BusinessMagazin

Blog

  • Au bifat si Siberia

    VimpelCom, al doilea operator de telefonie mobila din Rusia, a achizitionat 100% din actiunile Corporation Severnaia Korona (CSK), o firma de telefonie mobila ce opereaza in regiunea siberiana Irkutk.

     

    Vanzatorul, compania suedeza Tele2 AB, a incasat suma de 170 de milioane de euro. Populatia din regiune ajunge la 2,5 milioane de persoane, rata de penetrare a telefoniei mobile fiind de 108%. La sfarsitul lunii iunie, CSK avea peste 571.000 de abonati, respectiv 21,5% din piata de telefonie mobila din zona. Nikolai Prianisnikov, vicepresedintele VimpelCom, care opereaza in Rusia sub brandul Beeline, spune ca intentioneaza sa integreze firma achizitionata in reteaua VimpelCom cat mai repede, astfel incat populatia locala sa aiba acces la serviciile oferite de Beeline. In prezent, VimpelCom acopera 75 din cele 85 de regiuni administrative din Rusia. La sfarsitul lunii iunie, compania avea peste 59 de milioane de abonati. Reprezentantii Tele2 AB, a doua companie de telefonie din Suedia, spun ca firma isi va continua expansiunea in Rusia, in ciuda vanzarii CSK. Pana la sfarsitul anului, firma suedeza pregateste mai multe achizitii pe aceasta piata.

  • Zastava isi incearca sansa in Rusia

    Zastava 10, versiunea sarbeasca a modelului Fiat Punto, este pe punctul de a fi comercializat pe pietele din Rusia, Ucraina si din alte tari din fosta Uniune Sovietica.

     

    Deja managerii Fiat au aprobat cererea depusa de producatorul sarb de a livra modelul dealerilor auto din Rusia, la sfarsitul lunii august urmand sa fie luate in discutie cereri similare pentru alte tari din regiune. Zoran Bogdanovic, directorul executiv al Zastava Cars, citat de cotidianul sarb Danas, spune ca va incepe un studiu despre piata rusa, fiind convins de numarul mare de oportunitati pe care le ofera o piata de asemenea amploare. Zastava a incheiat un acord cu grupul Fiat, care ii ofera licenta de a produce modelul Punto si de a-l comercializa sub denumirea de Zastava 10. Recent, producatorul sarb a incheiat un acord si cu General Motors, detinatorul marcii Opel, conform caruia aici va incepe in toamna anului viitor asamblarea modelului Astra Classic. In 2009 urmeaza sa fie lansata productia unui nou model Opel. Fata de intelegerea incheiata cu Fiat, acordul incheiat cu GM stipuleaza ca masinile produse in Serbia vor fi comercializate sub marca Opel.

  • Monopol la 40%

    Delta, una din cele mai mari companii din Serbia, este acuzata ca abuzeaza de pozitia pe care o detine in piata de retail, ajungand in situatia de monopol.

     

    Comisia pentru Protectia Consuma-torilor a parlamentului sarb a dispus anularea achizitiei de catre Delta Holding a lantului local de magazine C Market. Tranzactia a avut loc anul trecut, inainte ca parlamentul sa infiinteze comisia respectiva. In replica, Miroslav Miskovic, proprietarul Delta Holding, a depus o plangere la Curtea Suprema, contestand dreptul comisiei de a se pronunta in problema achizitiei. Diana Markovic-Bajalovic, presedintele comisiei, se asteapta ca plangerea sa nu fie luata in discutie prea curand, atat timp cat pe rolul Curtii, care are 17 judecatori, se afla in prezent 18.000 de cazuri. Miskovic spune ca Delta va trebui sa demonstreze ca nu detine o pozitie dominanta, in ciuda faptului ca firma controleaza 40% din piata de retail. Ea a adaugat ca membrii Comisiei, impreuna cu reprezentantii Ministerului Comertului si Serviciilor, lucreaza la elaborarea unor amendamente la actuala lege privind monopolurile, care s-a dovedit ineficienta in practica.

  • Informatii despre pensii

    Pana pe 17 septembrie, cand companiile au voie sa isi porneasca propriile campanii de promovare, principala sursa de informare cu privire la sistemul privat de pensii este cea publica. Iar primele spoturi de promovare vor incepe sa fie difuzate chiar din aceasta saptamana.

     

    Campania publica de promovare a sistemului de pensii private obligatorii va consta, intr-o prima faza, in doua spoturi ce vor fi difuzate pe canalele televiziunii publice, explica pentru BUSINESS Magazin Mircea Oancea, presedintele Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP). Unul dintre ele, realizat „prin forte proprii“, cu un mesaj mai general si fara a da prea multe detalii, dupa cum spune presedintele CSSPP, incepe sa ruleze chiar din aceasta saptamana. Un al doilea clip TV, finantat din fonduri obtinute de la Banca Mondiala, detaliaza mesajele si va demara „mai aproape de 1 septembrie“. In prezent, CSSPP se afla in negocieri si cu patru canale private de televiziune, potrivit lui Oancea. Campania TV va fi dublata si de una radio si, in plus, televiziunea publica si radioul public ar putea gazdui, incepand cu sfarsitul lunii august, emisiuni informative pe tema pensiilor private.

