine este simplu: sa profite cat mai mult din cresterea pietei. Totusi, ritmul de crestere al acesteia ar putea sa inceapa sa scada, daca ar fi sa facem o comparatie cu anii trecuti. Daca in decurs de trei ani rata de penetrare a crescut cu 25-30%, analistii sunt de parere ca dupa depasirea pragului de 75% ritmul va fi mult mai lent. Cresterea organica si cresterea agresiva sunt, asadar, doua strategii aplicabile simultan pe aceeasi piata. Rata de penetrare a telefoniei mobile se cifreaza acum la putin peste 60% din populatia Romaniei. Teoretic, mai e loc de crestere pana la 100% si chiar peste – vezi cazul Cehiei.

     

    Insa distributia de telefoane mobile sau fixe si de cartele preplatite sau de abonamente nu este singura miza. Odata construita o retea, aceasta poate vinde si alte produse conexe business-ului principal. Largind sfera discutiei, retailerii din domeniul farmaceutic au facut deja o prima schimbare. Dupa o lunga perioada in care au vandut doar medicamente, retelele de farmacii si-au orientat oferta si inspre zona cosmeticelor si a produselor de igiena.

     

    Iar despre diversificare vorbesc acum si retailerii de telefonie. Germanos a introdus un nou concept de magazin, in care produsele pot fi testate de catre utilizatori. „Pana la sfarsitul anului vom aplica acest concept tuturor magazinelor Germanos din Romania“, spune Aris Karoussos, director general al Germanos Romania. Totodata, compania a comunicat ca noul concept presupune si extinderea gamei de produse inspre multimedia, mai exact aparate foto digitale si accesorii. La o miscare similara se gandesc si cei de la Avenir Telecom, insa nu pentru anul in curs. Deocamdata, grupul si-a diversificat portofoliul magazinelor din Maria Britanie, Franta si Benelux.

     

    „Diversificarea gamei este una din prioritati“, spune si Sorin Stoica, presedinte si actionar in cadrul grupului Dasimpex. „Vom lansa in principalele magazine din tara servicii de televiziune digitala si studiem in continuare si alte oportunitati.“ Legat de extinderea retelei, Stoica declara la sfarsitul anului trecut pentru Ziarul Financiar ca vrea o retea de 200 de magazine pana la finele lui 2006, iar pana in 2009 sa creasca la 350. Momentan, Dasimpex are doar 43 de magazine, iar cresterea spectaculoasa pe care o anticipeaza antreprenorul ar fi posibila numai prin atragerea unui fond de investitii in companie.

     

    De altfel, Dasimpex se afla in negocieri pentru atragerea unei investitii de ordinul milioanelor de dolari. Dasimpex nu este insa prima companie din piata care s-a gandit sa includa in actionariatul sau un fond de investitii. Sorin Ilovici, director general si actionar la Turbo GSM, deja a facut acest pas inca de acum patru ani, cand atras in companie fondul de investitii SEAF. Acum, reteaua Turbo GSM nu surprinde atat prin dimensiune (aproximativ 40 de magazine), cat prin modelul promovat. „Vindem atat telefoane mobile, cat si produse si accesorii foto. Avem si laboratoare de fotografie“, explica Sorin Ilovici, directorul Turbo GSM.

     

    Pentru a fi profitabila, distributia de telefonie trebuie facuta in volume mari, intrucat, adaosurile comerciale fiind mici (circa 15%), nivelul profitului net nu poate depasi 5% din venituri. De altfel, cele cinci procente par sa reprezinte un nivel maxim. Germanos, bunaoara, a obtinut anul trecut venituri de aproape 98 mil. euro, iar profitul net a fost de 4,9 mil. euro. Iar acesta este un caz fericit, pentru ca numele mici au un nivel al profitabilitatii mult mai scazut. Oricum, companiile multinationale (Germanos sau Avenir Telecom) beneficiaza de sinergiile de grup – daca e sa folosim o expresie din jargonul de business, adica retete de promovare, know-how, training-ul personalului, insa nu neaparat investitii. De exemplu, cei de la Avenir Telecom declara ca se dezvolta cu bani proprii sau cu fonduri atrase de la institutii financiare din Romania.

     

    Prin urmare, remediul profitabilitatii reduse poate veni din diversificarea gamei de produse distribuite si imbunatatirea nivelului serviciilor, care pot insemna si o organizare mai buna a spatiilor de vanzare. Si tot dupa un model de imprumut – de data asta din retailul de electronice si electrocasnice – companiile se orienteaza tot mai mult catre marile centre comerciale si hypermarketuri

     

    Chiar daca marjele sunt mici, distributia de telefonie mobila nu este un business care sa treaca neobservat de investitori. Numai vanzarile de terminale de telefonie se cifreaza la 700-800 de milioane de euro pe an. Numarul mare de achizitii dintr-un domeniu este un semn ca piata functioneaza si ca se apropie de maturitate, iar retailerii de telefonie din Romania au venituri din mai multe surse: abonamente si cartele prepay, accesorii etc. In plus, ei vand atat prin magazine proprii, cat si prin dealeri, reselleri sau direct la companii.

     

    De vreme ce romanii fac parte din categoria clientilor care isi cumpara telefoane mobile mai scumpe decat le permite bugetul si cum moda se schimba repede in domeniu, e de anticipat ca vanzarile nu vor intra prea curand in impas. O previziune pe care o au in minte si companiile care fac achizitii, si operatorii care se cosmetizeaza pentru o eventuala tranzactie, si fondurile care isi pun banii la bataie.

  • Un profit colateral

    Pe piata distribuitorilor de telefoane mobile si accesorii, lucrurile se misca dupa principiul selectiei naturale. Cei mari ii inghit pe cei mici, si tot ei vorbesc despre extindere si diversificarea ofertei. Ce se afla in spatele acestor declaratii?

