BusinessMagazin

Blog

  • Cum a fost primul trimestru pentru marile ansambluri rezidentiale

    Managerii Impact, unul dintre cei mai mari dezvoltatori romani,
    par multumiti de rezultatele din primul trimestru: 47 de contracte
    semnate, incluzand aici si rezervarile – dintre care 43 in
    ansamblul rezidential Greenfield din Bucuresti – comparativ cu 46
    de contracte in ianuarie-martie 2009. “Estimam o crestere de 10% a
    numarului de unitati pe care le vom vinde in acest an. Pana la
    sfarsitul anului vom lansa alte trei ansambluri, pentru inceput cu
    un bloc in fiecare”, declara Carmen Sandulescu, directorul
    financiar al dezvoltatorului.

    Compania, care a anuntat inaintea crizei ca va dezvolta unul
    dintre cele mai mari ansambluri rezidentiale din Capitala,
    Greenfield, a fost in ultimul an printre cei mai activi
    dezvoltatori, judecand dupa gama ofertelor lansate: posibilitatea
    de a sta cu chirie si a cumpara ulterior locuinta, clasicele rate
    directe la dezvoltator, intermedierea vanzarii unei locuinte vechi
    daca suma este folosita pentru achizitia uneia noi in cadrul
    ansamblului sau, cea mai recenta, posibilitatea de a cumpara
    locuinta necompartimentata sau fara finisaje.


    “Daca in 2007-2008 ne concentram pe un anumit segment, aceasta
    criza ne-a invatat sa fim detinatori de portofolii. Suntem
    orientati spre ideea de supermarket imobiliar, incercam sa ne
    apropiem de un numar cat mai mare de clienti, oferind cat mai multe
    produse”, a declarat Dan Ioan Popp, presedinte al Impact Developer
    & Contractor. Noile produse includ loturi de teren pentru
    ridicarea in regie proprie a unei locuinte sau proiecte dezvoltate
    in functie de clientii vizati, precum tinerii sau familiile.

    Chiar si asa, situatia dezvoltatorului nu e ideala. Din cele 680
    de locuinte construite in Greenfield, Impact mai are la vanzare
    aproximativ 160, in conditiile in care dezvoltatorul a semnat anul
    trecut cu totul 176 de contracte. Daca acestea ar putea fi vandute
    in decurs de un an, ramane in discutie situatia stocului total de
    apartamente noi care inca isi asteapta cumparatorii.

  • Isi revine piata de electroretail?

    “Piata de electronice, electrocasnice si IT din Romania a
    suferit anul trecut o corectie inspre zona de colaps”, rezuma
    Adrian Olteanu, directorul executiv al Flanco, compania din spatele
    lantului de magazine Flanco si Flamingo, detinuta integral de
    Flamingo International, referindu-se la scaderea de 45% din 2009 a
    sectorului. De la 2 miliarde de euro, suma in care sunt incluse
    vanzarile comerciantilor specializati, precum Altex, Domo sau
    Flanco (care detin 38% din piata), ale celor independenti sau ale
    magazinelor online (35%), dar si ale hipermarketurilor (27%), piata
    a plonjat anul trecut pana la 1,1 miliarde de euro, conform GfK
    Romania, valoare din care in jur de 300 de milioane de euro
    reprezinta vanzarile intre companii, care nu se deruleaza prin
    retelele de retail.

    De vina nu e doar puterea de cumparare mai mica, atata vreme cat
    cheltuiala medie pe cap de locuitor pentru produse electronice,
    electrocasnice si IT este de 50 de euro pe an in Romania,
    comparativ cu aproape 300 de euro, cat este in Europa Centrala.
    Intervalul de inlocuire a acestor echipamente este de 19,5 ani, de
    peste trei ori mai mare decat media de 6 ani din alte tari
    europene. O scadere era inevitabila in conditii de criza, dar
    dificultatile economice par sa-si fi pus mai puternic amprenta in
    Romania, unde minusul pietei de electroretail a fost printre cele
    mai accentuate din Europa. In Slovacia sau Rusia, scaderea a fost
    de 23%, in timp ce tari precum Franta, Italia sau Austria au
    inregistrat un minus sub 5%. Doar piata nemteasca, cifrata la 42,2
    miliarde de euro, a avut chiar o crestere de 1%. Nici macar in
    Grecia, cu toate problemele de acolo, piata nu s-a restrans atat de
    mult, diminuarea fiind de doar sapte procente, pana la 3,3 miliarde
    de euro.

