BusinessMagazin

Blog

  • Ceva in plus la CV

    Sunt tot mai multe organizatiile care ii vizeaza pe tineri – studenti sau absolventi de invatamant superior – promitandu-le, aproape in aceiasi termeni, sa-i transforme in lideri, manageri sau oameni de afaceri de succes. Pe ce se intemeiaza astfel de promisiuni?

     

    Fostul presedinte american John Fitzgerald Kennedy spunea ca isi datoreaza succesul la doua organizatii: universitatea Harvard, pentru educatia formala, si Junior Chamber International, pentru educatia non-formala, pentru deprinderea de a lucra cu oamenii si de a-i conduce spre o viziune comuna.

     

    Organizatiile nonguvernamentale pentru tineri si studenti, ca aceea din care a facut parte Kennedy, au acum sute de mii de membri in lume si devin din ce in ce mai active si in Romania. Iar pe unii, modelul american de pregatire de timpuriu pentru o cariera de conducator pare sa-i atraga, in timp ce pentru altii, activitatea in asemenea organizatii conteaza ca un fel de simulator al vietii intr-o companie, ca un mod de a obtine experienta atat de ceruta de angajatori. De cele mai multe ori, activitatile la care participa cer abilitati necesare in business – comunicare, lucru in echipa, lucru cu deadline-uri, interactiune cu clienti. „Uneori aceste asociatii chiar sunt structurate ca o companie, iar studentii au roluri similare celor din companii si chiar functii structurate ierarhic“, spune Madalina Didea, managing partner, Hart Human Resource Consulting.

     

    In Romania, primele asociatii studentesti au aparut imediat dupa Revolutie, dar o activitate intensa au inceput sa aiba dupa 2000, cand au devenit mai vizibile si au fost luate in seama mai mult, atat de catre potentialii membri, de companiile partenere, dar si de societate in general. Numarul lor a crescut si proiectele lor au crescut ca amploare si vizibilitate; mai toate au ca scop general ghidarea si orientarea profesionala a tinerilor.

     

    Organizatiile sunt organizate ierarhic si au filiale locale in orasele importante din tara. De regula, conducerea se schimba in fiecare an, pentru a oferi tuturor sansa de a fi in postura de sefi si de a-si asuma responsabilitati. In acelasi timp, selectia membrilor este riguroasa. In cazul AIESEC Romania (filiala locala a celei mai mari organizatii studentesti din lume), un viitor membru trebuie sa treaca prin mai multe interviuri, unul de grup si doua individuale, unde sunt evaluati de catre membri cu vechime ai AIESEC si de reprezentanti ai companiilor participante (de multe ori, fosti membri ai organizatiei). Daca primul interviu individual a fost trecut, tanarul trebuie sa treaca cu bine perioada de proba de o luna, timp in care este implicat in diverse proiecte si trebuie sa duca la bun sfarsit anumite sarcini. „Avem doua perioade de recrutari, primavara si toamna si, de regula, sunt in total in jur de 500 de cereri. De exemplu, la organizatia Bucuresti, din 100 de membri recrutati, 60 trec de al doilea interviu individual“, explica Darius Vezeteu, vicepresedinte responsabil cu comunicarea al AIESEC Romania.

     

    In general, organizatiile de tineri au doua surse de baza de finantare – cotizatiile membrilor si sponsorizarile din partea companiilor partenere. La AIESEC, bugetul anual din sponsorizari depaseste 100.000 de euro, iar finantarile de la companiile partenere sunt contractate pe fiecare proiect sponsorizat, depinzand de amploarea proiectului. La Junior Chamber International, finantarea se asigura din cotizatiile membrilor, fiecare organizatie locala din tara avand un buget anual undeva sub 5.000 de euro, din care o parte se trimite la JCI Romania, care la randul sau varsa o parte catre JCI International.

     

    Pentru unii, eforturile de a deveni membri merita. „Asociatiile acestea reprezinta o platforma de formare a viitorilor angajati si o pepiniera de recrutare de talente. Inseamna desigur si timp implicat in actiuni de formare a tinerilor, de informare, dar cred ca merita. Programele de internship si de training din ce in ce mai multe si mai bine conturate cred ca sunt o masura a acestui lucru“, comenteaza Madalina Didea.

     

    Iar proiectele de voluntariat la care participa tinerii au inceput sa fie considerate de companii experienta de munca. In acelasi timp, spune Didea, in contextul in care companiile sunt preocupate de responsabilitatea sociala, este important sa recruteze talente cu acelasi set de valori, iar implicarea in actiuni de voluntariat, mai ales in anumite sectoare de activitate (promovata intens de unele din organizatiile studentesti), poate fi un atu pentru viitorii angajati.

     

    Pentru tineri, cel mai tarziu dupa patru-cinci ani apar si rezultatele palpabile. Multi dintre ei sunt angajati de companiile partenere, care ii cunosc deja pentru ca au lucrat deja la diverse proiecte de voluntariat (daca nu sunt deja angajati), iar cei care aleg sa dezvolte propriile afaceri au deja stabilite relatii in piata. Poate ca avantajul cel mai mare al acestor organizatii este deci networking-ul. Junior Chamber International (JCI), de exemplu, incurajeaza promovarea reciproca a afacerilor membrilor. „Nimic nu e mai usor decat sa faci networking de afaceri cu oameni pe care i-ai cunoscut lucrand cu ei intr-unul sau mai multe proiecte in interiorul organizatiei. Cartile de vizita devin astfel nu doar o simpla amintire a cuiva care ti-a zambit la un cocteil, ci o imagine a persoanei respective intr-o postura serioasa. Practic, cand recomanzi cuiva un coleg din JCI, ii dai si un «rating» de seriozitate, dincolo de ce scrie pe cartea de vizita“, spune Radu Limpede, cel care anul acesta detine presedintia JCI Romania.

