BusinessMagazin

Blog

  • Ce este „quiet cracking”, provocarea HR a anului 2025?

    Lucrezi de ani buni în aceeaşi companie. I-ai spus de nenumărate ori superiorului tău că ai nevoie de cineva care să te ajute cu volumul prea mare de muncă, de reguli mai clare, de măriri salariale şi, totuşi, nimic nu s-a schimbat. În cele din urmă, ai decis să nu mai spui nimic. Continuă rutina: te duci la muncă, faci ce-ai făcut întotdeauna, dar undeva, pe interior, simţi că nu mai ai putere să ceri ceea ce ai nevoie sau să ripostezi. Dacă recunoşti aceste simptome – felicitări,  tocmai ai devenit parte a unui nou fenomen al pieţei muncii – quiet cracking. Ca acea fisură invizibilă într-un geam vechi  (termenul vine de la crack – crăpătură în limba engleză) – nu o observi până când nu e prea târziu.

    Dacă quiet quitting era despre a face strictul necesar, quiet cracking este despre prezenţă fără rost, despre prezenţă fizică, chiar şi cu ducerea la bun sfârşit a lucrurilor pe care le ai de făcut la birou, dar cu mai puţină implicare. Nu pleci pentru că schimbarea nu mai aduce majorări salariale şi pe piaţa muncii şi în economie sunt incertitudini. Rămâi. Şi astfel, fisura se adânceşte, pericolul creşte. Frank Giampietro, director de bunăstare la EY Americas, descrie fenomenul într-un interviu pentru Business Insider: „Mulţi oameni rămân la actualii angajatori, dar nu prosperă cu adevărat la locul de muncă”. În plus, un raport Gallup arată că implicarea angajaţilor la nivel global a scăzut de la 23% la 21%, o scădere importantă cu impact uriaş în productivitate – 438 de miliarde de dolari la scară globală, potrivit Business Insider Inspiring Workplaces.  În România, datele nu sunt mai optimiste. Un studiu Reveal arată că doar 34% dintre români merg la muncă cu plăcere, iar 65% au observat colegi afectaţi de burnout. Alt sondaj indică faptul că 48% dintre angajaţi resimt frecvent anxietate la locul de muncă, iar 43% alocă cel mult trei ore pe săptămână pentru relaxare. Şi, conform unei alte cercetări, 67% dintre români au experimentat sau au fost foarte aproape de burnout. Situaţia seamănă foarte mult cu o crăpătură invizibilă care se extinde treptat dacă nu este reparată. Pare că investiţiile în wellbeing au fost reduse exact când angajaţii au mai mare nevoie de acestea. Şi mai grav de atât este că şi implicarea managerilor a scăzut dramatic. Gallup raportează o scădere de la 30% la 27% în engagementul managerial. Şi fără sprijin managerial, echipele urmează aceeaşi direcţie. Ce e de făcut? Fie că eşti manager, fie că eşti angajat, încearcă să identifici „crăpătura” din jobul tău înainte de a nu fi prea târziu şi să o repari. O crăpătură mică ignorată în timp devine o prăbuşire majoră. Managerii slăbiţi produc echipe deconectate, iar organizaţiile care le ignoră riscă pierderea produc­ti­vităţii şi  a angajaţilor valoroşi.  

    Quiet cracking este un termen relativ nou din zona HR şi well-being, care descrie situaţia în care angajaţii continuă să îşi facă treaba şi să livreze rezultate, dar în tăcere se confruntă cu dificultăţi, stres şi epuizare ascunse.


    Ioana Matei este editor-şef Business Magazin

     

  • Afaceri de la zero. Cristian Dragu şi-a dorit să pună în valoare meşteşugul local şi moştenirea primită de la bunici şi a lansat Distil Art, o distilerie artizanală în Ţinutul Buzăului

    Povestea Distil Art, o distilerie artizanală din Scorţoasa (jud. Buzău), a început cu o livadă moştenită de Cristian Dragu de la bunicii săi, pe care antreprenorul şi-a dorit să o pună în valoare după un model văzut în urmă cu opt ani în Germania. „În Germania am avut ocazia să merg la o degustare de distilate artizanale organizată într-o microdistilerie. Atunci am rămas impresionat de modul cum oamenii din comunitatea locală, din acel sat din Germania, pot pune în valoare meşteşugurile locale. Aşa că

