Blog

  • China va cheltui 5 miliarde de dolari pentru a construi un oraş industrial în Belarus

     Preşedintele bielorus Aleksandr Lukaşenko a alocat suprafaţa necesară, situată în jurul aeroporului internaţional de la Minsk, potrivit unor oficiali bieloruşi şi chinezi, citaţi de Bloomberg.

    Parcul industrial gigant va fi situat pe traseul autostrăzii M1, care face legătura între Moscova şi Berlin via Belarus şi Polonia. O linie feroviară de mare viteză va face legătura între centrul oraşului şi aeroport.

    Necesităţile de energie ale noului oraş vor fi asigurate de prima centrală nucleară din Belarus, care va fi construită de Rusia până în anul 2018, investiţie estimată la 10 miliarde de dolari.

    Prima etapă a construcţiei se va încheia în 2020, iar următoarea fază va dura încă 10 ani.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Grecia vrea să atragă Gazprom în privatizarea distribuitorului de gaze DEPA

     Agenţia elenă de privatizare HRADF a finalizat termenii contractului de vânzare, reducând suma pe care cumpărătorul trebuie să o depună drept garanţie, înainte ca acordul să fie aprobat de autorităţile de reglementare.

    “Garanţia a fost redusă la 10% din preţul de achiziţie”, a spus oficialul elen.

    Totodată, cumpărătorul va fi despăgubit, dacă DEPA nu va reuşi să colecteze facturile restante de la clienţii afectaţi de recesiune.

    “Garantăm arierate de până la 180 de milioane de euro, dacă nu sunt recuperate până la 31 decembrie 2015”, a spus sursa.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Consilierul prezidenţial Cristian Diaconescu face o vizită oficială în SUA

     Şeful Cancelariei prezidenţiala a declarat, pentru MEDIAFAX, că în agenda întâlnirilor pe care le va avea la Washington se află “consultări cu consilieri ai preşedintelui Barack Obama şi ai vicepreşedintelui Joe Biden, cu înalţi responsabili ai Administraţiei americane pe probleme legate de stadiul implementării Parteneriatului Strategic pentru Secolul XXI – convenit între preşedinţii Traian Băsescu şi Barack Obama, vecinătatea estică a NATO, Balcanii Orientali, cooperarea politico-militară în regiunea Mării Negre, situaţiile din Orientul Mijlociu, Coreea de Nord şi Siria”.

    De asemenea, conform lui Cristian Diaconescu, vor fi discutate şi o serie de teme de “interes direct în planul cooperării strategice româno-americane, cum ar fi perspectivele militare şi de securitate din Afganistan, stadiul implementării proiectului defensiv al scutului anti-rachetă, controlul armamentelor convenţionale, primirea României în programul «Visa Waiver»”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Dmitri Medvedev minimalizează zvonurile privind demisia sa: “Am avut şi am în continuare relaţii amicale foarte bune cu preşedintele Putin”

     “Am avut şi avem în continuare relaţii amicale foarte bune” cu preşedintele Putin, a asigurat Medvedev, în cadrul unui interviu la emisiunea “Televiziunea centrală”, difuzat duminică seara pe postul de televiziune pro-Kremlin NTV.

    “Dacă ar fi fost altfel, am fi avut probabil alt Guvern astăzi”, a subliniat el.

    Zvonurile privind divergenţele tot mai mari dintre preşedintele Putin şi Medvedev s-au multiplicat în Rusia de la plecarea din Guvern, la începutul lui mai, a lui Vladislav Surkov, un influent vicepremier, prezentat adeseori drept strategul sistemului politic controlat strict de Kremlin.

    Analiştii au emis atunci ipoteza unei lupte de clan în cadrul puterii, alimentând speculaţiile privind o viitoare demisie a întregului Guvern, inclusiv a premierului.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Judecarea dosarului “Valiza”: Victor Piţurcă şi Teia Sponte, la instanţa supremă, unde va fi adus şi Gigi Becali

     Completul de cinci judecători de la instanţa supremă continuă luni discuţiile în dosarul “Valiza”, aflat în faza de recurs după ce procurorii anticorupţie au atacat decizia de achitare a lui Gigi Becali, Teia Sponte, Alina Florentina Ciul, Victor Piţurcă şi Radu Gheorghe Marino.

