BusinessMagazin

Blog

  • La ce este bun profesorul

    (Internetul le ofera studentilor mult mai multe informatii decat scoala. Dar este nevoie si de cineva care sa-i ajute sa le caute, sa le filtreze si sa le selectioneze.)

     

    In avalansa de articole cu privire la huliganismul din scoli am citit un episod pe care nu l-as defini chiar de huliganism, ci cel mult de impertinenta, dar totusi este vorba despre o impertinenta semnificativa. Asadar, se spunea ca un elev, pentru a-l provoca pe un profesor, l-ar fi intrebat: „Ma scuzati, dar in epoca Internetului care mai e rostul dumneavoastra?“.

    …


    Umberto Eco este autorul romanelor „Baudolino“, „Numele trandafirului“ si „Pendulul lui Foucault“. Puteti citi urmatorul comentariu al lui Umberto Eco in editia BUSINESS Magazin care apare pe 16 mai.


    Traducerea si adaptarea de Cecilia Stroe


    Cititi continuarea articolului in editia tiparita a revistei

     

  • Unde merg banii

    Investitiile in piata imobiliara si seiful bancilor sunt si vor ramane in urmatorii ani principalele modalitati de plasare a banilor. Si totusi, tentati cu randamente de 20-30% pe bursa intrezarite de analisti pentru 2007 si 20% pentru fondurile mutuale, tot mai multi romani ar putea sa le incerce si pe acestea. In plus, in curand, in scena vor intra si pensiile private. Si totusi, se vor reorienta banii romanilor spre investitii sau vor merge, ca si pana acum, preponderent spre consum?

     

    FLORIN CITU: Eu cred ca in Romania a fost mai mult vorba despre inertie si e din ce in ce mai greu sa gasesti ceva profitabil din intamplare. Asa ca, dupa parerea mea, va fi din ce in ce mai mult nevoie de research. Pana acum nu s-a folosit componenta asta de analiza, dar cred ca de acum inainte se va cere din ce in ce mai mult.

     

    EUGEN VOICU: Depinde despre ce categorie de investitori vorbim…

     

    BUSINESS MAGAZIN: In principal despre cei care, pana acum, au investit mai mult dupa „feeling“ si care acum incep sa caute informatii documentate referitoare la posibilitatile lor de a investi…

     

    MIHAIL ION: Cred ca ar trebui sa ne gandim un pic la profilul investitorului – orice investitie se face tinand cont de trei criterii: risc, randament si orizont investitional. Pe masura ce potentialii investitori inainteaza in varsta, apetitul de risc scade. Pe de alta parte, cei tineri nu prea au capital de investit, dar exista si oameni care au obtinut venituri din afaceri. Aici deja intram intr-o alta componenta a identificarii profilului la risc, pentru ca intr-un fel trebuie analizat cel ce a facut niste bani dintr-o afacere – el si-a asumat pana atunci un risc – si altfel pot sa vorbesc despre un client care are aceeasi suma de bani, dar a obtinut-o dintr-o mostenire – principalul lui obiectiv ar fi sa-si conserve valoarea. Pe de alta parte, trebuie sa stim si orizontul de investire. Daca am un orizont investitional scurt, indiferent de suma de bani, investesc in instrumente monetare; daca am bani mai multi si, judecand profilul clientului, imi dau seama ca el are un apetit la risc, atunci pot sa ma indrept spre piata de capital, spre investitii in actiuni, iar daca acel client nu cauta neaparat lichiditate, atunci putem sa incercam si investitii in imobiliare. E usor de inteles pentru toata lumea ca un activ imobiliar are o lichiditate ceva mai mica decat o actiune sau un alt instrument financiar.

     

    FLORIN NINE: Eu, lucrand in imobiliare, constat ca sunt oameni cu relativ putina experienta care au intrat in domeniul imobiliar si, cand ma uit la bursa, imi dau seama ca nu e foarte simplu sa intelegi mecanismele acestea si te lasi oarecum pe mana brokerului. Avantajul in piata imobiliara este ca e destul de usor de perceput, este foarte vizibila.

     

    FLORIN CITU: Nu e nevoie ca fiecare dintre noi sa intelegem aceste mecanisme pentru a putea investi pe bursa. E adevarat, cu cat o piata este mai mare, ea devine si mai complicata. Piata trebuie sa creeze analisti, iar in absenta lor mergem direct la broker – ceea ce e cu totul gresit.

     

    RAZVAN PASOL: As adauga si eu cateva lucruri despre investitiile la bursa… Au fost doua etape, intr-adevar, in istoria mai moderna a bursei. Una care s-a incheiat prin 2004, in care cam toate actiunile au crescut, pentru ca erau foarte ieftine. Si orice marfa ieftina, pana isi atinge pretul corect, creste.  Atunci puteai sa cumperi cam orice, si pretul crestea bine. De prin 2005 lucrurile nu mai sunt atat de simple, nu mai creste cam tot ce cumperi si trebuie sa fii putin mai atent. E adevarat ca avem nevoie de analisti, nu este neaparat adevarat ca nu avem deloc analiza in Romania. Nu sunt de acord nici cu faptul ca bursa este o investitie foarte complicata. In America, direct sau indirect, cam jumatate din populatia activa are investitii la bursa. Sigur, este alta cultura investitionala, dar de la acest procent de 50% pana la unul subunitar cat este la noi cred ca se mai poate recupera ceva. Eu cred ca investitia la bursa e buna pentru oricine. Ce difera este procentul din activele investite la bursa. Cineva poate sa aloce 100%, altcineva poate sa aloce 5% sau 10%. Si nu e asa de greu, cu un broker bun, cu o carte potrivita se poate invata un minim.

     

    FLORIN NINE: Dar este un cost…

     

    RAZVAN PASOL: Da, evident ca este un cost, dar daca scazi din randament si iese cu mult mai bun….

     

    MONICA IONESCU: Depinde de investitor. Unui om care deja are o afacere ii e mai greu sa stea si pe Internet. La fel de bine, exista si oameni pasionati…

     

    RAZVAN PASOL: Nu trebuie neaparat sa fii un investitor activ; exista la fel de bine situatia cuiva care a cumparat o actiune prin 2002, putea sa si uite de ea si acum sa fie foarte multumit. Poate bineinteles sa fie si o investitie activa, in care cineva sa stea sa urmareasca pe Internet ce se intampla. Sunt abordari diferite, insa in aceasta etapa de dezvoltare a bursei oricine poate sa incerce macar o investitie aici.

     

    FLORIN NINE: Am investit in bursa cu ceva ani in urma, am trecut pe la trei companii, dar a trebuit sa invat din ce in ce mai mult… Piata a fost simpla la inceput, pentru ca toate actiunile cresteau, dar cand au inceput sa scada, am constatat ca nu am ce sa fac cu ele, pentru ca scad si atat, apoi am trecut pe produse mai complexe, derivate si am ajuns sa-mi petrec foarte mult timp pentru a intelege acest segment…

     

    RAZVAN PASOL: Va mai dau un singur exemplu: in ultimii cinci ani randamentul mediu la bursa a fost undeva pe la 50% – asta inseamna ca in fiecare an practic randamentul a fost real pozitiv cu mult peste inflatie. Ceea ce trebuia sa faca cineva in acele perioade de scadere era sa nu se sperie prea tare, sa stea pe niste actiuni, si la sfarsit de an, cand tragea linie, iesea bine…

     

    FLORIN NINE: Daca va ia cineva portofelul din buzunar, va spun eu ca va speriati.

     

    MIHAIL ION: E vorba despre apetitul de risc… Despre asta vorbim: toleram si o pierdere sau nu? Cred ca e evident pentru toata lumea ca nu exista piata care sa aiba o singura directie, de crestere sau descrestere.

     

    DAN NICU: As vrea sa fac o distinctie intre investitia directa si investitia financiara. Un investitor direct are un business pe care-l cunoaste, pe care il creste, eventual dupa niste ani isi vinde afacerea si isi dezvolta alta sau face altceva cu banii. Un investitor financiar are alte alternative de investitii, in functie de profilul investitorului. Eu as spune ca in dezbaterea noastra cuvantul cheie este diversificare. Interfata intre piata de capital si investitorul obisnuit de retail sunt fondurile de investitii. In lume sunt circa 16.500 de miliarde de euro active aflate in fonduri de investitii, fara sa discutam de fonduri de pensii sau alte sisteme de acumulare. In SUA aceasta suma este cu mult mai mare decat activele bancare. Deci exista o industrie care se asaza intre piata de capital si investitorul de retail. Sunt o serie de elemente pe care un investitor obisnuit poate ca nu le cunoaste si nici nu ar trebui, dar poate sa apeleze la niste instrumente care sunt interfata in cadrul acestei industrii si poate face investitiile dupa profilul lor de investitor.

