Blog

  • Plecati de pe fix

    De la un an la altul, numarul abonatilor la Romtelecom s-a redus, ca efect al concurentei puternice din partea serviciilor de telefonie mobila.

     

    An

    Nr. de linii (mil.)

    2003

    4,33

    2004

    4,32

    2005

    3,95

    2006

    3,77

     

     

  • Poluatorii se dau cu parfum de integrare

    Aderarea ar trebui sa se simta in aer: de la 1 ianuarie, 68 de companii poluatoare au fost inchise. Altora, mai norocoase, UE le-a acceptat perioade de tranzitie, unora chiar pana in 2016, pentru a se conforma la standardele comunitare de mediu.

     

    Desi avem un «renume» mai degraba negativ, trebuie sa stiti ca viata in acest oras se traieste «mai repede» ca-n Romania.“ Asa suna prezentarea orasului Copsa Mica pe site-ul oficial al Primariei. Daca ideea de viata traita mai repede poate trimite la un simt aparte al umorului negru, imediat mai jos ne lamurim ca de fapt e vorba de o speranta: „SC Sometra SA a pri-mit autorizatie integrata de mediu, insotita de un plan de actiuni a caror aplicare presupune reducerea emisiilor in aer, apa sau sol sub nivelul maxim admis“.

     

    Speranta respectiva nu e deloc retorica, ci priveste insasi supravietuirea economica a zonei. Orasul n-ar fi capatat statutul de cel mai poluat din Europa daca n-ar fi avut nenorocul ca langa el sa fie fabrica de prelucrare a metalelor grele Sometra. Fabrica a intrat din 1998 in proprietatea concernului gre-cesc Mytilineos Holdings, unul dintre cele mai mari grupuri de pe piata europeana a metalurgiei neferoase si a energiei, insa faima de mare poluator a Sometra nu s-a schimbat cu nimic de la privatizare incoace. Specialistii de mediu vorbesc de 14 zone intens poluate din Romania, printre care Zlatna, Baia Mare, Oradea, Hunedoara, Bacau sau Galati, iar costurile investitiilor de mediu necesare pentru eliminarea poluarii in aceste zone sunt estimate la aproape 30 de miliarde de euro. Dar prima in top ramane tot Copsa Mica.

     

    „Este un rau necesar, cu care ne-am nascut: face bine pe de-o parte, dar aduce probleme de sanatate pe de alta parte“, spune primarul Tudor Daniel Mihalache, intrebat de BUSINESS Magazin despre Sometra. Probleme de sanatate e putin spus: speranta de viata in oras este cu noua ani mai scurta decat media pe tara. Sometra este principala „exportatoare“ de pacienti intoxicati cu plumb din Romania. Anul trecut trei sferturi din cei 184 de sibieni care s-au imbolnavit la locul de munca au fost diagnosticati cu saturnism cronic, boala ce apare dupa un timp indelungat de munca in mediu intoxicat cu metale grele. Cifra asaza judetul Sibiu pe primul loc in tara la numarul imbolnavirilor de acest gen.

     

    „Suntem cu ochii pe ei. O comisie analizeaza in prezent situatia de acolo pe ultimii trei ani. Vrem date actuale despre starea de sanatate a populatiei din zona“, sustine Ioan Manitiu, directorul Autoritatii de Sanatate Publica Sibiu, organism care monitorizeaza situatia medicala a celor 1.108 angajati de la Sometra. Aerul irespirabil afecteaza si copiii: cei mai mici dintre copsaneni au intarziere in dezvoltarea intelectuala, probleme de inaltime si greutate, plus un grad ridicat de anemie, arata studiile ASP Sibiu. Fumul negru al fabricii de metale neferoase (plumb, cadmiu, zinc) nu iarta nici sute de animale, care mor in fiecare an, din cauza pulberilor de metale grele din aer, sau hectarele intregi de pamant care sunt compromise din punct de vedere agricol.

