“C&A se extinde in continuare in Romania, dar activitatile
noastre depind puternic de spatiile disponibile si de proiecte, in
special cele ale centrelor comerciale. Estimam ca vom deschide in
acest an doua-trei magazine”, a precizat Saure.
C&A are in prezent trei magazine in Bucuresti, unul in Buzau si
unul in Arad.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Cu un buget anual de aproximativ 20 de milioane de euro,
festivalul de la Cannes reuseste sa atraga la mijlocul fiecarui mai
cele mai mari nume ale cinematografului mondial, lasand adesea
putine variante pentru sora mai mare, Venetia, si fratele mai mic,
Berlinul. Anul acesta organizatorii au anuntat o selectie cat se
poate de variata, cu o competitie dominata de fosti castigatori ai
unor premii importante, dar si cu suficient de multe nume noi ca
avangardismul si inovatia sa nu fie puse in pericol.
Nikita Mihalkov lanseaza cel mai scump film realizat vreodata in
Rusia, continuarea “Soare inselator 2: Exodul”/”Burnt by the Sun 2:
Exodus”, al carui buget de 55 de milioane de dolari a fost cheltuit
in mare parte pe recrearea unor impresionante scene de lupta din al
Doilea Razboi Mondial. Chiar daca isi ucide protagonistii la
sfarsitul primei parti, oscarizata in 1995, Mihalkov ii
resusciteaza exuberant, dovedind ca nu doar conationalul sau Timur
Bekmambetov este sensibil la artificiile Hollywoodului. Cu mare
parte din distributia initiala din nou pe generic, “Burnt By The
Sun 2” s-a lansat deja in Rusia pe nu mai putin de o mie de
ecrane.
Un alt razboi, dar mai recent, este punctul de pornire in “Fair
Game”, un thriller regizat de Doug Liman despre Plamegate,
scandalul Valerie Plame Wilson, un ofiter CIA sub acoperire, a
carei implicare in activitatea agentiei a fost data in vileag dupa
ce sotul ei, fostul ambasador Joseph Wilson, a publicat un articol
despre o stratagema folosita de administratia Bush pentru a
justifica atacul asupra Irakului. Naomi Watts si Sean Penn ii vor
interpreta pe sotii Wilson, iar Doug Liman (“Dl. si d-na Smith”)
are tot ce-i trebuie ca sa-i faca sa transpire un pic in acest film
care imbina actiunea cu mesajul politic.
Daca v-au placut “Amores Perros”, “21 de grame” sau “Babel”, sunt
toate sansele sa asteptati cu nerabdare “Biutiful” al lui Alejandro
González Iñárritu, cu oscarizatul Javier Bardem in rolul unui
traficant care-si intalneste un vechi prieten din copilarie, acum
politist. Abbas Kiarostami, Takeshi Kitano, Mike Leigh, Rachid
Bouchareb, Daniele Luchetti, Bernard Tavernier si Apichatpong
Weerasethakul sunt doar cativa dintre obisnuitii marilor
festivaluri care ar putea avea un cuvant de spus la 22 mai, cand
juriul condus de Tim Burton va anunta palmaresul editiei cu numarul
63 a festivalului.
Daca nu-i Cannes, e TIFF
Cine nu are posibilitatea sa dea o fuga pana la Cannes pentru a
vedea cele mai noi productii romanesti si mondiale mai are o sansa
la TIFF. Cea de-a noua editie a festivalului Transilvania, cel mai
popular festival de film al Romaniei, incepe la 28 mai si, timp de
zece zile, va proiecta in cele mai interesante locuri ale Clujului
peste 300 de filme.
In deschiderea festivalului, “Soul Kitchen” al lui Fatih Akin, al
carui excelent “Gegen die Wand” a putut fi vazut recent in
deschiderea NexT. BUSINESS Magazin a vazut deja filmul in cadrul
festivalului de la Venetia si poate sa va recomande schimbarea de
ton a lui Akin, care da drama pe comedie, reusind o populara
trecere in revista a vietii lui Zinos, un patron de restaurant
(desi bodega poate fi un cuvant mai potrivit) din Hamburg, cu viata
data peste cap de cate patanii strecoara Akin in scenariu. Daca nu
vreti sa vedeti o comedie, poate ca un premiu special al juriului
venetian va va convinge sa-i acordati mai multa atentie acestui
“Soul Kitchen”, in care apare si Moritz Bleibtreu in rolul fratelui
puscarias al lui Zinos. Premiera nationala are loc la inceputul lui
iulie.