    Comerciantii au fost astfel fortati sa renunte la strategiile
    agresive de extindere din alti ani si sa caute solutii pentru a
    diminua costurile si datoriile la banci sau furnizori asa incat sa
    minimizeze pe cat posibil scaderea businessului si, in unele
    cazuri, ca Flamingo sau Rombiz, sa iasa cu bine din insolventa. De
    altfel, Flamingo a avut cel mai mult de suferit anul trecut din
    cauza declinului pietei de electroretail. Injumatatirea vanzarilor
    pana la pragul de 100 de milioane de euro, la care s-a adaugat si
    adancirea datoriilor, a determinat mai intai o schimbare de
    actionariat si apoi si una de management, care ar fi trebuit sa
    vina cu alta abordare si sa rezolve macar o parte din problemele
    lantului de magazine. La sfarsitul anului, compania a intrat in
    insolventa, pentru a evita executarea silita a stocurilor initiata
    de ING, careia Flamingo ii datora 17,5 milioane de euro, miscare
    prin care au fost date peste cap toate planurile de stabilizare,
    compania pierzand jumatate din cota de piata.

  • Ce urmeaza pentru medici dupa scaderea salariilor?

    Nu e o noutate ca salariile medicilor sunt cel putin marunte,
    daca ne raportam la natura profesiei, aceea de a lucra cu vietile
    oamenilor, dar si la numarul de ani pe care se intinde pregatirea
    universitara de specialitate. Dupa sase ani de facultate,
    absolventul de medicina se trezeste cu un salariu net de o mie de
    lei, iar dupa rezidentiat se apropie timid de doua mii.

    Masura anuntata recent de catre presedintele Traian Basescu,
    prin care fondul de salarii pentru tot aparatul bugetar din Romania
    se reduce cu 25%, a ridicat multe semne de intrebare in randul
    halatelor albe, cea mai frecventa fiind: “Cat ne mai umilesc?”.
    Corina Matei, medic primar pediatru la Spitalul Judetean Arges,
    marturiseste ca a primit vestea gandindu-se ca e o masura care
    poate fi in folosul economiei si incercand sa se obisnuiasca de
    acum incolo cu ideea de a strange cureaua: “Unele colege au
    reactionat cu furie, iar altele au cazut in depresie. Fiecare s-a
    hazardat la o rata pentru o masina, ne-am facut niste planuri”,
    constata medicul. Corina Matei aminteste ca dintotdeauna salariile
    doctorilor nu au fost pe masura eforturilor depuse, iar astazi le
    ajung “doar ca sa poti trai cat de cat”.


    Presedintele Colegiului Medicilor, profesorul Vasile
    Astarastoae, spune ca reducerea salariilor medicilor ii pune in
    situatia de a alege intre doua variante: cea a mutarii in
    strainatate sau cea de a lucra in sistemul privat. La nivelul
    Europei de Vest, exista inca o lipsa acuta de medici. Circa 150.000
    de doctori ar fi necesari pentru ca sistemul de sanatate occidental
    sa functioneze la parametri corespunzatori. Chiar daca au varsta
    peste 40 de ani, aproape jumatate din medici iau in calcul o
    eventuala emigrare, insa mai apropiata ar fi varianta de rezerva,
    de a profesa in mediul privat din tara.