     

    Intr-o a doua etapa a campaniei de informare, toti potentialii participanti in sistemul de pensii obligatorii administrate privat vor primi brosuri si pliante informative, sustine Oancea. Pana una alta, licitatia pentru tiparirea si distributia materialelor scrise este inca in desfasurare si se va incheia pe 10 septembrie. Astfel ca, spunea Oancea, „in preajma lui 17 septembrie aceste materiale ar putea incepe sa fie distribuite“. Distributia celor peste 4 mil. pliante informative se va face pornind de la informatiile din baza Casei Nationale de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale (CNPAS), un astfel de pliant urmand sa ajunga „la toti potentialii participanti la sistem“. In sistemul de pensii obligatorii administrate privat vor intra toti salariatii cu varsta de maxim 35 de ani si optional cei cu varsta cuprinsa intre 35 si 45 de ani. Estimarile jucatorilor din piata arata ca la sistem vor participa anul acesta circa 2,5 mil. angajati (toti cei sub 35 de ani) si aproximativ jumatate dintre cei cu 35-45 de ani.

     

    Tot ca parte din campania de informare, va fi tiparit si un ghid de informare si, de asemenenea, pliante si afise ce vor fi distribuite si plasate la camere de comert, institutii ale statului, case de pensii si chiar si la companiile cu un numar mare de angajati.

  • In the spotlight

    Ideea: Zaraza isi respecta clientii

    Client: Murfatlar Romania

    Brand: Zaraza

    Agentia: Next Advertising si Cap

    Canale: TV

     

    Next Advertising si Cap au lansat o campanie ce anunta asocierea Zaraza cu importante carti din literatura universala. Campania este formata din doua spoturi: primul promoveaza pachetul ZarazaAromanul „Procesul“ al lui Kafka, iar cel de-al doilea pachetul ZarazaAromanul „3 intr-o barca“ de Jerome K. Jerome.  Dupa ce Zaraza si-a definit pozitia fata de sustinerea adevaratelor valori si a „adevaratilor domni“ prin campaniile de la sfarsitul anului trecut, campania de acum face un pas inainte. „Zaraza este primul brand care a avut curajul sa supere o anumita categorie de populatie. Daca spui «respect» trebuie sa arati respect“, a declarat Raluca Feher, copywriter al Cap.

  • Sa nu-ti faci casa pe nisip

    Plasamentele in creditele imobiliare cu risc ridicat au devenit noua boala rusinoasa a pietelor financiare. Au contractat-o si institutii serioase, ca Deutsche Bank, HSBC, Merrill Lynch, dar mai ales fondurile speculative, cele care joaca la risc. Problema nu era insa daca boala se va declansa, ci momentul cand avea sa se intample asta; cat despre tratament si prognostic, parerile sunt cat se poate de impartite.

    In primele zile ale lui martie 2007, site-ul specializat www.lenderimplode.com contorizase 36 de institutii de credit care au intrat in faliment de pe urma restantelor la creditele ipotecare cu risc ridicat („subprime”). Cateva zile mai tarziu, presedintele Rezervei Federale a SUA, Ben Bernanke, se arata optimist: „Impactul problemelor din piata de subprime asupra economiei si a pietelor financiare pare sa se afle sub control“. Dupa inca jumatate de an, bilantul ajunsese pe 15 august la 117 cazuri de faliment, alte 14 institutii de credit fiind pe lista de asteptare pentru faliment sau raportand pierderi foarte mari.

    Intre timp, Bernanke se razgandise, chemat cu cateva saptamani inainte sa dea socoteala in fata congresmanilor ingrijorati: „Restantele si executarile de ipoteci creeaza probleme economice, sociale si personale pentru multi proprietari si comunitati – probleme care par ca se vor agrava inainte ca situatia sa se poata imbunatati“. Un congresman estima la audierea lui Bernanke ca peste un milion de americani si-au pierdut locuintele anul trecut pentru ca nu au putut sa le plateasca. Altii sunt pe lista de asteptare.

    Si problemele s-au agravat: American Home Mortgage, al zecelea creditor pe piata ipotecara americana, cu un portofoliu de credite in 2006 de 59 de miliarde de dolari, a intrat in faliment la inceputul lunii si a anuntat concedierea a aproape 7.000 din cei 7.400 de angajati. Doua fonduri ale Bear Stearns cu investitii in special in creditele „subprime“ (cele care nu pot fi contractate de pe piata principala, pentru ca debitorii nu indeplinesc conditiile de acolo) au dat faliment, dupa ce compania a incercat sa le salveze pompand in ele aproape 4 miliarde de dolari (circa 2,96 miliarde de euro). Banca franceza BNP Paribas a suspendat si ea activitatea a trei fonduri de investitii in valoare de 2 miliarde de euro, afectate de expunerea pe piata de credite ipotecare cu risc ridicat.

    Iar de aici mecanismul se stie: investitorii la burse s-au speriat si au inceput sa vanda, actiunile au scazut, oferta de credite pentru companiile care s-au vazut ramase fara bani s-a redus drastic, dobanzile la imprumuturile de urgenta au crescut, iar aceasta a silit bancile centrale sa intervina, oferind ele lichiditate pentru a mentine nivelul dobanzilor. Rezerva Federala, Banca Centrala Europeana si bancile centrale din Asia au pus la dispozitia pietei in jur de 300 de miliarde de dolari in total in mai putin de o saptamana. 

