Budapesta “a îndurat” trei licitaţii dificile pentru vânzarea de obligaţiuni într-o săptămână, randamentele au urcat puternic, iar forintul s-a depreciat la un minim istoric. Prăbuşirea monedei alimentează inflaţia şi dificultăţile a sute de mii de unguri care au luat credite ipotecare în valută într-o periaodă în care forintul era mult mai puternic, potrivit Financial Times. Agenţiile Fitch şi Standard&Poor’s au înrăutăţit la negativă perspectiva de rating a Ungariei, aflată pe ultima treaptă recomandată pentru investiţii, iar retrogradarea în categoria “junk” pare numai o chestiune de timp, potrivit Financial Times.
Blog
-
Care este cel mai întâlnit caz de concurenţă neloială
“Concurenţa corectă este una dintre piesele fundamentale ale economiei. Există anumite limite pe care nu ai voie să le încalci. Din nefericire noi nu prea am folosit prevederile legale, trebuie să sensibilizăm mediul de afaceri să rezolvăm aceste probleme. Nu cunosc nicio sentinţă penală în baza legii concurenţei neloiale în România. Cel mai întâlnit caz de concurenţă neloială cu care se confruntă firmele germane în România este furtul bazei de date. Angajatul pleacă cu baza de date când pleacă dintr-o companie. În Germania aceast lucru se pedepseşte cu până la 3 ani de închisoare, este un aspect urmărit consecvent”, a declarat joi Radu Merică, preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie Româno-Germană, la conferinţa MEDIAFAX talks about Unfair Competition, organizată în parteneriat cu Consiliul Concurenţei. El a arătat că indiferent dacă noul angajatorul foloseşte sau nu baza de date respectivă şi acesta este pedepsit cu 2 ani de închisoare.
-
Aris Karousos, Germanos: 2011 e cel mai bun an de criză. Revenim pe profit
Compania aniversează 15 ani de activitate, anul 2011 urmând să fie “cel mai bun din ultimii trei ani”, cu vânzări mai mari decât în ceilalţi ani de criză, şi, mai important, profit, conform oficialilor companiei care nu au oferit însă estimări concrete. Anul trecut, Germanos a raportat venituri de 374 de milioane de lei şi o pierdere de 25 de milioane de lei, potrivit datelor disponibile pe Ministerul Finanţelor, ultimul an profitabil fiind de altfel 2006.
În prezent, lanţul Germanos numără 220 de magazine şi aproximativ 250 de angajaţi. “Nu există planuri pentru extinderea reţelei. Avem o acoperire optimă la nivel naţional, însă vor mai fi deschideri şi închideri care nu vor afecta numărul total al magazinelor”, a precizat Karousos. În ulrimii patru ani, peste 17 milioane de clienţi au trecut pragul magazinelor din Germanos din toată ţara.
Lansat în 1996, magazinul de baterii situat în centrul Bucureştiului a fost la momentul respectiv un reper în materie de vânzare de baterii pentru industria de retail. “În octombrie 1996, Germanos a făcut primul pas în România şi a început ceea ce avea să devină cea mai perseverentă odisee din retailul telecom românesc”, a declarat Aris Karousos.
-
Înainte de premiera pentru “Requiem. Nu ştii nimic despre mine” biletele s-au epuizat, fiind programat un nou spectacol
“Requiem. Nu ştii nimic despre mine”, destinat strângerii de fonduri pentru Japonia, grav afectată de cutremurul din 11 martie, este creat de artiştii Motoko Hirayama (Japonia) şi Răzvan Mazilu (România), pe partitura muzicală “Requiem” a compozitorului Karl Jenkins. Toate fondurile obţinute ca urmare a organizării spectacolelor sunt direcţionate către Fondul de Asistenţă pentru victimele dezastrului din Japonia, deschis de Fundaţia JTI.
“Requiem. Nu ştii nimic despre mine” este o poveste despre doi dansatori care nu se cunosc între ei, dar care ajung să se descopere unul pe celalălt. Partitura muzicală semnată de Karl Jenkins vorbeşte despre moarte dar şi despre puterea de a renaşte. Spectacolul crează, în ultimă instanţă, o punte între două lumi unice şi complexe, fiecare cu propria istorie încărcată de momente de cumpănă, dar şi de renaşteri miraculoase.
“Mi se pare interesant că eu şi Motoko vom lucra la distanţă. Este una dintre provocările spectacolului. Am avut prilejul de a merge de cinci ori în Japonia. Într-una dintre aceste ocazii, am putut s-o văd pe Motoko dansând, într-un solo de trei minute. A fost suficient ca să mă impresioneze şi s-o ţin minte”, declară Răzvan Mazilu.