    In viziunea profesorului, aceasta nu ar fi insa nicidecum o
    solutie: “Este extrem de dificil ca medicii sa fie preluati de
    sistemul privat de sanatate, intrucat acesta este insuficient
    dezvoltat. Fenomenul colaborarilor cu operatorii privati exista
    deja, mai ales ca putine clinici private au medici proprii”, releva
    Astarastoae. Ce-i drept, multi doctori opteaza pentru colaborari
    atat in sistemul public, cat si in cel privat, pentru a compensa
    lipsa de suport financiar pe care le-o ofera cel dintai.

    Cititi varianta integrala a articolului in editia tiparita a
    BUSINESS Magazin.

  • In 2010, Romania produce mai putina energie decat in 1997. De ce?

    “In economia Romaniei nu exista acel lucru care se cheama
    strategie de interes national. Daca o strategie a fost o data
    facuta bine, cu girul specialistilor internationali, ar fi normal
    ca ea sa fie implementata pana la virgula, indiferent de
    schimbarile guvernamentale care pot interveni intre timp.” Jean
    Constantinescu este unul dintre specialistii din energie care a
    urmarit indeaproape evolutia sectorului energetic din Romania.

    A vazut an de an cum productia romaneasca de energie cu care
    Romania a pornit in 1990 a ramas aceeasi, singura crestere venind
    din reactoarele de la Cernavoda. In paralel, insa, companii precum
    Termoelectrica sau Compania Nationala a Huilei au avut nevoie an de
    an de subventii de ordinul milioanelor de euro, cum complexele
    energetice din Oltenia au intrat intr-o numaratoare inversa care
    s-ar putea termina cu inchiderea lor din cauza ca nu respecta
    normele de mediu, dar si cum rigiditatea statului in ce priveste
    privatizarile productiei sau noile investitii s-a dublat de
    reticenta fata de investitiile straine in sector.

    Astfel, statul a incheiat de aproape doi ani parteneriate
    public-private in valoare de 2 miliarde de euro cu companii
    internationale pentru realizarea a trei noi centrale, doua pe gaz
    si una pe carbuni. Aceste parteneriate insa nu au reusit sa treaca
    de stadiul de studii de fezabilitate. La Braila, Termoelectrica,
    Enel (Italia) si E.ON (Germania) aveau in plan o centrala pe
    carbuni de 800 MW; la Galati, CEZ in parteneriat cu statul roman ar
    trebui sa faca o centrala pe gaz, iar Termoelectrica alaturi de GDF
    SUEZ avea un proiect de 400 MW la Borzesti.

    Insa ultimele declaratii ale ministrului economiei Adriean
    Videanu arata ca Termoelectrica ar putea sa intre in faliment.
    “Daca aceste proiecte in parteneriat public privat ar fi pornit,
    probabil Termoelectrica s-ar mai fi echilibrat si nu s-ar fi ajuns
    la discutia asta”, considera companiile implicate in cele trei
    proiecte, companii de altfel foarte interesate de a avea propria
    productie in Romania, dupa ce probleme cum e cea a “baietilor
    destepti”, care au cumparat productia ieftina din Romania pentru
    mai multi ani, fac piata libera locala destul de necompetitiva.

  • 500 de tineri care ar putea salva Romania

    La 37 de ani, Valdis Dombrovskis devenea anul trecut
    prim-ministrul Letoniei, Péter Oszkó era desemnat tot anul trecut,
    la 36 de ani, sa conduca finantele guvernului de la Budapesta, iar
    Simeon Djankov este, la 39 de ani, ministrul finantelor in
    Bulgaria, tara in care, de altfel, tinerii ocupa cam o treime din
    portofoliile executivului. Letonia, tara cu cea mai mare cadere
    economica din Europa in 2009, a iesit deja din recesiune in primul
    trimestru din 2010. Nici Ungaria si nici Bulgaria nu au avut in
    perioada crizei o situatie prea buna, insa ambele tari au inceput
    restructurarea mult mai energic si mai devreme decat in Romania.
    Poate ca la aceasta au contribuit atat tineretea, cat si experienta
    lui Péter Oszkó de la Deloitte sau KPMG sau faptul ca Simeon
    Djankov este considerat printre cei mai citati 100 de economisti ai
    lumii, cu o experienta majora castigata la Banca Mondiala si
    creatorul unui institut de cercetare la Harvard.