     

    Cercul de relatii nu se limiteaza doar la membrii autohtoni, ci si la cei de afara, pentru ca organizatiile respective sunt prezente in zeci de tari, unde numara alte sute de mii de membri. La acestea se adauga si vastele retele de „alumni“ (fosti studenti, absolventi) care sunt foarte active si promoveaza la randul lor organizatiile. „Ai acces si la bazele de contacte create de membrii organizatiei si la care poti apela oricand ai nevoie. In plus, ai acces la informatiile internationale pe care ti le ofera organizatia, atat prin trainingurile si evenimentele internationale, cat si prin networking-ul creat de-a lungul timpului“, spune Mihaela Stroe, vicepresedinte al JCI Bucuresti.

     

    In opinia lui Marius Alexa, membru JCI si antreprenor, facultatea nu pregateste tinerii pentru contactul cu viata reala si cu piata muncii, de aceea activitatea intr-o organizatie studenteasca ii ajuta sa se obisnuiasca cu rigoarea unui loc de munca. „In plus, faptul ca ai activat ca voluntar «spune» unui angajator multe, cum ar fi faptul ca esti o persoana care nu este motivata doar financiar si care are niste principii si valori pe care le respecta“, sustine Alexa.

     

    Una dintre cele mai vechi organizatii studentesti din Romania este filiala locala a AIESEC – organizatia creata in 1946 la Licge sub denumirea de „Association Internationale des Etudiants en Sciences Economiques et Commerciales“ si care acum are 23.000 de membri din peste 1.100 de universitati in 100 de tari. Infiintata in martie 1990, cu ajutorul filialei din Austria, AIESEC Romania este prezenta in momentul de fata in 13 universitati din cele mai importante orase din tara, reunind peste 1.000 de membri. In fiecare an organizeaza 18 conferinte nationale si peste 40 locale. Activitatea sa principala este schimbul international de studenti, prin care un student sau absolvent are posibilitatea sa lucreze intr-o companie, organizatie guvernamentala sau neguvernamentala din alta tara in care exista un comitet local AIESEC. In 2005, organizatia a oferit posibilitatea de a lucra in strainatate (prin programul Exchange) pentru 118 studenti si a ajutat peste 500 de studenti romani sa se angajeze la companiile partenere.

     

    Partenerii sai sunt diverse companii multinationale, dar si companii autohtone, care uneori se implica direct in dezvoltarea studentilor si a membrilor AIESEC, atat financiar, cat si la nivel de cunostinte. Stefan Palarie, de exemplu, a fost membru intre 1998 si 2003, timp in care a ocupat mai multe functii de conducere si a ajuns chiar vicepresedinte responsabil de resurse umane in cadrul AIESEC Belgia. Dupa intoarcerea din Belgia a fost angajat de Procter & Gamble in departamentul de resurse umane, ca employee services manager, fiind cel mai tanar din echipa. „AIESEC poate sa dea o sansa in plus pentru procesul de transformare si modelare personala“, spune Palarie.

     

    Incepand cu 2002, anual, AIESEC organizeaza gala „Entrepreneurship and Leadership Awards“, in care sunt premiati cei mai merituosi fosti membri ai organizatiei. Premiile acopera trei categorii: leadership, spirit antreprenorial si contributia la dezvoltarea si bunul renume al AIESEC. Anul acesta, castigatori au fost Alin Balanescu, director in AIG Life, la categoria leadership, Adrian Florea, fondator al Trend Consult, la categoria spirit antreprenorial, si Stefan Palarie, actualmente consultant Interact Romania, pentru contributia la dezvoltarea si bunul renume al organizatiei.

     

    Junior Chamber International a aparut in Romania in 2002, intai doar in Bucuresti in grup restrans, iar doi ani mai tarziu s-a extins in cinci orase din tara – Timisoara, Iasi, Cluj-Napoca, Brasov si Constanta. Organizatia nationala este o „federatie de ONG“, formata din cele sase organizatii locale. In lume exista 115 organizatii nationale; prima, cea americana, are 90 de ani de existenta si a aparut ca un club de networking si dans creat de tineri care isi doreau sa schimbe in bine comunitatea locala.

     

    La JCI Romania poate adera orice tanar intre 18 si 40 de ani, dar, spune presedintele Radu Limpede, se cere si o atitudine de leadership si o implicare activa, dincolo de simpla plata a unei cotizatii. „Leadership inseamna atitudinea de a te autodepasi si de a schimba ceva in jurul tau si nu implica neaparat faptul ca ai in subordine alti oameni la un moment dat“, spune Limpede. In cazuri exceptionale pot fi acceptati studenti din ani terminali, cu rezultate foarte bune si puternica activitate extracuriculara in alte organizatii studentesti, gen AIESEC, VIP, DaAfaceri, BEST, ELSA etc. Cotizatia anuala este de 200 lei pe an in Bucuresti si ceva sub 100 lei in tara.

     

    In momentul de fata, organizatia are peste 200 de membri in Romania, care pot participa la traininguri sustinute de catre colegi voluntari certificati din alte tari. „In JCI poti face echipa de proiect cu colegi profesionisti pe un domeniu anume. Poti veni in acel proiect nu cu talentele tale de baza, pe care le exerciti la slujba, ci iti poti alege niste sarcini care sa-ti dezvolte aptitudini complementare. In acest mod, cativa ani in JCI pot echivala uneori cu tot atatia in care ai reusit sa schimbi cu succes locul de munca si domeniile de activitate“, sustine Limpede. Partenerii JCI in Romania sunt cei traditionali la nivel mondial: Camera de Comert si Industrie a Romaniei si cele locale, AIESEC, Junior Achievement (care furnizeaza tineri „alumni“ care vor sa dezvolte propriile afaceri), universitati. „Avem si parteneri corporatisti – spre exemplu, suntem in discutie cu cateva banci si institutii financiare care sa finanteze finalistii concursului de planuri de afaceri“, spune Radu Limpede.

