BusinessMagazin

Blog

  • Medicamentele cu prescriptie la TV

    • UNIUNEA EUROPEANA

    LEGISLATIE: Publicitatea la medicamentele cu prescriptie este interzisa la televiziune. Ridicarea interdictiei a fost luata in discutie dar respinsa de mai multe ori de catre CE, ultima data in mai 2004.

    ARGUMENTE PRO:  Pacientii care sufera de HIV, astm sau cancer spun ca accesul la informatii – inclusiv publicitare – despre noi tratamente le poate prelungi si chiar salva viata. 

    ARGUMENTE CONTRA: Multe dintre guvernele tarilor europene se tem ca o eventuala ridicare a restrictiilor la publicitatea TV ar putea determina pacientii sa solicite noi medicamente, care ar fi prea costisitoare pentru bugetele de sanatate.

    • STATELE UNITE ALE AMERICII

    LEGISLATIE: Restrictiile pentru publicitatea TV la medicamentele care se vand pe baza de prescriptie au fost ridicate in 1997.

    PUBLICITATE: In 2003, numai publicitatea TV la medicamentele cu prescriptie a insumat 3,8 mld. dolari. Vioxx este cel mai recent caz care arata relatia directa dintre volumul vanzarilor si publicitate.

    CONSECINTE: Cresterea artificiala a costurilor nationale de sanatate, pentru ca pacientii prefera sa ceara doctorilor un medicament pe baza de reteta, care este mai scump, dar compensat de la bugetul de asigurari, decat sa plateasca din buzunar un OTC mai ieftin.

  • Star sistem de doua stele

    Vedeta  e diferita. Vedeta e ca noi. 

    Am numarat: sunt sapte cuvinte. Din ele se fac insa banii, celebritatea, gloria eterna sau uitarea subita in show-biz. Cele doua propozitii sunt de fapt optiunile fundamentale in materie de imagine a starurilor. Ca PR-ist de vedete n-ai alta treaba decat sa  combini, dupa gust, scoala si intuitie (un alt nume pentru greselile in care  persisti pana cand e prea tarziu) aceste doua ingrediente de imagine: vedeta cu nimic deosebita de omul de pe strada si vedeta care nici nu stie cum arata strada.

    Dar sa lasam deoparte extremele, mai ales ca nici nu prea avem parte de ele la noi. Ca si in domeniul hotelier, unde canapeaua de 5.000 de euro coexista in hol cu vaza de o suta de mii, peisajul stelelor noastre e dominat de hibrizi, de constructii mediatice facute din bucati care nu se imbina, din trairi care nu se asorteaza, din personalitati care nu se potrivesc cu discursul si asa mai departe.

    Sa luam de exemplu cazul starurilor din muzica. 90% dintre aceste vedete au un traseu de cariera clar: un succes – ceva bani – schimbarea stilului de viata – scandaluri – insucces. In cazul lor, problema cea mai mare este gloria, nu anonimatul. Multi manageri stiu sa le faca celebre – insa putini PR-isti reusesc sa le pastreze asa… 

    Cum le recunosti pe vedetele noastre? Simplu: cand se fac mari, nu mai comunica decat lucrurile care le despart de publicul lor. Masini, case, calatorii si mari cuceriri geologice (diamantul fiind aici cea mai potrivita stanca) sau biologice (le iubeste pisica sau amantul, dupa caz). 

    Aparent, toate vor sa scape de bani. De fapt (dar asta nu va recunoaste nimeni), cele mai  multe ar vrea sa se descotoroseasca de insecuritate. Si asta pentru ca, vedeti dumneavoastra, cele mai multe vedete nici nu stiu de ce au ajuns celebre. 

    Fara asistenta profesionala, fara macar vreo analiza a punctelor forte si slabiciunilor, vedetele noastre spera ca au talent si se roaga sa-si pastreze carisma. Si-n tot acest timp sunt la cheremul mediului cultural al star-sistemului romanesc. Care are o singura regula: cheltuie si spune. Altminteri lumea o sa creada ca nu mai ai succes. De aici, drumul e simplu: aceste staruri inceteaza sa mai comunice cine sunt si se concentreaza pe ceea ce au. 