    Intr-un asemenea context, intrebarea de bun-simt a publicului, exprimata de un blogger pe teme economice, a venit firesc: la ce bun atatia laureati ai premiului Nobel pentru Economie si atatea modele de prognoza daca nu se pot prevedea si combate asemenea crize? Sa ne aducem aminte de anul 2001, cand Rezerva Federala, condusa pe atunci de Alan Greenspan, a redus de zece ori consecutiv dobanda de referinta de la 6%, in ianuarie, la 2% in decembrie. Si aici nu au fost de vina atentatele de la 11 septembrie (care au prins dobanda la 3,5%): economia americana venea dupa un an de incetinire a cresterii, cand consumul scazuse la cote ingrijorator de apropiate de o recesiune. Calculul Fed a functionat atunci foarte bine: economia si-a revenit, increderea consumatorilor a crescut, iar piata imobiliara a fost una dintre principalele beneficiare ale acestei evolutii. Bancile au fost, normal, principalul canal prin care populatia si-a procurat resursele pentru a-si satisface setea de consum. Pentru ca rata dobanzii a continuat sa scada, ajungand in 2003 la 1%, oricine se straduia putin putea sa culeaga din piata cati bani voia; prin urmare, preturile imobilelor au luat-o in sus, desi oferta crescuse la randul ei (numarul de case noi vandute in America a urcat intre 2000 si 2005 de la 900.000 la 1,3 milioane).

    Euforia creata de dobanzile mici si de preturile ridicate ale imobilelor a facut ca multe institutii financiare sa lase deoparte temerile fata de riscuri si sa ofere credite chiar si celor care nu se calificau in conditii obisnuite pentru un imprumut. Asa a aparut industria creditarii cu risc ridicat – piata „subprime“: debitorii erau multumiti ca cineva le da bani pentru o casa pe care altfel nu si-ar fi permis-o, creditorii inchideau ochii la veniturile declarate incorect in multe cazuri, multumiti ca ii taxeaza cu o dobanda piperata (mult mai mare decat cea cu care ei se imprumutau la randul lor pentru a face rost de lichiditati) si cu gandul ca pretul imobilului ipotecat le va permite sa-si recupereze banii, in cazul in care clientul intra in faliment.

    Socoteala le-a parut multora plauzibila, cu atat mai mult cu cat respectivele institutii au gasit si o metoda prin care isi externalizau riscul: portofoliul de credite cu risc ridicat a fost transformat in obligatiuni cu risc ridicat (CDO – collateralized debt obligations), care promiteau castiguri suculente, si vandut celor dornici sa-si asume riscurile, dar si profiturile. Si, dupa cum s-a vazut si se va mai vedea inca destula vreme, n-au fost putini cei care s-au lacomit la castiguri mari intr-un timp scurt. Nu numai din America, ci si din Europa si chiar Asia, cunoscuta ca un rezervor inca plin de lichiditati. Acesta a fost primul lucru de care nu au tinut cont cei care s-au aventurat, intr-un fel sau altul, pe piata subprime: cand sunt prea multi la masa, tortul se termina prea repede.

    Al doilea lucru neluat in seama a fost politica Fed in ce priveste inflatia: dupa ce a lasat banii sa zburde prin piata vreme de aproape trei ani, in iunie 2004 Fed s-a intors din drum, cu pasi grabiti, ca sa nu lase economia sa intre in supraincalzire. Dobanzile care scazusera pana la 1% au fost majorate accelerat, astfel ca dupa doar un an se triplasera si dupa inca un an au ajuns la 5,25%, nivel la care se pastreaza si astazi. Odata cu dobanzile au crescut si costul creditului, care a ajuns de cinci ori mai mare in doar 24 de luni, fara ca veniturile platitorilor sa creasca in acelasi ritm. Intrarea in incapacitate de plata a debitorilor, dupa asumarea unor ipoteci succesive, a introdus in piata imobile care trebuia sa fie vandute repede – si uneori mai ieftin decat pretul de achizitie – pentru recuperarea datoriei. Asa au scazut si preturile si s-a prabusit si sectorul imobiliar. Iar dupa ce n-a mai existat niciun motiv pentru achizitia CDO, cei care le detineau deja s-au vazut in imposibilitatea de a-si incasa profiturile la care sperau. De aici si pana la panica vanzarii in masa a oricarui tip de titluri de valoare care parea contaminat cu o componenta subprime nu a mai fost decat un pas, si el a fost facut in ultima luna. De foarte multi si de foarte multe ori.