     

    Trimestrial are loc un eveniment de tip „speed dating“ numit „Business Networking Event“, in care 16 sau 24 de oameni de afaceri ajung sa se cunoasca reciproc – fiecare cu fiecare – in numai 3-4 minute, dupa care sunt liberi sa continue discutiile cu cine ii intereseaza. Anual se desfasoara un concurs de planuri de afaceri – Best Business Plan, un concurs pentru tinerii lansati deja in afaceri, „Creative Young Entrepreneurs Award“, dar si un fel de „mini-Nobeluri“ pentru tineri remarcabili din diverse domenii.

  • In cautare de idei

    Mihaela Stroe conduce o companie cu trei persoane, Acta Nonverbal, care ofera training si consultanta in comunicare, relatii publice si marketing. Anul acesta, in toamna, urmeaza sa isi sustina la Universitatea Bucuresti lucrarea de doctorat in domeniul psihologiei sociale, cu specializarea in comunicare nonverbala.

     

    Pentru ea, JCI a fost o rampa de lansare, organizatia oferindu-i posibilitatea de a-si prezenta afacerea in fata potentialilor clienti si colegi antreprenori si de a invata din experientele lor. Este membru din februarie 2006 si la mai mult de un an de la intrarea in organizatie a devenit vicepresedinte in organizatia JCI Bucuresti.

     

    Despre organizatie a aflat de la presedintele companiei pentru care firma sa asigura serviciile de promovare si imagine in 2006, Elmec Romania. „Am mers impreuna la sedinta de orientare si am devenit amandoi membri cu acea ocazie“, spune Stroe. La acea vreme, avea deja de patru ani propria sa afacere si cauta un loc unde sa poata discuta despre problemele sale in aceasta calitate: „Dupa ce am intrat in organizatie, am constatat ca ceea ce mi se intampla mie se intampla si altora, ca pot impartasi cu ei situatiile intalnite; am capatat astfel mai multa incredere in instinctul meu de antreprenor“.

     

    Pana acum a investit in afacere in jur de 15.000 de euro. La sfarsitul lunii aprilie, Stroe a lansat un nou serviciu, de training in comunicare, idee care i-a venit din discutiile cu colegii din JCI.

  • ONG pe alese

    In afara de AIESEC sau Junior Chamber, pe piata exista oferte din partea a destule alte organizatii care se lupta sa atraga membri din randul tinerilor, cu precadere din randul studentilor. 

    • ELSA Romania este cea mai mare asociatie a studentilor la Drept si a tinerilor juristi din tara. Functioneaza in opt centre universitare. ELSA International a fost fondata in 1981, la Viena, de catre studenti din Austria, Germania, Polonia si Ungaria. In Romania functioneaza din 1990 in cadrul Facultatii de Drept din Bucuresti.
    • BEST (Board of European Students of Technology) A fost infiintata in 1989. In momentul de fata are 70 de filiale in peste 20 de tari. In Romania are patru filiale in Bucuresti, Brasov, Iasi si Cluj-Napoca, formate in cadrul universitatilor tehnice din orasele respective. Acestea organizeaza anual evenimente nationale si internationale, ca un fel de alternativa la cursurile universitare.
    • Voluntari pentru Idei si Proiecte (VIP) a fost creata in 1998 de un grup de studenti ai Academiei de Studii Economice si isi propune crearea unui mediu economic modern gratie contributiei tinerilor. Organizatia sustine patru cluburi: Business Club, Econosofia (studiere a fenomenelor macroeconomice), Spoken English Club si Eway (analizeaza migratia spre online a afacerilor) si lanseaza diverse proiecte – VIP internship, premiile „Studentul anului“ etc.
    • DaAfaceri este o organizatie nonguvernamentala din ASE, care a fost infiintata in martie 2003 si are 150 de membri. Pana acum a organizat diverse conferinte, workshop-uri, in care s-a pus accentul mai ales pe partea practica a constructiei unei cariere in afaceri.
    • Leaders Romania are ca scop dezvoltarea profesionala si personala a tinerilor – manageri sau antreprenori intre 18 si 35 de ani. Organizatia isi propune un model integral de dezvoltare pe leadership si le asigura traininguri, transfer de cunostinte si alte forme de asistenta tehnica si financiara.
    • Rotaract se adreseaza tinerilor intre 18 si 30 de ani, carora le ofera posibilitatea sa se dezvolte personal si profesional. Cluburile Rotaract sunt, de regula, dezvoltate in interiorul unei comunitati sau a unei universitati si sunt sponsorizate de Cluburile Rotary. Organizatia are acces la multe resurse ale Rotary International si ale Fundatiei Rotary.

  • Patronul de la Iasi

    La 24 de ani, Marius Alexa a lansat la Iasi un site pentru intreprinzatori, care sa-i ajute cu informatii si care mai apoi sa le ofere consultanta in vederea accesarii de fonduri nerambursabile. Asa a aparut, in 2001, www.finantare.ro care in prezent a ajuns o bursa online pentru furnizori si clienti de consultanta in afaceri.

     

    Pe langa www.finantare.ro, Alexa a lansat ulterior si alte site-uri (www.plandeafacere.ro, www.managementulproiectelor.ro, www.anunturi.ro, www.asigurari.ro, www.cursuldeschimb.ro). „Mi-am inceput afacerea cu 12 dolari, investind mult timp si suflet. Apoi timp de sase ani am reinvestit tot profitul in firma, atat in achizitionarea de noi site-uri, cat si in oameni. Estimativ, domeniile pe care le detin in momentul acesta valoreaza intre 700.000 si 1.000.000 de euro si cred ca anul acesta vor avea o crestere de 20%“, sustine Alexa, care in prezent este si profesor asociat la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice din cadrul SNSPA, unde preda „Pregatirea si gestionarea unei afaceri“.

     

    Despre JCI a aflat din presa, dar a primit oferta de a deveni membru de la un partener de afaceri. Alexa a fost printre membrii fondatori ai JCI Iasi, fiind si presedinte pana anul acesta. Acum se afla in conducerea organizatiei, in calitate de fost presedinte.