     

    La toate acestea se adauga si dezinteresul investitorilor fata de zona. „Orice investitor care are de gand sa inceapa o afacere aici face repede cale intoarsa din cauza poluarii. Prin simplul fapt ca exista, Sometra opreste evolutia orasului“, admite primarul din Copsa Mica. Este vorba insa de un cerc vicios: inchiderea combinatului nu este solutia problemelor din zona, de vreme ce 30% din bugetul local, respectiv 600.000 de lei (170.000 de euro), reprezinta numai contributia Sometra. „Ar trebui sa incercam sa ne castigam independenta fata de Sometra. Dar e dificil. In urma cu trei ani, cotizatia combinatului era jumatate din bugetul orasului, adica aproximativ 120.000 de euro“, explica Tudor Mihalache.

     

    Cu o cifra de 115 milioane de lei (32 de milioane de euro) si o productie anuala de 80.000 de tone de metal, Sometra e un contribuabil deloc neglijabil inclusiv fata de bugetul statului, daca e sa ne gandim numai la amenzile platite in fiecare an. Inspectorii Garzii de Mediu Sibiu au amendat Sometra cu 430.000 de lei (120.000 de euro), in ultimii patru ani, din cauza depasirii concentratiilor maxime admise de noxe. Anul trecut contravaloarea amenzilor pentru poluare a ajuns la 222.000 de lei (64.000 de euro), pentru ca a depasit de 53 de ori valorile maxime admise.

     

    Numai ca, dupa opt ani de la privatizare, Sometra a obtinut, la jumatatea anului trecut, autorizatia integrata de mediu, insotita de un plan de conformare. Acum situatia este clara: ori se fac investitii pentru protectia mediului, ori se inchide fabrica. Mai exact, conform perioadelor de tranzitie acceptate de UE, holdingul Mytilineos are la dispozitie cinci ani, pana in 2012, ca sa se conformeze normelor europene de mediu. Valoarea investitiilor cuprinse in plan este de circa 19 milioane de euro, in care intra si proiectele mai urgente, pentru probleme care nu intra sub incidenta perioadei de tranzitie de dupa aderarea la UE. „Perioada de tranzitie se refera la activitatile de productie desfasurate, nu si la depozitarea deseurilor“, spune Dumitru Ungureanu, directorul executiv al Agentiei Regionale pentru Protectia Mediului  Sibiu.

     

    Bune de plata sunt si combinatele chimice, rafinariile sau sectoarele de productie si prelucrare a metalelor, a cimentului si a medicamentelor. In evidentele Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului (ANPM) sunt, in total, 636 de instalatii poluante in toata tara. De luat in seama este insa mai degraba suma necesara alinierii tuturor acestor instalatii la normele de mediu ale UE, care se ridica la 29,3 miliarde de euro, decat numarul acestor poluatori. Pentru majoritatea societatilor care intra sub incidenta Directivei UE privind Prevenirea si Controlul Integrat al Poluarii (IPPC), termenul limita de obtinere a autorizatiei integrate de mediu a fost sfarsitul lui 2006. ANPM a pus lacat, de la 1 ianuarie, unui numar de 68 dintre poluatorii care nu au facut investitiile pentru modernizarea instalatiilor. Pe lista neagra figureaza companii precum Avicola Constanta, Aro Campulung, Minvest Deva, Carom Onesti din judetul Bacau, Metalurgica sau ITAL Trust Racovita, ambele din judetul Sibiu.

     

    Pentru unele dintre companiile poluatoare insa, UE a acordat perioade de tranzitie intre un an si opt ani, care le permit sa functioneze in continuare. La scara intregii tari, un numar de 195 de instalatii beneficiaza de perioada de tranzitie. Toti poluatorii trebuie sa obtina insa pana la 30 octombrie 2007, termen-limita fixat de UE, autorizatia de mediu (documentul fara de care nicio companie poluatoare nu poate functiona dupa aderarea la Uniune). „Autorizatia este ca un permis de conducere. Orice cod al circulatiei rutiere spune cum sa conduci si o masina care are avarii. La fel se intampla si cu aceste instalatii – pot sa functioneze, dar in conditii de avarie“, explica Ioan Gherhes, presedintele ANPM.