    s-a produs un declic în mintea mea şi am zis că o astfel de distilerie poate fi făcută şi acasă la noi, la Scorţoasa”, a povestit Cristian Dragu. Aşa a început să creioneze un business plan şi să pună cărămidă cu cărămidă la construcţia distileriei care astăzi este ingetrată în natură şi foloseşte eficient toate resursele. De la materialele naturale folosite pentru construcţia efectivă a distileriei, până la utilizarea energiei regenerabile pentru producţia distilatelor şi utilizarea apei de ploaie în procesul de răcire, toate au fost atent alese astfel încât Distil Art să fie un business sustenabil şi prietenos cu natura. În plus, deşi are o livadă de 10.000 de metri pătraţi de pomi fructiferi, Cristian Dragu colaborează şi cu producători din zonă pentru a-i ajuta să-şi vândă producţia, dar şi pentru a putea oferi o calitate constantă a produselor. De altfel, Distil Art face parte din Slow Food Buzău, o comunitate de producători locali, proprietari de pensiuni din Buzău şi pasionaţi de produse sănătoase, iar unul dntre criteriile pe care un producător trebuie să le îndeplinească pentru a se alătura acestei comunităţi este aceea de a pune pe piaţă un produs sustenabil. Primele produse Distil Art, adică ţuică şi palincă, au fost realizate la finalul anului 2023, după un proces lung de obţinere a tuturor autorizaţiilor. Iar în mai anul trecut, Distil Art a început să pună pe piaţă produsele.

    „Pe noi ne ajută foarte mult să achiziţionăm fructe de la mici producători şi aşa dezvoltăm şi pe orizontală economia locală, care este destul de grav afectată de fenomenul de depopulare şi de îmbătrânire a populaţiei. În ultima perioadă ne-a ajutat că suntem printre puţinele distilerii care fac parte dintr-un Geopark UNESCO. Iar în principiile UNESCO există şi conceptul de dezvoltare la nivel local şi atunci e foarte important să susţinem şi alţi producători”, a punctat Cristian Dragu.

    Geoparcul „Ţinutul Buzăului” a fost recunoscut drept sit UNESCO în luna aprilie 2022, fiind un teritoriu ce cuprinde elemente de interes geologic deosebit, alături de elemente de interes ecologic, arheologic, istoric şi cultural de importanţă mondială, conform datelor de la Consiliul Judeţean Buzău. Iar produsele Distil Art se regăsesc în businessurile din comunitatea Slow Food, de exemplu la Conacul Grigorescu, Casa cu Tei, la alte restaurante din zonă, dar şi online, pe Iarmaroc.com. În Bucureşti produsele Distil Art se găsesc la băcănia Eco Ţăran. Iar mai departe, Cristian Dragu îşi doreşte să mărească gama de produse şi studiază producţia de distilate din fructe atipice.

    „Vreau să dezvoltăm, spre exemplu, un distilat din afine, vreau să încercăm să aducem şi alte produse cu care românii nu au fost foarte obişnuiţi. Am experimentat cu cireşe şi a fost un real succes. Distilatul nostru din cireşe este unul dintre cele mai apreciate. Nu ne dorim să ne mărim capacitatea, o să rămânem la nivelul de distilerie artizanală şi vrem să ne consolidăm poziţia în sectorul acesta. Dorim să fim identificaţi cu Ţinutul Buzăului ş să renaştem ţuica de Buzău sau ţuica de Scorţoasa şi tocmai de asta studiez foarte mult dezvoltarea acestor produse local”.

  • Cine câştigă când fermierii români pierd? Recolta de prune este cu cel puţin 20% mai mică. „Importăm şi prune şi magiun“

    ♦ Îngheţul târziu a lovit România în 2025 şi i-a lăsat pe fermieri cu o recoltă de prune cu cel puţin 20% mai mică şi fără despăgubiri ♦ Republica Moldova, după ce şi-a dublat exporturile către România în doar doi ani, câştigă piaţă.

    România se aşteaptă la o recoltă de pru­ne cu cel puţin 20% mai mică în 2025, din cauza îngheţului târziu, estimată la 500.000 de tone. Însă fermierii afectaţi nu sunt incluşi pe lista despăgubirilor aprobate de Comisia Europeană. Mai mult, în acest context dificil, Republica Moldova îşi întăreşte poziţia pe piaţa locală, după ce exporturile de prune şi corcoduşe către România s-au dublat în ultimii doi ani, de la 5,5 milioane de euro în 2022 la 9 milioane de euro în 2024, iar tendinţa se menţine şi vecinii ne tri­mit acum inclusiv produse procesate precum dulcea­ţă, spun procesatorii din piaţa locală.

    „A fost un an rău pentru fructe. În zona noastră e clar şi reiese acest lucru din discuţiile pe care le-am avut cu alţi fermieri. Am fost şi în Harghita weekendul trecut şi oamenii de acolo cumpărau prune din Buzău şi de pe lângă Craiova, pentru că nu aveau deloc pentru procesat. În Argeş, la noi, toată zona este afectată“, spune Irina Mărăşoiu, care produce alături de familia sa ţuică de prune, dar şi de alte fructe, sub brandul Pater, în comuna Bogaţi, judeţul Argeş, cu cea mai mare producţie de prune din ţară până acum.