    Un comentator britanic spunea saptamana trecuta in The Times ca ceea ce s-a intamplat cu sectorul creditelor subprime dovedeste limitele teoriei economice in a explica insusi comportamentul pietei: jucatorii actioneaza uneori impotriva curentului care i-ar duce la mal si se avanta tot mai mult in mijlocul vartejului, potentandu-l. Aceasta si pentru ca de multe ori se afla abia la primul nivel al analizei deciziei: actorii din piata nu stiu ceea ce anume nu stiu (adica gradul de expunere al unei companii sau al alteia la credite subprime neperformante), iar informatia care le lipseste e tocmai aceea necesara pentru a lua decizia corecta. Asa incat, pentru orice eventualitate, oamenii au vandut pe scadere actiuni, prabusind cotatiile. Sau, dupa cum declara pentru Financial Times Mortimer Zuckerman – un miliardar new-yorkez care si-a facut averea din imobiliare si editor al ziarului The New York Daily News –, „tot sistemul e pe cale sa se blocheze, pentru ca toata lumea se repede spre usa in acelasi timp“. Cu toate ca motive de fuga ar cam fi, recunoaste Zuckerman: „problemele din piata subprime sunt mai serioase decat am crezut initial“.

    Comisia pentru Operatiuni Bursiere din SUA (SEC) a anuntat controale ample la cele mai mari grupuri financiare de pe Wall Street, dar si la diviziile de investitii ale bancilor comerciale, pentru a vedea daca nu cumva cei in cauza isi ascund pierderile cauzate de expunerea la creditele subprime. Cat despre fondurile speculative, a caror activitate SEC a promis in repetate randuri ca o va reglementa, nimeni nu poate sti cu siguranta cate pierderi de miliarde de dolari se ascund in registrele contabile ale acestora, iesirea la suprafata a cifrelor respective fiind o chestiune de timp.

    Multe voci au cerut Rezervei Federale sa reduca iarasi dobanda, pentru a mai da o gura de oxigen companiilor aflate in dificultate, prin accesul la imprumuturi mai ieftine cu care sa compenseze pierderile din piata creditelor subprime. Insa si mai multe voci au obiectat impotriva unei astfel de interventii, care ar afecta sloganul darwinist al pietei: sa ramana in picioare doar cei care au stiut ce riscuri sa-si asume si care sunt pregatiti sa treaca peste perioada dificila. Intr-adevar, sustinerea prin astfel de parghii a unor manageri de fonduri speculative care si-au umplut buzunarele adunand „monede de un cent din fata compresorului“ – asa cum ii acuza economistul Nassim Nicholas Taleb – nu ar face decat sa elimine orice teama de risc, creand ceea ce analistii numesc hazard moral (poti sa faci orice greseala, oricum vei fi salvat de interventia unei autoritati – in cazul de fata, banca centrala americana). Dintr-un astfel de motiv se pare ca Banca Angliei a fost singura care nu a intervenit aruncand cu miliarde de lire sterline spre aventurierii din sectorul subprime; guvernatorul Bancii, Mervyn King, avertizase de altfel companiile britanice sa nu se astepte la ajutorul sau, intrucat „nu este vorba despre o criza financiara internationala“, ci doar de una a sectorului creditelor subprime din SUA, unde cine a investit a stiut ce riscuri isi asuma.

    Si totusi, ce se va intampla mai departe? Perspectivele Fondului Monetar International nu sunt deloc incurajatoare: intr-o prezentare tinuta la sfarsitul lunii iulie si insotita de un grafic inspaimantator, John Lipsky, director adjunct al Fondului, avertiza ca tot ceea ce se intampla acum nu este decat avangarda colapsului, restul problemelor urmand apara pe parcursul urmatorilor doi ani, cand si mai multi debitori vor intra in incapacitate de plata. Graficul lui Lipsky, care urmareste un calendar al scadentelor si al restructurarilor de ipoteci pe piata subprime, sugereaza ca perioada critica incepe din vara lui 2007 si se accentueaza pe parcursul anului viitor, dupa care lucrurile se calmeaza treptat, ultima unda de soc (de mult mai mica amploare insa) figurand la orizontul lui 2011.

    Acum, intrucat solutia pomparii de lichiditati in piata este doar temporara, probabil ca Fed ar putea decide o serie de scaderi de dobanda, ca sa nu lase economia americana sa intre in recesiune. Optimistii spun ca deocamdata fundamentele economice arata bine, pericolul de supraincalzire fiind depasit, iar indicatorii semnalizand o crestere sanatoasa si solida – astfel incat criza va putea fi depasita in scurt timp. Pesimistii amintesc insa ca pericolul sta tocmai in ceea ce stim ca nu stim: cat de multe institutii financiare din lumea intreaga sunt implicate in pariul pe sectorul subprime din SUA? Pentru ca, indiferent cat de solide sunt fundamentele economice, reactiile investitorilor raman extrem de emotionale in asemenea situatii, ori de cate ori se va afla ca inca un nume important prezinta simptome de „infectie“ urmeaza automat efectul de panica, asupra titlurilor de valoare, ca si a monedelor: de pilda, dupa ce la inceputul saptamanii trecute presa spaniola a relatat ca banca Santander are si ea plasamente de 2,2 miliarde de dolari pe piata subprime, cotatia euro a scazut cu 0,3% atat fata de dolarul american, cat si fata de yenul japonez. Si, adauga aceiasi pesimisti, sa luam in calcul si impactul social al unui posibil anunt ca unul sau mai multe fonduri de pensii s-au ales cu pierderi de pe urma alunecoasei piete ipotecare americane; povestile cu prabusirile marilor vehicule bursiere se transforma in asemenea momente in arme politice extrem de sensibile.