     

    EUGEN VOICU: Oferta unei societati de investitii pleaca de la mai multe tipuri de fonduri, in care poti sa iti asumi un risc mai mare sau mai mic si poti sa te instruiesti cu privire la piata de capital, pentru ca intri in contact cu ea prin acest instrument. Mai apoi poti sa iti deschizi un cont si sa devii investitor direct printr-o firma de brokeraj. La noi se intampla lucrul acesta destul de frecvent si dupa o perioada de timp oamenii se simt mai in largul lor si incearca sa faca propriile investitii direct.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Ca un fel de radiografie a pietei actuale romanesti, indiferent de ce categorie de investitor vorbim, are acesta aceeasi posibilitate de a investi ca si in tarile de la vest de Romania?

     

    DORIN BOBOC: Nu, raspunsul e categoric nu. Cand va avea? Depinde cu cine ne comparam. Pe masura ce mergem catre vest mai mult, decalajul creste, ca oferta in pietele financiare. Piata romaneasca de capital are 15 ani vechime. Avem o piata foarte tanara, intr-o economie de piata tanara, iar acestea sunt prin definitie economii cu un risc mai ridicat al tuturor instrumentelor decat cele de pe pietele dezvoltate. Eu nu cred ca activele erau neaparat ieftine in trecut, erau evaluate de catre piata cu un anumit cuantum de risc. De ce vin strainii sa investeasca astazi in imobiliare si nu veneau acum zece ani? Veneau probabil unii, dar foarte putini. Dar profilul de risc al economiei s-a schimbat considerabil de atunci si pana acum. La fel si cu actiunile…

     

    EUGEN VOICU: E un avantaj ca suntem intr-o piata emergenta si nu m-as compara cu investitorul de afara, care are deja marje cu mult mai mici, chiar daca riscurile sunt la randul lor mult mai mici.

     

    DAN NICU: Eu cred ca un investitor roman poate investi la fel ca si unul strain. Poate nu chiar in aceeasi gama uluitoare de instrumente, dar de exemplu, noi oferim posibilitatea de a investi si in unitati ale unui fond din strainatate. Practic, este un acces al investitorului roman catre orice piata, de la cea americana si pana la cea chineza.

     

    FLORIN CITU: Trebuie avut in vedere ca aici se asociaza si riscul de schimb…

     

    DAN NICU: Adevarat ca se asociaza un risc suplimentar, dar in functie de orizontul de investitie si profilul investitorului acest risc poate sa dispara. Spre exemplu, daca vorbim despre un investitor in euro ale carui nevoi sunt tot in aceasta moneda…

     

    FLORIN CITU: Tocmai ce vorbeam despre faptul ca piata romaneasca este complicata, si acum ne asteptam ca investitorul roman sa inteleaga cum poate investi intr-un fond din Luxemburg sau China… Eu cred ca sarim putin cu asteptarile.

     

    DAN NICU: Nu trebuie sa-i cerem sa stie cum functioneaza piata din China…

     

    FLORIN CITU: Dar trebuie sa i se explice ca este riscul mai mare…

     

    DAN NICU: Eu cred ca este interpretabil. Riscul poate fi mai mare, dar poate fi si mai mic. O investitie pe piata romaneasca comporta si ea un risc: de volatilitate a pietei, de lichiditate, pentru ca putine actiuni din Romania sunt intr-adevar lichide. Daca ne comparam cu alte piete, chiar din tarile vecine, riscurile sunt asemanatoare, am putea spune. Dar cu o piata de capital matura, riscurile sunt ceva mai mici. Intervin, e adevarat, riscuri suplimentare, cum ar fi riscul de schimb de care vorbeati.

     

    FLORIN CITU: Aceste servicii sunt oricum pentru investitorii sofisticati.

     

    DAN NICU: As indrazni sa sper ca va fi o alternativa pentru investitorii medii.

     

    CRISTIAN TUDORESCU: Si noi la Vanguard am mers pe oferirea de investitii pe alte piete, precum Bulgaria, cu un risc similar cu Romania, sau Austria. Deja investitorii medii iau in calcul aceasta diversificare.

     

    LILIANA DAMIANOV: Daca imi permiteti, din perspectiva clientelei de tip private banking, as putea sa spun ca exigentele sunt deja foarte ridicate si ni se cer permanent spargerea unor bariere, de genul accesarii de noi piete – cum ar fi cele asiatice sau cele emergente extraeuropene -, si in mod obligatoriu trebuie tatonate aceste variante, pentru ca deja suntem in interiorul granitelor UE si avem brusc acces la o multime de posibilitati investitionale pe care cercul de profesionisti ar trebui sa ni le faca disponibile si cunoscute. Clientii cu dubla cetatenie (romani la origine, dar plecati in strainatate) care investesc la noi nu-si aloca mai mult de 5% din portofoliul lor curent pe piata locala, pentru ca gradul de risc perceput este in continuare ridicat.

     

    EUGEN VOICU: Eu as recomanda in continuare o piata pe care o cunosti si in care poti sa intervii direct. Daca e sa ne uitam in jur, sunt binevenite anumite instrumente, dar sunt pentru investitori sofisticati, care vor o diversificare mai mare decat ofera piata locala.

     

    MONICA IONESCU: Vorbim si de sume mult mai importante. Faci diversificare in momentul in care piata locala e prea mica si esti obligat sa dispersezi riscul.

    EUGEN VOICU: Eu prefer, de exemplu, sa investesc pe piata locala si sa o monitorizez bine si sa ma expun mai mult sau mai putin in functie de anumite perioade ale anului sau de un anumit risc pe care il cuantific la un moment dat. Mie imi place riscul pietei romanesti si al pietelor emergente in general, dar sa fie piata pe care o cunosti.

     

    LILIANA DAMIANOV: Sunt oameni care au experimentat in ultimii 15-20 de ani pietele noastre si doresc, pe de-o parte, conservarea unei parti a capitalului pe piete mai mature si, pe de alta parte, vor diversificarea efectiva a portofoliului. Nu am vazut decat rar o adevarata nevoie de a imparti portofoliul, cat dorinta de experimentare.

     

    MONICA IONESCU: Pentru clientii cu foarte multi bani, conteaza si partea de taxare. Nu vorbim de nimic ilegal, ci de o optimizare a taxelor care ar putea fi unul dintre motivele primordiale de diversificare.

     

    DAN NICU: Dar e clar ca ratiunea diversificarii e in primul rand dispersia riscului.

     

    MONICA IONESCU: Adevarat.

     

    FLORIN NINE: Totusi, ce asteapta investitorul roman?

     

    FLORIN CITU: Investitiile monetare sunt cele mai lichide. Dar mi se pare ca iarasi mergem catre un grup select de clienti – foarte bogati, cu dubla cetatenie. Marea masa a investitorilor nu au acces la Forex sau la produsele sofisticate. Piata de capital a strans 20 de miliarde in 15 ani. Cele mai lichide sunt piata monetara, cea valutara, dar cred ca cel mai mare potential il are bursa. E mica, deci are potential de dezvoltare. Cum ajungem insa la acesta, nu stiu, dar pe termen scurt trebuie sa te uiti la piete lichide. Pentru ca romanii nu au bani sa investeasca pentru urmatorii 30 de ani, pentru pensii, de exemplu.

     

    RAZVAN PASOL: E adevarat ca nu oricine de pe strada poate sa investeasca la bursa, dar bursa nu e rezervata neaparat numai celor bogati. La noi, de exemplu, vin foarte multi investitori cu o detinere medie de 10.000 de dolari, 8.000 de dolari, care – sigur – nu e o suma mica, dar nici una fabuloasa. La bursa, eu ma astept anul acesta sa vedem o crestere medie pe indici de vreo 25%, ceea ce – daca se intampla – nu este deloc un randament rau. Pentru cine e mai putin aventuros, sunt obligatiuni, cu randamente diverse – intre 6,5% si 11%. Pe derivate, se pot dubla, dar se si pierd toti banii destul de usor si nu as recomanda aceasta piata investitorului mediu.