    Producătorii Pater au propriile livezi, dar cumpără şi de la alţi producători fructe atunci când nu-şi acoperă necesarul, cum se întâmplă în acest an. Însă, Irina Mărăşoiu menţionează că puţinele fructe disponibile sunt scumpe, mai ales atunci când vorbim de producţie pentru piaţă, adică pentru realizarea de produse distilate, nu doar pentru consum propriu, iar ei sunt nevoiţi să cumpere, deoarece îşi permit să aibă „o gaură în producţie“, pentru că vând atât în retail, cât şi în HoReCa şi la export.

    Pe de altă parte, Aurel Onigaş, proprietarul com­paniei Pombis din Bistriţa-Năsăud, care are aproape 48 de hectare de livezi cu pruni, în sisteme intensiv şi superintensiv, anul acesta, din cauza îngheţului târziu spune că a rămas cu 80% din producţie, dar, în com­pa­raţie cu merele, unde mai are jumătate din recolta dintr-un an normal, şi cireşe, unde a rămas cu mai puţin de 10%, la prune e cel mai bine.

    Totuşi, costul recoltării unui kilogram de fructe este de aproximativ 1 leu, ceea ce, spune antreprenorul, este enorm raportat la preţul de vânzare, care a crescut, dar nu în acelaşi ritm.

    De asemenea, Bogdan Silinescu, CEO al Fermei Cenad din Timiş şi membru al Asociaţiei Fruleg-Ro, a spus că, deşi producţia de prune este mai mică în 2025, fructele există încă, spre deosebire de alte culturi afectate complet de îngheţ. Totuşi, acestea sunt afectate calitativ şi nu sunt eligibile pentru despăgubirile anunţate recent de Comisia Europeană.

    Fermierii români ar urma să primească despăgubiri în valoare de 11,5 milioane de euro pentru pierderile cauzate horticultorilor de îngheţul târziu din primăvară. Sprijinul face parte dintr-un pachet de urgenţă de 49,8 milioane de euro, care va fi împărţit între România, Bulgaria, Letonia, Lituania, Ungaria şi Polonia. Reprezentanţii sectorului spun însă că banii trebuie să ajungă cât mai repede la producători.

     

    România rămâne liderul UE chiar şi cu prune mai puţine

    În 2024, Uniunea Europeană a produs 1,4 milioane de tone de prune, în scădere faţă de 1,5 milioane de tone în 2023, conform datelor Eurostat. România rămâne lider detaşat, deşi producţia a scăzut şi în cazul său la 610.000 de tone de la 645.000 de tone în 2023, având 45% din totalul prunelor din UE. Pe următoarele locuri în clasament se află Franţa, Italia şi Spania.

    În acest an, chiar dacă producţia ar fi mai mică cu cel puţin cu 20%, adică de circa 500.000 de tone, România va domina producţia de prune la nivel european. Totuşi, încă nu reuşeşte să transforme această resursă într-un avantaj comercial.

     

    Importurile cresc, exporturile nu ţin pasul

    În 2024, România a exportat prune şi corcoduşe proaspete de doar 2 milioane de euro, în scădere faţă de 2023, când exporturile au ajuns la aproape 3,5 milioane de euro, cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu. Spre comparaţie, în 2015 exportam numai de 365.000 de euro, semn că progresul se vede, dar nu e suficient.

    Pe de altă parte, importăm mult mai mult decât reuşim să vindem: numai anul trecut, importurile au fost de 12,2 milioane de euro, ceea ce a generat un deficit comercial de peste 10 milioane de euro. Iar în primul semestru din 2025 deja am adus din afară prune de 2,2 milioane de euro, arată datele Eurostat. Cu alte cuvinte, în timp ce producţi românească a lipsit pentru că Ministerul Agriculturii încă nu s-a apucat de construcţia depozitelor regionale pentru fructe şi legume ca să prelungească viaţa celor din România, rafturile din magazine s-au umplut în primele luni din an cu fructe de import.

    Jucătorii din piaţă susţin că România a crescut mult importurile de prune din Republica Moldova, atât pentru consum direct, cât şi pentru procesare – fie în dulceaţă, fie în băuturi distilate, precum ţuica. Aceste afirmaţii sunt susţinute şi de datele oficiale. Astfel, dacă în 2022 România importa prune şi corcoduşe din Republica Moldova în valoare de 5,5 milioane de euro, în 2024 această sumă a urcat la 9 milioane de euro. De altfel, Republica Moldova rămâne principala sursă de prune importate de România, cu cele mai mari volume înregistrate.