    Pentru moment sa notam totusi ca toata aceasta nebuloasa are si castigatorii ei – cei care in acest moment mai sunt in stare sa investeasca, profitand de scaderea generala a pietelor. Fie ei banci de investitii, fonduri speculative sau de private equity, „hoitarii“, dupa cum ii numea Financial Times, au acum un moment propice sa cumpere actiuni ieftinite de lipsa de lichiditate din piata, actiuni de cresterea carora sa profite mai tarziu. Evident, cei ce mai au suficienti bani ca sa faca asta.

  • Cand America stranuta

    Criza financiara s-a extins relativ rapid si catre pietele din Europa Centrala si de Est. Teoretic, fiecare bursa din regiune ar fi trebuit sa reactioneze in functie de valoarea investitiilor straine, iar nivelul de corectie ar fi fost corelat cu expunerea fondurilor de investitii prezente.

    VARSOVIA Cea mai mare bursa din regiune a inregistrat o scadere de peste 11% a principalului indice, WIG20, de la 3.890 de puncte in data de 23 iulie pana la 3.460 de puncte saptamana trecuta, apropiindu-se de valoarea afisata la inceputul anului, de 3.350 de puncte. La bursa din Varsovia, prezenta fondurilor straine este semnificativa, din totalul de 41 de membri ai Bursei 15 fiind brokeri din alte state europene, iar valoarea tranzactiilor acestora se ridica la 2,5 miliarde de euro in luna iulie. Corectia din ultimele saptamani este insa considerata mult prea mare, comparativ cu scaderile din SUA sau Europa Occidentala. Explicatia analistilor spune ca titlurile listate erau oricum supraevaluate, in principal din cauza prezentei fondului privat de pensii obligatorii (pilonul II), care prin lege nu poate investi sumele atrase de la populatia activa decat in piata poloneza, drept pentru care actiunile au crescut fortat. Iar primul soc negativ aparut, chiar si de origine externa, ca acesta, a dus la o scadere accentuata.

    BUCURESTI In aceeasi perioada de corectie, principalul indice al bursei din Praga, PX, a pierdut aproape 6%, BUX din Budapesta aproximativ 9%, iar BET al Bursei de Valori Bucuresti a picat in jur de 12%. Practic, pana saptamana trecuta, piata de capital autohtona a cazut cel mai mult din tot Estul, desi BVB nu are nici macar un membru care sa tranzactioneze de la un birou aflat peste hotare, iar expunerea investitorilor nerezidenti are deocamdata doar o pondere de aproximativ jumatate din totalul investitiilor. Indicele SIF-urilor, BET-FI, a pierdut aproape 15% de la inceputul crizei (iar SIF-urile sunt considerate motorul pietei, prin lichiditate si prin participatiile extinse in majoritatea sectoarelor economice). Picajul de aici este cu atat mai greu de explicat cu cat si rezultatele economice ale companiilor romanesti si ale economiei in general sunt peste asteptari. Dar „lichiditate mica si volatilitate mare inseamna panica”, spune Amalia Baraian, broker la SSIF Broker Cluj. Criza a facut ca investitorii straini sa se opreasca din tranzactionare si sa intre in asteptare. Cei autohtoni s-au panicat; au observat ca profitul mare pe care il aveau cu cateva zile inainte incepe sa se reduca si au inceput sa vanda cat mai mult si cat mai repede, fapt care a dus la scaderea accelerata a cotatiilor. Corectia, pe ansamblu, era asteptata de ceva vreme, dupa ce piata a tot mers in sus; singura problema e ca a fost prea mare.

    NOROCOSII Insa nu toate pietele au scazut. Aflat in aceeasi situatie cu Romania, adica in conditiile unei prezente reduse a investitorilor straini si cu o capitalizare relativ mica, indicele SBI20 al bursei din Ljubljiana a crescut cu aproape 5% de la inceputul crizei internationale. De asemenea, indicele SOFIX al bursei din Sofia a inregistrat o majorare cu circa patru procente, in ciuda unor oscilatii marcate in fiecare zi. Cel mai bine s-a miscat principalul indice al bursei din Bratislava, care nu a contabilizat nicio zi de minus. Incet, dar sigur, indicatorul slovac a urcat cu aproape trei procente.   

  • Au si americanii Bancorexul lor

    De mai bine de o luna, pietele financiare sunt doborate de un simplu cuvant – SUBPRIME. 

     

    Sute de miliarde de dolari s-au evaporat in cateva saptamani din cauza acestui cuvant, care exprima in lumea financiara creditele ipotecare acordate celor care nu puteau sa se imprumute la prima mana, pentru ca nu aveau bonitatea necesara.  Atunci interveneau alte companii, un fel de hibrid intre firma ipotecara si banca, care preluau clientul si ii dadeau banii si casa. Bineinteles, la un pret mult mai mare. Daca nu putea sa plateasca o dobanda de 5%, sigur putea sa plateasca 12%!

     

    Cu un portofoliu de mii de clienti de acest gen,  companiile ipotecare se duceau apoi in piata financiara pentru a face rost de bani ca sa creasca afacerea prin vanzarea de obligatiuni garantate cu imprumuturile/ipotecile acordate celor care nu indeplineau  conditiile de credit.  Si aceste obligatiuni aveau un pret mai mare decat cel al pietei. Cu mult. Investitorii si fondurile cumparau aceste instrumente pentru ca obtineau un castig mai mare decat daca ar fi pus banii in titluri de stat, spre exemplu. Operatiunile mergeau aproape de la sine. Si pretul caselor crestea, la fel ca si numarul celor care obtineau acest gen de credite.