     

    DORIN BOBOC: Sa largim sfera discutiei si sa vorbim despre investitii care sunt la indemana tuturor celor care au un salariu.

     

    EUGEN VOICU: Si revenim la fonduri.

     

    DAN NICU: Si la depozite bancare.

     

    FLORIN CITU: Nu numai, ar trebui sa ne referim si la pensii private.

     

    DORIN BOBOC: Un avantaj major al pensiilor este deductibilitatea fiscala, care nu se mai regaseste la niciuna dintre investitiile despre care am discutat.

     

    MARIUS POPESCU: Ar mai fi asigurarile de viata – nu e deductibilitate fiscala, dar castigurile nu sunt taxate. In opinia mea, investitorul roman nu a primit inca un ochi vanat de la bursa si asta alimenteaza sentimentul exploziv. Eu ma gandesc ca la 18 ani am luat bacalaureatul, apoi am luat carnetul de conducere – sunt niste pasi pe care-i faci in viata – si cred ca, dupa ce isi va invineti ochiul, investitorul va privi in termeni de la baza. Cand esti tanar, casatorit, trebuie sa-ti cumperi o casa, dupa care trebuie sa-ti asiguri viata, pentru ca esti motorul care aduce banii in casa. Este si asta o investitie, pentru ca – daca se produce evenimentul asigurat – ai un randament de 1.000%. Daca nu, este o investitie cu randament negativ, insa esti protejat tu si familia ta.

     

    FLORIN CITU: Toate investitiile au aceeasi premisa ca si asigurarea de viata. Incearca sa-ti ofere un randament, dar unele sunt facute pentru ca esti rational si te gandesti la cei de langa tine, iar celelalte sunt mai riscante si se duc pe venitul disponibil.

     

    EUGEN VOICU: Da, dar se pot face in mod diferit. Poti sa investesti intr-un fond de investitii si poti face o asigurare clasica

     

    DAN NICU: Fara capitalizare.

     

    EUGEN VOICU: … si atunci ai economisit o gramada de bani.

     

    FLORIN CITU: In Romania, au existat foarte multe experiente in ultimii ani si se pare ca fondurile de investitii nu au reusit sa treaca peste acel moment. Par inca elitiste.

     

    EUGEN VOICU: Da, pentru ca nu au fost niste administratori puternici care sa comunice suficient de bine, probabil, pentru ca distributia sufera in continuare, bancile nu sunt specializate in asa ceva si nu exista alte retele si pentru ca oamenii deocamdata au acel sentiment legat de escrocheria FNI. Dar fondurile au avut o evolutie excelenta in toata aceasta perioada.

     

    MIHAIL ION: Dar sa revin la intrebarea initiala – in ce investim? – cred ca trebuie sa investim in pietele mature. Nu stiu in ce interval de timp o sa ajungem la nivelul acela, tindem, in 5-10-15, 50 de ani, vom fi acolo. Daca ne uitam la o familie medie din Uniunea Europeana, cam 30% din activele financiare sunt investitii in fonduri mutuale. De ce? E foarte simplu. Nu stiu sa investesc la bursa, n-am timp sa urmaresc actiunile. Pentru asta, am un asset manager care ma ajuta sa-mi iau expuneri pe piata de capital.

     

    LILIANA DAMIANOV: Din nou revenim la intrebarea: de ce am investi in fonduri?  Pentru ca aduc in general randamente mai bune decat depozitele bancare.

     

    EUGEN VOICU: Suma investita este mica, lichiditatea este buna.

     

    FLORIN NINE: As vrea sa vad fonduri care aloca sume pentru investitii imobiliare.

     

    EUGEN VOICU: Eu vreau mai mult decat dumneavoastra…

     

    DAN NICU: Dar cel putin pentru moment, legislatia fondurilor deschise de investitii si nu doar din Romania, ci si din Uniunea Europeana nu permite investitii de acest gen. Fondurile inchise pot, e adevarat, sa faca acest lucru. Dar cele deschise nu. Revenind la ce exista acum, eu cred ca o crestere mai puternica a fondurilor de investitii va veni in momentul in care dobanzile bancare vor mai scadea si remunerarea depozitelor va scadea. Pentru moment, piata fondurilor mutuale in Romania reprezinta circa 1,5% din depozitele bancare.

     

    EUGEN VOICU: Sa dam si noi un randament pentru fonduri, sa completam previziunile. Cred ca la cele mutuale vorbim anul acesta de 4-6% probabil, la cele cu instrumente cu venit fix eu sper sa obtinem peste 10%, iar la unul diversificat cred ca va fi undeva la 14-16%. La cele de actiuni ar trebui ca randamentul sa fie peste 20% anul acesta, spun eu, poate chiar si 30%.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cati investitori aveti pe fiecare domeniu prezent aici?

     

    EUGEN VOICU: In fonduri mutuale sunt in total cam 80.000…

     

    RAZVAN PASOL: La Bursa, sa zic, cam 30.000 activi si circa  70.000 cu totul…

     

    BUSINESS MAGAZIN: Si in asigurari, cate investitii in unit-linked sunt? 100.000?

     

    FLORIN CITU: Nu, mai multi….

     

    BUSINESS MAGAZIN: Iar depozite sunt….

     

    EUGEN VOICU: Milioane, sunt cateva milioane bune de deponenti…

     

    BUSINESS MAGAZIN: Inseamna ca avem o discrepanta extrem de mare intre 200.000-300.000 de investitori si milioane de deponenti in banci….

     

    DAN NICU: Totusi, si in economiile dezvoltate a existat in timp un transfer dinspre zona bancara catre alte alternative de investitii. Deci este destul de probabil ca si in Romania sa asistam in anii ce vin la un asemenea fenomen.

  • INVITATII CLUB BUSINESS

    • Cristian Tudorescu – senior financial analyst la Vanguard
    • Cristina Monica Ionescu – head of private banking al HVB Tiriac Bank
    • Dan Mihail Nicu – managing director al SG Asset Management – BRD
    • Dorin Boboc – director de investitii al Allianz Tiriac Asigurari
    • Eugen Voicu – presedinte al Certinvest
    • Florin Citu – economist-sef al ING Bank
    • Florin Nine – Investments Manager al Regatta
    • Liliana Damianov – director Private Banking al Bancpost
    • Marius Popescu – deputy chief financial officer la ING Asigurari de Viata
    • Mihail Ion – president & CEO al Raiffeisen Asset Management
    • Razvan Pasol – presedinte al Intercapital

  • Valoarea lui 0

    Lansarea celei de-a treia variante Coca-Cola pe piata romaneasca, „cu zero zahar“, este sustinuta printr-o campanie ce se invarte in jurul semnificatiei legate de cifra 0.

     

    Romania este a 29-a tara in care a fost lansata, pe parcursul ultimelor 12 luni, Coca-Cola Zero. Noua bautura, sustine Nicoleta Eftimiu, senior brand manager Coke TM Romania, Bulgaria si Moldova, „aduce consumatorilor gustul Coca-Cola fara zahar“. Produsul se adreseaza mai curand barbatilor care pe motive de dieta nu vor sa renunte la aceasta racoritoare, in timp ce Coca-Cola Light este varianta preferata de femei. Definirea clara a publicului-tinta este, in opinia lui Eftimiu, motivul pentru care cele doua produse nu concureaza in mod direct.

     

    Campania de sustinere a noului produs a fost construita in jurul intrebarii „de ce majoritatea lucrurilor bune in viata trebuie sa includa si un compromis?“. De aici pleaca alte idei, intre care „de ce nu ore de varf cu zero intersectii blocate?“, „de ce nu site-uri cu zero pop-up-uri?“, „de ce nu intersectii aglomerate cu zero semafoare defecte?“, „de ce nu facultate cu zero restante?“, „de ce nu o petrecere – monstru cu zero mahmureala?“. Intrebarile de acest gen au constituit campania de teasing declansata la inceputul lunii trecute si care a precedat lansarea produsului. Mesajele au fost postate pe Internet, pe panouri amplasate in intersectii, au fost difuzate in sali de cinema, la TV si in presa. Si au fost adaptate de la caz la caz: „chiar si pentru outdoor mesajele au fost diferite, spre exemplu, de la intersectie la intersectie“, spune Eftimiu.