Acestia erau pana acum obisnuiti numai sa piarda clientii in
favoarea marcilor de import pe segmentul de pret de 10.000 de euro.
“Avem clienti care initial s-au orientat catre un model de clasa
mica, precum Skoda Fabia sau Ford Fiesta, dar acum si-au comandat
un Duster 4×4”, a spus Calin Abrudan, director de vanzari al
dealerului Dacia Service Cluj Feleac, parte a OTC Group, care are
pana in prezent 100 de comenzi pentru SUV-ul romanesc.
Cititi mai multe pe www.zf.ro
Existenta unui sistem rutier performant, care sa includa macar o
autostrada pe cei 850 km cat masoara parcursul romanesc al
Coridorului paneuropean de transport 4, pe ruta Constanta –
Bucuresti – Pitesti – Sibiu, ar aduce statului venituri de aproape
100 milioane de euro anual numai din taxele percepute camioanelor
straine care tranziteaza Romania.
Cititi mai multe pe www.gandul.info
Un WC de un miliard de lei (circa 238.000 euro), un storcator de
fructe de peste 56.000 de euro, reabilitari termice la preturi
umflate de 10 ori. Sunt doar cateva exemple de achizitii facute de
autoritati ale statului in anul de criza 2009, acelasi an in care
ele au lansat, cel putin pe hartie, marea ofensiva a identificarii
pretului corect pe care statul isi permite sa-l plateasca pentru a
oferi romanilor servicii de calitate. Gasirea, aprobarea si
implementarea asa-numitelor “standarde de calitate si de cost” s-a
dovedit o sarcina dificila pentru o parte din ministere, fapt ce a
incurajat specula in unele institutii publice, dupa cum recunoaste
chiar sefa Autoritatii Nationale de Reglementare si Monitorizare a
Achizitiilor Publice (ANRMAP), Cristina Traila: “Niciuna dintre
autoritatile contractante nu respecta 100% legea achizitiilor
publice”.
Cititi mai multe pe www.gandul.info
Asociatia Romana a Bancilor (ARB) discuta cu BNR modificarea
regulamentului privind evaluarea individuala a garantiilor, astfel
incat aceasta operatiune sa fie realizata doar la acordarea
creditelor si in eventualitatea unei executari silite, a declarat
presedintele ARB, Radu Ghetea. El a precizat ca, in prezent,
normele prevad ca evaluarea garantiilor ar trebui facuta in fiecare
an si individual.
Cititi mai multe pe www.gandul.info
“Anul acesta nu mai cumparam nimic.” Karsten Benz rontaie
biscuiti dulci cand povesteste repede, tipic nemteste, despre
planurile echipei galbene de la Frankfurt. Directorul de vanzari al
Lufthansa pentru Europa are biroul in headquarterul companiei de pe
aeroportul din Frankfurt si e inca relaxat.
Norul de cenusa ce a urmat exploziei vulcanului din Islanda inca
nu ajunsese deasupra Germaniei, iar despre interdictia de zbor
europeana inca nici nu era vorba. Benz era multumit ca Lufthansa a
incheiat anul crizei cu profit operational, explicand ca scaderea
adusa de criza va putea fi recuperata treptat, asa cum si-a revenit
piata si dupa 9/11.
In cateva zile insa, lumea optimista a lui Benz s-a transformat
considerabil: pierderile companiilor aeriene din cauza norului de
cenusa au ajuns la 1,5 miliarde de euro, conform estimarii IATA.
Lufthansa nu estimase inca, pana la inchiderea editiei, pierderile
financiare aduse de intreruperea consecutiva a zborurilor timp de
trei zile (5.400 de zboruri) si de limitarea zborurilor timp de
aproape o saptamana.
Chiar daca nu stia ce va urma, Karsten Benz se referea la
crizele din piata de aviatie ca la niste chestiuni pentru care are
deja retete pregatite: “Ar mai putea aparea probleme, ar mai putea
fi niste scaderi, am avut o criza la 9/11, apoi a fost criza
economica, dar dupa scadere se castiga din nou altitudine”.
Benz lucreaza in Lufthansa de 20 de ani. A intrat ca trainee in
companie in 2000, la 25 de ani, imediat dupa terminarea facultatii
si a unui MBA, si acum conduce vanzarile pentru Europa – adica cel
mai mare business unit al companiei.