     

    „Aici am acumulat informatii si contacte care sub o forma sau alta m-au ajutat in dezvoltarea afacerilor“, spune Marius Alexa, adaugand ca a ajuns sa semneze contracte cu firme straine pe ai caror reprezentanti i-a cunoscut la Congresul Mondial JCI de la Viena din 2005.

  • Culmea low-cost: profit fara salarii

    Eficienta pe cap de angajat a ajuns la extrem in cazul companiei aeriene low-cost Wizz Air: biletele vandute pe piata romaneasca ii vor aduce in acest an operatorului maghiar venituri de peste 30 milioane de euro, chiar daca nu are la Bucuresti nici macar un angajat.

     

    Modelul pe care ungurii de la Wizz Air l-au aplicat pe piata romaneasca i-ar face invidiosi pana si pe oficialii companiei americane Netgear, care a fost in 2006 campioana la productivitate (aproape 1,5 milioane dolari pe cap de angajat). In Romania, Wizz Air a intrat de anul trecut, cu zboruri de la Targu Mures, si de la inceputul acestui an cu zboruri din Bucuresti, fara a avea insa niciun angajat pe piata locala. Iar la inceputul lunii mai, oficialii companiei vorbeau intr-o conferinta de presa de modul in care intentioneaza sa devina in 2008 liderii pietei de low-cost din Romania, cu 1 milion de pasageri. Tot fara niciun angajat la Bucuresti, unde grupul maghiar va deschide in prima saptamana a lui iunie o baza aeriana (mai precis, va putea initia zboruri de la Bucuresti, operatiune imposibila inainte de intrarea Romaniei in UE si in piata europeana open-sky).

     

    „Faptul ca nu avem un director la Bucuresti nu ne va impiedica sa ne atingem planul de 500.000 de bilete si bugetul de 30-40 de milioane de euro pe care le estimam pentru acest an in Romania“, spune Natasa Kazmer, directorul de comunicare al grupului. Niciun angajat inseamna, mai precis, niciun angajat a ceea ce s-ar numi Wizz Air Romania, o filiala locala a companiei low-cost. Pentru ca, odata cu deschiderea bazei din Romania, 40 de romani (12 piloti si 28 de insotitori de bord) vor fi angajati de Wizz Air pentru a opera zborurile din si spre Romania. „Ei vor fi angajati la Budapesta, dar vor opera pe relatia Romania“, explica Natasa Kazmer. Ei vor zbura cu un avion Airbus A320, unul dintre primele avioane din comanda de 32 de aparate A320 pe care Wizz a facut-o la Airbus, toate urmand a fi functionale in 2010.

     

    Chiar daca vor deschide baza aeriana in Romania, oficialii Wizz nu intentioneaza sa puna mai mult accent pe politicile de marketing: „Nu vom angaja specialisti pe comercial sau marketing, deoarece in industria low-cost este o falsa speranta ca daca investesti in marketing vei castiga, acesta fiind doar un mod de a nu te mai putea tine de politica celui mai mic pret“. Directorul de comunicare al Wizz spune ca, desi i-ar placea foarte mult sa aiba bugete mari de marketing cu care sa poata face campanii si sa se faca si mai cunoscuti, prefera o politica de pret care sa ii ajute sa devina numarul 1 pe piata din Romania, tinta pe care cei de la Wizz si-au impus-o pentru 2008 (acum au 27% din piata).

     

    Pozitia de numarul 1 pe piata de low-cost este detinuta de Blue Air, care doreste de asemenea sa isi consolideze cota de piata de 65-70% si sa isi creasca numarul de pasageri in 2008. In acest an, Blue Air estimeaza ca va transporta 800.000 de pasageri (dupa ce anul trecut a transportat 443.000) si doreste sa pastreze pentru 2008 acelasi ritm de crestere, dupa cum spune directorul Blue Air, Gheorghe Racaru: „Asta ar insemna, desigur, depasirea  pragului de 1 milion de pasageri la sfarsitul verii anului viitor“.

     

    Dincolo de lupta pentru cota de piata, Natasa Kazmer spune ca modelul aplicat de companie pana acum prevede ca numarul angajatilor sa fie redus la minimum si ca toti acestia sa fie angajati la sediul central, „pentru a avea o singura serie de birouri inchiriate“; singurul capitol la care nu se face „reducere“ sunt pilotii. In total, compania are 400 de angajati si a avut anul trecut venituri de 200 de milioane de euro, ceea ce inseamna venituri de aproximativ 500.000 de euro per angajat. La o astfel de suma, Wizz s-ar putea incadra printre cele mai eficiente companii din lume ca eficienta a angajatilor (pentru comparatie, Microsoft are venituri de 623.000 dolari per angajat – aproximativ 500.000 de euro). „Pentru celelalte capitole facem outsourcing: call center, agentie de PR, agentie de publicitate si chiar contabilitate, dar pe plan local“, spune Natasa Kazmer. In Romania, contractul de outsourcing cu Wizz Air este semnat cu Green Computers (companie clujeana care mai are contracte pe call center cu Rompetrol sau pe credit management cu Domenia Credit si GC Financial). Algoritmul este, asadar, destul de simplu: biletele se vand pe Internet, la agentii de turism sau prin call-center, problemele sau intrebarile se rezolva la call-center, iar conferintele de presa le face agentia de PR.

     

    O modalitate similara de dezvoltare pe piata romaneasca au ales si alte companii low-cost intrate in Romania: Sky Europe, companie slovaca low-cost, are un singur angajat aici, iar Germanwings se gandeste sa angajeze cativa reprezentanti. 