    La Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va fi adus şi finanţatorul FC Steaua, Gigi Becali, care se află în penitenciar după ce a fost condamnat definitiv, în urmă cu o săptămână, de instanţa supremă la trei ani de închisoare cu executare în dosarul schimbului de terenuri cu Ministerul Apărării.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Noua realitate a clientului

    Supermarket, biroul de informaţii/reclamaţii. Un domn îmbrăcat în uniforma de vară a bucureşteanului – tricou fără mâneci, dar ridicat pe burtă, pantaloni trei sferturi şi papuci de plastic, urâţi rău, se burzuluieşte la doamnele din spatele ghişeului, fluturând un pachet: „…pă să nu mă…că vă fac o reclamaţie de nu vă vedeţi…”.

    Cam fără motiv, dacă e să mă întrebaţi, omul sărise rândul, iar cele două doamne făceau cam trei treburi deodată, liniştite, amabile şi politicoase. Sunt Balanţă şi mă deranjează din start orice semn de nedreptate; mă rog, am gândit, o vrea să impresioneze pe cineva sau poate aşa e firea lui, mai răstită; oricum, era un exces venit, poate, şi din anii lungi în care românul mărunt nu prea a fost şi nu prea s-a simţit client. Sau din noua realitate a clientului, după cum am constatat mai târziu.

    Tânărului consultant nu i-am spus povestea din supermarket, dar l-am întrebat despre piaţă, clienţi şi ceva ce poate fi descris drept nişte relaţii alterate – nu am alt mod eufemistic de a descrie situaţia. Fără eufemisme, tânărul mi-a vorbit de un client schimbat, care vrea cât mai mult pentru cât mai puţin, care caută oportunităţi şi care nu mai iartă nimic. Bănuiesc că, într-un fel sau altul, cam orice companie din media, din consultanţă, din servicii de afaceri sau din activităţi conexe, simte această nouă realitate şi încearcă să se adapteze.

    Pe de altă parte, mi-ar plăcea ca unii dintre clienţii care citesc acest text, fie ei clienţi de supermarket, de servicii media sau de consultanţă, să gândească afacerile ca un joc de şah, cu câteva mutări înainte. Este normal să fii pretenţios şi să cauţi oportunităţi, dar, pe de altă parte, trebuie să încerci să intuieşti şi consecinţele solicitărilor pe care le ai. Insul din supermarket avea, slavă Domnului, opţiuni destule de alegere a unui supermarket. Dar alte domenii de activitate au fost barbar pieptănate de criză, uneori nedrept, aşa că un serviciu de calitate a devenit din ce în ce mai greu de obţinut, indiferent de cât de pretenţios este cineva în calitate de client. Şi în curând nici nu va mai avea cine să treacă prin dinţii pieptenului aceluia de care vorbeam, iar numărul opţiunilor clientului ar putea scădea dramatic, cu consecinţele de rigoare.

    Cred că Andy Warhol poate ilustra cel mai bine relaţia client – furnizor. „Campbell Soup Cans„ este o operă din 1962 formată din 32 de pânze pe care sunt pictate cutii de supă conservată. Warhol, o personalitate a curentului pop, nu este musai unul dintre pictorii mei favoriţi; pe de altă parte, i-am admirat dezinvoltura şi modul bătăios în care s-a impus în lumea artei. Warhol şi-a vândut „cutiile de supă„ în expoziţii organizate asemenea unui supermarket, o avanpremieră a vremurilor consumeriste care au urmat şi a noii realităţi cheltuitoare, hedoniste, lipsită de prejudecăţi şi de repere clasice. Şi creatorul, dar şi clientul au făcut serioase eforturi de adaptare, iar diferenţa dintre cei şase dolari ceruţi pentru o cutie de supă reală, dar iscălită de Warhol şi cei 1.500 de dolari ceruţi (la începutul anilor ‘60 era o sumă) pentru imaginea pictată a unei cutii de supă reprezintă un efort comun de adaptare. Şi lui Warhol nu i-a făcut nimeni reclamaţie.
     