Are planurile bine facute pentru evolutia Lufthansa din
urmatoarea perioada: consolidarea achizitiilor din ultimii ani si
dezvoltarea zonelor din care compania asteapta crestere in
urmatoarea perioada.
Pentru Benz si colegii sai, cuvantul consolidare nu este doar un
termen corporatist de care se folosesc companiile atunci cand nu au
alte noutati. Achizitiile din ultimii ani – SWISS, Brussels
Airline, bmi si, cel mai nou, Austrian – trebuie integrate in grup,
atat operational, cat si financiar.
Nu insa si ca brand – nici Austrian, nici SWISS nu vor deveni
Lufthansa, spune Karsten Benz: “Lufthansa avea nevoie de mai multe
piete decat Germania si de mai multe hub-uri in regiune.
Asta este singura motivatie pentru aceste achizitii si am decis
ca Austrian sa ramana o companie independenta, cu logo-ul si
atitudinea ei antreprenoriala, la fel ca toate celelalte companii
din grup”.
Candva la inceputul lui 2008, Prashant Mehta, pe atunci
vicepresedintele pentru pietele emergente al Yahoo!, spunea ca
Romania este una dintre cele mai promitatoare si dinamice tari din
punctul de vedere al publicitatii online. “Piata se apropie de un
moment de referinta.
Odata cu cresterea gradului de penetrare a internetului, vom
asista la un interes sporit pentru serviciile de publicitate
online”, era de parere Metha. Tot atunci, Calin Rotarus, seful
ARBOinteractive, aprecia ca industria reclamelor pe internet va
ajunge in 2012 la 110 milioane de euro, pornind de la premisa unui
ritm de crestere de peste 50% in fiecare an, dupa modelul unor tari
precum Polonia sau Cehia.
N-a fost chiar asa, cu toate ca, dupa cum evolua piata, amandoi
au fost indreptatiti sa se astepte la cresteri fulminante. Intre
timp insa, a venit criza. Anul trecut, publicitatea online din
Romania s-a tradus intr-o piata de numai 65,2 de milioane de lei
(15,4 de milioane de euro, la cursul mediu anual din 2009), in
scadere cu 10% fata de nivelul atins in 2008, potrivit studiului
Romanian Online Advertising Study (ROADS) realizat de IAB Romania
si PricewaterhouseCoopers Romania. Putea fi insa si mai rau, crede
Bogdan Prajisteanu, directorul general al agentiei Mediaedge:cia
(MEC), in situatia in care, in ansamblu, piata media a scazut cu
peste 35% anul trecut, pana la 380 de milioane de euro. “Si cum
previziunile economice nu sunt deloc optimiste nici pentru 2010,
probabil ca doar intr-un caz fericit vom vedea o stagnare a
industriei, estimarea mea inclinand catre o scadere de 5-10%”,
spune Prajisteanu.
E adevarat, in prima jumatate a anului trecut, cheltuielile
companiilor din Romania pentru reclame online s-au diminuat cu 25%
fata de perioada similara din 2008, pana la 25,5 de milioane de lei
(putin peste 6 milioane de euro). Dar primele semne de revenire au
inceput sa apara chiar din a doua jumatate a anului, cand piata a
crescut cu trei procente fata de ultimele sase luni ale anului
precedent si cu 56% fata de primul semestru din 2009, pana la 39,7
de milioane de lei (9,3 milioane de euro).
Cea mai mare parte din aceste sume au fost cheltuite de companii
mari, cu precadere din zona de telecomunicatii, auto si finante,
care au priceput destul de repede ca internetul este un mediu mai
ieftin de promovare, ce le poate aduce atat rezultate, cat si o
reducere a cheltuielilor pe timp de criza. Aceleasi companii
investeau deja pentru reclame online si inainte de 2009. In scena
au intrat insa tot mai mult companii din zona bunurilor de larg
consum, care si-au crescut, cel putin procentual, cheltuielile de
promovare pe internet. “Tendinta lenta, dar clara este ca topul
celor mai mari «spenderi» pe internet coincide din ce in ce mai
tare cu cel general, aplicat tuturor mediilor de promovare”,
apreciaza Liviu Boitan, strategic director in cadrul agentiei
MediaCom Romania.
“Am avut un soc. Nu-mi venea sa cred ca mi se intampla tocmai
mie!” Asa isi incepe povestea V.P., fost manager in cadrul uneia
dintre companiile multinationale prezente in Romania pe piata
serviciilor de recrutare si executive search. In urma cu un an era
head of recruitment si unul dintre angajatii de baza ai
companiei.