     

    Canalele de promovare cuprind mesaje in presa scrisa, la televiziuni si pe Internet, aceasta fiind, conform Nicoletei Eftimiu, una dintre cele mai ample campanii de teasing si comunicare dezvoltate de companie in ultimii ani. Campania include si un turneu national al grupului de stand-up comedy Deko, ce se desfasoara in 11 orase.      

  • In the spotlight

    Ideea: Ciuc este o bere rafinata care se bea in locuri selecte

    Client: Brau Union Romania

    Brand: Ciuc

    Agentia: Saatchi & Saatchi

    Canale: TV, presa scrisa, outdoor

     

    Campania de imagine Ciuc conceputa de agentia Saatchi & Saatchi comunica ideea de relaxare, fiind prima data cand o bere romaneasca se plaseaza pe acest teritoriu. Scopul campaniei este de a repozitiona brandul pe piata si de a aduce mai multa forta personalitatii sale.

     

    Creativii de la Saatchi & Saatchi au gandit un spot simplu, dinamic si plin de buna-dispozitie in care personajele vor sa savureze o bere Ciuc, iar pentru asta au nevoie de un loc deosebit, dar in acelasi timp familiar.

     

    Cadrul de relaxare din finalul reclamei se regaseste si in vizualul campaniei. Pe langa TV, campania cuprinde si print, materiale folosite in locurile de vanzare, precum si outdoor.

     

    Odata cu noua pozitionare a brandului s-a introdus o noua eticheta care este de fapt o varianta simplificata si rafinata a celei cunoscute pana acum. Tot in cadrul campaniei a fost relansat celebrul slogan „Inca una si ma duc“.

  • Unde merg banii

    Investitiile in piata imobiliara si seiful bancilor sunt si vor ramane in urmatorii ani principalele modalitati de plasare a banilor. Si totusi, tentati cu randamente de 20-30% pe bursa intrezarite de analisti pentru 2007 si 20% pentru fondurile mutuale, tot mai multi romani ar putea sa le incerce si pe acestea. In plus, in curand, in scena vor intra si pensiile private. Si totusi, se vor reorienta banii romanilor spre investitii sau vor merge, ca si pana acum, preponderent spre consum?

     

    FLORIN CITU: Eu cred ca in Romania a fost mai mult vorba despre inertie si e din ce in ce mai greu sa gasesti ceva profitabil din intamplare. Asa ca, dupa parerea mea, va fi din ce in ce mai mult nevoie de research. Pana acum nu s-a folosit componenta asta de analiza, dar cred ca de acum inainte se va cere din ce in ce mai mult.

     

    EUGEN VOICU: Depinde despre ce categorie de investitori vorbim…

     

    BUSINESS MAGAZIN: In principal despre cei care, pana acum, au investit mai mult dupa „feeling“ si care acum incep sa caute informatii documentate referitoare la posibilitatile lor de a investi…

     

    MIHAIL ION: Cred ca ar trebui sa ne gandim un pic la profilul investitorului – orice investitie se face tinand cont de trei criterii: risc, randament si orizont investitional. Pe masura ce potentialii investitori inainteaza in varsta, apetitul de risc scade. Pe de alta parte, cei tineri nu prea au capital de investit, dar exista si oameni care au obtinut venituri din afaceri. Aici deja intram intr-o alta componenta a identificarii profilului la risc, pentru ca intr-un fel trebuie analizat cel ce a facut niste bani dintr-o afacere – el si-a asumat pana atunci un risc – si altfel pot sa vorbesc despre un client care are aceeasi suma de bani, dar a obtinut-o dintr-o mostenire – principalul lui obiectiv ar fi sa-si conserve valoarea. Pe de alta parte, trebuie sa stim si orizontul de investire. Daca am un orizont investitional scurt, indiferent de suma de bani, investesc in instrumente monetare; daca am bani mai multi si, judecand profilul clientului, imi dau seama ca el are un apetit la risc, atunci pot sa ma indrept spre piata de capital, spre investitii in actiuni, iar daca acel client nu cauta neaparat lichiditate, atunci putem sa incercam si investitii in imobiliare. E usor de inteles pentru toata lumea ca un activ imobiliar are o lichiditate ceva mai mica decat o actiune sau un alt instrument financiar.

     

    FLORIN NINE: Eu, lucrand in imobiliare, constat ca sunt oameni cu relativ putina experienta care au intrat in domeniul imobiliar si, cand ma uit la bursa, imi dau seama ca nu e foarte simplu sa intelegi mecanismele acestea si te lasi oarecum pe mana brokerului. Avantajul in piata imobiliara este ca e destul de usor de perceput, este foarte vizibila.

     

    FLORIN CITU: Nu e nevoie ca fiecare dintre noi sa intelegem aceste mecanisme pentru a putea investi pe bursa. E adevarat, cu cat o piata este mai mare, ea devine si mai complicata. Piata trebuie sa creeze analisti, iar in absenta lor mergem direct la broker – ceea ce e cu totul gresit.

     

    RAZVAN PASOL: As adauga si eu cateva lucruri despre investitiile la bursa… Au fost doua etape, intr-adevar, in istoria mai moderna a bursei. Una care s-a incheiat prin 2004, in care cam toate actiunile au crescut, pentru ca erau foarte ieftine. Si orice marfa ieftina, pana isi atinge pretul corect, creste.  Atunci puteai sa cumperi cam orice, si pretul crestea bine. De prin 2005 lucrurile nu mai sunt atat de simple, nu mai creste cam tot ce cumperi si trebuie sa fii putin mai atent. E adevarat ca avem nevoie de analisti, nu este neaparat adevarat ca nu avem deloc analiza in Romania. Nu sunt de acord nici cu faptul ca bursa este o investitie foarte complicata. In America, direct sau indirect, cam jumatate din populatia activa are investitii la bursa. Sigur, este alta cultura investitionala, dar de la acest procent de 50% pana la unul subunitar cat este la noi cred ca se mai poate recupera ceva. Eu cred ca investitia la bursa e buna pentru oricine. Ce difera este procentul din activele investite la bursa. Cineva poate sa aloce 100%, altcineva poate sa aloce 5% sau 10%. Si nu e asa de greu, cu un broker bun, cu o carte potrivita se poate invata un minim.

     

    FLORIN NINE: Dar este un cost…

     

    RAZVAN PASOL: Da, evident ca este un cost, dar daca scazi din randament si iese cu mult mai bun….

     

    MONICA IONESCU: Depinde de investitor. Unui om care deja are o afacere ii e mai greu sa stea si pe Internet. La fel de bine, exista si oameni pasionati…

     

    RAZVAN PASOL: Nu trebuie neaparat sa fii un investitor activ; exista la fel de bine situatia cuiva care a cumparat o actiune prin 2002, putea sa si uite de ea si acum sa fie foarte multumit. Poate bineinteles sa fie si o investitie activa, in care cineva sa stea sa urmareasca pe Internet ce se intampla. Sunt abordari diferite, insa in aceasta etapa de dezvoltare a bursei oricine poate sa incerce macar o investitie aici.

     

    FLORIN NINE: Am investit in bursa cu ceva ani in urma, am trecut pe la trei companii, dar a trebuit sa invat din ce in ce mai mult… Piata a fost simpla la inceput, pentru ca toate actiunile cresteau, dar cand au inceput sa scada, am constatat ca nu am ce sa fac cu ele, pentru ca scad si atat, apoi am trecut pe produse mai complexe, derivate si am ajuns sa-mi petrec foarte mult timp pentru a intelege acest segment…

     

    RAZVAN PASOL: Va mai dau un singur exemplu: in ultimii cinci ani randamentul mediu la bursa a fost undeva pe la 50% – asta inseamna ca in fiecare an practic randamentul a fost real pozitiv cu mult peste inflatie. Ceea ce trebuia sa faca cineva in acele perioade de scadere era sa nu se sperie prea tare, sa stea pe niste actiuni, si la sfarsit de an, cand tragea linie, iesea bine…

     

    FLORIN NINE: Daca va ia cineva portofelul din buzunar, va spun eu ca va speriati.