  • Planeta Google

    Nu cred că există firmă din zona tehnologiei (şi nu numai) care să fi avut o evoluţie atât de spectaculoasă precum Google. Iar aici nu folosesc cuvântul „spectaculos„ doar în sensul considerat sinonim cu impresionant sau remarcabil, pentru că modul cum a evoluat Google a fost un spectacol în sine, mai întotdeauna imprevizibil, adeseori parcă lipsit de logică. Nu-i de mirare că există analişti specializaţi în evoluţia companiei sau bloguri cu mare trafic care urmăresc fiecare mişcare făcută de Google.

    La început a fost un motor de căutare bun. Foarte bun. Abia apoi a fost inventat sistemul de publicitate contextuală care reprezintă şi astăzi principala sursă de venituri a companiei. Apoi a început haosul. Google a părut să se arunce în toate direcţiile simultan, lansând nenumărate servicii, majoritatea ţinute ani de zile în fază beta, altele lăsate în paragină (de exemplu reţeaua de socializare Orkut sau enciclopedia Knol) sau chiar abandonate (de exemplu Wave).

    Diversitatea era năucitoare, de la serviciul de poştă electronică (Gmail) până la sistemul de hărţi, de la digitalizarea cărţilor până la catalogarea lucrărilor ştiinţifice (Scholar), de la platforma de bloguri Blogger până la traduceri automate, de la YouTube la platforma pentru grupuri, iar enumerarea ar putea continua pe pagini întregi. În fine, sistemul de operare pentru dispozitive mobile Android şi un alt sistem de operare (bazat pe browserul Chrome) nu păreau să se lipească nicăieri, ca să nu mai vorbesc de cercetările în privinţa unui automobil care se conduce singur. Aproape că nu există domeniu unde Google să nu interfereze într-un fel sau altul.

    Până când Larry Page a revenit la conducerea companiei şi a început să se facă lumină. Lucrurile au început să se aşeze. Suita de birotică a fost reunită în Google Drive, multe servicii au fost replicate pe Android, sub toată construcţia a fost aşezat un „strat social„ numit Google Plus şi totul a început să arate coerent şi orientat spre cele două tendinţe majore: social şi mobil. Când lumea a observat că, de fapt, a existat tot timpul o strategie cu bătaie lungă, investitorii au acţionat aproape isteric.

    Dacă la începutul anului preţul unei acţiuni Google era de 700 de dolari, nu cu mult timp în urmă ajunsese la 915 dolari, iar capitalizarea de piaţă a sărit peste 300 de miliarde. Până şi George Soros a vândut acţiunile Apple pentru a cumpăra masiv acţiuni Google. În aceste condiţii, conferinţa Google I/O desfăşurată la centrul Moscone din San Francisco a stârnit un interes comparabil cu MacWorld în vremurile de glorie ale lui Steve Jobs. Cele 6.000 de tichete de participare în valoare de 900 de dolari (300 pentru cei din educaţie) s-au vândut în 49 de minute, iar în prima zi lumea s-a aşezat la coadă încă de la 5 dimineaţa.

    Noutăţile anunţate au fost multe. Aş remarca integrarea dintre Google Maps, Earth şi StreetView, serviciul de streaming Google Play Music All Access şi un Samsung Galaxy S4 sub brand Nexus. Google Now este echivalentul Siri de la Apple şi mulţi îl consideră mai bun. Însă cea mai spectaculoasă noutate este integrarea dintre Gmail şi Google Wallet, care va permite transferul de bani prin e-mail în cel mai simplu fel cu putinţă (cam ca şi ataşarea unui fişier). Oricât de scurt încerc să fiu, nu pot trece peste faptul că numărul activărilor de aparate cu Android a depăşit 900 de milioane, iar numărul de aplicaţii instalate de pe Google Play este de peste 24 de miliarde. 