     

    Desi Wizz Air vinde mai mult de jumatate din bilete pe Internet, Natasa Kazmer spune ca, din experienta altor piete, volumul adus de Internet poate fi si mult mai mare: „In Romania, vanzarile online sunt in proportie de 70%, iar 30% se vand prin agentii de turism (care le cumpara tot de pe sistemul de rezervari online, noi neavand contracte cu agentii de turism) si prin call-center. Noi credem ca in aproximativ un an, vanzarile din Romania se vor realiza la fel ca acelea din Ungaria sau Polonia: 80% pe Internet, 10% prin agentii turism, 10% prin call-center“.

     

    Compania ungara asteapta in acest an sa vanda 500.000 de bilete si sa obtina venituri intre 30 si 40 de milioane de euro. Dat fiind ca procentul de vanzari pe Internet este de 70%, vanzarile online care ar fi realizate de Wizz in acest an ar insemna cel putin 21 de milioane de euro. Anul trecut, piata totala a comertului online in Romania a depasit usor 60 de milioane de euro.

  • Zboruri in plus

    Dupa jumatate de an de operare din Romania, compania ungara va creste numarul zborurilor odata cu deschiderea bazei aeriene la Bucuresti.

     

    ZILNIC. Roma (Ciampino) va fi destinatia operata zilnic din 8 iunie (pana acum fiind deservita cu patru zboruri pe saptamana), iar Londra (Luton) va fi operata de cinci ori pe saptamana, de la trei zboruri pana acum. A doua faza de expansiune va incepe la mijlocul lunii iulie, cand spre Londra vor fi zboruri zilnice in afara de sambata.

     

    TOAMNA. La sfarsitul perioadei de concedii, adica din octombrie, Wizz va introduce de la Bucuresti cate trei zboruri saptamanale catre Liverpool si Parma si patru zboruri saptamanale catre Valencia.

     

    FLOTA. Wizz Air va investi circa 1,5 miliarde de euro pentru achizitia a 32 de avioane de pasageri Airbus A320. Pana la sfarsitul acestui an, compania va opera un numar de 16 avioane A320, fata de 6 cate detine in prezent. Primul Airbus nou va deservi baza aeriana de la Bucuresti.   

  • Asa s-au inmultit

    Numarul pasagerilor Wizz Air a crescut cu aproximativ 1 milion de la an la an, ajungand anul trecut la 3,2 milioane de pasageri, numar egal cu cel al pasagerilor LOT (transportatorul aerian national polonez) si mai mare cu aproape 500.000 de pasageri decat in cazul Malev (compania aeriana nationala maghiara). 

     

    An

    Nr. pasageri

    Nr. pasageri in Romania

    2004

    900.000

    –

    2005

    2.100.000

    –

    2006

    3.200.000

    12.000

    2007*

    4.600.000

    500.000

     

  • INVESTITII: Vuza mai mizeaza pe abonamentul la privatizarile de stat

    A pornit de la o mica afacere imobiliara si-a creat un grup industrial, iar acum este din nou interesat de activitati imobiliare. Mai exact, Stefan Vuza, proprietarul grupului Serviciile Comerciale Romane (SCR), mizeaza in continuare pe metoda cu care si-a crescut afacerile si pana acum: achizitia de firme de stat scoase la privatizare.

     

    La 37 de ani, Stefan Vuza controleaza un grup compus din opt fabrici si alte noua companii, dar nu se multumeste cu atat. Cateva dintre firmele sale fac parte dintr-un consortiu care a depus singura oferta pentru privatizarea Avioane Craiova. De-a lungul timpului, a incercat sa mai achizitioneze de la statul roman cativa „mamuti“ industriali, precum Tractorul sau Rulmentul din Brasov, Electroputere sau Oltchim. Si inca nu a renuntat la idee.

     

    „Vrem sa cumparam Oltchim si am pregatit un pachet de 250 de milioane de euro“, spune Stefan Vuza. Grupul pe care il controleaza, Serviciile Comerciale Romane (SCR), a cumparat pana acum cinci fabrici scoase la privatizare, plus inca una de la Autoritatea de Valorificare a Activelor Bancare (AVAB) – institutie ce s-a transformat apoi in AVAS prin fuziunea cu fosta autoritate pentru privatizare. „Am pierdut vreo 40 de licitatii si am castigat cinci“, socoteste omul de afaceri.

     

    In plin boom imobiliar, omul de afaceri – clujean prin adoptie, dar originar din Piatra Neamt – nu putea ignora potentialul imobiliar al fabricilor pe care le controleaza. Mai ales ca inceputurile sale in business se leaga tot de piata imobiliara. Desi prima mentiune in cartea de munca a lui Vuza a fost de cabanier la „Dochia“ de pe Ceahlau, primele afaceri mai „serioase“ au fost deschiderea unor centre comerciale in mai multe orase din Moldova si apoi Ardeal. „In perioada 1993-1996, inchiriam spatii mari si amenajam spatii expozitionale pe care apoi le inchiriam comerciantilor“, isi aminteste Stefan Vuza.

     

    Din afacerea cu centre comerciale a adunat banii pentru a se implica in industrie. In 1999, SCR a cumparat de la stat Contactoare Buzau, iar spre finele aceluiasi an, fabrica din Buzau cumpara si Sinterom din Cluj. In 2002 si 2003, in grup mai intra UZUC Ploiesti si Iasitex din Iasi, precum si cea mai mare fabrica din portofoliul SCR – Chimcomplex Borzesti. Un an mai tarziu, omul de afaceri cumpara Caromet Caransebes si activele Novatex Pitesti, dar incheie si prima tranzactie cu o companie privata, cumparand combinatul de celuloza si hartie Somes Dej de la compania austriaca MFC Commodities. „Toate fabricile au excedent de teren“, remarca Stefan Vuza. Dat fiind ca in industrie „e o apatie“, SCR „tot incearca“ sa investeasca in real estate, adauga el.

     

    Din biroul sau aflat in cladirea fabricii Sinterom din Cluj-Napoca, Stefan Vuza incepe sa-si prezinte planurile aratand chiar spre curtea de sub fereastra. Sinterom este amplasata in zona industriala a orasului, iar prin fata fabricii trece o sosea pe care primarul Emil Boc vrea sa o transforme intr-o bucata a centurii ocolitoare a Clujului. „Va fi foarte bine sa ai un hotel pe centura“, observa omul de afaceri, care spune ca a pregatit deja planul pentru transformarea unei parti a fabricii intr-un hotel de trei stele.