     

    Compania Romplumb Baia Mare, unde actionar majoritar este Ministerul Economiei si Comertului (MEC), are timp sa faca investitiile de mediu (estimate la 7,7 milioane de euro) pana in 2010. „S-au investit deja 3,2 milioane de euro pentru tehnologii la standarde europene. Anul acesta investitiile alocate pentru conformare ajung la aproximativ 2,5 milioane de euro“, precizeaza Vasile Uta, director general la Romplumb.

     

    Cel mai mare investitor in siderurgie si metalurgie din Romania, Mittal Steel, nu lipseste nici el de pe lista marilor poluatori. Dar in primii ani dupa privatizarea din 2001, Mittal Steel Galati, spre exemplu, a investit in programe de protectie a mediului (tehnologii, imbunatatiri ale capacitatilor de productie existente si echipamente noi) 41,4 milioane de dolari (31,8 milioane de  euro), adica peste 60% din investitiile de mediu pe care compania trebuie sa le faca intr-o perioada de 10 ani, conform contractului de privatizare. „Respectam intru totul investitiile asumate. Programul de protectie a mediului este in derulare, unele lucrari sunt deja contractate, iar altele sunt in faza de negociere“, precizeaza Hans Ludwig Rosenstock, chief operating officer (COO) la Mittal Steel Galati. In Romania, Mittal Steel are fabrici la Galati, Roman, Iasi si Hunedoara.

     

    Un alt mare poluator, compania Petrotel LukOil, va trebui sa-si modernizeze instalatiile pana in 2014. Iar Petrom trebuie sa se alinieze cerintelor UE referitoare la mediu pana in 2010. „Peste 50 de milioane de euro au fost cheltuiti deja  pentru implementarea de masuri de mediu in 2006“, a declarat pentru BUSINESS Magazin John Balmer, Director Corporate HSEQ din cadrul Petrom. De cheltuieli suplimentare nu vor scapa nici CET-urile aflate in administrarea MEC si a Ministerului Administratiei si Internelor. E vorba de 174 de termocentrale (instalatii mari de ardere), care trebuie sa reduca drastic poluarea. Cel mai mult costa tehnologia pentru instalatiile de desulfurare. Pentru fiecare instalatie mare de ardere, cu o putere termica nominala instalata de 1.000 MW, cheltuielile ajung la circa 40-50 de milioane de euro. Indeplinirea conditiilor de mediu este obligatorie si pentru export, o activitate altminteri inaccesibila pentru orice termocentrala ce nu se conformeaza normelor europene.

     

    Si Complexul Energetic Turceni, cel mai mare producator de electricitate din tara, a avut de ales intre a plati amenzi ori a face investitii – programul pana in 2017 insemnand peste jumatate de miliard de euro. Compania a obtinut anul trecut autorizatia integrata de mediu, valabila pana in ianuarie 2013. „Facem investitii estimate la circa 550 de milioane de euro. Modernizarile vizeaza, printre altele, instalatiile de desulfurare, reducerea emisiilor de praf, schimbarea tehnologiei de depozitare a zgurii si cenusii“, afirma Dumitru Ilinca, directorul general al Complexului Energetic Turceni. Cum activitatea miniera din carierele de la Turceni a „starpit“ 1.300 de hectare de teren, investitiile realizate deja au urmarit sa readuca in circuitul economic  200 de hectare. „Anul acesta modernizam separatorul de pacura si continuam ecologizarea terenurilor afectate de activitatea miniera – 35 de hectare de teren silvic pana la sfarsitul lui 2007 si 105 hectare de teren agricol pana  la sfarsitul lui 2008“, promite Dumitru Ilinca.

     

    Si programele de investitii intocmite la nivelul unitatilor Termoelectrica au masuri pentru reducerea emisiilor in aer de oxizi de sulf, oxizi de azot si pulberi, precum si pentru reducerea poluarii apelor si solului. Valoarea totala a investitiilor estimate ca necesare pana in 2013 este de 920 de milioane de euro, din care 75% reprezinta investitiile pentru reducerea emisiilor poluante in aer.