     

    Dupa cativa ani au inceput sa apara povestile, dar si realitatile. Nu numai ca cei care luau credite nu aveau bonitatea necesara sa plateasca ratele in mod normal,  dar si cei care dadeau banii practic ii fortau sa intre in afacere si sa cumpere casele, prin modificarea modului de calcul al veniturilor sau prin acceptul de a nu da vreun avans. Ca tacamul sa fie complet, si casele erau supraevaluate. Toata lumea era fericita pe acest lant. Clientul avea o casa unde sa stea sau pe care sa o speculeze – o locuinta scumpa, ce-i drept. Dezvoltatorul isi lua banii pe casa, iar intermediarul vanzarii – comisionul. Creditorul stia ca debitorul nu va avea bani sa plateasca, dar spera intr-o minune. Oricum era fericit, pentru ca plasase mai departe ipoteca si contractul de credit catre alti investitori, care erau la randul lor bucurosi ca obtineau dobanzi mai mari, puteau raporta catre actionarii lor profituri mai mari si la finalul anului isi incasau bonusurile.

     

    Daca vreti un reper, ganditi-va cum se dadeau creditele  in Romania acum un deceniu de la bancile de stat. Erau bancherul, omul de afaceri, evaluatorul si intermediarul. Si cine o mai fi fost. Grajduri erau puse  drept garantie, „gardurile“  erau evaluate ca si cum ar fi fost din aur,  iar echipamentele la mana a treia intrau la un pret ca si cum ar fi fost noi. Cazul Sanca, de acum un deceniu, va mai spune ceva? 20 mil. dolari din Bancorex s-au evaporat prin aceasta afacere. Si au fost miliarde de dolari  la nivelul bancilor de stat si al catorva private – Bankcoop, Credit Bank, Albina, Banca Internationala a Religiilor sau Banca Romana de Scont.

     

    Diferenta dintre America si ce s-a intamplat in Romania anilor ’90 este ca bancherii americani sunt mult mai sofisticati – inventeaza diferite instrumente, perfect legale, pe care le vand – credite subprime, credite structurate, optiuni contra falimentului etc. In plus, si unitatea de masura e mai mare – la noi s-a lucrat cu cateva miliarde de dolari, la ei cu mia de miliarde.

     

    Dar pana la urma totul revine la fundamente: daca cel care ia creditul poate sa-l dea inapoi, iar casa luata in gaj este evaluata corect sau pretul este umflat. Acum, cei care sunt ultimii cumparatori ai tuturor acestor instrumente sofisticate s-au trezit ca sunt proprietarii unor case ce nu valoreaza 500.000 de dolari, cat s-a platit pe ele, ci numai 100.000 de dolari, iar cel care trebuie sa plateasca ratele nu poate sa dea pe luna mai mult de 200 de dolari in loc de 1.000 de dolari, cu cat i-a fost dat creditul. Restul banilor au disparut, ca la Bancorex. 

     

    Din cauza creditelor „subprime“, de aproape o luna, toate pietele financiare sunt in sevraj, iar pentru a le mai calma a fost nevoie de  interventia marilor banci centrale – care au alimentat cu amandoua mainile conturile bancilor ramase fara lichiditate – si de taierea dobanzilor in America, ca masura de urgenta. Ca intotdeauna, statul este plasa de salvare.

     

    Nu este nicio diferenta intre ceea ce a facut BNR cand a tinut la suprafata  sistemul financiar la finalul anilor ’90 prin injectarea de bani (a cumparat in final titlurile de stat emise de Finante pentru salvarea Bancorex sau a Bancii Agricole) si ceea ce au facut acum marile banci – BCE, Fed, Banca Japoniei. Profiturile au fost privatizate, iar in final pierderile au fost nationalizate.

     

    Ca pe parcurs au mai fost loviti si altii care nu au avut o legatura cu „subprime“ intra la categoria pierderilor colaterale, ca la razboi. La Bucuresti, leul a pierdut aproape 10% intr-o luna, iar principalele actiuni de la bursa au scazut cu circa 20%. Sansa noastra este ca numai 10.000 de investitori sunt pe piata de actiuni locala.

     

    Lacomia, ca si panica, fac parte din viata. Sunt fortele care misca cel mai mult pietele financiare, dincolo de ratiune.

  • Bancile fac bani, clientii isi fac nervi

    Industria bancara este una dintre cele mai „inapoiate“, constata deunazi, informal, reprezentantul unui broker de credite, vorbind despre prestatiile/cerintele/atitudinea de multe ori demne de o carte a absurditatilor cu care se confrunta cei ce intra intr-o sucursala bancara pentru a solicita un credit sau a face o banala plata. Lucru care nu i-a impiedicat totusi pe bancheri sa se mandreasca si anul acesta, la finele primului semestru, cu profituri de invidiat.