    La Bucuresti, in liga “sub 40” joaca ministrul dezvoltarii si
    turismului Elena Udrea, ministrul invatamantului Daniel Funeriu si
    ministrul sanatatii Cseke Atilla, ceea ce procentual nu este prea
    rau; gurile rele ar spune, totusi, ca sunt greu de separat dozele
    de politic si de competenta care i-au propulsat la conducerea
    ministerelor. Oameni care ar putea innoi insa cu succes actualul
    guvern, intens criticat acum in toata societatea romaneasca, sunt
    Septimiu Postelnicu, care a condus afacerile UniCredit Leasing in
    13 tari, Marian Nastase, director financiar al grupului metalurgic
    Vimetco International, sau Cornelia Coman, care conduce ING
    Asigurari de Viata si care a fost numita in acest an in consiliul
    de management al ING. O viziune destinsa asupra lumii, cum este cea
    a sefului Bergenbier Mihai Ghyka sau gandirea strategica a unui
    {erban Toader, senior partner la KPMG, ori chiar experienta in lumi
    virtuale a lui George Lemnaru, creatorul jocului cu o raspandire
    internationala eRepublik, ar putea sparge probabil imobilismul
    administratiei de stat. {i mai pot fi adaugate alte 494 de
    argumente, adica atatia tineri cat a adunat BUSINESS Magazin in
    cataloagele sale de-a lungul ultimilor cinci ani.

    Sigur ca o cariera in politica si in guvern inseamna mult mai
    multe decat simpla competenta profesionala sau abilitatea de a pune
    in miscare o echipa. “Este adevarat ca noua elita de tineri
    manageri poate fi o pepiniera pentru viitoarea clasa politica, insa
    ii vad mai potriviti pentru functii de consilieri de ministri,
    chiar de prim-ministru sau presedinte, decat pentru functii mai
    mari – cu cat este mai inalt postul, cu atat competenta tehnica
    este mai putin importanta si primeaza carisma personala. Drept
    urmare, faptul ca sunt buni profesionisti nu va fi niciodata un
    argument suficient pentru a-i promova pe acesti tineri in functii
    foarte inalte”, explica George Butunoiu, managing partner la
    compania de recrutare George Butunoiu Ltd.

  • Harta importurilor de telefoane. Cati romani folosesc telefoane din China sau Bahrein

    Bahrein, Malaezia, Australia, Africa de Sud, China si India sunt
    doar cateva dintre cele 50 de state din care Romania a importat
    anul trecut nu mai putin de 44 milioane telefoane pentru reteaua
    mobila si pentru alte retele, potrivit datelor Institutului
    National de Statistica (INS), furnizate la cererea ziarului Gandul.
    Valoarea acestor importuri a fost anul trecut de circa 947 milioane
    euro, iar greutatea lor totala de aproximativ 3.477 tone, fata de
    2.000 de tone in anul precedent, potrivit INS.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Iarba cea verde si pensionarul fericit

    “Am stat un an acasa, dar nevasta-mea, care lucreaza si acum,
    mi-a spus mai in gluma, mai in serios: asta o sa faci toata viata?
    Asa ca m-am apucat de soferie, ca oricum si inainte de a ma
    pensiona mergeam cu masina 15.000-20.000 de mile pe an. Am lucrat
    in vanzari si, in plus, banii din soferie vin tocmai bine pentru a
    ma ajuta sa pot juca mai mult golf, care e sportul meu favorit. Si
    oricum, altfel nu as putea sa imi permit sa conduc o masina precum
    Audi Q7, cum este aceasta de la firma.”

    Povestirile soferului care ma conducea saptamana trecuta la
    aeroportul din Edinburgh, Scotia, mi-au venit in minte imediat cum
    am ajuns in tara si am citit despre pensionarii adunati in fata
    Palatului Cotroceni.
    “Decat sa ne taie pensiile, mai bine sa ne dea cianura, sa scape de
    noi”, “Daca as avea pensie de sute sau mii de euro, ca in vest, as
    accepta sa mi se taie si 80%. Dar asa, abia ma pot descurca”, “Sa
    vina presedintele sa vorbeasca cu noi, ca tot ii plac baile de
    multime”. Si asa mai departe.