     

    Una peste alta, dupa un prim moment de bilant la 1 ianuarie, urmatorul va fi la 30 octombrie 2007. Daca verificarile ulterioare ale Comisiei Europene gasesc companiile romanesti in neconcordanta cu standardele europene de mediu, incep sa curga penalitatile. „Nerespectarea masurilor de modernizare inseamna inchiderea firmei, fara nicio discutie. Termenele scadente nu sunt negociabile“, ameninta presedintele ANPM. Ministrul mediului, Sulfina Barbu, dadea exemplul Poloniei, care in primul an dupa aderare s-a trezit ca trebuie sa plateasca 300.000 de euro pe zi pentru neconformarea cu standardele UE.

  • Pretul poluarii

    Costurile totale pentru implementarea intregului acquis de mediu ajung la 29,3 miliarde de euro pentru perioada 2004-2018:

    • 5,4 miliarde de euro de la bugetul de stat (18,4%)
    • 9,9 miliarde de euro din fondurile comunitare (33,8%)
    • 7,8 miliarde de euro de la agentii economici (28,6%)
    • 6,2 miliarde de euro din alte surse (Fondul pentru mediu, proiecte institutionale – altele decat cele din fonduri comunitare), imprumuturi externe, surse extrabugetare, proiecte de parteneriat public-privat (21,2%)

  • Cum se impart costurile de mediu

    Cea mai mare parte din costurile pentru adoptarea normelor de mediu vor fi distribuite pentru imbunatatirea calitatii apei.

    • 19,08 miliarde de euro (65,1%) pentru calitatea apei
    • 5,26 miliarde de euro (17,95%) pentru controlul poluarii industriale
    • 3,82 miliarde de euro (13,04%) pentru managementul deseurilor 
    • 1,05 miliarde de euro (3,58%) pentru calitatea aerului
    • 0,09 miliarde de euro (0,33%) pentru alte sectoare

  • Nota de plata

    Garda Nationala de Mediu a controlat, anul trecut, de 2.405 ori cele peste 600 de mari companii poluante.

     

    AMENZI Marii poluatori au platit 46,2 mil. lei (13,6 mil. euro) in contul a 272 de amenzi primite de la Garda de Mediu. In total insa, comisarii de mediu au dat 7.528 de amenzi in valoare totala de 61,7 mil. lei (18,2 mil. euro), 2.350 de avertismente si au inchis 139 de firme.

     

    IN TOP Cu amenda maxima, de 100.000  de lei, au fost taxate Romgaz Medias – sucursala Ploiesti, Petrom – Schela Arad, UTA  Arad, Slag Processing Service –  Halda de zgura Buituri si Autonova Satu Mare.

  • STRATEGIE: Cum se vede piata de dupa un miliard de dolari venituri

    Cea mai mare firma de distributie de pe piata romaneasca a depasit anul trecut pragul psihologic de un miliard de dolari venituri. Este adevarat, cu tot cu TVA. Despre profit insa, conducerea Interbrands nu spune nimic. Cel putin deocamdata.

     

    La finalul lui martie, TIR-urile de marfa care intra si pleaca de la depozitul din Capitala al Interbrands Marketing & Distribution nu vor mai intra in Bucuresti: Depozitul se muta intr-un spatiu inchiriat din parcul Cefin, in apropierea autostrazii Bucuresti-Pitesti. „Vom castiga o capacitate mai mare de depozitare“, declara pentru BUSINESS Magazin Rand Sherif, directorul general al Interbrands.

     

    Rationamentul pe care il expune e simplu: in depozitele Cefin, un proiect greenfield, se pot depozita (pe aceeasi suprafata) pe verticala cinci paleti, fata de trei in spatiul in care mai functioneaza acum. Iar pana la sfarsitul anului in curs se vor muta la Cefin si birourile companiei, spune Sherif, care afirma ca nu a fost facuta pana acum o estimare a costurilor totale pentru mutare. In afara de cresterea capacitatii de depozitare, mutarea are insa si ratiuni de alta natura: in virtutea normelor europene referitoare la calitatea aerului, platformele industriale (unitati de productie si depozite) trebuie mutate in afara oraselor in maxim trei ani de la data aderarii Romaniei la UE. Din acest motiv, in ultimii ani mai multe unitati de productie au migrat catre marginile Capitalei.