     

    MIHAIL ION: E vorba despre apetitul de risc… Despre asta vorbim: toleram si o pierdere sau nu? Cred ca e evident pentru toata lumea ca nu exista piata care sa aiba o singura directie, de crestere sau descrestere.

     

    DAN NICU: As vrea sa fac o distinctie intre investitia directa si investitia financiara. Un investitor direct are un business pe care-l cunoaste, pe care il creste, eventual dupa niste ani isi vinde afacerea si isi dezvolta alta sau face altceva cu banii. Un investitor financiar are alte alternative de investitii, in functie de profilul investitorului. Eu as spune ca in dezbaterea noastra cuvantul cheie este diversificare. Interfata intre piata de capital si investitorul obisnuit de retail sunt fondurile de investitii. In lume sunt circa 16.500 de miliarde de euro active aflate in fonduri de investitii, fara sa discutam de fonduri de pensii sau alte sisteme de acumulare. In SUA aceasta suma este cu mult mai mare decat activele bancare. Deci exista o industrie care se asaza intre piata de capital si investitorul de retail. Sunt o serie de elemente pe care un investitor obisnuit poate ca nu le cunoaste si nici nu ar trebui, dar poate sa apeleze la niste instrumente care sunt interfata in cadrul acestei industrii si poate face investitiile dupa profilul lor de investitor.

     

    EUGEN VOICU: Oferta unei societati de investitii pleaca de la mai multe tipuri de fonduri, in care poti sa iti asumi un risc mai mare sau mai mic si poti sa te instruiesti cu privire la piata de capital, pentru ca intri in contact cu ea prin acest instrument. Mai apoi poti sa iti deschizi un cont si sa devii investitor direct printr-o firma de brokeraj. La noi se intampla lucrul acesta destul de frecvent si dupa o perioada de timp oamenii se simt mai in largul lor si incearca sa faca propriile investitii direct.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Ca un fel de radiografie a pietei actuale romanesti, indiferent de ce categorie de investitor vorbim, are acesta aceeasi posibilitate de a investi ca si in tarile de la vest de Romania?

     

    DORIN BOBOC: Nu, raspunsul e categoric nu. Cand va avea? Depinde cu cine ne comparam. Pe masura ce mergem catre vest mai mult, decalajul creste, ca oferta in pietele financiare. Piata romaneasca de capital are 15 ani vechime. Avem o piata foarte tanara, intr-o economie de piata tanara, iar acestea sunt prin definitie economii cu un risc mai ridicat al tuturor instrumentelor decat cele de pe pietele dezvoltate. Eu nu cred ca activele erau neaparat ieftine in trecut, erau evaluate de catre piata cu un anumit cuantum de risc. De ce vin strainii sa investeasca astazi in imobiliare si nu veneau acum zece ani? Veneau probabil unii, dar foarte putini. Dar profilul de risc al economiei s-a schimbat considerabil de atunci si pana acum. La fel si cu actiunile…

     

    EUGEN VOICU: E un avantaj ca suntem intr-o piata emergenta si nu m-as compara cu investitorul de afara, care are deja marje cu mult mai mici, chiar daca riscurile sunt la randul lor mult mai mici.

     

    DAN NICU: Eu cred ca un investitor roman poate investi la fel ca si unul strain. Poate nu chiar in aceeasi gama uluitoare de instrumente, dar de exemplu, noi oferim posibilitatea de a investi si in unitati ale unui fond din strainatate. Practic, este un acces al investitorului roman catre orice piata, de la cea americana si pana la cea chineza.

     

    FLORIN CITU: Trebuie avut in vedere ca aici se asociaza si riscul de schimb…

     

    DAN NICU: Adevarat ca se asociaza un risc suplimentar, dar in functie de orizontul de investitie si profilul investitorului acest risc poate sa dispara. Spre exemplu, daca vorbim despre un investitor in euro ale carui nevoi sunt tot in aceasta moneda…

     

    FLORIN CITU: Tocmai ce vorbeam despre faptul ca piata romaneasca este complicata, si acum ne asteptam ca investitorul roman sa inteleaga cum poate investi intr-un fond din Luxemburg sau China… Eu cred ca sarim putin cu asteptarile.

     

    DAN NICU: Nu trebuie sa-i cerem sa stie cum functioneaza piata din China…

     

    FLORIN CITU: Dar trebuie sa i se explice ca este riscul mai mare…

     

    DAN NICU: Eu cred ca este interpretabil. Riscul poate fi mai mare, dar poate fi si mai mic. O investitie pe piata romaneasca comporta si ea un risc: de volatilitate a pietei, de lichiditate, pentru ca putine actiuni din Romania sunt intr-adevar lichide. Daca ne comparam cu alte piete, chiar din tarile vecine, riscurile sunt asemanatoare, am putea spune. Dar cu o piata de capital matura, riscurile sunt ceva mai mici. Intervin, e adevarat, riscuri suplimentare, cum ar fi riscul de schimb de care vorbeati.

     

    FLORIN CITU: Aceste servicii sunt oricum pentru investitorii sofisticati.

     

    DAN NICU: As indrazni sa sper ca va fi o alternativa pentru investitorii medii.

     

    CRISTIAN TUDORESCU: Si noi la Vanguard am mers pe oferirea de investitii pe alte piete, precum Bulgaria, cu un risc similar cu Romania, sau Austria. Deja investitorii medii iau in calcul aceasta diversificare.

     

    LILIANA DAMIANOV: Daca imi permiteti, din perspectiva clientelei de tip private banking, as putea sa spun ca exigentele sunt deja foarte ridicate si ni se cer permanent spargerea unor bariere, de genul accesarii de noi piete – cum ar fi cele asiatice sau cele emergente extraeuropene -, si in mod obligatoriu trebuie tatonate aceste variante, pentru ca deja suntem in interiorul granitelor UE si avem brusc acces la o multime de posibilitati investitionale pe care cercul de profesionisti ar trebui sa ni le faca disponibile si cunoscute. Clientii cu dubla cetatenie (romani la origine, dar plecati in strainatate) care investesc la noi nu-si aloca mai mult de 5% din portofoliul lor curent pe piata locala, pentru ca gradul de risc perceput este in continuare ridicat.

     

    EUGEN VOICU: Eu as recomanda in continuare o piata pe care o cunosti si in care poti sa intervii direct. Daca e sa ne uitam in jur, sunt binevenite anumite instrumente, dar sunt pentru investitori sofisticati, care vor o diversificare mai mare decat ofera piata locala.

     

    MONICA IONESCU: Vorbim si de sume mult mai importante. Faci diversificare in momentul in care piata locala e prea mica si esti obligat sa dispersezi riscul.

    EUGEN VOICU: Eu prefer, de exemplu, sa investesc pe piata locala si sa o monitorizez bine si sa ma expun mai mult sau mai putin in functie de anumite perioade ale anului sau de un anumit risc pe care il cuantific la un moment dat. Mie imi place riscul pietei romanesti si al pietelor emergente in general, dar sa fie piata pe care o cunosti.

     

    LILIANA DAMIANOV: Sunt oameni care au experimentat in ultimii 15-20 de ani pietele noastre si doresc, pe de-o parte, conservarea unei parti a capitalului pe piete mai mature si, pe de alta parte, vor diversificarea efectiva a portofoliului. Nu am vazut decat rar o adevarata nevoie de a imparti portofoliul, cat dorinta de experimentare.

     

    MONICA IONESCU: Pentru clientii cu foarte multi bani, conteaza si partea de taxare. Nu vorbim de nimic ilegal, ci de o optimizare a taxelor care ar putea fi unul dintre motivele primordiale de diversificare.

     

    DAN NICU: Dar e clar ca ratiunea diversificarii e in primul rand dispersia riscului.

     

    MONICA IONESCU: Adevarat.

     

    FLORIN NINE: Totusi, ce asteapta investitorul roman?

     

    FLORIN CITU: Investitiile monetare sunt cele mai lichide. Dar mi se pare ca iarasi mergem catre un grup select de clienti – foarte bogati, cu dubla cetatenie. Marea masa a investitorilor nu au acces la Forex sau la produsele sofisticate. Piata de capital a strans 20 de miliarde in 15 ani. Cele mai lichide sunt piata monetara, cea valutara, dar cred ca cel mai mare potential il are bursa. E mica, deci are potential de dezvoltare. Cum ajungem insa la acesta, nu stiu, dar pe termen scurt trebuie sa te uiti la piete lichide. Pentru ca romanii nu au bani sa investeasca pentru urmatorii 30 de ani, pentru pensii, de exemplu.