     

    Distributia de telefoane mobile si servicii de telefonie incepe sa semene cu o zona de razboi. Un razboi in care, deocamdata, s-au folosit pe post de munitie declaratii de intentie, numele grele ale pietei anuntand schimbari importante de strategie. Euro-GSM, retailer de telefonie mobila fondat de doi antreprenori din Cluj-Napoca, a facut deja, la sfarsitul lunii martie, un anunt care a starnit rumoare: achizitionarea lantului de 23 de magazine al competitorilor de la Digital GSM, o miscare in urma careia a devenit lider al pietei din perspectiva dimensiunilor retelei.

     

    Rivalii de la Germanos – ani la rand numarul unu pe piata distributiei de telefoane si servicii de telefonie mobila prepay si postpaid – au ripostat imediat, anuntand ca si-au propus dublarea numarului de magazine prin achizitionarea concurentilor mici.

     

    Singurii care au afisat o atitudine rezervata sunt cei de la Avenir Telecom, compania care detine pe piata romaneasca retelele Internity si Global Net. „Vrem sa crestem organic. Pentru moment nu mai vrem sa facem achizitii“, explica Petrut Stoica, managing director la Avenir Telecom. Grupul francez a intrat pe piata romaneasca acum sapte ani, prin achizitionarea companiei Global Net a omului de afaceri Liviu Nistoran. Ulterior, francezii au continuat sa joace pe cartea achizitiilor, cumparand reteaua Goldstern. Astazi, Avenir Telecom detine in Romania 64 de magazine sub marca Internity (dealer Cosmote) si 35 Global Net (dealer Vodafone).  

     

    Rationamentul distribuitorilor care continua sa faca achizitii sau negociaza cu investitori financiari pentru a accelera extinderea retelei de magazine este simplu: sa profite cat mai mult din cresterea pietei. Totusi, ritmul de crestere al acesteia ar putea sa inceapa sa scada, daca ar fi sa facem o comparatie cu anii trecuti. Daca in decurs de trei ani rata de penetrare a crescut cu 25-30%, analistii sunt de parere ca dupa depasirea pragului de 75% ritmul va fi mult mai lent. Cresterea organica si cresterea agresiva sunt, asadar, doua strategii aplicabile simultan pe aceeasi piata. Rata de penetrare a telefoniei mobile se cifreaza acum la putin peste 60% din populatia Romaniei. Teoretic, mai e loc de crestere pana la 100% si chiar peste – vezi cazul Cehiei.

     

    Insa distributia de telefoane mobile sau fixe si de cartele preplatite sau de abonamente nu este singura miza. Odata construita o retea, aceasta poate vinde si alte produse conexe business-ului principal. Largind sfera discutiei, retailerii din domeniul farmaceutic au facut deja o prima schimbare. Dupa o lunga perioada in care au vandut doar medicamente, retelele de farmacii si-au orientat oferta si inspre zona cosmeticelor si a produselor de igiena.

     

    Iar despre diversificare vorbesc acum si retailerii de telefonie. Germanos a introdus un nou concept de magazin, in care produsele pot fi testate de catre utilizatori. „Pana la sfarsitul anului vom aplica acest concept tuturor magazinelor Germanos din Romania“, spune Aris Karoussos, director general al Germanos Romania. Totodata, compania a comunicat ca noul concept presupune si extinderea gamei de produse inspre multimedia, mai exact aparate foto digitale si accesorii. La o miscare similara se gandesc si cei de la Avenir Telecom, insa nu pentru anul in curs. Deocamdata, grupul si-a diversificat portofoliul magazinelor din Maria Britanie, Franta si Benelux.

     

    „Diversificarea gamei este una din prioritati“, spune si Sorin Stoica, presedinte si actionar in cadrul grupului Dasimpex. „Vom lansa in principalele magazine din tara servicii de televiziune digitala si studiem in continuare si alte oportunitati.“ Legat de extinderea retelei, Stoica declara la sfarsitul anului trecut pentru Ziarul Financiar ca vrea o retea de 200 de magazine pana la finele lui 2006, iar pana in 2009 sa creasca la 350. Momentan, Dasimpex are doar 43 de magazine, iar cresterea spectaculoasa pe care o anticipeaza antreprenorul ar fi posibila numai prin atragerea unui fond de investitii in companie.

     

    De altfel, Dasimpex se afla in negocieri pentru atragerea unei investitii de ordinul milioanelor de dolari. Dasimpex nu este insa prima companie din piata care s-a gandit sa includa in actionariatul sau un fond de investitii. Sorin Ilovici, director general si actionar la Turbo GSM, deja a facut acest pas inca de acum patru ani, cand atras in companie fondul de investitii SEAF. Acum, reteaua Turbo GSM nu surprinde atat prin dimensiune (aproximativ 40 de magazine), cat prin modelul promovat. „Vindem atat telefoane mobile, cat si produse si accesorii foto. Avem si laboratoare de fotografie“, explica Sorin Ilovici, directorul Turbo GSM.

     

    Pentru a fi profitabila, distributia de telefonie trebuie facuta in volume mari, intrucat, adaosurile comerciale fiind mici (circa 15%), nivelul profitului net nu poate depasi 5% din venituri. De altfel, cele cinci procente par sa reprezinte un nivel maxim. Germanos, bunaoara, a obtinut anul trecut venituri de aproape 98 mil. euro, iar profitul net a fost de 4,9 mil. euro. Iar acesta este un caz fericit, pentru ca numele mici au un nivel al profitabilitatii mult mai scazut. Oricum, companiile multinationale (Germanos sau Avenir Telecom) beneficiaza de sinergiile de grup – daca e sa folosim o expresie din jargonul de business, adica retete de promovare, know-how, training-ul personalului, insa nu neaparat investitii. De exemplu, cei de la Avenir Telecom declara ca se dezvolta cu bani proprii sau cu fonduri atrase de la institutii financiare din Romania.

     

    Prin urmare, remediul profitabilitatii reduse poate veni din diversificarea gamei de produse distribuite si imbunatatirea nivelului serviciilor, care pot insemna si o organizare mai buna a spatiilor de vanzare. Si tot dupa un model de imprumut – de data asta din retailul de electronice si electrocasnice – companiile se orienteaza tot mai mult catre marile centre comerciale si hypermarketuri

     

    Chiar daca marjele sunt mici, distributia de telefonie mobila nu este un business care sa treaca neobservat de investitori. Numai vanzarile de terminale de telefonie se cifreaza la 700-800 de milioane de euro pe an. Numarul mare de achizitii dintr-un domeniu este un semn ca piata functioneaza si ca se apropie de maturitate, iar retailerii de telefonie din Romania au venituri din mai multe surse: abonamente si cartele prepay, accesorii etc. In plus, ei vand atat prin magazine proprii, cat si prin dealeri, reselleri sau direct la companii.