    Bibiana Stanciulov, fondatoarea Sonimpex, producătorul brandului Magiun de Topoloveni, spune că procesatorii din România trebuie să îşi asigure materia primă pentru producţie, însă în 2025 prunele sunt insuficiente. Ea a observat că pe unele borcane vândute în retail ca fiind produse în România apare de fapt un materia primă, adică compoziţia în sine, este adusă din Republica Moldova sau Ucraina. Această practică creează o concurenţă puternică pentru producătorii care folosesc prune româneşti, din cauza diferenţei mari de preţ.

    În plus, susţine că chiar şi consumatorii cu venituri mai mari aleg fructele mai ieftine, adesea provenite din Bulgaria, Polonia sau Republica Moldova. Drept urmare, prunele şi magiunul românesc ajung să fie mai rar cumpărate, iar producătorii locali se confruntă cu dificultăţi financiare.

    „Întrebarea este: cine face cu adevărat magiun de prune din prune româneşti şi cine importă din Ucraina sau Moldova o pastă care are gust de prune? Magiun cu 0,9% fibre alimentare nu există! La noi, magiunul autentic are în jur de 5–6% fibre“, a precizat ea.

    În ceea ce priveşte exporturile de gemuri, jeleuri, marmelade şi piureuri sau paste de fructe, obţinute cu sau fără adaos de zahăr sau alţi îndulcitori, unde intră şi magiunul, România a exportat în 2024 produse în valoare de 6,2 milioane de euro, aproape dublu faţă de 3,5 milioane de euro în 2023 şi 2,4 milioane de euro în 2021şi 2022. Pentru comparaţie, acum zece ani exporturile se ridicau la doar 1 milion de euro, conform datelor Eurostat. Pe de altă parte, România are importuri şi în această categorie. În 2024, importurile au fost de 22 milioane de euro, în creştere cu circa 3 milioane de euro, de la 18,8 milioane de euro în 2023.

    De altfel, România a început să exporte tot mai mult ţuică, băutura tradiţională românească, însă rămâne departe de echilibru. În ceea ce priveşte exportul de băuturi alcoolice cu grad sub 80°, inclusiv ţuica, România a exportat în 2024 băuturi în valoare de 20,6 milioane de euro. În 2024 exporturile au fost de 15 milioane de euro, faţă de 1,1 milioane de euro în urmă cu un deceniu. Pe de altă parte, România importă şi băuturi alcoolice din aceste state. Dacă în 2015 importurile se ridicau la 5,6 milioane de euro, la finalul anului 2024 acestea au scăzut la 46 milioane de euro.

    În acest context, România continuă să fie lider european la producţia de prune chiar şi într-un an cu o climă care ne-a făcut probleme, având aproape jumătate din recolta Uniunii Europene, însă această poziţie nu se vede în balanţa comercială. Magiunul şi ţuica, două produse tradiţionale care ar putea să devină ambasadori ai agriculturii româneşti, dar rămân marginale pe pieţele externe. În schimb, Republica Moldova ocupă rafturile din magazinele româneşti cu prune de masă, dar şi cu dulceaţă.

  • Guvernul a luat măsuri de austeritate, dar deficitul nu scade

    ♦ Nu sunt puţin economiştii care spun că măsurile de austeritate actuale nu sunt suficiente pentru a restabili echilibrul bugetar – un deficit între şapte şi opt la sută din PIB.

     

    Cum a mers economia la nouă luni din an

    ♦ Deficitul, ca procent din PIB În primele nouă luni din an: 4,56% (4,57% la nouă luni din 2024)

    ♦ Deficit nominal în primele nouă luni din an: 86,3 mld. lei, cu 5,5 mld. lei peste cel din 2024, pentru aceeaşi perioadă

    La nouă luni din 2025, avem un echilibru mai bun între venituri şi cheltuieli, dar nu suficient. De cealaltă parte, intervenţia brutală pe partea de cheltuieli ar putea lovi şi mai mult în economie. Creşterea salariilor a impulsionat consumul. Reducerea acestor creşteri a redus această creştere a consumului spre 3%, faţă de 12-13%, în urmă cu câţiva ani. Dar este totuşi o creştere. Chiar şi creşterea PIB de 0,3% este o creştere, deşi economiştii spun că este „în marja de eroare“. Unii spun „stagflaţie“ – crestere economică infimă, inflaţie mare. Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, este mai optimist. La fel preşedintele României, Nicuşor Dan. Ambii cred că România îşi va reveni în 2026.

    Veniturile bugetului, la nouă luni, sunt cu 100 de miliarde de lei peste cele din aceeaşi perioadă a anului trecut. Desigur, va trebui explicat factorul inflaţie – 10%. Deficitul bugetar la nouă luni este identic cu cel de anul trecut, ca pondere în PIB, dar, nominal, este mai mare cu un miliard de euro. 