Motoko Hirayama, dansatoare, coregrafă şi profesor asociat al Universităţii din Tsukuba, este una din figurile marcante ale dansului şi coregrafiei. Motoko a creat coregrafii pentru dansatori importanţi de la American Ballet Theatre, San Francisco Ballet, Baletul Balşoi şi a colaborat cu renumitul coregraf israelian Imbal Pinto.Răzvan Mazilu a contribuit decisiv la popularizarea dansului contemporan şi a teatrului dans în România. Cu numeroase premii, cu spectacole prezentate şi montate în contexte internaţionale de prestigiu, Mazilu abordează cu lejeritate stiluri şi ipostaze diverse, de la regia de teatru la coregrafie, de la dans contemporan la musical, de la actorie la crearea de costume de scenă.
-
Tunelul drogurilor: 14 tone de canabis, confiscate la graniţa americană
Agenţi de vamă au confiscat 14 tone de canabis în tunelul care asigură legătura între nişte depozite de droguri din oraşul mexican Tijuana şi nişte hangare din Otay Mesa, la periferia San Diego (California), a anunţat o purtătoare de cuvânt a Administraţiei americane a Vămilor şi Imigraţiei (ICE).
“Este vorba despre un important tunel transfrontalier destinat transportului drogurilor”, se arată într-un comunicat al agenţilor vamali.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Kandia cumpără Primola
Piata ciocolatei, cu o valoare annuala estimatea la 200 de milioane de euro, a inregistrat, un regres de 10% anul trecut, dupa ce in 2009 pia]a scazuse cu 8%.
Chiar si asa, Supreme si-a crescut cifra de afaceri atat in 2009 (cand a vandut de 25 de milioane de euro) cat si in 2010. Un motor de crestere a fost dat de o pondere mai mare a produselor exportate.
Companiile cu cele mai mari vanzari pe piata locala a ciocolatei sunt Kraft, Kandia Dulce, Supreme si Heidi.
-
Condamnaţi la închisoarea datornicilor
Rezervele valutare şi de aur ale Germaniei trebuie să rămână de neatins şi nu vom permite ca ele să fie folosite pentru fondul de ajutorare a ţărilor îndatorate din zona euro, a fost replica lui Philipp Rösler, ministrul german al economiei, după ce două ziare nemţeşti au publicat zvonul că la reuniunea G20 de la începutul lui noiembrie, unii lideri au vehiculat posibilitatea ca Bundesbank, banca centrală germană, să vândă rezerve de aur în valoare de 15 mld. euro ca să alimenteze Fondul European pentru Stabilitate Financiară (EFSF). Ca orice zvon de acest gen, însuşi faptul că a putut fi răspândit e o măsură a impasului discuţiilor despre viitorul zonei euro.
Ceea ce era însă adevărat era că la reuniunea G20 se discutase despre propunerea franco-britanico-americană ca FMI să emită drepturi speciale de tragere (DST) pentru suplimentarea capacităţii financiare a EFSF, ceea ce ar implica o contribuţie a băncilor centrale europene cu circa 50-60 mld. euro în rezerve cedate către FMI. Germania s-a opus, pe motiv că astfel s-ar ştirbi independenţa Bundesbank, la fel cum s-a opus şi până acum tuturor variantelor care ar fi implicat Banca Centrală Europeană (BCE) în finanţarea directă, contra statutului ei, a ţărilor cu probleme din zona euro.
Reprezentanţii investitorilor şi analiştii apropiaţi lor, ca de pildă săptămâna trecută în Financial Times ori The Telegraph, propun însă tot mai insistent implicarea băncilor centrale şi a BCE, care ar urma să garanteze datoriile şi să devină creditorul de ultimă instanţă fie pentru băncile cu probleme, fie pentru state, ceea ce ar calma pieţele fiindcă ar înlătura riscul ca investitorii să nu-şi mai poată recupera banii. Aceasta ar însemna ca BCE să imite Rezerva Federală a SUA, cu programele ei de relaxare monetară cantitativă (quantitative easing), adică de creaţie de monedă cu care cumpără obligaţiuni, urmată de export de inflaţie către restul lumii. Ar fi un deznodământ de care atât BCE, cât şi Germania s-au ferit cât au putut până acum.