    Cu toate acestea, cea mai importantă – şi surprinzătoare – parte a întregului eveniment a fost prezentarea lui Larry Page. Deşi suferind de o afecţiune a coardelor vocale (care l-a obligat să vorbească încet), Page a stat pe scenă trei ore şi jumătate şi a fost dispus să răspundă întrebărilor venite din sală – ceea ce nu s-a mai întâmplat niciodată la acest nivel. De fapt, aşa cum a remarcat Wired, Page nu a prezentat produse, ci o viziune. Iar prezentându-şi viziunea, a avut curajul să vorbească despre fericire şi iubire: „Am crezut întotdeauna că tehnologia trebuie să facă munca grea (…), astfel încât utilizatorii să poată face ceea ce-i face fericiţi: să trăiască şi să iubească„.

  • Antreprenorul care ar fi putut împiedica scufundarea Titanicului

    Cu sau fără sprijinul  bancherilor, compania a avut un singur an de pierderi în două decenii de existenţă şi şi-a diversificat activitatea: de la reparaţia unui microsop, la construirea unei centrale de cogenerare pe biomasă în valoare de 83 de milioane de euro şi achiziţia unei companii elveţiene. Vicepreşedintele Adrem Invest nu şi-a exercitat niciodată profesia de inginer, priveşte lucrurile cu precizia specifică  acesteia şi este convins că în doi ani afacerea va ajunge la 100 de milioane de euro, iar în 20, la un miliard.

    “Titanicul s-a scufundat pentru că pe vremea aceea nu era cunoscut procedeul de vidare a oţelului şi importanţa acestuia: conţinutul de hidrogen din componenţa oţelului face ca o fisură să se propage”. Este exemplul pe care Corneliu Bodea l-a folosit pentru a explica pe înţelesul tuturor invitaţilor de la evenimentul Meet the CEO o parte din tehnologia care a adus companiei Adrem Invest contracte în toate colţurile lumii şi afaceri de peste 40 de milioane de euro.

    Cu o diplomă obţinută în cadrul Facultăţii de Construcţii a universităţii UNITEH din Bucureşti, vicepreşedintele Adrem Invest nu şi-a exercitat nicio zi funcţia de inginer: cu un an înaintea absolvirii s-a angajat la firma înfiinţată de fratele lui în poziţia de director. “Sunt un antreprenor român care alături de fratele meu, acum 21 de ani, am început o afacere” sună, pe scurt, definiţia parcursului profesional al antreprenorului.

    Dacă fratele lui a fost mai înclinat spre inginerie, el a fost atras mai mult de afaceri. Fire autodidactă, a dorit să îşi consolideze experienţa practică cu studii şi a ales Open University din Marea Britanie, unde a obţinut două certificări în management (2004-2005) şi a urmat şi un program MBA în administrarea afacerilor, pe care l-a absolvit în 2008. Totuşi, dezvoltarea lui Corneliu Bodea este strâns legată de istoria  Adrem Invest, unde a început să lucreze la 25 de ani. Istorie care nu este chiar atât de uşor de sintetizat. Calm, cu un discurs presărat pe alocuri cu anecdote, Bodea şi-a început povestea despre companie cu explicarea denumirii: Adrem înseamnă, în latină, “precizie”, iar Invest este un termen pe care l-a introdus avocatul lor din proprie iniţiativă la Registrul Comerţului, după ce a văzut că majoritatea firmelor înscrise aveau mai multe nume în componenţă. “Investiţiile (cu trimitere la Invest ca parte a numelui companiei – n.r.) au venit cu mult mai târziu.” Bodea leagă momentul zero de perioada tulbure de la începutul anilor ’90: a venit în companie la scurt timp după ce s-au încheiat evenimentele din Piaţa Universităţii – “de unde îmi aduc aminte şi acum cântecele – nu am mai avut unde să mergem şi am făcut o companie”, glumeşte el. Compania a fost înfiinţată ca urmare a unei idei îndrăzneţe în acea vreme – modernizarea rapidă a industriei româneşti. Idee care “în practică nu s-a materializat, iar în curând s-a prăbuşit complet, odată cu devalorizarea leului”.