  • Dan Şucu la Genova, în faţa liderilor de business şi a oficialilor locali: „De ce un investitor român nu poate face în Italia ce au făcut investitorii italieni în România după anii ’90? Poate că v-aţi gândit că vine un om de afaceri dintr-o ţară săracă, dar nu este chiar aşa. România este o cu totul altă ţară decât cea de acum trei decenii“

    Antreprenorii români au ajuns la capacitatea de a investi peste hotare ca urmare a miracolului economic pe care l-a traversat ţara, a spus la sfârşitul săptămânii trecute la Genova omul de afaceri Dan Şucu, fondator şi preşedinte al retailerului de mobilă Mobexpert, în cadrul evenimentului „Genoa şi fotbalul, un nou pod între economia Italiei şi cea a României“.

    „De ce un investitor român nu poate face în Italia ce au făcut investitorii italieni în România după anii ’90? Poate că v-aţi gândit că vine un om de afaceri dintr-o ţară săracă, dar nu este chiar aşa. România este o cu totul altă ţară decât cea de acum trei decenii“, a spus Şucu în italiană în faţa unei audienţe de peste 250 de oameni de afaceri, executivi şi lideri politici locali reuniţi în clădirea istorică a Camerei de Comerţ din Genova, care a găzduit sediul primei burse italiene, în secolul XIX. 

    Dan Şucu a cumpărat pe neaşteptate la sfârşitul anului trecut cu 40 mil. euro pachetul majoritar de acţiuni la clubul de fotbal Genoa, cel mai vechi club de fotbal din Italia şi unul din cele mai iubite.

    În cadrul evenimentului organizat de Camera de Comerţ, au salutat investiţia românească la Genova viceprimarul Genovei, lideri regionali ai patronatului italian Confindustria şi ai Camerei de Comerţ, responsabili cu businessul portuar şi turistic, precum şi ambasadorii României în Italia şi al Italiei în România.

    Aceasta este una dintre cele mai mari investiţii realizate până în prezent de un om de afaceri român în străinătate, iar evenimentul în sine este o premieră, în condiţiile în care timp de decenii România a fost doar un recipient pentru investiţii străine, iar acum devine o ţară investitoare în străinătate.

    „România nu este ţara pe care o ştiaţi din anii ’90, este o ţară unde PIB-ul a crescut de patru ori în ultimii 20 de ani şi se îndreaptă în următorii spre 500 miliarde de euro, adică 20% din PIB-ul Italiei.

    Dacă îmi spunea cineva că PIB-ul României va fi mai mare astăzi decât al Greciei şi Ungariei nu l-aş fi crezut“, a spus Dan Şucu unei audienţe foarte interesate să vadă ce are de gând să facă cu clubul omul de afaceri român, acum şi preşedinte Genoa Cfc.

    „Pentru noi clubul Genoa este parte a identităţii oraşului, este o pasiune uriaşă. Suntem foarte bucuroşi, iar investiţia dlui Şucu este o foarte bună oportunitate pentru dezvoltarea legăturilor comerciale şi de investiţii între România şi Genova. Suntem pe locul trei ca suporteri în Italia, avem meci de meci 30.000 de oameni pe stadion şi chiar dacă nu am avut rezultate de top în ultimii ani pasiunea şi dragostea pentru club a genovezilor este la cote la fel de înalte. Nu am fost surprins de această investiţie după ce am aflat parcursul în business al dlui Şucu“, a spus viceprimarul Genovei, Alessandro Terrile.

    În Italia trăiesc 1,2 milioane de români, care s-au adaptat rapid pe baza aproprierii de limbă şi de comportament, iar italienii s-au obişnuit cu români angajaţi în construcţii, în fabrici sau agricultură.

    „Miracolul economic al României este adevărat, are cea mai mai creştere din UE din ultimii 20 de ani, în afara Irlandei. Aceasta este realitatea. Cine a făcut această realitate? Cei 6-7 milioane de angajaţi din companiile private şi cei 5 milioane de români plecaţi să lucreze în străinătate care au trimis bani acasă. Este normal ca o ţară care s-a dezvoltat atât de repede să aibă întreprinzători cu afaceri de sute de milioane de euro, care să aibă puterea de a investi nu numai la ei acasă. Asta este povestea“, a spus Şucu.

    Cu toată creşterea economică a României din ultimele două decenii, percepţia din Occident abia acum începe să se schimbe asupra capacităţii de business a antreprenorilor români. Din circa 600 mld. euro venituri totale al companiilor din România, firmele româneşti rulează afaceri de circa 300 miliarde de euro pe an.

    „Am început acum 32 de ani afacerea de mobilă cu un mic magazin cu patru angajaţi şi după patru ani eram cel mai mare importator, producător şi exportator de mobilă din România. Fiind o ţară care a crescut mult, astfel şi businessul a crescut mult, la fel ca şi afacerile investitorilor italieni în România. Ulterior am intrat şi în investiţii imobiliare, unde profitul a ajuns să îl egaleze pe cel din afacerile cu mobilă“, a povestit Dan Şucu.