     

    Firmele din grupul SCR au o suprafata totala de peste 500 de hectare de teren. Dar conteaza si unde sunt pozitionate, subliniaza Vuza. „De exemplu, Chimcomplex Borzesti e zona industriala, n-ai ce sa faci acolo. Iasitex este insa ultracentral, un colos de 12 hectare“. Presedintele grupului spune ca asteapta fondurile structurale pentru a-si muta capacitatile de productie in afara Iasiului, pentru ca solutia de valorificare a terenului a gasit-o deja. „Ne-au contactat fel si fel de firme sa facem un mall“. Grupul este in negocieri cu mai multe fonduri de investitii, afirma Vuza, pentru a construi un centru comercial la Iasi. Aproximativ jumatate din terenul Iasitex va fi vandut pentru a se face un mall si probabil ca mai tarziu, dupa ce va fi gata centrul comercial, va disparea si cealalta jumatate pentru a face loc unui complex rezidential, iar productia va fi mutata.

     

    O alta investitie imobiliara va face SCR si la Buzau, unde fabrica Contactoare este situata tot in apropierea centrului; aici insa Vuza prefera sa detina el controlul. „Vom face un nou tip de mall, adaptat pentru un astfel de oras“, spune el, precizand ca a fost facut deja un studiu de piata pentru a evalua care sunt oportunitatile.

     

    De asemenea, Vuza intentioneaza sa valorifice si spatiile industriale excedentare. „Avem solicitari de la firme din strainatate care vor sa-si deschida capacitati de productie“, declara el. Una dintre ele ar fi venit chiar de la DaimlerChrysler, care ar fi vrut sa relocheze in Cluj o fabrica din Cehia de piese stantate pentru industria auto, sustine Vuza. „Aici, de exemplu, avem 488 de angajati, dar fabrica a fost proiectata pentru 2.200. Sa nu crezi ca fac incalzire la ziduri“, explica el motivele pentru care este gata sa accepte alti producatori pe platforma Sinterom.

     

    Toate fabricile au dimensiuni foarte mari, peste nevoile actuale. Dar companiile din grup produc si fac profit, platind toate taxele pe teren, pe cladiri si asa mai departe – „ceea ce inseamna ca, orice as produce in spatiul gol, costurile fixe sunt achitate. Orice noua productie nu mai are nimic de facut in aceasta privinta“.

    In opinia sa, „afacerile imobiliare acum infloresc si trebuie sa facem cat mai repede ceva in aceasta privinta“. Fara a renunta insa la dezvoltarea celorlalte afaceri. In prezent, SCR isi rearanjeaza portofoliul in vederea listarii pe unele burse internationale a catorva companii din grup, spune Vuza. El intentioneaza sa listeze Somes Dej si Chimcomplex Borzesti pe piete de materii prime, specializate pe domeniile in care cele doua societati activeaza – industria de celuloza si hartie si, respectiv, industria chimica. Cele doua firme sunt listate la Bursa de Valori Bucuresti.

     

    Pe langa planurile de listare, Vuza mai intentioneaza sa-si extinda grupul prin achizitia altor producatori industriali. „Multi s-au ferit de industrie, din cauza dificultatii de a gestiona forta de munca“, spune el. „Noi insa am pornit pe ideea de a cumpara fabrici cu mari probleme, pe care le-am restructurat, am achitat datorii si le-am facut profitabile.“

     

    Anul trecut, firmele din grupul SCR au avut vanzari totale de 1,3 miliarde de lei, adica 375 de milioane de euro, si un profit de 1.150 miliarde de lei vechi (circa 33 de milioane de euro), potrivit lui Vuza. Din volumul total al productiei, circa 80% sunt exporturi. In total, omul de afaceri coordoneaza activitatea a 7.000 de angajati, cu ajutorul Agentiei de Investitii, Servicii si Afaceri (AISA), firma de management care se ocupa de administrarea afacerilor grupului. Infiintata in 1998, AISA are 127 de manageri.

     

    Momentan, sediul principal al grupului este in Cluj-Napoca, decizia fiind luata cu mai multi ani in urma, datorita calitatii fortei de munca din orasul de pe Somes. Insa sediul la Cluj este o etapa intermediara, crede Vuza. „Probabil ca va urma Bucurestiul.“ Pentru a muta insa centrul operatiunilor in Capitala, Vuza asteapta mai intai sa cumpere aici ceva pentru a-si gasi astfel un sediu. Pentru moment, una dintre firmele grupului este implicata intr-un consortiu care participa la privatizarea institutului de cercetare INTEC din Bucuresti.

     

    Dar, pentru ca nu s-a mutat, Stefan Vuza este considerat cel mai bogat clujean, cu o avere de 250 de milioane de dolari, potrivit topului Capital. Dar la intrebarea „ce avere aveti“, Vuza raspunde: „acum o sa se mareasca“. El considera ca estimarea Capital este „aproape corecta“, precizand insa ca e vorba de bani imobilizati, nu de lichiditati. Pentru acest an, crede ca va fi cotat la 280-300 de milioane de dolari. Averea sa ar putea deveni si mai vizibila dupa ce va lua sfarsit reorganizarea grupului, mai ales ca Stefan Vuza are in plan pe termen mediu cotarea la bursa nu numai a unora din fabrici, ci si a SCR ca marca.

  • In vizita acasa la Coca-Cola

    Din Atlanta, orasul natal al companiei Coca-Cola, piata romaneasca apare ca „vibranta“, in viziunea lui Muhtar Kent, presedinte si chief operating officer al The Coca-Cola Company.