Cel mai clar a cerut-o săptămâna trecută Nouriel Roubini, care susţine nici mai mult, nici mai puţin că Uniunea Europeană nu va supravieţui decât dacă BCE se va angaja într-un program de relaxare cantitativă cu tăierea la zero a dobânzilor, împingerea euro la paritate cu dolarul şi cumpărări masive de obligaţiuni ale statelor cu probleme, urmat de aplicarea în Germania şi în alte ţări puternice a unor programe de stimulare fiscală menite să contrabalanseze efectul negativ al măsurilor de austeritate din ţările slabe. Aşa ar fi ideal pentru pieţe, inclusiv pentru investitorii americani, având în vedere că orice insolvenţă în Europa loveşte direct în SUA, atât prin expunerea europeană a corporaţiilor ca Ford sau GM, dar mai ales a marilor grupuri financiare, ca Goldman Sachs, JP Morgan ori Morgan Stanley.

Ambrose Evans-Pritchard de la The Telegraph (comentatorul care în 2009 susţinea că Europa de Est e sursa crizei care va îngropa Vestul) spune chiar că America şi China ar trebui să forţeze Germania să accepte schimbarea Tratatului UE şi a statutului BCE, fiindcă e deja prea târziu ca Germania să mai vadă criza datoriilor drept o “povestire morală calvinistă” şi să aibă reţineri la ideea tiparniţei de bani. Iar dacă UE nu vrea şi se opune, atunci are în faţă cazul-test al Italiei, despre care Roubini susţine că va fi nevoită să-şi restructureze datoria de 1.900 mld. euro şi să abandoneze euro în favoarea vechii lire, nu atât pentru că economia ei nu ar avea resurse să achite datoriile, ci pentru că odată ce pierde încrederea pieţelor, dobânzile care i se cer pentru refinanţarea datoriei sunt împinse atât de sus, încât dinamica datoriei devine nesustenabilă, ţara devine insolvabilă şi apare problema spargerii zonei euro, pentru că EFSF nu poate salva o economie de peste şase ori mai mare decât cea a Greciei.
Şi într-adevăr, după semnalul dat de speculatori prin creşterea la 7,4% a dobânzilor la obligaţiunile italiene, adică peste nivelul la care Grecia, Irlanda şi Portugalia au fost silite să ceară ajutorul UE şi al FMI, au apărut discuţiile despre Europa cu mai multe viteze şi noi scenarii de acţiune propuse pentru salvarea euro. Unul dintre ele le aparţine analiştilor grupului american Citigroup, care susţin că se impun patru paşi pentru ieşirea din actualul impas:
1) ascensiunea unor guverne stabile şi capabile de consens (eventual conduse de tehnocraţi, ca Lucas Papademos în Grecia şi Mario Monti în Italia), cu concluzia că “pieţele preferă guvernele de uniune naţională”;
-
Greşeala autorităţilor suedeze: Un bărbat a fost deportat în Irak în loc de Iran
“Poliţia nu poate deporta pe cineva în altă ţară decât cea decisă”, a declarat Mikael Ribbenvik de la agenţia pentru migrare Migrationsverket, relatează site-ul TheLocal.se, citând cotidianul suedez Expressen. Bărbatul în vârstă de 53 de ani, născut în Irak, a fost deportat de Saddam Hussein în anii ’80. Ulterior, acesta a devenit cetăţean iranian.
-
Şase teme în trei seri
Primele două licitaţii – Licitaţia Valori Tradiţionale şi Licitaţia de Artă Decorativă de Epocă -, din seara de 15 noiembrie, aduc în faţa iubitorilor de artă capodopere semnate de Nicolae Grigorescu, Ion Ţuculescu, Theodor Pallady, Camil Ressu, Horia Bernea, Constantin Piliuţă, precum şi o selecţie de obiecte de artă decorativă care amintesc de eleganţa vieţii din secolul trecut. Pictori români consacraţi se întâlnesc cu artişti reprezentativi pentru postmodernismul românesc şi cu cele mai recente nume ale artei contemporane – Dan Perjovschi, Dumitru Gorzo, Geta Brătescu, Iosif Kiraly, Teodor Graur -, pe 16 noiembrie, la Licitaţia Colecţiei Hrisanti Petresco şi Licitaţia de Postmodernism şi Contemporană. În plus, pe 17 noiembrie, Licitaţia de Cinegetică, Echitaţie şi Marinărie aduce în atenţia colecţionarilor accesorii tehnice, medalii, picturi, bijuterii şi alte obiecte pe tema celor trei preocupări. Licitaţia de Alb-Negru cuprinde lucrări de grafică ale unor artişti importanţi, consacraţi în primul rând ca pictori. Aproximativ 63,5% dintre operele şi obiectele puse în licitaţie au preţul de pornire situat sub 300 de euro.
de LAURA MITRAN