     

    De vreme ce romanii fac parte din categoria clientilor care isi cumpara telefoane mobile mai scumpe decat le permite bugetul si cum moda se schimba repede in domeniu, e de anticipat ca vanzarile nu vor intra prea curand in impas. O previziune pe care o au in minte si companiile care fac achizitii, si operatorii care se cosmetizeaza pentru o eventuala tranzactie, si fondurile care isi pun banii la bataie.

  • Liderii pietei

    Companie

    Numar de magazine

    Venituri (2005, mil. euro)

    Euro-GSM

    111

    peste 100

    Germanos

    104

    97,9

    Avenir Telecom

    100*

    80

    Dasimpex

    43

    17

     

    *64 de magazine Internity. Restul au brandul Global Net

    Sursa: companiile

  • Liderii pietei

    Companie

    Numar de magazine

    Venituri (2005, mil. euro)

    Euro-GSM

    111

    peste 100

    Germanos

    104

    97,9

    Avenir Telecom

    100*

    80

    Dasimpex

    43

    17

     

    *64 de magazine Internity. Restul au brandul Global Net

    Sursa: companiile

  • REAL ESTATE: De ce nu scad preturile apartamentelor vechi?

    Pentru prima data dupa 1990, blocurile comuniste sunt concurate mai serios de suratele lor capitaliste. Dezvoltatorii imobiliari anunta din ce in ce mai multe complexuri rezidentiale de mari dimensiuni, amplasate mai aproape de periferie, care nu se mai adreseaza exclusiv cumparatorilor cu bani multi. Concurenta ar trebui sa aduca scaderi de preturi. Nu? Nu inca.

     

    Parca in nici un an nu a fost atat de activa piata imobiliara din Romania ca in 2006. Si daca in anii precedenti, se vorbea de investitii masive in cladiri de birouri sau in terenuri, apartamentele sunt acum noua vedeta. Si in Bucuresti, si in orasele mari se anunta aproape saptamanal cate un nou proiect de complex rezidential.

     

    Iar avalansa de noi apartamente care se vor construi, potrivit anunturilor, in urmatorii doi-trei ani ar trebui sa mai potoleasca totusi cererea din ce in ce mai mare de locuinte. Odata cu cererea, si cresterea preturilor din ultimii ani ar urma sa fie calmata, sunt de parere unii dintre observatorii pietei. Analistii Euroest Invest, de exemplu, preconizeaza o scadere a preturilor pentru apartamentele din blocurile comuniste, bazandu-se pe „avalansa de noi proiecte imobiliare si numarul mare de blocuri noi si scaderea cererii pentru vechile apartamente, foarte scumpe“.

     

    Alti analisti sunt insa sceptici si spun ca deocamdata numarul locuintelor noi ce vor fi livrate pe piata este inca mult mai mic decat nevoia. Pe de alta parte, apartamentele noi sunt totusi, de multe ori, considerabil mai scumpe decat locuintele comparabile ca suprafete si locatie.

     

    Nu in ultimul rand, durata de executie a complexelor rezidentiale e un dezavantaj pentru cumpara-tori. Ce-i drept, se construieste din ce in ce mai mult, dar mai este pana cand va fi acoperita toata cererea. Potrivit unui studiu al Asociatiei Romane a Agentiilor Imobiliare (ARAI), proiectele rezidentiale de blocuri pentru clasa medie ce vor fi lansate in urmatorii doi ani vor depasi jumatate de milion de metri patrati. Cele 50 de hectare „vor putea asigura in jur de 7.000 de unitati locative, necesarul pentru Bucuresti fiind de minimum 50.000“, arata studiul citat. Alte estimari merg spre 8.500-9.000 de apartamente ce vor fi livrate pe piata pana la sfarsitul lui 2008, dar previziunile cele mai moderate arata ca nevoia de locuinte noi depaseste 20.000.

     

    E deci greu de crezut ca preturile vor scadea, cum s-au grabit sa anunte unii observatori ai pietei. Influenta va fi mai degraba marginala, dat fiind ca, uneori, preturile apartamentelor noi se apropie de cele ale celor vechi. Ca urmare, in cativa ani, „ne asteptam la o stagnare a preturilor pentru apartamentele vechi“, apreciaza Razvan Iorgu din cadrul departamentului rezidential al Eurisko.

     

    Pe de alta parte, chiar daca preturile anuntate par apropiate, nu intotdeauna pot fi comparate. In cazul apartamentelor in blocuri noi, se comunica pretul pe metrul patrat construit. Suprafata construita include si spatiile comune (in cota parte), garajul (daca exista), terasele. In general, apartamentele din blocurile vechi se vand cam la acelasi pret pe metrul patrat, dar pe metrul patrat util – adica spatiul efectiv locuibil.

     

    In medie, preturile din blocurile vechi au ajuns in prezent cam la 1.000 de euro pe metrul patrat util. 1.000 euro/mp – de aceasta data construit – este de altfel nivelul la care s-au anuntat mai multe proiecte noi, ce se adreseaza romanilor cu venituri medii. In unele cazuri chiar, preturile anuntate initial sunt chiar mai jos decat acest nivel, vehiculandu-se tarife de 700-800 euro/mp. Dar, in functie de caracteristicile proiectului, suprafata construita poate fi mai mare cu 20-25% sau mai mult decat cea utila.