     

    RAZVAN PASOL: E adevarat ca nu oricine de pe strada poate sa investeasca la bursa, dar bursa nu e rezervata neaparat numai celor bogati. La noi, de exemplu, vin foarte multi investitori cu o detinere medie de 10.000 de dolari, 8.000 de dolari, care – sigur – nu e o suma mica, dar nici una fabuloasa. La bursa, eu ma astept anul acesta sa vedem o crestere medie pe indici de vreo 25%, ceea ce – daca se intampla – nu este deloc un randament rau. Pentru cine e mai putin aventuros, sunt obligatiuni, cu randamente diverse – intre 6,5% si 11%. Pe derivate, se pot dubla, dar se si pierd toti banii destul de usor si nu as recomanda aceasta piata investitorului mediu.

     

    DORIN BOBOC: Sa largim sfera discutiei si sa vorbim despre investitii care sunt la indemana tuturor celor care au un salariu.

     

    EUGEN VOICU: Si revenim la fonduri.

     

    DAN NICU: Si la depozite bancare.

     

    FLORIN CITU: Nu numai, ar trebui sa ne referim si la pensii private.

     

    DORIN BOBOC: Un avantaj major al pensiilor este deductibilitatea fiscala, care nu se mai regaseste la niciuna dintre investitiile despre care am discutat.

     

    MARIUS POPESCU: Ar mai fi asigurarile de viata – nu e deductibilitate fiscala, dar castigurile nu sunt taxate. In opinia mea, investitorul roman nu a primit inca un ochi vanat de la bursa si asta alimenteaza sentimentul exploziv. Eu ma gandesc ca la 18 ani am luat bacalaureatul, apoi am luat carnetul de conducere – sunt niste pasi pe care-i faci in viata – si cred ca, dupa ce isi va invineti ochiul, investitorul va privi in termeni de la baza. Cand esti tanar, casatorit, trebuie sa-ti cumperi o casa, dupa care trebuie sa-ti asiguri viata, pentru ca esti motorul care aduce banii in casa. Este si asta o investitie, pentru ca – daca se produce evenimentul asigurat – ai un randament de 1.000%. Daca nu, este o investitie cu randament negativ, insa esti protejat tu si familia ta.

     

    FLORIN CITU: Toate investitiile au aceeasi premisa ca si asigurarea de viata. Incearca sa-ti ofere un randament, dar unele sunt facute pentru ca esti rational si te gandesti la cei de langa tine, iar celelalte sunt mai riscante si se duc pe venitul disponibil.

     

    EUGEN VOICU: Da, dar se pot face in mod diferit. Poti sa investesti intr-un fond de investitii si poti face o asigurare clasica

     

    DAN NICU: Fara capitalizare.

     

    EUGEN VOICU: … si atunci ai economisit o gramada de bani.

     

    FLORIN CITU: In Romania, au existat foarte multe experiente in ultimii ani si se pare ca fondurile de investitii nu au reusit sa treaca peste acel moment. Par inca elitiste.

     

    EUGEN VOICU: Da, pentru ca nu au fost niste administratori puternici care sa comunice suficient de bine, probabil, pentru ca distributia sufera in continuare, bancile nu sunt specializate in asa ceva si nu exista alte retele si pentru ca oamenii deocamdata au acel sentiment legat de escrocheria FNI. Dar fondurile au avut o evolutie excelenta in toata aceasta perioada.

     

    MIHAIL ION: Dar sa revin la intrebarea initiala – in ce investim? – cred ca trebuie sa investim in pietele mature. Nu stiu in ce interval de timp o sa ajungem la nivelul acela, tindem, in 5-10-15, 50 de ani, vom fi acolo. Daca ne uitam la o familie medie din Uniunea Europeana, cam 30% din activele financiare sunt investitii in fonduri mutuale. De ce? E foarte simplu. Nu stiu sa investesc la bursa, n-am timp sa urmaresc actiunile. Pentru asta, am un asset manager care ma ajuta sa-mi iau expuneri pe piata de capital.

     

    LILIANA DAMIANOV: Din nou revenim la intrebarea: de ce am investi in fonduri?  Pentru ca aduc in general randamente mai bune decat depozitele bancare.

     

    EUGEN VOICU: Suma investita este mica, lichiditatea este buna.

     

    FLORIN NINE: As vrea sa vad fonduri care aloca sume pentru investitii imobiliare.

     

    EUGEN VOICU: Eu vreau mai mult decat dumneavoastra…

     

    DAN NICU: Dar cel putin pentru moment, legislatia fondurilor deschise de investitii si nu doar din Romania, ci si din Uniunea Europeana nu permite investitii de acest gen. Fondurile inchise pot, e adevarat, sa faca acest lucru. Dar cele deschise nu. Revenind la ce exista acum, eu cred ca o crestere mai puternica a fondurilor de investitii va veni in momentul in care dobanzile bancare vor mai scadea si remunerarea depozitelor va scadea. Pentru moment, piata fondurilor mutuale in Romania reprezinta circa 1,5% din depozitele bancare.

     

    EUGEN VOICU: Sa dam si noi un randament pentru fonduri, sa completam previziunile. Cred ca la cele mutuale vorbim anul acesta de 4-6% probabil, la cele cu instrumente cu venit fix eu sper sa obtinem peste 10%, iar la unul diversificat cred ca va fi undeva la 14-16%. La cele de actiuni ar trebui ca randamentul sa fie peste 20% anul acesta, spun eu, poate chiar si 30%.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cati investitori aveti pe fiecare domeniu prezent aici?

     

    EUGEN VOICU: In fonduri mutuale sunt in total cam 80.000…

     

    RAZVAN PASOL: La Bursa, sa zic, cam 30.000 activi si circa  70.000 cu totul…

     

    BUSINESS MAGAZIN: Si in asigurari, cate investitii in unit-linked sunt? 100.000?

     

    FLORIN CITU: Nu, mai multi….

     

    BUSINESS MAGAZIN: Iar depozite sunt….

     

    EUGEN VOICU: Milioane, sunt cateva milioane bune de deponenti…

     

    BUSINESS MAGAZIN: Inseamna ca avem o discrepanta extrem de mare intre 200.000-300.000 de investitori si milioane de deponenti in banci….

     

    DAN NICU: Totusi, si in economiile dezvoltate a existat in timp un transfer dinspre zona bancara catre alte alternative de investitii. Deci este destul de probabil ca si in Romania sa asistam in anii ce vin la un asemenea fenomen.

  • INVITATII CLUB BUSINESS

    • Cristian Tudorescu – senior financial analyst la Vanguard
    • Cristina Monica Ionescu – head of private banking al HVB Tiriac Bank
    • Dan Mihail Nicu – managing director al SG Asset Management – BRD
    • Dorin Boboc – director de investitii al Allianz Tiriac Asigurari
    • Eugen Voicu – presedinte al Certinvest
    • Florin Citu – economist-sef al ING Bank
    • Florin Nine – Investments Manager al Regatta
    • Liliana Damianov – director Private Banking al Bancpost
    • Marius Popescu – deputy chief financial officer la ING Asigurari de Viata
    • Mihail Ion – president & CEO al Raiffeisen Asset Management
    • Razvan Pasol – presedinte al Intercapital

  • Regatul meu pentru un om

    Dupa ce a exportat mult timp specialisti IT in SUA si in tarile vestice, Romania incepe acum sa simta efectele acestei miscari. Discrepanta dintre cererea si oferta de specialisti in domeniu este tot mai vizibila.

     

    Lipsa de specialisti in domeniul IT se resimte nu numai in Romania, ci si la nivel mondial. Anul trecut, Hewlett-Packard a realizat un studiu de piata conform caruia 60% dintre respondenti, manageri IT din toata lumea, au acuzat lipsa fortei de munca competente in domeniu sau, in termenii studiului, un deficit de abilitati si cunostinte relevante in cazul oamenilor care vor sa se angajeze in domeniu.