    Chiar daca este evident ca e nevoie de reduceri puternice ale
    cheltuielilor, nu sunt un sustinator al taierii pensiilor, mai ales
    ca parintii mei sunt pensionari (si nu figureaza printre cei cu
    pensii speciale). Dar cred ca abordarile pensionarilor romani,
    fundamental diferite de cea a scotianului, arata foarte clar de ce
    scotianul traieste mai bine: actioneaza si nu asteapta ca lucrurile
    sa se intample. Si asa a facut toata viata lui. Iar cei care au
    avut ocazia sa calatoreasca in strainatate vor fi de acord cu mine,
    cred, atunci cand spun ca aceasta este diferenta fundamentala
    dintre cei mai multi dintre noi si cei din Europa de Vest sau
    America – pragmatismul si ambitia de a face tot posibilul ca
    lucrurile sa mearga in directia in care vrei. Chiar daca asta
    inseamna sa o iei de la zero de oricate ori este nevoie.

    Nu-i asa ca romanii plecati la munca in strainatate, atunci cand
    se intorc in tara sunt parca alti oameni? Ce ii face sa se schimbe?
    Ce ii face sa ramana acolo, desi le este mult mai greu?

    Nimic din ceea ce am spus mai sus nu este “rocket science”, vorba
    englezilor. Pare chiar banal. De fapt, chiar este banal. Dar cred
    ca e nevoie ca aceste banalitati sa fie spuse intruna. Zi de zi.
    Fara resemnare. Trebuie spuse mai ales pentru cei tineri, care, la
    fel ca si parintii si bunicii lor, fac aceeasi greseala. Nu se
    implica. Nu sunt interesati de ceea ce se intampla in jurul lor.
    Si, mai rau, nu sunt interesati nici de ceea ce li se intampla
    lor.

    Viata in Romania a devenit foarte comoda in ultimii cinci ani, iar
    criza de care se tot vorbeste (despre care noi am inceput sa scriem
    inca din primavara anului 2008, cand Guvernul visa la cresteri
    economice record si impotriva careia credea ca detine scutul magic)
    nu reuseste sa ne trezeasca la realitate.

    Realitatea de care vorbesc inseamna in primul rand sa (vrei sa)
    muncesti pentru a obtine ceva in schimb. Sa muncesti si sa te lupti
    cu oricine iti sta in cale, inclusiv autoritatile conduse de
    incompetenti sau de oameni pusi pe capatuiala. Daca nu esti dispus
    sa faci asta, s-ar putea sa ai noroc si sa faci rost de un loc de
    munca bine platit, cu perspective de crestere si eventual sa fii
    promovat intr-un alt loc de munca si mai bine platit, care sa iti
    asigure tie si familiei tale un trai linistit.

    Si, de ce nu, la batranete nu vei mai fi sensibil la vesti precum
    cea a taierii pensiilor oferite de stat cu 25%, pentru ca pensia ta
    va avea pe langa contributia de la stat si o componenta facultativa
    foarte importanta. Dar esti dispus sa iti asumi riscul sa te bazezi
    doar pe noroc?

  • Mobilizarea companiilor

    Dupa ce am vorbit atat de mult despre netbooks, tablete (da,
    Apple a vandut primul milion de iPad-uri in 28 de zile), despre
    telefoane inteligente si despre cum toate acestea impreuna vor
    schimba nu doar peisajul IT, dar si viata noastra de zi cu zi, vin
    acum sa va plictisesc cu o stire anosta din lumea informaticii de
    intreprindere: SAP cumpara pe Sybase pentru 5,8 miliarde de dolari.
    Are vreo importanta, dincolo de suma consistenta pusa in joc? S-ar
    putea sa aiba si inca mai multa decat pare la prima vedere.