     

    Astfel ca pentru un apartament anuntat la 1.000 de euro pe metrul patrat, pretul pentru suprafata utila devine 1.200-1.300 euro/mp. La aceasta suma, in cazul constructiilor noi, se adauga taxa pe valoarea adaugata, adica un plus de 19%. Ceea ce face ca un apartament nou sa devina aproape cu 50% mai scump decat unul cu suprafete similare, in aceeasi zona, spun analistii imobiliari. Si asta chiar in conditiile in care developerii – care mult timp s-au adresat numai populatiei cu venituri mari si foarte mari – incearca acum sa profite de dorinta tot mai mare a clasei medii de a-si cumpara apartamente situate in oras, nu in afara lui, la preturi cat de cat comparabile cu cele din blocurile vechi.

     

    De exemplu, in cazul proiectului West Park, dezvoltat de Rom Canada Group in cartierul Militari din Bucuresti, preturile pentru apartamente variaza intre 70.000 de euro si 103.000 de euro, fara TVA, potrivit presedintelui Mike Yuval. In Militari, potrivit anunturilor postate pe www.imobiliare.ro, preturile pentru apartamentele de 2 si 3 camere (cum sunt cele din West Park), variaza intre 20.000 si 80.000 de euro.

     

    Avantajele unui apartament in constructii noi justifica un pret ceva mai ridicat. Insa este o diferenta mare intre cele mai ieftine locuinte dintr-un proiect nou si apartamente comparabile ca suprafata, din acelasi cartier. Practic, cu un buget de 60.000 de euro nu poate fi cumparat nici un apartament intr-o cladire noua in Bucuresti. Iar persoanele care dispun de o suma apropiata de cei 60.000 de euro nu pot decat sa-si cumpere o locuinta intr-un bloc vechi.

     

    Mai mult decat atat, multe dintre proiectele anuntate exista deocamdata doar pe hartie. In acest an, vor fi finalizate putine apartamente. Iar cei care doresc sa se mute curand raman tot cu varianta blocurilor construite inainte de ‘90. De aceea, este greu de crezut ca preturile apartamentelor vechi va scadea chiar si cand lucrarile la aceste proiecte vor incepe. Este de notorietate pe piata imobiliara ca nu toate investitiile anuntate se realizeaza in termenele stabilite, iar unele nu se realizeaza deloc.

     

    Totusi, unii analisti cred ca noile proiecte care urmeaza sa fie finalizate pana la sfarsitul lui 2007 vor reusi sa echilibreze macar partial raportul dintre cerere si oferta dupa o perioada de cel putin trei ani de cresteri spectaculoase ale preturilor pe piata rezidentiala. Incepand din 2003, preturile apartamentelor din blocurile vechi au crescut exponential, ajungandu-se ca pentru o locuinta care la finele lui 2002 putea fi cumparata cu 10-12.000 de dolari sa se ceara acum 40-50.000 de euro. Aceasta echilibrare nu va insemna insa o stagnare a preturilor, ci mai degraba o crestere mai moderata. Majorarile sunt provocate de scumpirea materialelor de constructii, dar si a fortei de munca, pe de-o parte, si de dificultatea gasirii unor parcele de teren potrivite pentru dezvoltari rezidentiale si cresterea preturilor la terenuri, pe de alta.

     

    De altfel, tendinta de crestere se observa inclusiv in cazul proiectelor noi. Lansate la preturi „promotionale“, apartamentele din noile complexe sunt deja mai scumpe, desi cladirile nu sunt inca terminate. In cazul Central Park, complex dezvoltat in zona Stefan cel Mare de grupul Niro, preturile au plecat de la circa 1.000 euro/mp in mai anul trecut, cand a fost lansat pe piata. In primele luni ale acestui an, apartamentele se vindeau deja la aproape 1.400 euro/mp, potrivit Irinei Albu, din cadrul Colliers International, promotoarea exclusiva a proiectului.

     

    Nici comparatia cu vecinii din Europa Centrala si de Est nu este favorabila ieftinirii locuintelor. In Budapesta, Varsovia sau Praga, preturile apartamentelor variaza intre 1.200 si 5.000 de euro pe metrul patrat, in functie de locatie, dotari si finisaje. In Romania sunt intre 700 si 2.500 de euro pe metrul patrat. Deci, cel putin se vor dubla in urmatorii trei-cinci ani, spunea pentru BUSINESS Magazin Bogdan Georgescu, directorul general al Colliers. Limitand comparatia la apartamentele in cladiri noi destinate clasei medii, un ungur plateste intre 1.200 si 1.700 euro/mp, iar catre aceste niveluri tind si preturile din Romania.

     

    Pentru moment, in pofida unor previziuni si mai ales a asteptarilor cumparatorilor, preturile apartamentelor nu au scazut si nici nu se intrevad modificari majore in timp scurt. Aparitia proiectelor noi poate provoca totusi o relativa stagnare pe piata apartamentelor din blocurile comuniste.

     

    Pe un termen mai lung, analistii cred ca preturile apartamentelor noi vor continua sa creasca, in timp ce locuintele din blocurile vechi se vor ieftini, dar scaderile de pret nu vor fi dramatice si nu se va reveni la nivelul de acum trei ani.

  • REAL ESTATE: De ce nu scad preturile apartamentelor vechi?

    Pentru prima data dupa 1990, blocurile comuniste sunt concurate mai serios de suratele lor capitaliste. Dezvoltatorii imobiliari anunta din ce in ce mai multe complexuri rezidentiale de mari dimensiuni, amplasate mai aproape de periferie, care nu se mai adreseaza exclusiv cumparatorilor cu bani multi. Concurenta ar trebui sa aduca scaderi de preturi. Nu? Nu inca.

     

    Parca in nici un an nu a fost atat de activa piata imobiliara din Romania ca in 2006. Si daca in anii precedenti, se vorbea de investitii masive in cladiri de birouri sau in terenuri, apartamentele sunt acum noua vedeta. Si in Bucuresti, si in orasele mari se anunta aproape saptamanal cate un nou proiect de complex rezidential.

     

    Iar avalansa de noi apartamente care se vor construi, potrivit anunturilor, in urmatorii doi-trei ani ar trebui sa mai potoleasca totusi cererea din ce in ce mai mare de locuinte. Odata cu cererea, si cresterea preturilor din ultimii ani ar urma sa fie calmata, sunt de parere unii dintre observatorii pietei. Analistii Euroest Invest, de exemplu, preconizeaza o scadere a preturilor pentru apartamentele din blocurile comuniste, bazandu-se pe „avalansa de noi proiecte imobiliare si numarul mare de blocuri noi si scaderea cererii pentru vechile apartamente, foarte scumpe“.