     

    Inapoierea despre care vorbea brokerul nu are, trebuie spus de la bun inceput, nicio legatura cu soliditatea, lichiditatea sau alti indicatori ce dau masura bunei functionari a unui sistem bancar; neplacutul calificativ se refera, de fapt, la o dimensiune calitativa a lui. La situatii in care, pentru a certifica autenticitatea unui extras bancar tiparit de o masinarie a bancii, clientul trebuie sa strabata jumatate de oras (sau chiar in alt oras, daca povestea se intampla in provincie) pana la singura sucursala ce are drept de a pune stampila pe extras, la situatii in care pentru a obtine o informatie despre un credit clientul trebuie sa mearga musai la sucursala de unde a luat acest imprumut, nici o alta neavand aceste informatii, la situatii in care clientul cunoaste mai bine modul de calcul pentru o rata decat consilierul bancar sau in care, dupa ce a completat un intreg biblioraft de acte, afla ca de jumatate nu are nevoie, dar ca ar mai trebui altele in plus. Situatii cu care doar cei ce nu au calcat vreodata intr-o sucursala bancara (nici nu importa banca sau ce sigla are la intrare) nu s-au confruntat niciodata. Situatii care, pe de alta parte, nici macar nu tin de modul cum o banca este condusa de la „varf“, de strategii sau de intentia sincera a managementului de a avea cele mai bune si mai prietenoase servicii. Problema e in alta parte (de cele mai multe ori, chiar daca nu exclusiv), la angajatii din spatele ghiseelor, „aspirati“ peste noapte intr-o industrie unde performanta ar trebui sa conste intr-un melanj de cunostinte tehnice si de abilitati de vanzare. Doar de la inceputul anului, sistemul bancar s-a imbogatit cu circa 6.000 de noi angajati, urcand la peste 60.000. Iar trainingul pe care multe banci il asigura noilor angajati arar poate compensa intru totul lipsa unei experiente mai indelungate in domeniu si nevoia de a-i pune, imediat, pe acesti angajati la treaba, pentru a sustine ritmul nebunesc al deschiderilor de noi puncte de lucru (mai bine de o mie doar in ultima jumatate de an).

     

    Si totusi, „foamea“ de credite a romanilor, dar si de servicii bancare in genere lasa bancherilor inca mult loc de crestere si de profituri de neimaginat pe alte piete mai mature decat cea romaneasca. Si, chiar daca (mai mult decat in alti ani) bancherii incep sa simta presiunea scaderii marjelor, profitul net total inregistrat in sistemul bancar in primele sase luni ale anului a fost cu aproape 14% mai mare decat in aceeasi perioada a anului precedent. Astfel, in primul semestru al anului, bancile au obtinut un profit net total de 1,401 mld. lei (circa 437 mil. euro), potrivit datelor BNR. In medie, fiecare angajat din sistemul bancar a realizat un profit net de aproximativ 7.000 de euro – dar profitabilitatea mai mare a angajatilor trebuie atent calibrata cu costurile tot mai consistente ale fortei de munca in sistemul bancar (unde se si inregistreaza cele mai mari salarii).

     

    Pentru bancheri, motorul afacerii (si al profiturilor) ramane activitatea de creditare, in conditiile in care creditul neguvernamental s-a majorat fata de aceeasi perioada a anului trecut cu 44,3%, urcand la aproape 110 miliarde de lei. Din total, finantarile pentru retail au adunat circa 50 de miliarde de lei, majorarea fiind in acest caz de peste 62%.

     

    In topul primelor cinci banci ritmul de crestere a profitului trece de 20%-30% – procent de neintalnit pe piete precum cea austriaca, franceza sau italiana (de unde provin actionarii respectivelor grupuri). La BCR austriecii de la Erste Bank asteapta in 2007 ca ritmul de crestere a profitului sa ajunga la 40%, dupa ce in prima jumatate a anului, profitul net a crescut cu 21,4% fata de aceeasi perioada a anului trecut (de la 107,8 mil. euro la 139,5 mil. euro). Pe locul secund dupa cota de piata, BRD a crescut la capitolul profit chiar mai mult decat liderul pietei: fata de aceeasi perioada a anului trecut, si-a majorat profitul net cu 32%, pana la 417 mil. lei (circa 133 mil. euro). La Raiffeisen, austriecii plasati pe locul trei in functie de active,  primul semestru s-a incheiat cu un profit net de 47,2 mil. euro (aproape triplu fata de aceeasi perioada din 2006), iar un loc mai jos UniCredit Tiriac Bank inregistreaza dupa primul semestru un profit net de peste 152,3 mil. lei (aproape 46 mil. euro, in crestere cu 30% fata de iunie 2006). Banca Transilvania, singura banca de top cinci cu actionariat romanesc, a castigat in primul semestru aproape 80 de milioane de lei profit net (peste 24 mil. euro), mai mare cu 35% comparativ cu perioada similara a anului trecut.

     

    Cu mici exceptii, cresterile se pastreaza si in restul topului bancar – putini jucatori afisand scaderi fata de anul trecut sau pierderi. Totusi, investitiile masive in deschiderea de noi sucursale, costurile din ce in ce mai mari cu forta de munca, costul mai mare al riscului si concurenta se simt si ele in castigurile afisate. Pe talerul celalalt al balantei, eficienta angajatilor (ca piesa dintr-un puzzle mai mare) capata tot mai multa importanta.