    Despre SAP banuiesc ca stie toata lumea ca este cea mai mare
    companie europeana de IT, de fapt singura care joaca un rol major
    in viata companiilor, fiind cel mai mare furnizor de aplicatii
    “enterprise” din gama ERP (Enterprise Resource Planning), CRM
    (Customer Relationship Management) si inca vreo cateva
    binecunoscute acronime de genul PLM, SCM, SRM sau GRC. Despre
    Sybase primul lucru care se poate spune este ca este o companie de
    baze de date, care s-a aflat o vreme in competitie cu marile nume
    ale domeniului. Pe la inceputuri, Sybase, a facut un targ cu
    Microsoft, cu care a partajat codul sistemului sau relational, in
    ideea ca Microsoft va reusi sa distribuie produsul pe piata
    PC-urilor. Desigur, au aparut neintelegeri, targul a cazut, iar
    Microsoft s-a ales din toata povestea cu un produs care se cheama
    acum Microsoft SQL Server si care are acum a treia cota de piata
    (dupa Oracle si IBM), in vreme ce produsul principal de la Sybase,
    Adaptive Server Enterprise, a scazut pana la 3% din piata, iar
    compania a inceput sa exploreze piete oarecum mai specializate,
    precum data warehousing, sisteme inglobate si, mai nou, aplicatii
    mobile.

    De ce vrea SAP pe Sybase ar putea sa para o intrebare simpla.
    Pentru ca SAP nu are propriul sau sistem de baze de date, asa ca se
    bazeaza pe cele de la Oracle si IBM, care sunt totodata concurentii
    sai cei mai puternici in zona aplicatiilor. Acum va avea propriul
    sistem de baze de date si va putea sa devina un “one-stop shop”,
    mai ales ca mai nou SAP incepe sa se preocupe si de clienti din
    zona IMM-urilor (dupa ce multa vreme s-a invartit doar in zona
    Fortune 500). Insa unii analisti de la Forrester sunt de parere ca
    adaptarea si certificarea pentru a rula aplicatiile de business de
    la SAP pe o noua platforma de baze de date este un proces de lunga
    durata (circa doi ani), dar criza financiara a lovit in vanzarile
    lui SAP, iar acesta nu prea are mult timp la dispozitie ca sa-si
    invioreze afacerile. Una din mizele importante pare sa fie piata
    serviciilor financiare si sectorul public, unde Sybase are o
    prezenta solida prin produsele de data warehousing si instrumentele
    de analiza. Alta ar putea fi prezenta lui Sybase pe piata chineza,
    unde SAP vede un important potential de crestere. Chiar si seful de
    la Sybase, John Chen, ar putea reprezenta o atractie, avand in
    vedere abilitatea cu care si-a re-inventat compania si relatiile de
    care dispune.

    Dar mai presus decat toate acestea sunt produsele care formeaza
    Sybase Unwired Platform, printre care se numara un mediu de
    dezvoltare care permite crearea de aplicatii mobile compatibile cu
    principalele platforme din zona telefoanelor inteligente (iPhone,
    Android, BlackBerry, Windows Mobile). Tot aici se afla Afaria, un
    produs care reprezinta o consola de administrare a dispozitivelor
    mobile, care le poate actualiza si securiza prin transmisii
    criptate. O alta zona de interes pentru SAP este faptul ca toate
    produsele Sybase sunt orientate spre cloud computing si sunt
    compatibile cu Amazon EC2. Deja se simte aroma modernitatii: cloud
    computing si dispozitive mobile pentru aplicatii de business, iar
    SAP nu greseste cand mizeaza pe aceasta combinatie.