    Atras de lumea fotbalului după investiţia de la Rapid din 2022, omul de afaceri a spus că avea în vedere un parteneriat cu un club mai puternic.

    „Devenind acţionar la Rapid, mi-am dat seama că nu puteam creşte fără consolidare şi am căutat parteneriate cu cluburi mai puternice din străinătate. Când mi s-a propus posibilitatea de a investi la Genoa, nu am ezitat. Am luat decizia în 3-4 zile şi sunt extrem de fericit că am făcut-o. Resursele noastre nu sunt enorme, dar cu modestie şi muncă susţinută vom obţine cele 40 de puncte care sunt primul nostru obiectiv. Apoi, cerul este limita“, a dat speranţe tifo­silor genovezi noul patron al echipei italiene.

    Genova, capitala regiunii Liguria, este cel mai mare port italian şi este sediul unor mari companii multi­naţionale precum constructorul de nave Fincantieri, care deţine şantierul naval de la Brăila, sau constructorul de centrale nucleare Ansaldo, implicat în România în construcţia centralei de la Cernavodă încă din anii ’80. Italia este al doilea partener comercial al României, după Germania, şi are investiţii aici de circa 10 miliarde de euro, cu peste 50.000 de firme înregistrate, cele mai numeroase dintre firmele cu capital străin.

     

  • Inflaţia a „înghiţit” salariile: românii câştigă mai mult pe hârtie, dar mai puţin în realitate. În iulie 2025, salariile au crescut cu 5,2%, pe când rata inflaţiei a fost de 7,8%

    ♦ „Companiile se confruntă cu costuri tot mai mari la energie, materii prime şi chirii, multe bugete şi negocieri colective au fost făcute anul trecut pe estimări de inflaţie mai mici, iar angajatorii preferă prudenţa în contextul incertitudinilor economice” ♦ „Efortul maximal al angajatorilor din mediul privat va fi pe păstrarea numărului de angajaţi, nu pe mărirea salariului.”

    Salariul mediu net pe economie a ajuns la 5.517 lei în iulie 2025, în scădere cu 0,4% faţă de luna precedentă şi în creştere cu 5,2% faţă de luna iulie din anul 2024, arată datele publicate recent de Institutul Naţional de Statistică (INS). Această creştere anuală este cea mai mică din ultimele 12 luni. De asemenea, este pentru prima dată când rata inflaţiei depăşeşte creşterea salarială, astfel că a fost înregistrată o scădere a câştigului salarial real. Cu alte cuvinte, luna iulie a fost prima în care puterea de cumpărare a românilor a scăzut şi oficial, în statistici.

    „De la începutul anului spunem că angajatorii sunt în expectativă. Au aşteptat câteva luni măsurile de austeritate şi nu au acordat creşteri salariale generoase, în majoritatea sectoarelor acestea nu acoperă inflaţia. De notat că estimările de inflaţie nu atingeau 10%, deci inflaţia este peste aşteptări mai ales în sectoarele în care TVA a crescut semnificativ, de exemplu în HoReCa sau la alimente”, a spus pentru ZF Raluca Pârvu, business manager în cadrul companiei de resurse umane BPI România.

    De altfel, în ultimele 12 luni, datele de la INS arată o deteriorare treptată a raportului dintre creşterea salariilor şi nivelul inflaţiei. În vara anului 2024, salariul mediu net creştea într-un ritm de aproape 15% faţă de anul precedent, în timp ce inflaţia se menţinea la circa 5%. Această diferenţă a permis un câştig salarial real consistent, de peste 9%. Pe parcursul următoarelor luni însă, ritmul de creştere a salariilor a început să încetinească: de la 13,8% în septembrie 2024 la 7% în iunie 2025 şi doar 5,2% în iulie 2025.

    În paralel, inflaţia a coborât uşor la începutul lui 2025, dar nu suficient pentru a compensa scăderea ritmului salarial, iar spre vara lui 2025 a revenit pe o pantă ascendentă, ajungând la 7,8% în iulie.

    „Nu aşteptăm trenduri favorabile până la finalul anului, salariile vor rămâne în urma inflaţiei. Efortul maximal al angajatorilor din mediul privat va fi pe păstrarea numărului de angajaţi, nu pe mărirea salariului acestora”, a mai Raluca Pârvu.

    Aşadar, dacă în vara lui 2024 angajaţii beneficiau de câştiguri reale de peste 8–9%, la începutul lui 2025 acestea s-au redus la 4–5%, iar până în mai–iunie 2025 aproape că au dispărut (2,1% în mai, 1,3% în iunie). Luna iulie 2025 marchează o schimbare de etapă: pentru prima dată în perioada analizată câştigul salarial real devine negativ (-2,6%), ceea ce înseamnă că salariile nu doar că au încetinit în ritmul de creştere, dar au şi pierdut complet cursa cu inflaţia.