     

    Alti analisti sunt insa sceptici si spun ca deocamdata numarul locuintelor noi ce vor fi livrate pe piata este inca mult mai mic decat nevoia. Pe de alta parte, apartamentele noi sunt totusi, de multe ori, considerabil mai scumpe decat locuintele comparabile ca suprafete si locatie.

     

    Nu in ultimul rand, durata de executie a complexelor rezidentiale e un dezavantaj pentru cumpara-tori. Ce-i drept, se construieste din ce in ce mai mult, dar mai este pana cand va fi acoperita toata cererea. Potrivit unui studiu al Asociatiei Romane a Agentiilor Imobiliare (ARAI), proiectele rezidentiale de blocuri pentru clasa medie ce vor fi lansate in urmatorii doi ani vor depasi jumatate de milion de metri patrati. Cele 50 de hectare „vor putea asigura in jur de 7.000 de unitati locative, necesarul pentru Bucuresti fiind de minimum 50.000“, arata studiul citat. Alte estimari merg spre 8.500-9.000 de apartamente ce vor fi livrate pe piata pana la sfarsitul lui 2008, dar previziunile cele mai moderate arata ca nevoia de locuinte noi depaseste 20.000.

     

    E deci greu de crezut ca preturile vor scadea, cum s-au grabit sa anunte unii observatori ai pietei. Influenta va fi mai degraba marginala, dat fiind ca, uneori, preturile apartamentelor noi se apropie de cele ale celor vechi. Ca urmare, in cativa ani, „ne asteptam la o stagnare a preturilor pentru apartamentele vechi“, apreciaza Razvan Iorgu din cadrul departamentului rezidential al Eurisko.

     

    Pe de alta parte, chiar daca preturile anuntate par apropiate, nu intotdeauna pot fi comparate. In cazul apartamentelor in blocuri noi, se comunica pretul pe metrul patrat construit. Suprafata construita include si spatiile comune (in cota parte), garajul (daca exista), terasele. In general, apartamentele din blocurile vechi se vand cam la acelasi pret pe metrul patrat, dar pe metrul patrat util – adica spatiul efectiv locuibil.

     

    In medie, preturile din blocurile vechi au ajuns in prezent cam la 1.000 de euro pe metrul patrat util. 1.000 euro/mp – de aceasta data construit – este de altfel nivelul la care s-au anuntat mai multe proiecte noi, ce se adreseaza romanilor cu venituri medii. In unele cazuri chiar, preturile anuntate initial sunt chiar mai jos decat acest nivel, vehiculandu-se tarife de 700-800 euro/mp. Dar, in functie de caracteristicile proiectului, suprafata construita poate fi mai mare cu 20-25% sau mai mult decat cea utila.

     

    Astfel ca pentru un apartament anuntat la 1.000 de euro pe metrul patrat, pretul pentru suprafata utila devine 1.200-1.300 euro/mp. La aceasta suma, in cazul constructiilor noi, se adauga taxa pe valoarea adaugata, adica un plus de 19%. Ceea ce face ca un apartament nou sa devina aproape cu 50% mai scump decat unul cu suprafete similare, in aceeasi zona, spun analistii imobiliari. Si asta chiar in conditiile in care developerii – care mult timp s-au adresat numai populatiei cu venituri mari si foarte mari – incearca acum sa profite de dorinta tot mai mare a clasei medii de a-si cumpara apartamente situate in oras, nu in afara lui, la preturi cat de cat comparabile cu cele din blocurile vechi.

     

    De exemplu, in cazul proiectului West Park, dezvoltat de Rom Canada Group in cartierul Militari din Bucuresti, preturile pentru apartamente variaza intre 70.000 de euro si 103.000 de euro, fara TVA, potrivit presedintelui Mike Yuval. In Militari, potrivit anunturilor postate pe www.imobiliare.ro, preturile pentru apartamentele de 2 si 3 camere (cum sunt cele din West Park), variaza intre 20.000 si 80.000 de euro.

     

    Avantajele unui apartament in constructii noi justifica un pret ceva mai ridicat. Insa este o diferenta mare intre cele mai ieftine locuinte dintr-un proiect nou si apartamente comparabile ca suprafata, din acelasi cartier. Practic, cu un buget de 60.000 de euro nu poate fi cumparat nici un apartament intr-o cladire noua in Bucuresti. Iar persoanele care dispun de o suma apropiata de cei 60.000 de euro nu pot decat sa-si cumpere o locuinta intr-un bloc vechi.

     

    Mai mult decat atat, multe dintre proiectele anuntate exista deocamdata doar pe hartie. In acest an, vor fi finalizate putine apartamente. Iar cei care doresc sa se mute curand raman tot cu varianta blocurilor construite inainte de ‘90. De aceea, este greu de crezut ca preturile apartamentelor vechi va scadea chiar si cand lucrarile la aceste proiecte vor incepe. Este de notorietate pe piata imobiliara ca nu toate investitiile anuntate se realizeaza in termenele stabilite, iar unele nu se realizeaza deloc.

     

    Totusi, unii analisti cred ca noile proiecte care urmeaza sa fie finalizate pana la sfarsitul lui 2007 vor reusi sa echilibreze macar partial raportul dintre cerere si oferta dupa o perioada de cel putin trei ani de cresteri spectaculoase ale preturilor pe piata rezidentiala. Incepand din 2003, preturile apartamentelor din blocurile vechi au crescut exponential, ajungandu-se ca pentru o locuinta care la finele lui 2002 putea fi cumparata cu 10-12.000 de dolari sa se ceara acum 40-50.000 de euro. Aceasta echilibrare nu va insemna insa o stagnare a preturilor, ci mai degraba o crestere mai moderata. Majorarile sunt provocate de scumpirea materialelor de constructii, dar si a fortei de munca, pe de-o parte, si de dificultatea gasirii unor parcele de teren potrivite pentru dezvoltari rezidentiale si cresterea preturilor la terenuri, pe de alta.