     

    Ce se va intampla cu spatiul pe care isi desfasoara acum activitatea compania, situat la o distanta de numai cateva minute de Piata Unirii din Bucuresti? Sherif spune ca cele peste trei hectare din Soseaua Viilor sunt proprietatea unei alte firme din grupul Sarkis, din care face parte si Interbrands, si ca nu stie ce urmeaza sa se intample cu locul. Totusi, pentru terenul respectiv au venit pana in acest moment mai multe oferte de proiecte rezidentiale. „Pretul terenului este de peste 15 milioane de euro“, estimeaza Adrian Crivii, directorul general al firmei de evaluari Darian.

     

    Grupul Sarkis, cu afaceri in distributie si agricultura in Romania, Bulgaria, Mongolia, Liban, Cipru, Libia, mai detine un teren in Bucuresti, unde Interbrands si-ar fi putut construi propriul depozit, in loc sa achite chirie. „Dar varianta pe care am ales-o ne da mai multa libertate de miscare: daca peste cativa ani vom avea nevoie mai mult spatiu decat estimam acum, putem sa ne mutam din nou“, explica managerul companiei. In restul tarii, compania are 23 de centre de distributie, din care patru se vor muta la randul lor in urmatoarele sase luni, iar alte doua pana la sfarsitul anului.

     

    Dincolo de mutare, compania mai are o serie de proiecte pentru anul in curs. Dupa un an 2006 in care veniturile, cu TVA cu tot, au depasit miliardul de dolari (1,1 miliarde de dolari – 885 de milioane de euro), compania doreste sa se concentreze acum mai mult pe marjele operationale. „Prin mainile noastre trec foarte multi bani, dar este vorba de fapt despre valoarea bunurilor pe care le intermediem; mare parte din sume sunt de fapt banii statului – TVA si accize“, spune Sherif, care nu a dorit sa faca publica nicio cifra referitoare la profit.

     

    Interbrands a incheiat anul trecut cu o crestere estimata a cifrei de afaceri de 28% in termeni reali, avand vanzari nete (fara TVA) de peste 950 de milioane de dolari (peste 730 de milioane de euro). Cel mai mare impact asupra afacerii a fost dat de cresterea vanzarilor British American Tobacco (BAT), care este cel mai mare client (ca valoare) al Interbrands. In 2005, vanzarile BAT (410 milioane de euro) au insemnat aproape 70% din totalul cifrei de afaceri a Interbrands (608 milioane de euro), conform datelor de la Ministerul Finantelor. Asa se justifica de fapt si distanta mare dintre Interbrands si alte firme de distributie: in 2006, vanzarile companiei au fost de peste patru ori mai mari decat ale Top Brands, a doua firma de distributie de pe piata romaneasca in functie de valoarea vanzarilor. Dar, desi Top Brands este si el distribuitor de tigarete, pentru marcile din portofoliul Philip Morris, nu se ocupa de aceste produse decat in zece din cele 41 de judete ale tarii. Interbrands, in schimb, este singurul distribuitor pentru BAT.

     

    Un alt proiect este cel de a consolida afacerea pe segmentul noilor parteneri pe care compania i-a cooptat in cursul anului trecut. La inceputul lui 2006 firma avea sase clienti – BAT, Procter & Gamble, Orkla Foods, Nestlé (divizia de hrana pentru animale si produsele pentru farmacii), Gillette si Kotanyi. Pana la sfarsitul aceluiasi an, portofoliul s-a marit si cu produsele companiilor Rockstar (bauturi energizante), Braun (divizia de epilatoare a Gillette), Gallina Blanca (supe deshidratate si baze de mancaruri), Pambac (paste fainoase), Vodafone (cartele preplatite).

     

    Dar noile parteneriate nu s-au tradus in cifre consistente in cursul anului trecut, iar „roadele le vom vedea abia anul acesta“. Cel putin din acest motiv, tinta declarata pentru cresterea cifrei de afaceri pentru anul in curs – peste 10%, la circa 800 de milioane de euro – are o conotatie modesta. Mai ales daca luam in calcul si evolutiile din ultimii doi ani, in care compania a realizat o crestere in termeni reali de 28% (in 2006) si respectiv 37,8% (in 2005). Iar majorarea numarului de parteneri nu este o prioritate pentru anul in curs. „Poate o sa mai alegem unul sau doi parteneri, dar nu mai mult“, spune el.