    Bodea îşi aminteşte amuzat primul contract al firmei, concretizat în repararea unui microscop electronic de la Institutul Oncologic de fratele lui, la propunerea unui profesor, care i-a spus acestuia “repară-l dacă vrei să faci nişte bani în plus”. Chiar dacă nu îşi aduce aminte valoarea exactă a acestuia, ştie că era echivalentul unui salariu bun în acea perioadă. “Am încasat factura şi am cheltuit-o” pentru companie, spune el, despre predispoziţia de a investi. A fost un risc asumat de la început şi care a continuat pentru că atunci “când înfiinţezi o firmă de la zero, nu îţi permiţi să faci profit, prin urmare, am investit ulterior toate facturile încasate”. Contractele nu au continuat să apară, prin urmare cei doi antreprenori, împreună cu unicul angajat al firmei, şoferul, au fost nevoiţi să renunţe la inovaţiile tehnologice şi să remodeleze întreaga afacere în perioada anilor ’93-’95, când întreaga industrie românească se prăbuşise. Comerţul cu bere Kaiser transportată pe bancheta din spate maşinii Mercedes era una dintre soluţii: “mergeam din terasă în terasă cu oferte făcute la o maşină de scris de-a lui tata”. Bodea îşi aminteşte amuzat şi puţin nostalgic despre maşina de scris de tip Olympus a tatălui, de profesie gazetar. Berea se adăuga unei întregi liste de produse care inundaseră piaţa din acea vreme – printre care detergenţi şi supă la plic – şi a fost o schimbare dramatică în activitate firmei, mai ales pentru că nu aducea profit, asigura doar rulajul necesar supravieţuirii. De aceea, spre sfârşitul anului 1994, Adrian Bodea a hotărât “gata, nu mai facem comerţ” şi a îndreptat din nou activitatea firmei spre tehnologie.

  • CALENDAR. Evenimente în perioada 27 mai – 2 iunie

    28.05
    INSSE prezintă tendinţele în evoluţia activităţii economice pentru lunile mai-iunie

    28.05
    Ceremonia decernării Premiilor Europene pentru Invenţii (Amsterdam)

    28.05
    INSSE publică situaţia autorizaţiilor pentru construcţii în aprilie şi pe primele patru luni

    29.05-2.06
    Târgul de carte Bookfest (Romexpo, Bucureşti)

    30.05-2.06
    TIBCO – Târgul Internaţional de Bunuri de Larg Consum (Romexpo, Bucureşti)

    30.05-2.06
    Kidex – expoziţie de produse şi servicii pentru copii şi părinţi (Romexpo, Bucureşti)

    30.05
    DG-EFIN prezintă sondajul în rândul companiilor şi al consumatorilor europeni

    31.05
    INSSE difuzează datele privind şomajul BIM în luna aprilie

    1.05-31.07
    Expoziţia “Fluturi tropicali vii” (Muzeul Naţional “Grigore Antipa”, Bucureşti)

  • GRAFICUL SĂPTĂMÂNII. Mai scade leul?

    Analiştii estimează în general că evoluţia leului, care a corespuns în ultimele luni atât cu tendinţa globală de creştere a apetitului pentru risc, cât şi cu interesul ridicat al investitorilor pentru titlurile româneşti, ar putea fi influenţată negativ de perspectiva ca Rezerva Federală să încheie programul curent de relaxare monetară, ducând astfel indirect şi la scăderea interesului pentru plasamente în active româneşti. Leul s-a apreciat cu 3% de la începutul lunii aprilie până la jumătatea lui mai, spre 4,30, însă a pierdut apoi din atractivitate.

    “Fluxurile slabe de capital în economia reală (investiţii străine directe, credite) susţin scenariul unui curs între 4,35 şi 4,40 lei/euro în următoarele trimestre”, cred analiştii Raiffeisen Bank România, adăugând că ponderea mare a nerezidenţilor pe piaţa titlurilor de datorie ar putea induce în continuare volatilitate pe piaţă.