  • Luna de fiere

    OMV a avut cu Petrom o luna de miere de doi ani, chiar daca profiturile record din 2005 si 2006 ascundeau mici conflicte, precum marjele scazute de rafinare sau faptul ca profitul venea predominant din scumpirea petrolului. Un an cu scaderi mai importante ale pretului petrolului si cu aprecierea leului i-a intors in viata reala pe cei doi parteneri.

     

    Scaderea din acest an a profitului Petrom va fi o faza din procesul de stabilizare a pozitiei companiei pe piata, spun analistii Erste Bank, care au participat la inceputul acestui an la realizarea unui studiu despre evolutia Petrom. Dupa cresterile record de anul trecut, cei de la Erste se asteptau la un 2007 slab, care va fi insa urmat de „un trend ascendent al profitului dupa anul 2007 si de o dublare pana in 2012“.

     

    Analistii Erste isi motivau evaluarea de la inceputul lui 2007 in primul rand prin evolutia pretului petrolului – care incepuse anul cu 61 de dolari pe baril, scazand in februarie pana la aproape 51 de dolari, una dintre cele mai joase cotatii ale petrolului din perioada de dupa achizitia Petrom de catre OMV. In aceeasi idee, anul trecut, cand Petrom anunta profituri de sute de milioane de euro, analistii erau nemultumiti pentru ca mai totul se datora de fapt unui pret bun al petrolului pe piata internationala si cam atat.

     

    Mai degraba sunt multumiti analistii acum – cand profitul companiei a scazut cu 38% (de la 400 de milioane de euro la 266 de milioane de euro) si cifra de afaceri cu 16%, dar marjele de rafinare, capacitatea de rafinare si investitiile au crescut. S-a vazut si la bursa in ziua anuntarii rezultatelor: pretul actiunii Petrom a scazut cu 3%, in tendinta generala de scadere a pietei.

     

    Anul trecut, la anuntarea rezultatelor pentru aceeasi perioada, pretul actiunilor a crescut usor, dar tot in ritmul de crestere a pietei. Si analistii, si oficialii companiei sunt de acord insa ca 2007 se va incheia cu venituri mai mici decat anul trecut (analistii Erste estimand venituri cu 15% mai mici decat anul trecut), dar ca Petrom isi va reveni.

     

    Sau, cum o spune mai poetic directorul financiar al Petrom, Reinhard Pichler: „Investitiile de azi sunt profiturile de maine“. Iar daca s-a intamplat ca anul in care au fost lansate cele mai multe investitii sa fie si cel mai „provocator“ din cauza preturilor petrolului si a leului, dupa cum spune Mariana Gheorghe, directorul general al companiei – asa a fost sa fie. Maine sau mai precis intr-un orizont de timp de cinci-sapte ani, profitul companiei ar urma sa isi revina si sa se dubleze, daca estimarea analistilor Erste e corec-ta. Tot atunci, sectorul de rafinare ar urma sa ajunga pe profit, in urma investitiilor in rafinarii. 

     

    Ceea ce asigura insa spatele Petrom, atata vreme cat ii cam dau de furca fluctuatiile internationale ale pretului petrolului si evolutia leului – de care oricum compania vrea sa se protejeze pe viitor, scazand exporturile la jumatate – este pe de o parte extractia, iar pe de alta parte retailul.

     

    Dincolo de zacamintele mature de pe teritoriul Romaniei, Petrom se mai bazeaza pe cele nou-descoperite – cum este zacamantul de la Torcesti, judetul Galati, care va asigura o productie suplimentara de 900 de barili pe zi, incepand din acest an -, dar si pe celelalte trei zone-cheie: Marea Caspica, Marea Neagra si Rusia.

     

    In Rusia, in cele noua bazine achizitionate anul trecut (prin achizitia Ring Oil, companie inregistrata in Cipru care detinea bazinele respective in Rusia), explorarea va incepe din acest an si va adauga 17.000 de barili pe zi. In total, cu noile bazine in operare, divizia de explorare va adauga 26.000 de barili pe zi celor 200.000 de barili extrasi zilnic din Romania si celor 4.350 din Kazahstan.

     

    Coincidentele sunt fericite: cresterea cantitatii de petrol extrase va avea loc intr-o perioada cu o crestere peste asteptari a cererii de carburanti. In prima jumatate a anului, vanzarile de carburanti au crescut cu 25%, ceea ce a facut ca vanzarile medii pe statie sa ajunga la 1,44 milioane de litri. Directorul general Mariana Gheorghe spune ca pastrarea acestui ritm de crestere ar putea face ca la sfarsitul anului viitor benzinariile Petrom sa ajunga la un varf de vanzari de 2,9 milioane de litri pe statie, varf care era asteptat pentru 2010.

     

    Daca acest varf va fi atins, compania nici nu trebuie sa-si mai faca multe griji despre profit. Trebuie insa sa faca eforturi ca sa reduca din pierderi (mai ales la capitolul de explorare si productie), pentru a nu mai afecta performanta grupului OMV, ale carui actiuni au pierdut mai mult saptamana trecuta la bursa din Viena decat Petrom la Bucuresti. Mai ales ca OMV s-a tot pregatit in ultima vreme de noi achizitii, pentru a-si intari pozitiile in Europa Centrala.