     

    Un obiectiv pe termen mai lung – de cativa ani – se refera la cresterea numarului de clienti. Daca Interbrands ajunge acum, saptamanal, la 35.000 de clienti, directorul companiei este de parere ca „pe piata este loc suficient pentru a dubla numarul acestora, cel putin in cazul celor ce vand detergenti si tigari“. Aceasta este si una din principalele directii de crestere pe care le-a ales compania, iar cresterea competitivitatii de pe piata, sustine Sherif, nu-i afecteaza dintr-un motiv simplu: Interbrands detine exclusivitate pentru produsele pe care le are in oferta. Asa ca firma nu are concurenta directa, ci mai degraba companiile ale caror produse le distribuie.

     

    Sherif nu se asteapta la schimbari dramatice nici in ce priveste numarul distribuitorilor, nici in ordinea companiilor din top. Insa, cu siguranta, trebuie sa tina pasul cu alt tip de schimbari. Un exemplu este chiar sistemul de creditare a furnizorilor: in 1995, cand inflatia facea ravagii, „era un mare risc sa acorzi un credit de 30 de zile unui client“. Insa acum, cand media de creditare este de 12 zile, sunt cazuri (farmaciile, spre exemplu) in care termenul de incasare a banilor pentru marfa livrata depaseste frecvent o saptamana. Compania practica insa un sistem de discounturi pentru platile in numerar, iar cazul discountului este numai un exemplu pentru cat de rapid se schimba peisajul distributiei. Si chiar daca Interbrands sustine ca nu se simte amenintata de concurenta, tot trebuie sa gaseasca variante prin care sa-si creasca eficienta afacerii. Desi Rand Sherif nu a dorit sa faca estimari referitoare la eventualul profit pentru anul trecut, datele de la Ministerul Finantelor arata ca in 2005, anul in care compania a avut cea mai mare crestere a cifrei de afaceri (peste 38%), a fost si momentul cand Interbrands a intrat pe pierderi (2,19 mil. euro), fata de 2004, cand a avut un profit net de 0,15 milioane de euro. Si cu siguranta ca profitul este mai interesant pentru actionari decat pragul de venituri de un miliard – fie in dolari sau in euro.

  • Cartele si taitei

    Ce legatura exista intre cartelele Vodafone preplatite si Kent? Nici una, la prima vedere, dar atat cartelele, cat si tigarile sunt distribuite de aceeasi companie.

     

    CLIENTI NOI Interbrands aproape ca si-a dublat anul trecut numarul de parteneri, adaugand companiile Rockstar (bauturi energizante), Braun (divizia de epilatoare a Gillette), Gallina Blanca (supe deshidratate si baze de mancaruri), Pambac (paste fainoase), Vodafone (cartele preplatite).

     

    CLIENTI VECHI Inca inainte de a marsa pe cresterea numarului de parteneri, anul trecut, compania distribuia produsele British American Tobacco, Procter & Gamble, Orkla Foods, Nestlé (hrana pentru animale si produse pentru farmacii), Gillette si Kotanyi (condimente).

  • Cresteri si descresteri

    Vanzarile din ce in ce mai mari nu genereaza, obligatoriu, si o crestere a profitului, pentru ca odata cu extinderea afacerii cresc de regula si costurile. In conditiile in care dezvoltarea retelelor de comert pune presiune pe marjele de profit, distribuitorii trebuie sa gaseasca solutii de eficientizare a afacerii.