Astazi este ea insasi angajator, iar de fostul loc de munca nu o
mai leaga decat termenele de proces si stiva de documente si probe
pe care le-a strans in ultimul an, dupa ce avocatul pe care l-a
angajat sa ii apere interesele i-a explicat de ce fusese concediata
in mod abuziv si ce poate castiga daca va merge in instanta.
In companie se angajase in 2008, imediat dupa ce s-a intors din
Elvetia, unde timp de patru ani a lucrat tot in executive search.
La acel moment, parea candidatul ideal pentru o firma care incepea
sa se extinda si avea nevoie de oameni buni. Daca aveau si
experienta internationala, cu atat mai bine. Fara prea multe
discutii si negocieri, V.P. s-a angajat pe o pozitie buna, de
business unit manager, si un salariu de care era multumita. Nu a
durat decat un an pana cand sa fie promovata ca sef pe recrutare,
dar acel moment, pe care il vedea ca inceput al evolutiei sale in
firma, nu a fost, de fapt, decat inceputul sfarsitului.
“Imediat dupa ce am fost promovata, am fost anuntati ca firma va
fi vanduta si ca, pana cand tranzactia va fi finalizata, vom primi
cu totii doar o parte din salariu – cea fixa, urmand sa primim
partea variabila retroactiv, dupa ce toate lucrurile se vor aseza”,
isi aminteste V.P. Acelasi lucru l-a transmis si ea mai departe
angajatilor din subordine si care, dupa ce timp de mai multe luni
au asteptat sa-si primeasca banii, au inceput sa faca presiuni.
“Pozitia mea era foarte ingrata – oamenii se plangeau la mine, iar
eu trebuia sa duc mesajul mai departe la parteneri, care foarte
repede au inceput sa se arate deranjati de faptul ca fac atat caz
si ca incep sa fac valuri in firma”, isi aminteste ea.
Luna mai a anului trecut a fost momentul cand evenimentele au
luat o turnura la care nu s-ar fi asteptat niciodata si dintr-un
angajat apreciat s-a transformat intr-un paria. Intoarsa din
vacanta de Paste, V.P. a avut surpriza sa-si gaseasca biroul gol –
“nu mai erau nici laptopul, nici dosarele, nici mobila, nici macar
planta de birou.
Arata ca o camera care isi asteapta noul locatar”, spune V.P. Si
de aici a inceput razboiul. “Evident, am fost la sefii mei si le-am
cerut explicatii. Mi-au cerut sa-mi dau demisia, altfel, vor face
astfel incat sa plec de bunavoie. Le-am spus ca asta nu se va
intampla niciodata.” Timp de sase ore au durat negocierile, pentru
ca in final sa ajunga doar la o solutie de compromis: V.P. urma sa
mai ia o saptamana de concediu, in care sa se gandeasca atat ea,
cat si partenerii companiei, la noile conditii ale colaborarii.
Cele sapte zile libere au fost urmate de inca sapte si apoi alte
sapte, iar dupa trei saptamani de concediu prelungit, in care sefii
ii amanau intoarcerea, V.P. a inteles ca e cazul sa angajeze un
avocat.
O discutie despre lumea de dupa disparitia presei tiparite ar fi
folositoare, de exemplu, intr-un context marcat de reducerea
tirajelor sau a incasarilor din publicitate, de rezultatele in
scadere ale celor mai multe case de presa din Romania si din lume,
dar si de apetenta din ce in ce mai scazuta a oamenilor pentru
citit ziare. Exista tot mai multe voci care canta prohodul presei –
insi cu afaceri pe internet, specialisti in comunicare, analisti
sau simpli cetateni. Cliseele sunt la indemana: internetul este
noul mediu, jurnalistii sunt stupizi, noile platforme vor inlocui
hartia, oamenii nu mai vor sa plateasca pentru informatie, bla,
bla, bla. In mod ciudat, n-am vazut niciunde o discutie completa
despre ce inseamna schimbarea din presa.
Am intuit schimbarea in urma cu multi ani, incepand sa citesc un
articol intr-o revista americana; era scris intr-un mod direct si
despre un subiect de care nu m-as fi apropiat atunci nicicum: o
poveste despre marketing si bauturi alcoolice care incepea cam asa:
“..crezi ca platesti mai mult pentru apa curata, grija in distilare
si cerealele de calitate? Ei bine nu, fraiere! E marketing….”, si
continua pe acelasi ton. Cum sa te adresezi intr-un mod asa de
necuviincios cititorului?, am gandit atunci. Dar succesul revistei
m-a convins ca se poate si ca, daca argumentezi logic si corect,
iar stilul scriiturii este savuros, cititorul chiar va aprecia sa
fie facut fraier.