     

    De altfel, tendinta de crestere se observa inclusiv in cazul proiectelor noi. Lansate la preturi „promotionale“, apartamentele din noile complexe sunt deja mai scumpe, desi cladirile nu sunt inca terminate. In cazul Central Park, complex dezvoltat in zona Stefan cel Mare de grupul Niro, preturile au plecat de la circa 1.000 euro/mp in mai anul trecut, cand a fost lansat pe piata. In primele luni ale acestui an, apartamentele se vindeau deja la aproape 1.400 euro/mp, potrivit Irinei Albu, din cadrul Colliers International, promotoarea exclusiva a proiectului.

     

    Nici comparatia cu vecinii din Europa Centrala si de Est nu este favorabila ieftinirii locuintelor. In Budapesta, Varsovia sau Praga, preturile apartamentelor variaza intre 1.200 si 5.000 de euro pe metrul patrat, in functie de locatie, dotari si finisaje. In Romania sunt intre 700 si 2.500 de euro pe metrul patrat. Deci, cel putin se vor dubla in urmatorii trei-cinci ani, spunea pentru BUSINESS Magazin Bogdan Georgescu, directorul general al Colliers. Limitand comparatia la apartamentele in cladiri noi destinate clasei medii, un ungur plateste intre 1.200 si 1.700 euro/mp, iar catre aceste niveluri tind si preturile din Romania.

     

    Pentru moment, in pofida unor previziuni si mai ales a asteptarilor cumparatorilor, preturile apartamentelor nu au scazut si nici nu se intrevad modificari majore in timp scurt. Aparitia proiectelor noi poate provoca totusi o relativa stagnare pe piata apartamentelor din blocurile comuniste.

     

    Pe un termen mai lung, analistii cred ca preturile apartamentelor noi vor continua sa creasca, in timp ce locuintele din blocurile vechi se vor ieftini, dar scaderile de pret nu vor fi dramatice si nu se va reveni la nivelul de acum trei ani.

  • INTERNET: Cit te costa sa navighezi online fara sa dai peste reclame

    Cum ar fi Internetul fara publicitate? Exista un singur raspuns: scump. Iar cea mai noua tendinta este de a-i lasa pe utilizatori sa aleaga daca vor sa navigheze printre reclame sau sa plateasca pentru a scapa de ele.

     

    Internautii care intra pe pagina web a Gazetei Sporturilor, cel mai popular site din categoria stiri/mass media conform serviciului de monitorizare a traficului web romanesc Trafic.ro, vor afla, printre altele, ca pot vedea inregistrarea celui mai spectaculos gol al etapelor Diviziei A. Microbistii internauti care au accesat site-ul imediat dupa etapa a 23-a au putut vedea, intr-adevar, videoclipul cu golul lui Vali Badoi, dar au aflat cu aceasta ocazie, involuntar, ca un producator de masini de gaurit este cel care a adus spotul pe site. Pe de alta parte, e greu de crezut ca impatimitii fotbalului vor vedea un impediment in faptul ca, pe toata durata fazei de gol, deasupra ecranului apar informatii despre puterea unei masini de gaurit cu viteza variabila.

     

    Pe Internet exista aceeasi regula nescrisa ca si in televiziune. Daca vrei continut gratuit, esti „expus“ reclamelor. Alternativa implica plata pentru acces. Dar sunt romanii pregatiti sa plateasca pentru serviciile si continutul online, care in mod traditional au fost considerate gratuite?

     

    „Lumea crede ca, daca plateste cablul care intra in calculator, are tot Internetul gratuit“, spune Alin Zainescu de la New Media Agency. Insa nimic nu este 100% gratuit, iar Internetul nu face exceptie. Calin Fusu, general manager al furnizorului de servicii online Neogen, spune ca investitia minima pentru lansarea unui site este de 1.000 de euro, la care se adauga cheltuieli lunare de cel putin 100 de euro. Aceste sume nu contin cheltuielile cu forta de munca sau pe cele de marketing, care au ca scop atragerea vizitatorilor pe site. In fond, multe site-uri sunt concepute ca afaceri, avand drept scop principal generarea de venituri.

     

    Si totusi, un mare atu al Internetului a fost, in mod traditional, tocmai oferirea gratuita a unor cantitati mari de informatie. Insa nu trebuie uitat ca nici aceasta nu este lipsita de costuri. Pana la urma, tot utilizatorii trebuie sa plateasca, chiar daca o fac privind agasati o reclama deschisa pe neasteptate in mijlocul paginii de internet. Conform estimarilor lui Calin Fusu, marile companii vor directiona anul acesta cinci-sase milioane de euro catre publicitatea online.

     

    Un alt model de business presupune ca cel care plateste sa fie chiar cel care beneficiaza de serviciul pus la dispozitie. Acum aproape doi ani, compania New Media Agency a lansat  Comunicatedepresa.ro, un serviciu prin care companiile publicau gratuit comunicate de presa pentru cei 5.000 de utilizatori inregistrati ai site-ului, o parte importanta fiind jurnalisti. Alin Zainescu, general manager al New Media Agency, spune ca a „gandit de la inceput Comunicatedepresa.ro ca o afacere“.

     

    De aceea, incepand cu toamna anului trecut, a introdus servicii pe baza de abonament platit pentru companiile care vor sa foloseasca mijlocul de comunicare pus la dispozitie de site. Publicul tinta al comunicatelor nu plateste in continuare nimic, insa trebuie sa plateasca companiile care vor sa „atinga“ acest public. Noul sistem a determinat o diminuare cu aproape 40% a numarului de comunicate de presa publicate pe site. Acum insa, la sase luni distanta, socul a fost depasit, iar numarul comunicatelor il depaseste chiar pe cel din perioada de gratuitate. Zainescu spune ca veniturile lunare generate de site sunt acum de aproximativ 4.500 de euro. Dupa ce doi ani au fost pompati aproape 25.000 de euro fara a obtine nici un venit, in ritmul actual de crestere afacerea va trece pe profit peste alti doi ani.