     

    Compania

    Cifra de afaceri (mil. euro)

    Profit (mil. euro)

     

    2005

    2004

    2005

    2004

    Interbrands

    608

    441

    -2,19

    0,15

    Top Brands

    131

    95

    0,39

    0,11

    Aquila Group

    116

    100

    N/A

    N/A

     

  • Haute-hoteluri

    Australia si Pacificul de Sud ? paradis hotelier

    Australienii se mandresc cu unul dintre cele mai bine puse la punct sisteme de cazare din lume, dupa Japonia si SUA. Oamenii de afaceri se bucura de un tratament diferentiat, caci hotelierii de lux australieni, ca de exemplu Park Hyatt, au amenajat birouri si spatii generoase de lucru pentru acestia. Dar nimeni nu ii rasfata mai bine pe managerii din lumea larga cum o face staff-ul Sydney Intercontinental, unde sunt amenajate etaje “executive” cu facilitati de checkout separate, iar membrii Executive Club au acces la ceea ce prin definitie inseamna privilegiul de businessman: Club InterContinental Lounge. In sala aflata la ultimul etaj al cladirii, invitatii se pot bucura in fiecare seara de panorama de 360 de grade a orasului, vazuta prin peretii de sticla, si de cocteiluri din partea casei.
    Luxul se intinde si in Pacificul de Sud, locatiile de top de aici fiind Treetops Lodge&Estate din Noua Zeelanda, si Hotel Bora-Bora. Daca la Treetops va puteti delecta cu un masaj si un pahar din cea mai fina sampanie dupa o zi de hiking, pescuit sau aventurari in natura salbatica, la Bora-Bora natura va sta la picioare: complexul este format din vile lacustre cu acoperis din paie, iar singurul peisaj ce va intampina pe terasa este turcoazul lagunei de dedesubt.

    Canada ? chilipir, dar exclusivist

    Luxul vine la un pret mult mai mic in aceasta parte a lumii, comparativ cu restul. Preturile practicate de hotelierii canadieni sunt in medie de 135 de dolari pe camera, un chilipir, daca e sa tinem cont de numeroasele beneficii pe care acestia le ofera. Explicatia consta in trecutul anevoios al turismului in aceasta tara, marcat de celebrul 11 septembrie si de gripa aviara, care au redus drastic numarul turistilor si, deci, tarifele la cazare.
    Pe primul loc in topul canadian se afla Hotelul Hazelton din Toronto, prima proprietate exclusivista din oras, de altfel. Aici, high-tech-ul este “la ordinea camerei”, de la gadgeturi de tot felul la camerele dotate cu mega-ecrane pentru cei ce prefera cinema la ei acasa.
    Urmatoarele locatii de varf sunt cvasi-castelul Fairmont din statiunea Whistler, British Columbia, dotat cu facilitati de tip ski in/ski out, urmat de Wickaninnish Inn, situat chiar la marginea valurilor oceanului si vestit pentru spectacolele pe care natura le ofera vizitatorilor in timpul furtunilor de zapada.

    Asia ? Jocurile Olimpice dicteaza topul

    Anul acesta 1,5 milioane de turisti sunt asteptati numai in Beijing cu ocazia Jocurilor Olimpice, iar hotelurile au luat cu asalt peisajul asiatic, majoritatea din categoria de varf a pietei. Pana la evenimentul din august, o serie de hoteluri ultra-luxoase au fost programate pentru lansare, cum ar fi Four Seasons, Ritz-Carlton, Mandarin Oriental sau Intercontinental. Grupul Jumeirah din Emiratele Arabe Unite, constructorul hiper-luxosului Burj Al Arab din Dubai, va deschide un hotel in Shanghai in luna iulie.
    Pana atunci insa, hotelul care ar trebui sa reprezinte prima alegere pe taramuri orientale este Landmark Mandarin Oriental, fratele mai mic al renumitului Mandarin Oriental din Hong Kong, dotat cu cele mai mari camere si cele mai spectaculoase bai din zona, dar si cu optiunea pentru shopping-ul in-door al marcilor scumpe ca Chanel sau Celine.