     

    „Diferenta dintre cerere si oferta in acest segment este cauzata in cea mai mai mare parte de faptul ca evolutia tehnologica este mult mai rapida decat timpul necesar formarii unei baze corespunzatoare de specialisti, dar si de scaderea numarului de studenti cu pregatire specializata in IT“, considera Monica Nastase, directorul de recrutare de resurse umane al operatorului de servicii de telefonie mobila Cosmote.

     

    Managerilor din departamentele de resurse umane le revine insa misiunea de a acoperi deficitul de personal in IT din companie, indiferent de conditiile din piata. Problema ar fi faptul ca aproximativ 73% din personalul departamentelor de resurse umane, cele care in mod normal se ocupa de recrutarea de personal intr-o companie, sustin ca nu sunt in masura sa faca angajari in randul specialistilor IT, conform unui studiu realizat de FDM Group, furnizor international de servicii IT. Iar 17% dintre angajatii de la resurse umane recunosc ca atunci cand se afla la interviu cu un candidat pentru un post in departamentul IT nu stiu ce abilitati si cunostinte ar trebui sa aiba acesta pentru postul respectiv si, prin urmare, nu stiu sa determine daca omul se califica pentru post sau nu.

     

    Si totusi, chiar in aceste conditii, numai 36% dintre managerii de resurse umane care au participat la studiul FDM le permit sefilor de departamente IT sa faca o selectie initiala a candidatilor si doar 27% le dau mana libera celor de la IT sa decida in privinta angajarii unui candidat. „Departamentul de resurse umane are o perceptie si asteptari gresite in ceea ce priveste cerintele pentru un post in departamentul IT, pe cand departamentul IT stie cel mai bine ce anume cauta la un candidat si daca acesta ar fi potrivit pentru post“, conchide Julian Divett, director de operatiuni in cadrul FDM Group.

     

    Pe de alta parte, criteriul experientei, decisiv in anumite companii din punctul de vedere al departamentelor de resurse umane, exclude angajarea unor tineri cu pregatire buna, dar care n-au ani de practica. „Toata lumea se plange cat de dificil este sa gasesti candidati buni, dar nu remarca faptul ca multi dintre ei sunt la indemana lor si sunt trecuti cu vederea tocmai pentru ca nu au experienta“, spune Marilyn Davidson, director in cadrul Association of Technology Staffing Companies. De multe ori, companiile lasa cate un post in departamentul IT neocupat chiar si pentru o perioada de sase luni, timp care ar fi fost suficient pentru pregatirea unui angajat fara experienta. Reticenta fata de studenti si oameni fara experienta va conduce in urmatorii cinci pana la zece ani la o penurie de oameni de middle management in piata IT, estimeaza specialistii FDM Group.

     

    Cu cat este mai mare compania ce vrea sa angajeze personal IT, cu atat mai putin stiu directorii de resurse umane despre cerintele pe care ar trebui sa le prezinte candidatilor. Iar pentru profesionistii in domeniu, cu siguranta e frustrant sa se afle la un interviu pentru angajare cu o persoana care nu stie mare lucru despre ceea ce ei ar trebui sa stie. Ian Game, un specialist in IT cu multi ani de experienta, spune ca departamentul de resurse umane este de multe ori un obstacol cu care pretendentii la un post trebuie sa se lupte. „Nu o data am avut experiente neplacute cu manageri de resurse umane cu care am sustinut un prim interviu pentru angajare si care din diferite motive au decis ca nu sunt potrivit pentru companie, fara a ma chema insa si la un interviu tehnic“, a explicat Game.

     

    Multe dintre companiile din Romania sustin insa ca, atunci cand fac angajari pentru departamentul IT, decizia de angajare este luata de ambele departamente implicate. „La selectionarea candidatilor pentru posturile libere din companie participa atat departamentul de resurse umane, care face o prima selectie din punctul de vedere al aptitudinilor candidatilor, cat si departamentul IT, care evalueaza capacitatile profesionale ale acestora“, afirma Iulian Pipoiu, senior manager in cadrul Zapp, companie care are aproximativ 20 de oameni in departamentul IT.

     

    La Cosmote, „procedura de recrutare pentru orice departament este o munca de echipa, fiind necesara implicarea managerului de departament pentru a determina daca un anumit candidat corespunde fisei postului“, spune Monica Nastase, director de resurse umane. Departamentul de IT al Cosmote a crescut cu 40% din decembrie 2005 pana acum.

     

    Compania de cercetare a pietei IDC a calculat ca in 2004, piata de IT din Romania avea peste 30.000 de persoane angajate, dintre care aproximativ 52% in domeniul software. La ora actuala, piata s-a dublat: Romania are peste 64.000 de specialisti in domeniul IT, conform estimarilor ANIS (Asociatia Patronala a Industriei de Software si Servicii), fiind din acest punct de vedere a 49-a piata tehnologica mondiala. „Din piata IT in ansamblu, partea de software este cea care are nevoie de o parte semnificativa din forta de munca specializata in domeniu. In 2009, numarul specialistilor IT angajati in companii de software va ajunge la 65% din total“, estimeaza Carmen Cojocarasu, director de vanzari in cadrul firmei IT&S, distribuitor de produse IT.

     

    Majoritatea companiilor din Romania cer candidatilor pentru un post in departamentul IT studii universitare cu profil informatic si experienta de minimum doi ani in activitati similare. La acestea se mai adauga cunoasterea limbii engleze si, dupa caz, a anumitor limbaje de programare sau a notiunilor de administrare de sisteme si retele.

     

    Regula experientei nu mai este insa general valabila, cel putin de anul acesta. Operatorul de telefonie mobila Orange, spre exemplu, are in plan sa se orienteze spre segmentul de noi absolventi, din randul carora sa faca angajari, dupa ce anul trecut procesul de recrutare a angajatilor a avut in vedere segmentul de experti. Si in cazul Rompetrol, care are o echipa formata din 150 de specialisti IT, studentii in ani terminali sau absolventii fara experienta pot avea mai mult succes in a se angaja, intrucat compania a lansat inca de anul trecut un program de recrutare si training pentru astfel de potentiali angajati.

     

    „Problema este ca sistemul de invatamant romanesc nu ii pregateste pe studenti pentru ceea ce se intampla concret in piata – si chiar si cunostintele teoretice sunt decalate fata de piata“, este de parere Carmen Cojocarasu de la IT&S.

     

    In general, un program de training este ceea ce il asteapta pe orice nou angajat si, uneori, si pe angajatii mai vechi. In majoritatea companiilor exista un training tehnic initial, pentru ca oricat de specializat ar fi candidatul, exista riscul sa nu fie specializat in functie de necesitatile companiei.

     

    Una dintre problemele importante ale pietei de forta de munca in IT din Romania este cea a migrarii specialistilor catre Vest. Fenomenul, motivat de recompensele financiare si (uneori) de posibilitatile de avansare mai rapide in cariera oferite de angajatorii in strainatate, s-a manifestat din plin in anii precedenti si este amplificat acum de integrarea Romaniei in UE, chiar daca in piata apar companii noi care contribuie la cresterea cererii de forta de munca specializata.

     

    Migratia va incepe insa, de la un anumit punct, sa se reduca, sunt de parere managerii din departamentele de resurse umane, pe masura ce Romania va oferi tot mai multe oportunitati de dezvoltare a unei cariere in domeniul IT. „Deja este posibil ca un profesionist IT bine pregatit sa ajunga top manager sau antreprenor de succes in Romania, in timp ce in alte tari poate sa ajunga numai unul din miile de angajati ai unei companii de dimensiuni mari“, crede Monica Nastase de la Cosmote.

     

    De exemplu, pe piata consultantilor software, cei care trebuie sa stabileasca necesitatile si configuratia strategica a unei solutii, exista o cerere extrem de mare si in acelasi timp o lipsa acuta de consultanti, ceea ce inseamna o oportunitate de cariera pentru cei ce vor sa se specializeze pe acest segment. Situatia impinge companiile sa investeasca in formarea unor astfel de specialisti, pe care mai apoi sa-i pastreze.

    „Se tot vorbeste de migratie, de lipsa de specialisti sau de pregatirea tehnica deficienta, dar parca nimeni nu observa si cealalta parte, si anume ca in ultima vreme a crescut numarul celor ce lucreaza in prezent in strainatate in domeniul IT si vor sa se intoarca in Romania pe posturi similare“, spune Radu Georgescu, presedintele grupului GeCAD.