     

    Pe de alta parte, trecerea de la un serviciu gratuit la unul contra cost reprezinta un pariu riscant. Zainescu, bunaoara, nu a facut acest pas fara a-si lasa cateva portite deschise, de genul unui numar limitat de postari gratuite sau al unor servicii suplimentare, pentru a-si motiva clientii sa opteze pentru varianta abonamentului.

     

    In cazul Comunicatedepresa.ro, trecerea spre o afacere profitabila a fost favorizata si de faptul ca, deocamdata, este singurul site care ofera acest tip de servicii. Cum procedezi insa atunci cand exista o concurenta puternica in domeniu? O regula de baza: popularitatea face diferenta. Chiar daca nu este singurul loc din Internetul romanesc unde se pot publica anunturi de vanzari masini, Autovit.ro este cel mai vizitat, situandu-se pe primul loc in categoria auto/moto pe Trafic.ro. Acum un an, cei de la Visualsoft, proprietarii site-ului, au hotarat sa incerce sa obtina venituri chiar de la cei care publica anunturile pe site. „Surprinzator, numarul anunturilor a crescut de la 2.500, cate erau inainte, la 6.000 de anunturi lunar. Chiar daca plata este modica, sistemul a eliminat anunturile neserioase de pana atunci“, spune Florian Milea, administrator al Visualsoft. Metoda de taxare este prin telefonul mobil, confirmarea facandu-se printr-un SMS care costa 1,8 $.

     

    Marius Pahomi, interactive marketing manager la Hitmail, firma care face, printre altele, marketing online, spune ca „etapa de pionierat cu Internetul gratuit se apropie de sfarsit. Acesta este doar primul val. Ar trebui introduse taxe pentru toate serviciile online, dar si pentru continut propriu“. Cel mai bun exemplu de site-uri care atrag utilizatorii prin continut sunt variantele electronice ale publicatiilor scrise. Pana acum, printre putinele care solicita un tarif pentru accesul la articole sunt publicatii ca Ziarul Financiar sau Academia Catavencu. Un exemplu celebru este cel al Wall Street Journal, care dupa ce a introdus taxa de acces pe site si-a pierdut 90% dintre cititori. Totusi, cei 10% ramasi pe baza de abonament lunar sunt suficienti pentru a face din varianta online a publicatiei o afacere de succes. Analistii sunt de parere ca pentru a putea pretinde bani utilizatorilor, un site trebuie fie sa ofere un serviciu de care oamenii au intr-adevar nevoie, fie unul atat de specific incat sa nu poata fi gasit in alta parte.

     

    Aceste conditii au fost respectate de Meciulmileniului.ro, site care a difuzat in direct meciul dintre Steaua si Rapid din Cupa UEFA. Meciul, oferit in parteneriat de furnizorul de servicii online Netbridge si de operatorul de telefonie mobila Vodafone, a putut fi urmarit gratuit de utilizatorii romani, care insa puteau la fel de bine sa il priveasca gratuit la televizor. In schimb, cei din strainatate, care nu aveau alta varianta, au platit cate 10 euro pentru transmisie.

     

    Exista, cu siguranta, si voci care sustin varianta Internetului fara portofel. „Publicitarii suporta nota de plata a majoritatii serviciilor din SUA si Europa, nu vad nici un motiv ca lucrurile sa fie altfel in Romania“, spune Fusu de la Neogen.

     

    Totusi, exemplele de mai sus arata ca au inceput sa apara site-uri care incearca sa-si sustina afacerea din banii utilizatorilor. Reteta e simpla: punerea la dispozitia publicului a unui serviciu care acopera o nevoie noua, iar dupa ce obisnuinta creeaza o dependenta de acel serviciu, urmeaza taxarea. De altfel, televiziunea, cea cu care se bate Internetul in atragerea publicitatii, a facut deja acest lucru. Iar ultimul pas va fi facut in clipa in care si in Romania se va institui sistemul pay-per-view, prin care platesti exact filmul pe care vrei sa il urmaresti. Insa, ca si in televiziune, internautii vor plati – uneori destul de scump – pentru lipsa reclamelor.

  • INTERNET: Cit te costa sa navighezi online fara sa dai peste reclame

    Cum ar fi Internetul fara publicitate? Exista un singur raspuns: scump. Iar cea mai noua tendinta este de a-i lasa pe utilizatori sa aleaga daca vor sa navigheze printre reclame sau sa plateasca pentru a scapa de ele.

     

    Internautii care intra pe pagina web a Gazetei Sporturilor, cel mai popular site din categoria stiri/mass media conform serviciului de monitorizare a traficului web romanesc Trafic.ro, vor afla, printre altele, ca pot vedea inregistrarea celui mai spectaculos gol al etapelor Diviziei A. Microbistii internauti care au accesat site-ul imediat dupa etapa a 23-a au putut vedea, intr-adevar, videoclipul cu golul lui Vali Badoi, dar au aflat cu aceasta ocazie, involuntar, ca un producator de masini de gaurit este cel care a adus spotul pe site. Pe de alta parte, e greu de crezut ca impatimitii fotbalului vor vedea un impediment in faptul ca, pe toata durata fazei de gol, deasupra ecranului apar informatii despre puterea unei masini de gaurit cu viteza variabila.

     

    Pe Internet exista aceeasi regula nescrisa ca si in televiziune. Daca vrei continut gratuit, esti „expus“ reclamelor. Alternativa implica plata pentru acces. Dar sunt romanii pregatiti sa plateasca pentru serviciile si continutul online, care in mod traditional au fost considerate gratuite?

     

    „Lumea crede ca, daca plateste cablul care intra in calculator, are tot Internetul gratuit“, spune Alin Zainescu de la New Media Agency. Insa nimic nu este 100% gratuit, iar Internetul nu face exceptie. Calin Fusu, general manager al furnizorului de servicii online Neogen, spune ca investitia minima pentru lansarea unui site este de 1.000 de euro, la care se adauga cheltuieli lunare de cel putin 100 de euro. Aceste sume nu contin cheltuielile cu forta de munca sau pe cele de marketing, care au ca scop atragerea vizitatorilor pe site. In fond, multe site-uri sunt concepute ca afaceri, avand drept scop principal generarea de venituri.