    „Puterea de cumpărare a angajaţilor a scăzut. Explicaţiile sunt multiple: companiile se confruntă cu costuri tot mai mari la energie, materii prime şi chirii, ceea ce reduce spaţiul pentru majorări salariale; multe bugete şi negocieri colective au fost făcute anul trecut pe estimări de inflaţie mai mici; iar angajatorii preferă prudenţa în contextul incertitudinilor economice. În plus, în domenii precum IT-ul, unde ani la rând salariile ridicau media, vedem acum restructurări şi creşteri salariale doar pe rolurile de nişă, ceea ce trage în jos dinamica generală”, a spus pentru ZF şi Sorina Faier, managing partner al companiei de recrutare Elite Searchers.

    Odată ce inflaţia a urcat deja spre 10% în august, este foarte puţin probabil ca salariile să reuşească să o depăşească în 2025, crede ea.

    „Cel mult, vor exista creşteri selective în sectoarele cu deficit de talente – IT de înaltă specializare, inginerie, financiar sau juridic. Pentru majoritatea angajaţilor, însă, salariile nu vor ţine pasul cu scumpirile. Companiile vor încerca să compenseze prin beneficii non-financiare – programe de flexibilitate, work from home, asigurări medicale – dar puterea de cumpărare reală va continua să fie erodată până la finalul anului”, a concluzionat Sorina Faier.

    Pe industrii, statisticile INS arată că cele mai mari salarii medii nete s-au înregistrat în extracţia petrolului brut şi a gazelor naturale (12.061 lei pe lună) şi în fabricarea produselor de cocserie şi a produselor obţinute din prelucrarea ţiţeiului (12.012 lei pe lună). La polul opus, cele mai mici în hoteluri şi restaurante (3.397 lei pe lună) şi în fabricarea articolelor de îmbrăcăminte (3.507 lei pe lună).

     

     

  • Băncile din Ungaria depun plângeri legate de plafonarea dobânzilor

    Asociaţia bancară din Ungaria a anunţat că un număr din membrele sale au depus o nouă plângere constituţională referitoare la măsura plafonării dobânzilor introdus din 2021 prin decret guvernamental, relatează Budapest Business Journal. Potrivit asociaţiei, plafonarea dobânzilor este îngrijorătoare din perspectivă economică, juridică şi etică. Măsura a fost prelungită deşi starea de urgenţă declarată în legătură cu pandemia a luat sfârşit, a mai precizat asociaţia. 

     

  • Războiul preţurilor de pe piaţa auto chinezească continuă în pofida măsurilor luate de autorităţi

    Un război crâncen al preţurilor continuă să afecteze industria auto a Chinei în pofida măsurilor mai stricte luate pentru a restrânge ceea ce oficialii numesc o competiţie „dezordonată“, evidenţiind provocarea legată de soluţionarea supracapacităţii cronice a ţării, scrie Nikkei. Jucătorii mai mici de pe piaţă lansează modele accesibile în lupta pentru supravieţuire.

     

  • 100 Cele mai puternice femei din business. Oana Bejan, Country Topline Unit Leader, Danone România

    BIO

    Oana Bejan este country topline unit leader la Danone România şi are o  experienţă de peste 18 ani în FMCG. Ea şi-a început cariera în companie în 2013 şi a ocupat diverse funcţii de conducere în departamentul de vânzări, contribuind la dezvoltarea şi la consolidarea Danone în poziţia de lider pe segmentele de iaurt şi produse pe bază de plante.

     

    VISION BOARD, PRINCIPII & MOTIVAŢIE

    Cum arată „imaginea centrală” de pe vision board?

    Imaginea centrală ar surprinde un peisaj calm, care simbolizează pacea interioară şi echilibrul. Aş adăuga cuvinte cheie precum „sănătate”, „familie”, care reprezintă puncte esenţiale ai vieţii mele. Şi motto-ul „You are on the driving seat”.

    Care este cea mai mare realizare personală?

    Sunt un om împlinit, echilibrat, dar, în acelaşi timp, imperfect. Am învăţat să mă accept aşa cum sunt, cu propriile vulnerabilităţi, dar conştientă că am puterea să depăşesc obstacolele pe care le întâlnesc.

    Ce te motivează în fiecare dimineaţă să mergi mai departe?

    Oamenii din jurul meu.

     

    LEADERSHIP & CARIERĂ

    Care sunt cele mai importante obiective pentru următorii cinci ani?