    Cine isi imagineaza ca smartphone-urile si tabletele apartin
    exclusiv zonei divertismentului se afla in eroare: aceste “jucarii”
    au un imens potential pentru business, iar Yankee Group considera
    ca CRM-ul mobil va fi cea mai strategica aplicatie de business in
    urmatorii ani. Utilizatorii vor folosi tot mai mult aceste
    “computere foarte personale” pentru a accesa oricand si oriunde
    datele companiei, iar in domeniul administrarii relatiilor cu
    clientii cu atat mai mult. In plus, tehnici imprumutate din
    arsenalul social networking vor fi tot mai folosite pentru a crea
    relatii cat mai colaborative cu clientii si partenerii.
    Si iata ca tot la telefoane am ajuns, desi aproape am uitat ca
    acestea mai folosesc si la convorbiri. Iar milioanele de iPad pe
    care le va vinde Apple nu vor fi folosite doar pentru jocuri si
    filme.

  • Sex, droguri si scurgerea de petrol

    Parca nu se pot compara cu nimic altceva acele zile ingrozitoare
    in care toata lumea, cu exceptia cercului din jurul lui Bush, parea
    constienta de catastrofa umana din New Orleans. Totusi exista o
    trasatura comuna a celor doua cazuri, Katrina si accidentul din
    Golful Mexic: colapsul competentei si al eficientei guvernului,
    care a avut loc in mandatul administratiei Bush.
    Povestea prabusirii platformei petroliere Deepwater Horizon inca nu
    e foarte clara. Dar este deja evident atat ca British Petroleum nu
    a luat masurile necesare, cat si ca autoritatile federale nu au
    facut niciun efort sa se asigure ca aceste precautii sunt
    luate.

    De ani de zile, Agentia de Administrare a Mineralelor, divizia
    Departamentului Internelor care supervizeaza forajele in golf, a
    minimalizat riscurile de mediu asociate cu forajele. Nu a cerut un
    sistem de rezerva prin care un foraj sa poata fi oprit, desi
    sistemul este obligatoriu in mare parte din restul lumii si in
    ciuda faptului ca propriii sai angajati au declarat ca asa ceva ar
    fi necesar. A oferit exceptii, pentru multi sondori care operau in
    larg, de la cerinta de a intocmi planuri de reactie la eventuale
    deversari masive de petrol. Si in special a permis companiei BP sa
    opereze platforma Deepwater Horizon fara o analiza de mediu
    detaliata.
    Sigur, niciuna dintre acestea, poate cu exceptia ultimei exceptii –
    oferita la inceputul administratiei Obama – nu surprinde pe cineva
    care a urmarit istoricul Departamentului de Interne in mandatul
    administratiei Bush.

    Pentru ca administratia Bush a fost intr-o mare masura condusa de
    industriile extractive – si nu ma refer doar la interesele lui Dick
    Cheney. Managementul acestui minister a fost oferit lobbistilor din
    domeniu, in special lui J. Steven Griles, un lobbist al industriei
    miniere care a devenit ministru adjunct si a condus efectiv
    ministerul. (In 2007 Griles a pledat vinovat la acuzatia ca ar fi
    mintit Congresul cu privire la legaturile sale cu Jack
    Abramoff.)

    Dat fiind istoricul, nu e surprinzator ca Agentia de Administrare a
    Mineralelor a devenit subordonata industriei petroliere – desi ce
    s-a petrecut cu adevarat intrece orice imaginatie. Potrivit
    relatarilor inspectorului general din minister, abuzurile de la
    Agentie au mers dincolo de orice influenta malefica: a existat “o
    cultura de abuzuri substantiale si promiscuitate” – cocaina,
    relatii sexuale cu reprezentantii industriei si multe altele.
    Protectia mediului a fost probabil ultimul lucru la care se gandeau
    angajatii guvernamentali.

    Nici presedintele Barack Obama nu e complet nevinovat de actuala
    scurgere de petrol. Dupa cum am zis, BP a primit o scutire de mediu
    pentru Deepwater Horizon dupa ce Obama a ajuns presedinte. Este
    adevarat ca era la Casa Alba doar de doua luni si jumatate si ca
    Senatul nu a vrut sa-l confirme pe noul sef al Agentiei decat patru
    luni mai tarziu. Dar faptul ca administratia nu a avut timp sa-si
    puna apostila pe agentie ar fi trebuit sa insemne atentie maxima in
    oferirea de scutiri proiectelor cu posibile riscuri de mediu.