Multi ani mai tarziu revista aceea nu mai este, chiar daca a fost
bine scrisa si a revolutionat lumea mica a presei; a fost maturata
de valurile iscate de internet si de new media. Regasesc in schimb
franturi din spiritul jurnalistilor de acolo si recunosc ca am
imprumutat si eu din acel spirit, cum m-am priceput.
Acel spirit ma face sa intreb astazi: fraierilor, chiar nu vedeti
mai mult? De ce nu pomeneste nimeni de afacerile conexe care tin de
media si care ar putea fi afectate de caderea presei, asa cum o
anticipeaza cei mai multi?
The Day After: incep sa sufere fabricile de materiale si
tipografiile si furnizorii de servicii, de la fotografii la
distributie.
Pe urma companiile de relatii publice si creativii din publicitate
vor constata ca le-au disparut bucati consistente din business si
ca sumele pe care le manuiesc nu mai sunt aceleasi.
Golul se va amplifica, va cuprinde tot mai multe segmente, de la
cetateanul de rand, care astazi are impresia ca stirea, informatia,
creste undeva in copacul Google, singura, fara contributia cuiva si
pana la purtatorul de cuvant al unei companii care va descoperi ca
pur si simplu nu vorbeste aceeasi limba cu strada. In timp copacul
Google va deveni din ce in ce mai sterp iar companiile vor constata
ca nu mai comunica deloc cu clientii.
Vor disparea voci publice, puternice, coerente, chiar partizane,
dar competente si echilibrate, dispunand chiar si de o anumita doza
de intelepciune. The new media va descoperi ca o sursa buna de
trafic, conflictul adica, acum la moda si folosit din plin, a
disparut si vor trebui sa caute noi tinte si noi modalitati de a se
mentine in atentia publicului. Politicienii si administratiile vor
fi, probabil, cei mai fericiti – cine sa mai critice cheltuielile
nejustificate, cine sa mai intrebe “de ce, cum, cand, cat?”.
Scenariul este o viziune simplista si dusa la extrem; in realitate
asa ceva nu se va intampla. Modelele de business vor fi rescrise si
oamenii vor realiza ca Marshall McLuhan nu a avut intrutotul
dreptate – mesajul nu este totdeauna mediul. Unele mesaje trebuie
concepute, detaliate, puse in context iar mediul – tiparitura,
internet, semnale cu fum sau grafitti-uri – conteaza mai putin
(teoria lui McLuhan se verifica in alte zone, TV sau internet, dar
asta e alta discutie). Dar, repet, analizand o potentiala “zi de
dupa”, chiar pe un fond lipsit de realism, vom intelege mai bine
unde gresim acum.
Numere: in saptamana 22 – 26 martie reforma sistemului medical
promovata de presedintele Barack Obama domina presa americana: 60%
din informatia difuzata de social media si 45% din cea furnizata de
media traditionale priveau reforma (pentru comparatie, problema
internetului in China era, cu 15%, urmatorul subiect in social
media, in timp ce criza economica, cu 10%, era al doilea cel mai
important subiect in ziare si reviste). Cu toata aceasta
desfasurare de forte, in aceeasi perioada trei sferturi dintre
americani declarau ca habar n-au ce inseamna reforma sistemului
sanitar.
Alte numere: in ianuarie 2010, jumatate dintre romani spuneau,
conform unui studiu al UPC, ca s-au saturat sa vada la TV emisiuni
pe tema crizei economice, peste 44% considerau ca posturile TV sunt
de vina pentru inrautatirea situatiei, 29,6% spuneau ca nu vor sa
vada stiri despre oameni care isi pierd locurile de munca sau
locuintele, iar 16,9% militau pentru interzicerea programelor care
arata efectele negative ale crizei. 50% dintre romani se informeau
in legatura cu criza economica de la televizor, 44% de pe internet,
4% din ziare si 1% de la radio.
Si intrebare: in aceste conditii, unde mai este rolul presei si
unde este fractura? Ar trebui ca la emisiunile de stiri crainicii
sa stea in cap, iar jurnalistii sa foloseasca toate vorbele acelea
cu bip-uri pentru a capta atentia publicului?