    În primul rând, să rămân un om echilibrat, concentrat pe ceea ce contează cu adevărat pentru mine. Să îmi acord timp să mă bucur de realizările mele, să apreciez momentele de succes şi să le trăiesc cu recunoştinţă. Să continuu să învăţ din greşeli, să fiu atentă la cei din jurul meu şi să am curajul să cer ajutor atunci când am nevoie.

    Ce te inspiră când iei decizii importante?

    Iau problemele una câte una. Aloc timp pentru a le simplifica şi clarifica, atât pentru mine, cât şi pentru cei din echipă.

    Cum integrezi valorile personale în stilul de conducere?

    Am mereu în vedere să rămân autentică, să fiu eu însămi în tot ceea ce fac, iar acest lucru mă ajută să creez un mediu în care şi ceilalţi să se simtă confortabil să fie ei înşişi.  Un principiu pe care îl aplic este „have fun” – să ne bucurăm toţi de procesul de învăţare, de provocările şi reuşitele pe care le trăim împreună.

     

    HOBBY-URI & INSPIRAŢIE PERSONALĂ

    Ce hobby-uri sau activităţi te ajută să te relaxezi?

    Gătitul pentru familia mea, chiar dacă pentru băieţii mei nu este întotdeauna pe plac ceea ce gătesc.

     Care este locul care te inspiră?

    Muntele. Dacă am parte de o săptămână la schi, pot fi sigură că mă întorc cu mintea limpede.

     Există un film care te-a influenţat profund?

    Filmul „Bridge of Spies”, în regia lui Steven Spielberg. În cadrul lui este această scenă emblematică în care avocatul, jucat de Tom Hanks, îl întreabă pe clientul lui „Are you worried?” şi acesta răspunde „Would that help?”, mă face să reflectez la importanţa de a rămâne calm şi raţional în faţa dificultăţilor.

  • 100 Cele mai puternice femei din business. Simina Niculiţă, Partener şi director Retail & Investment, Colliers România

    MOTTO: „Do what you like.”

    BIO

    Cu o experienţă de 20 de ani în domeniul imobiliar, ocupă funcţia de partener şi director al departamentului de Retail & Investment în cadrul Colliers România. Pe parcursul carierei, a lucrat în piaţa de rezidenţial cu dezvoltatori pentru crearea conceptelor de proiecte, dar şi cu investitorii care erau interesaţi de achiziţia off-plan de pachete de apartamente. Apoi a coordonat divizia de retail, iar din 2015, s-a alăturat echipei de investiţii.

    VISION BOARD, PRINCIPII & MOTIVAŢIE

     Cum arată „imaginea centrală” de pe vision board?

    Este echilibrul – o balanţă delicată care simbolizează armonia dintre carieră şi viaţa personală. Succesul nu se măsoară doar în reuşite profesionale, ci şi în capacitatea de a fi prezentă pentru cei dragi, de a avea grijă de mine şi de a trăi conştient fiecare moment.

     Ce te motivează în fiecare dimineaţă?

    În fiecare dimineaţă, mă trezesc cu un sentiment de recunoştinţă pentru ceea ce am şi cu dorinţa de a înfrunta provocările cu optimism şi rezilienţă.

     Care este cea mai mare realizare personală?

    Familia este ancora mea, locul unde găsesc sprijin, echilibru şi linişte. În clipele simple, alături de cei dragi, descopăr cea mai autentică formă de iubire şi susţinere.

     

    LEADERSHIP & CARIERĂ

     Ce te inspiră când iei decizii importante?

    Puterea de a sprijini parcursurile profesionale ale altor femei, de a le încuraja să aspire la roluri de leadership, să îşi valorifice potenţialul şi să abordeze provocările cu încredere.

     Cum integrezi valorile personale în modul în care conduci echipa?

    O echipă autentică se construieşte pe armonie, încredere şi respect – fundamentul necesar pentru a colabora eficient, a depăşi provocările şi a evolua împreună. Dar există două ingrediente subtile, dar indispensabile: grija şi umorul.

     

    HOBBY-URI & INSPIRAŢIE PERSONALĂ

     Ce hobby-uri te ajută să te relaxezi?

    Activităţile sportive, fie în natură, fie în spaţii închise, sunt esenţiale pentru mine în a-mi păstra energia şi echilibrul.

     Care este locul care te inspiră?

    Malul mării este refugiul meu, locul unde îmi regăsesc liniştea şi claritatea interioară. Sailingul nu este doar o evadare din rutina cotidiană, ci o experienţă care mă ajută să mă reconectez cu mine însămi, să simt libertatea şi să mă reîncarc cu energie pentru provocările ce urmează.

    Ce te motivează să continui drumul spre excelenţă?

    Rezilienţa este forţa care mă motivează să merg mai departe, indiferent de obstacole. Chiar şi atunci când pierd o luptă, mă ridic, mă adun şi continui. În acelaşi timp, optimismul este busola care mă menţine concentrată pe obiectivele mele.