    Si degeaba s-au suparat ecologistii cand Obama l-a ales pe Ken
    Salazar ca ministru. Ei s-au temut ca va fi prea prietenos cu
    interesele industriei extractive si agricole, ca numirea sa nu ar
    insemna o ruptura brusca de politicile administratiei Bush – si in
    cel putin un caz se pare ca au avut dreptate. Oricum, acum e
    momentul sa se produca acea ruptura – si nu ma refer aici doar la
    curatenia necesara in interiorul Agentiei. Ce trebuie sa se schimbe
    cu adevarat este intreaga noastra atitudine fata de guvernare.
    Necazurile din acest minister nu erau unicele – ele erau parte a
    unui model extins, care a produs si esecul in reglementarea
    activitatii bancilor si transformarea Agentiei de Administrare a
    Asistentei Federale (FEMA), un organism foarte apreciat in mandatul
    Clinton, intr-o gluma sinistra. Iar tema comuna a tuturor acestor
    povesti este degradarea guvernarii eficiente de catre ideologia
    antiguvernamentala.

    Obama intelege asta: in discursul tinut recent la Universitatea
    Michigan a aparat cu elocinta guvernul, declarand printre altele ca
    “guvernul este cel ce asigura ca minele se conformeaza standardelor
    de siguranta si ca scurgerile de petrol sunt curatate de catre
    companiile care le-au provocat”.

    Totusi, ideologia antiguvernamentala ramane prea prevalenta in
    ciuda haosului pe care l-a provocat. De fapt, ea trece printr-un
    reviriment, odata cu cresterea miscarii Partidelor de ceai, a
    nemultumitilor de actuala administratie. Daca exista o raza de
    speranta in dezastrul din Golf este ca ar putea sa serveasca drept
    semnal de alarma ca avem nevoie de politicieni ce cred in buna
    guvernare – pentru ca sunt unele lucruri pe care doar guvernul le
    poate face.

  • Oferta speciala pentru alesi

    Cautatorii de pachete turistice la preturi bune au mai putine
    sanse sa gaseasca vacanta dorita pe site-urile consacrate gen
    Expedia sau Kayak, cele mai bune oferte fiind disponibile in alte
    zone pe internet, unde insa nu are acces oricine.

    Site-urile cu oferte turistice accesibile doritorilor doar pe baza
    de invitatie au cunoscut o dezvoltare semnificativa in ultima
    vreme, fiind chiar preferate de hoteluri de lux importante, pentru
    ca le permit sa se promoveze cu reduceri tentante, fara a-si stirbi
    imaginea prin asociere cu site-uri de vacante ieftine.

    Ofertele disponibile pe asemenea site-uri nu sunt insa pentru
    pachete turistice achizitionate in ultimul moment, ci se adreseaza
    celor ce isi rezerva vacantele cu luni bune inainte.Reducerile
    oferite nu se gasesc nicaieri altundeva, nefiind publicate nici
    macar pe site-urile hotelurilor, astfel incat cei ce beneficiaza de
    ele au un sentiment de apartenenta la un club exclusivist.

    Vacantele sau pachetele de cazare la hoteluri de cel putin patru
    stele nu sunt disponibile prea multa vreme, site-urile din domeniu
    practicand asa-zise “vanzari fulger” – oferte cu durata de
    valabilitate de doar cateva zile.

    Printre cele mai importante astfel de site-uri sunt Voyage Privé,
    pornit din Franta in 2006, sau Jetsetter.com, specializat pe
    discounturi pentru iahturi, vile sau hoteluri, ori Tablethotels.com
    din New York a carui specialitate o reprezinta hotelurile
    boutique.

    In cazul acestuia, inscrierea ca membru pentru a beneficia de
    ofertele speciale exclusive se poate face si prin rezervarea unor
    camere la hotel prin intermediul site-ului, nu numai pe baza unei
    recomandari de la un membru.