     

    La peste 30 de grade Celsius si in plin soare, Neville Isdell, chairman si chief executive officer al The Coca-Cola Company, tine discursul de inaugurare a noului muzeu The World of Coca-Cola (Lumea Coca-Cola). In spatiul din fata muzeului, plasat in centrul orasului, 200 de ziaristi, din care mai mult de jumatate straini, veniti din 24 de tari, se inghesuie sa faca poze, sa filmeze, sa ocupe cel mai avantajos loc pentru momentul in care se va declansa tirul de intrebari. Alaturi de ei mai sunt aici cateva sute de angajati ai Coca-Cola, dar si consumatori ce au primit ca „bonus“ de fidelitate primele bilete pentru vizitarea muzeului.

     

    Pe scena urca rand pe rand guvernatorul statului Georgia, Sonny Perdue, urmat de primarul Atlantei, Shirley Franklin, si de Muhtar Kent, presedinte si chief operating officer (COO) al companiei, fiecare cu un mesaj propriu despre importanta evenimentului. Inaugurarea muzeului nu poate fi insa „doar o obisnuita taiere de panglica“, spune Neville Isdell: toti cei patru oficiali se aduna sa deschida, simbolic, cu un desfacator de sticle mai mare decat un stat de om, o sticla cu o inaltime de circa patru metri si din care tasneste nu suc, ci un jet de confeti.

     

    Dupa inaugurare, invitatii sunt condusi catre intrarea in muzeul dedicat celei mai valoroase marci din lume, evaluata la circa 30 de miliarde de dolari (22,2 mld. euro). Pentru ziaristi a venit vremea sa-si faca treaba pentru care (unii) au calatorit peste 10.000 de kilometri. Care sunt ratele de crestere a afacerii pentru pietele Europei Centrale si de Est si, punctual, pe Romania? „E o tara foarte draga pentru noi“, spune Neville Isdell, schimband priviri cu Muhtar Kent, „pentru ca am participat amandoi la deschiderea afacerilor, in 1990“. In primele zile ale capitalismului, Ion Stamanichi, directorul celei mari mari fabrici de sucuri din tara, Ci-Co din Capitala, i-a scris o scrisoare directorului companiei americane de la acea vreme. Pe scurt, ii lansa o invitatie pentru a-si uni fortele cu el ca sa vanda Coca-Cola pe piata romaneasca. Nu doar ca mesajul a avut rasunet si in cateva luni de la trimiterea scrisorii o intreaga delegatie evalua potentialul afacerii din Romania, dar dupa un an a si inceput productia de Coca-Cola. „Am platit opt milioane de dolari pentru fabrica din Bucuresti“, spune Kent – dar investitia era de fapt la acea vreme un joint-venture, pentru ca directorul roman avea de indeplinit partea sa de „contract“. Fara a avea niciun fel de act, ci doar un gentlemen agreement, „m-am intors in tara si am bagat buldozerul in fabrica“, spune Stamanichi, „pentru ca nu era timp de asteptat pentru formalitati“.

     

    Noua marca, cunoscuta pe atunci in Romania doar din auzite, a depasit in vanzari dupa cateva luni marca rivala Pepsi, ce avea deja avantajul unei istorii de cateva decenii pe piata romaneasca. Despre Stamanichi, care s-a retras de mai multi ani din functia de conducere a companiei romanesti si a trecut pe baricadele consultantei, Kent spune „ca fost un manager extraordinar“, dar mentioneaza intre partenerii de baza si pe Coca-Cola Hellenic Bottling Company, imbuteliatorul cu care americanii lucreaza in Romania.

     

    Ca ritm de crestere, piata romaneasca „este vibranta si se incadreaza in aceeasi tendinta ca si celelalte tari din Europa Centrala si de Est“, spune Kent, zgarcit cu detaliile. Inainte de a fi numit la finalul anului trecut presedinte si COO, Kent a fost sef pe regiunile Eurasia, Orientul Mijlociu si Asia de Nord.

     

    Ca importanta a Romaniei intre cele peste 200 de piete unde produsele companiei sunt prezente, Kent s-a marginit doar sa spuna ca „aici suntem lideri pe toate categoriile de produse pe care le avem si vindem de trei ori mai mult decat urmatorul competitor de pe piata“. La fel stau lucrurile si in alte tari, adauga Kent, ca de pilda in Turcia. Si totusi, obiectiv privita, dimensiunea afacerii din Romania, comparativ cu piete ca India, China, Mexic sau SUA, pare doar o picatura intr-un pahar.

     

    Jurnalistii din tari cu populatii de sute de milioane de oameni, fata de doar 22 de milioane de locuitori ai Romaniei, se arata la fel de avizi de informatie. Kent si Isdell raman deopotriva de scumpi la vorba in a oferi detalii financiare, dar mai dornici sa vorbeasca despre deschiderea noului muzeu. Acesta este de doua ori mai mare decat pavilionul original, inaugurat in 1990 la Underground Atlanta, care si-a inchis portile pe 7 aprilie, cladirea fiind deja vanduta statului Georgia. Fatada muzeului este dominata de o „sticla contur“ (o sticla ce are forma specifica a sticlei de Coca-Cola) cu o inaltime de opt metri, incastrata intr-un cilindru de sticla de peste trei ori mai inalt.

     

    Desi vizitatorii platesc pentru a vizita un spatiu plin de reclame, estimarile oficiale vorbesc de circa un milion de bilete pe an care vor fi vandute, fata de 750.000 de vizitatori cat avea vechiul spatiu. Preturile biletelor variaza intre 9 dolari (aproape 7 euro) pentru copii si 15 dolari (11 euro) pentru adulti, ceea ce inseamna ca oficialii companiei se asteapta la venituri anuale de minim 9 milioane de dolari (cam 7 milioane de euro) numai de pe urma vizitelor la muzeu.