     

    Observatia lui Radu Georgescu este confirmata de actiunile grupului Rompetrol, spre exemplu, care a pus in miscare o politica de resourcing, de angajare a unor oameni ce lucreaza in strainatate. Compania vrea sa recupereze din specialistii IT angajati in companii internationale, oferindu-le aceleasi conditii si oportunitati de cariera comparabile. E incert insa in ce masura adoptarea unor astfel de politici va permite echilibrarea unei piete extrem de dinamice, unde asteptarile in ceea ce priveste specialistii, dar si asteptarile angajatilor de la companii sunt poate mai mari decat pentru alte domenii.

  • WEBOSCOP: Aux blogs, citoyens!

    Pentru prima data in Franta, campania electorala online a reprezentat o componenta semnificativa in efortul prezidentiabililor de a-si propaga mesajul, iar blogul a fost instrumentul favorit. Cum va fi in Romania ramane sa aflam foarte curand.

     

    Primul tur al alegerilor prezidentiale din Franta a produs o singura surpriza: participarea la scrutin a fost masiva, atingand cota de 84,5% – un maxim din aceasta privinta in ultimii 42 de ani. Exista mai multe explicatii privind acest fenomen, cele mai multe dintre ele referitoare, fireste, la contextul politic, insa exista si una pe care tot mai multe voci o pun in evidenta, si anume cresterea semnificativa in importanta a Internetului. Este vorba de o tara in care exista circa 28 de milioane de utilizatori de Internet – majoritatea cu conexiuni broadband (13 milioane de abonati ADSL) – si unde se estimeaza ca mai mult de jumatate dintre familii au posibilitatea de a se informa de pe Internet. In aceste conditii, este evident ca puterea de influenta a noului mediu nu putea fi ignorata nici de candidati si nici de mediile traditionale.

     

    Una dintre primele analize consistente a fost realizata de un important sit web (AgoraVox „le média citoyen“) si lanseaza expresia „a cincea putere“. In definitia lui Thierry Crouzet, aceasta reprezinta ansamblul cetatenilor reuniti prin intermediul noilor tehnologii, care contrabalanseaza a patra putere, cea a mass – media (si, prin extensie, a afacerilor), care la randul ei contrabalanseaza cele trei puteri traditionale. Tot AgoraVox a avut initiativa unei confruntari in direct a principalilor candidati prin intermediul Internetului, in conditiile in care televiziunile nu au gazduit o astfel de dezbatere (in principal datorita numarului mare de candidati).

     

    In privinta campaniei prin Internet, se remarca in primul rand caracterul personal al comunicarii, reflectat prin faptul ca mijlocul cel mai utilizat a fost blogul. Unul dintre avantajele acestei modalitati il reprezinta posibilitatea pe care-o ofera candidatilor de a fi mai umani (de pilda, in manifestul blogului sau, Nikolas Sarkozy jura ca tot ce va publica in paginile respective reflecta gandurile sale cele mai profunde). Absolviti de constrangerile impuse mediilor traditionale de CSA (echivalentul francez al CNA), candidatii pot sa-si exprime pe larg ideile asupra temelor majore ale politicii, imprimand si o nota mai personala decat si-ar fi permis in alte conditii. In plus, reactiile cititorilor le ofera un feedback extrem de valoros. Nu de putine ori, postarile din aceste bloguri se transforma in subiectul unor veritabile dezbateri, ca in cazul articolului despre clivajul ideologic stanga-dreapta din blogul lui Ségolène Royal, care a primit aproape 400 de comentarii. Dintre principalii candidati, se pare ca François Bayrou a fost cel mai deschis spre Internet, insa si prezenta lui „Ségo“ a fost masiva (printr-o intreaga retea, numita Ségosphère). Sarkozy a fost mai reticent, preferand mai degraba mediile traditionale. Ca dovada ca Internetul implica si riscuri, candidatul dreptei a avut privilegiul unui blog satiric numit Sarcostique.

     

    Este oare exemplul campaniei pe Internet din Franta valabil si la noi? Ne asteapta o perioada incarcata din punct de vedere electoral, cu cel putin un referendum si alegeri de tot felul, asa ca va fi interesant de urmarit in ce masura partidele si politicienii din Romania vor fi dispusi sa utilizeze mijloacele neconventionale pe care Internetul le ofera. Un posibil reper ar putea fi alegerile din 2004, cand Alianta D.A. a dominat categoric mediile electronice. Totusi, aceasta dominatie a fost mai putin rodul unei campanii coerente cat simpla reflectare a faptului ca electoratul dreptei a fost preponderent urban si cu un nivel superior de educatie, adica tocmai profilul tipic al internautului roman. Mai mult, cea mai consistenta parte a campaniei pe Internet nu a fost opera echipei de campanie, ci s-a bazat pe initiativele individuale ale sustinatorilor. Este insa cert ca de atunci penetrarea Internetului a facut pasi importanti si se poate estima ca si in Romania Internetul poate reprezenta o cale alternativa de campanie. Numarul celor care se informeaza online a crescut semnificativ, iar traficul principalelor situri de stiri a ajuns sa reprezinte un veritabil seismograf al vietii politice. Statisticile insa arata ca demografia Netului s-a pastrat practic neschimbata din 2004, iar numeroasele sondaje online cu subiect politic – cu toate ca nu au valoare reprezentativa – semnaleaza ca preferintele internautilor au ramas, in principiu, aceleasi. Aceeasi este si polarizarea politica, asa ca principalul mesaj va ramane, probabil, acelasi: mobilizarea la urne.

  • Hackeri intr-un paradis fiscal

    Cartierul bancherilor londonezi are acum o retea wireless pentru accesul la Internet. Prilej de bucurie pentru cei care o vor folosi, fie ei finantisti sau hackeri.

     

    Judecand dupa numarul bancilor si al institutiilor financiare care isi au aici sediul central, dar mai ales dupa prestigiu, cartierul londonez Square Mile reprezinta cel mai bancarizat punct de pe harta Europei, botezat astfel pentru ca are o suprafata nu mai mare decat spune si numele. Finantistii de aici au acum o retea wireless pe tehnologie radio WiFi, suficient de robusta pentru a face fata nevoilor celor aproximativ 350.000 de mii de brokeri, bancheri, oameni de afaceri sau simpli turisti. Nu mai putin de 127 de emitatoare au fost pana acum instalate pentru a asigura, pentru inceput, viteze de navigare broadband pentru 20.000 de utilizatori simultan. Proiectul a fost realizat in parteneriat de primaria Londrei si The Cloud, un operator de hotspoturi cu 7.000 de zone acoperite in cinci tari. Dupa prima luna de gratuitate, abonamentul la serviciu va costa 12 lire sterline, ceea ce inseamna un venit lunar probabil de un sfert de milion de lire pentru consortiul dezvoltator. Pe langa abonament, cei care folosesc reteaua wireless ar putea plati si pentru lipsa metodelor de securizare a conexiunii, avertizeaza producatorii de antivirusi. Fiind vorba de persoane care opereaza cu sume mari de bani, in numele lor sau al clientilor pe care-i reprezinta, cel mai mic accident ar putea fi exprimat in numere cu multe zerouri. „Grija noastra vine din faptul ca oamenii sunt mai preocupati de conectivitate decat de securitate. O conexiune broadband non-stop usureaza munca hackerilor de a-si identifica posibilele tinte“, a declarat pentru ZDnet Sal Viveros, expert in securitate de la McAfee. In apararea lor, constructorii retelei londoneze au dat asigurari ca sunt folosite metode avansate de criptare a informatiilor transmise. Retele WiFi de mari dimensiuni, unele acoperind orase intregi, au inceput sa fie dezvoltate in special in Statele Unite si Asia. In San Francisco, de exemplu, Google urmeaza sa puna la punct o retea cu acces gratuit in care utilizatorii sa „plateasca“ prin reclamele pe care vor fi obligati sa le vizioneze inainte de a accesa un site. In cartierul londonez, accesul se face cu nume de utilizator si parola, dupa plata abonamentului, de pe orice dispozitiv apt sa comunice prin standardul de transmisie WiFi. Prilej de glume intre bancherii ce spun ca le vor creste veniturile din inchiriatul casetelor de valori pentru a depozita pretioasele parole.