    Europa ? acul in cutia cu comori

    Sa incerci sa alegi cea mai buna destinatie hoteliera a batranului continent este ca si cum ar trebui sa te decizi asupra unei singure bomboane de ciocolata dintr-o cutie cu bunatati de tot felul sau a unei bijuterii dintr-o vitrina plina ochi cu pietre pretioase. Orice ai alege, rezultatul va fi un deliciu, iar costul de oportunitate enorm.
    Din Europa, Hotelul Ritz din Paris este alegerea numarul unu pentru cei indragostiti de capitala franceza, pentru ca nu exista locatie care sa aduca mai tare cu aerul carsimatic al acesteia. Fosta casa a creatoarei de moda Coco Chanel, este celebra pentru paturile de dimensiuni regesti si salile de baie dotate cu cazi demne de Titanic, obiecte de lux si corzi fistichii pentru apelarea staffului hotelier.
    Varianta ruseasca a aceluiasi brand, hotelul Ritz-Carlton din Moscova, gazduieste vizitatorii in camere cu panorama Pietei Rosii, al caror pret pleaca de la 1.000 de dolari, sau in apartamente prezidentiale cu geamuri anti-glont, la un tarif de minim 16.000 de dolari pe noapte.
    O ultima varianta europeana este Hotelul Kamp din Helsinki, ce pune la dispozitia musafirilor saune cu o capacitate de zece persoane – locul ideal pentru o intalnire informala de afaceri.

    Statele Unite ale Americii ? all inclusive

    Cand vine vorba de industria hoteliera de lux din America, primul lucru reprezentativ este tehnologia de varf, reprezentata de ecranele plate, docking station pentru iPod, faxuri si alte gadgeturi utile oamenilor de afaceri.
    Hotelul Peninsula din Chicago, primul in topul american, imbina toate aceste utilitati electronice intr-un mod discret, ferit de ochii lumii, in interiorul camerelor insonorizate.
    In New York, cel mai indicat loc din care puteti sa luati pulsul metropolei este Mandarin Oriental, unde eleganta discreta a celor 248 de camere cu vedere asupra Central Park sunt completate de imediata apropiere a unora dintre cele mai bune restaurante din lume, Per Se si Masa, aflate la o calatorie cu liftul distanta.
    Departe de tumultul oraselor, numarul trei in lista hotelurilor de rasfat pentru oamenii de afaceri, este Stein Eriksen Lodge din Park City, Utah, unde valetii incalzesc claparii amatorilor de ski la inceputul zilei si ii asteapta la poalele partiei cu o cana de ciocalata calda la sfarsitul acesteia.

  • MULTI VENITI, ZERO EFECT

    In Cehia, prezenta furnizorilor de servicii financiare straini s-a facut simtita inca din prima jumatate a anilor ’90, explica pentru BUSINESS Magazin analistul HVB Cehia Pavel Sobisek, motivul pentru care impactul aderarii a fost destul de redus in acest domeniu. Pana in 2004, in toate sectoarele relevante piata era mai mult sau mai putin saturata, ceea ce a limitat oportunitatile pentru „intarziati“.

     

    O diferenta fata de Romania, arata Sobisek, este ca nivelul intermedierii financiare era relativ ridicat in Cehia inca de la inceputul anilor ’90. Putini au fost cei ce dupa aderare si-au notificat autoritatilor de supraveghere venirea si au ajuns in final sa si faca afaceri. Dintre acestia, Tokio-Mitsubishi Bank, care a deschis un punct de lucru pentru a deservi numarul tot mai mare de investitori japonezi din Cehia, si Sal Oppenheim, ce furnizeaza servicii de administrare de averi pentru oameni instariti. Klara Gajduskova, head of corporate communication la Ceska Sporitelna, banca ce apartine grupului Erste, adauga si ca „putinii jucatori ce si-au facut simtita prezenta pe piata ceha dupa momentul aderarii au fost extrem de specializati“.

     

    Ce impact au produs noii veniti asupra pietei financiare cehe? „Zero“, raspunde scurt Gajduskova. Potrivit unui studiu realizat de Banca Centrala a Cehiei, pana la finele lui 2005 un total de 106 banci din state membre ale UE notificasera autoritatea de reglementare locala. In sens invers, doua banci cehe isi declarasera interesul de a face afaceri peste granitele tarii. In asigurari, pana la finele lui 2004, 187 de companii din alte state membre isi exprimasera intentia de a face afaceri in Cehia, potrivit raportului anual realizat de Oficiul Ceh pentru Supravegherea Asigurarilor si a Fondurilor de Pensii.