     

    Un exercitiu de imaginatie pentru romani ar fi sa se intrebe ce poate cuprinde un muzeu dedicat unui brand ca Dacia, Arctic sau Eugenia, de exemplu. Probabil ca pentru un american n-ar fi nicio problema: „in America putem face un muzeu pentru aproape orice“, spune un localnic. Spre exemplu, cel dedicat bauturii racoritoare inventate in 1886, in propria bucatarie, de farmacistul John S. Pemberton din Atlanta cuprinde peste 1.000 de obiecte, adunate de prin intreaga lume.

     

    In holul de la intrare (colectia Folk Art) sunt expuse sticle supradimensionate, fiecare sticla fiind realizata manual cu materiale si simboluri specifice tarilor de origine. Urmeaza apoi sala Pre-Show, in care sunt expuse obiecte din perioada anilor ’30 si pana in prezent, inclusiv o pictura in ulei originala a lui Norman Rockwell – „Barefoot Boy“ („Copilul descult“) – realizata pentru un calendar Coca-Cola din 1931. Iar un poster al marcii din 1993 ii are in imagine pe Clark Gable si pe Joan Crawford.

     

    In urmatoarea sala este rulat filmul animat „Inside the Happiness Factory“ („In fabrica fericirii“), inspirat dupa un spot publicitar. Vizitatorul trece apoi pe langa Peretele cu Portrete, unde sunt afisate poze de mari dimensiuni ale unor oameni implicati in proiectele de responsabilitate sociala ale companiei, langa fiecare imagine fiind plasate dispozitive ce ruleaza testimoniale audio. Urmatoarea sala, Milestones of Refreshments (repere din istoria industriei de racoritoare), cuprinde jocuri video si interactive si exponate de genul unui camion galben cu care se livrau bauturile companiei in 1939, in Argentina, sau al tortelor de flacari olimpice (din 1926, Coca-Cola este sponsor al Jocurilor Olimpice), ca si prototipul sticlei contur.

     

    Pentru vizitatorii interesati de procesul de fabricatie a bauturilor racoritoare, este instalata o linie de productie de capacitate mica, urmatorul pas fiind catre teatrul 4D, in care ruleaza un film de scurt metraj, intitulat „in cautarea formulei secrete“. In sala Pop Culture, galeria se refera la felul cum artisti sau oameni de rand au folosit marca in munca lor. In teatrul Perfect Pauses sunt rulate filme despre spoturi publicitare si povestile din spatele lor. La ultima oprire, Taste It! (punctele de degustari), vizitatorul poate incerca 70 de tipuri de bauturi din portofoliul companiei, de pe toate continentele.

     

    De fapt, in varietatea gamelor de produse – peste 2.600 de bauturi vandute sub 400 de branduri – sta orgoliul companiei. Paradoxul vine din faptul ca tocmai pentru bautura Coca-Cola, brandul omonim, oficialii nu se lauda cu pozitia fruntasa la nivel mondial, detinand in schimb primul loc la sucuri (juices). Tot primul loc, la nivel mondial, este detinut de companie la vanzarile de cafea ready-to-drink si ceai, in timp ce pentru vanzarile de ape minerale se plaseaza pe locul secund, iar pentru vanzarile de bauturi pentru sportivi au locul al treilea. Tot pentru completarea portofoliului, Coca-Cola a anuntat recent preluarea Glaceau, compania americana ce produce bauturile vitaminizate Vitaminwater, Fruitwater si Energywater, intr-o tranzactie estimata la 4,1 miliarde de dolari (3 mld. euro).

     

    Oficialii companiei indiene Tata, care detin 30% din actiunile Glaceau, au confirmat ca isi vor vinde pachetul de actiuni pe 1,2 miliarde de dolari (peste 900 mil. euro). Aceasta este cea mai mare achizitie realizata pana acum de Coca-Cola, compania dorind sa-si completeze astfel portofoliul de „bauturi sanatoase“. Prin preluarea Glaceau, Coca-Cola isi securizeaza o cota de 30% din piata de apa vitaminizata din SUA.

     

    Neville Isdell a declarat ca afacerea reprezinta „un important pas inainte in concentrarea asupra restabilirii unei cresteri sustenabile pe piata americana“. In traducere, prin aceasta tranzactie, Coca-Cola incearca sa recastige terenul pierdut in fata rivalului Pepsi pe segmentul de bauturi necarbonatate in America de Nord.

     

    Insa astfel de framantari sunt prea putin vizibile in Atlanta, „tara Coca-Cola“. Nici urma de Pepsi sau de alte produse concurente in baruri, restaurante si nici macar in magazinele din oras. Daca in afara compania se lupta aprig pentru fiecare procent din piata, in orasul sau natal nu-i nici urma de concurenta.

  • In lume si in tara

    The Coca-Cola Company este cel mai mare producator de bauturi nealcoolice din lume, cu o istorie care porneste din 1886, cand un farmacist din Atlanta a inventat formula Coca-Cola.

     

    RETEA: Bauturile companiei se vand in peste 200 de tari, compania avand mai mult de 900 de fabrici. La nivel mondial, compania americana lucreaza cu circa 300 de imbuteliatori.

     

    PORTOFOLIU: Sub 400 de branduri, Coca-Cola vinde 2.600 de bauturi nealcoolice. Anul trecut, aproape trei sferturi (73%) din volumul vanzarilor a fost realizat in afara continentului nord-american. In 2006, numarul total al lansarilor a ajuns la 367, fiind vorba despre produse existente in portofoliul companiei, dar in alte piete.

     

    VANZARI: In 2006, veniturile nete operationale au depasit 24 de miliarde de dolari (17,8 mld. euro), in crestere cu 4% fata de anul anterior, iar profitul net a ajuns la 5,08 miliarde de dolari (3,7 mld. euro), in crestere tot cu 4%.

     

    IN ROMANIA: Coca-Cola este prezenta din 1991, iar imbuteliatorul cu care lucreaza, Hellenic Bottling Company, are sapte fabrici, cifra de afaceri estimata de BUSINESS Magazin pe baza informatiilor din piata, pentru 2006, fiind de circa 340 de milioane de euro.