     

    Si totusi, un mare atu al Internetului a fost, in mod traditional, tocmai oferirea gratuita a unor cantitati mari de informatie. Insa nu trebuie uitat ca nici aceasta nu este lipsita de costuri. Pana la urma, tot utilizatorii trebuie sa plateasca, chiar daca o fac privind agasati o reclama deschisa pe neasteptate in mijlocul paginii de internet. Conform estimarilor lui Calin Fusu, marile companii vor directiona anul acesta cinci-sase milioane de euro catre publicitatea online.

     

    Un alt model de business presupune ca cel care plateste sa fie chiar cel care beneficiaza de serviciul pus la dispozitie. Acum aproape doi ani, compania New Media Agency a lansat  Comunicatedepresa.ro, un serviciu prin care companiile publicau gratuit comunicate de presa pentru cei 5.000 de utilizatori inregistrati ai site-ului, o parte importanta fiind jurnalisti. Alin Zainescu, general manager al New Media Agency, spune ca a „gandit de la inceput Comunicatedepresa.ro ca o afacere“.

     

    De aceea, incepand cu toamna anului trecut, a introdus servicii pe baza de abonament platit pentru companiile care vor sa foloseasca mijlocul de comunicare pus la dispozitie de site. Publicul tinta al comunicatelor nu plateste in continuare nimic, insa trebuie sa plateasca companiile care vor sa „atinga“ acest public. Noul sistem a determinat o diminuare cu aproape 40% a numarului de comunicate de presa publicate pe site. Acum insa, la sase luni distanta, socul a fost depasit, iar numarul comunicatelor il depaseste chiar pe cel din perioada de gratuitate. Zainescu spune ca veniturile lunare generate de site sunt acum de aproximativ 4.500 de euro. Dupa ce doi ani au fost pompati aproape 25.000 de euro fara a obtine nici un venit, in ritmul actual de crestere afacerea va trece pe profit peste alti doi ani.

     

    Pe de alta parte, trecerea de la un serviciu gratuit la unul contra cost reprezinta un pariu riscant. Zainescu, bunaoara, nu a facut acest pas fara a-si lasa cateva portite deschise, de genul unui numar limitat de postari gratuite sau al unor servicii suplimentare, pentru a-si motiva clientii sa opteze pentru varianta abonamentului.

     

    In cazul Comunicatedepresa.ro, trecerea spre o afacere profitabila a fost favorizata si de faptul ca, deocamdata, este singurul site care ofera acest tip de servicii. Cum procedezi insa atunci cand exista o concurenta puternica in domeniu? O regula de baza: popularitatea face diferenta. Chiar daca nu este singurul loc din Internetul romanesc unde se pot publica anunturi de vanzari masini, Autovit.ro este cel mai vizitat, situandu-se pe primul loc in categoria auto/moto pe Trafic.ro. Acum un an, cei de la Visualsoft, proprietarii site-ului, au hotarat sa incerce sa obtina venituri chiar de la cei care publica anunturile pe site. „Surprinzator, numarul anunturilor a crescut de la 2.500, cate erau inainte, la 6.000 de anunturi lunar. Chiar daca plata este modica, sistemul a eliminat anunturile neserioase de pana atunci“, spune Florian Milea, administrator al Visualsoft. Metoda de taxare este prin telefonul mobil, confirmarea facandu-se printr-un SMS care costa 1,8 $.

     

    Marius Pahomi, interactive marketing manager la Hitmail, firma care face, printre altele, marketing online, spune ca „etapa de pionierat cu Internetul gratuit se apropie de sfarsit. Acesta este doar primul val. Ar trebui introduse taxe pentru toate serviciile online, dar si pentru continut propriu“. Cel mai bun exemplu de site-uri care atrag utilizatorii prin continut sunt variantele electronice ale publicatiilor scrise. Pana acum, printre putinele care solicita un tarif pentru accesul la articole sunt publicatii ca Ziarul Financiar sau Academia Catavencu. Un exemplu celebru este cel al Wall Street Journal, care dupa ce a introdus taxa de acces pe site si-a pierdut 90% dintre cititori. Totusi, cei 10% ramasi pe baza de abonament lunar sunt suficienti pentru a face din varianta online a publicatiei o afacere de succes. Analistii sunt de parere ca pentru a putea pretinde bani utilizatorilor, un site trebuie fie sa ofere un serviciu de care oamenii au intr-adevar nevoie, fie unul atat de specific incat sa nu poata fi gasit in alta parte.

     

    Aceste conditii au fost respectate de Meciulmileniului.ro, site care a difuzat in direct meciul dintre Steaua si Rapid din Cupa UEFA. Meciul, oferit in parteneriat de furnizorul de servicii online Netbridge si de operatorul de telefonie mobila Vodafone, a putut fi urmarit gratuit de utilizatorii romani, care insa puteau la fel de bine sa il priveasca gratuit la televizor. In schimb, cei din strainatate, care nu aveau alta varianta, au platit cate 10 euro pentru transmisie.

     

    Exista, cu siguranta, si voci care sustin varianta Internetului fara portofel. „Publicitarii suporta nota de plata a majoritatii serviciilor din SUA si Europa, nu vad nici un motiv ca lucrurile sa fie altfel in Romania“, spune Fusu de la Neogen.

     

    Totusi, exemplele de mai sus arata ca au inceput sa apara site-uri care incearca sa-si sustina afacerea din banii utilizatorilor. Reteta e simpla: punerea la dispozitia publicului a unui serviciu care acopera o nevoie noua, iar dupa ce obisnuinta creeaza o dependenta de acel serviciu, urmeaza taxarea. De altfel, televiziunea, cea cu care se bate Internetul in atragerea publicitatii, a facut deja acest lucru. Iar ultimul pas va fi facut in clipa in care si in Romania se va institui sistemul pay-per-view, prin care platesti exact filmul pe care vrei sa il urmaresti. Insa, ca si in televiziune, internautii vor plati – uneori destul de scump – pentru lipsa reclamelor.