    Sau pe ce isi cumpara saptamana viitoare, de la buticul Roberto Cavalli, din Milano, unde isi petrec week-endul, dupa o saptamana obositoare, alaturi de stilistul care le decoreaza casa.

    Pentru o meserie in care singura marfa e imaginea, e cam putin de vanzare in star-sistemul nostru. Ca si in industria racoritoarelor, pe la inceputul anilor ‘90, se simte nevoia de o multinationala…

    Mihaela Nicola este matematician, presedinte Ogilvy Romania si  lector universitar la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice „David Ogilvy“.

  • Declinul „Le Monde“

    Schimbari dramatice la unul dintre cele mai influente cotidiene franceze

    Le Monde e in criza. In redactia celui mai cunoscut ziar francez se vorbeste deja de restructurari masive – 100 de angajati ai ziarului si 90 ai tipografiei vor trebui sa-si caute de lucru. S-a ajuns aici din cauza scaderii vanzarilor si a diminuarii incasarilor din publicitate. Conducerea cotidianului spune ca nu numai Le Monde trece printr-o asemenea criza. Toata presa de informatie din Franta e in declin ca urmare a exploziei surselor de informare gratuite si usor de accesat, care ii indeparteaza ireversibil pe cititori de ziarul clasic, rasfoibil.

    Actuala conducere de la Le Monde, avandu-l in frunte pe Jean-Marie Colombani, a preluat controlul la mijlocul anilor ‘90 cu misiunea clara de a reforma un cotidian prafuit, prea putin modernizat dupa fondarea, in 1944, dupa eliberarea Frantei de sub ocupatia nazista. 

    Sub conducerea lui Colombani ziarul s-a schimbat: in pagini s-au regasit mai multe fotografii, articolele au fost scurtate, scriitura a fost si ea inviorata. Veniturile ziarului au inceput sa creasca, iar tirajul a ajuns, si el, la 400.000 de exemplare zilnic in 2001. Acum doi ani, Le Monde cocheta chiar cu ideea unei listari la bursa. Acum se asteapta schimbari dramatice: pe langa concedieri, se vorbeste despre transformarea cotidianului – care acum apare dupa-amiaza –  intr-unul de dimineata. In plus, echipa redactionala discuta si posibilitatea de a micsora dimensiunea ziarului cu jumatate, ca sa se apropie mai mult de formatul A4, al ziarelor gratuite.

    Le Monde mai duce o lupta. Incearca sa-si recastige credibilitatea, puternic zdruncinata de publicarea anul trecut, a cartii ajunsa rapid best-seller „Fata ascunsa a Le Monde“ – o investigatie agresiva despre anumite practici ale jurnalistilor de la Le Monde, neconforme cu etica jurnalistica.

    „Timp de 20 de ani, a fost precum Biblia – daca era scris in Le Monde, atunci era adevarat. Acum sentimentul ca Le Monde este ceva sacru a disparut“, spune Daniel Schneiderman, fost angajat al Le Monde, acum comentator media pentru cotidianul rival Liberation. Acum, redactorul-sef Jean-Marie Colombani trebuie sa vina cu un plan de redresare pana la sfarsitul anului. „Trebuie sa ne restabilim prioritatile editoriale. Formula pe care o folosim acum a fost creata cu 10 ani in urma. Este sanatos si natural sa ne gandim la schimbare“, spune Colombani.

  • CINE SE INTERESEAZA…

    CINE SE INTERESEAZA…

    Vanzarea Astral ar putea aduce la masa negocierilor un nume greu din telecom (UPC) si fonduri de investitii de calibru, toate cu experienta in industria de cablu. 

    UPC (SUA)

    • Parte a United Global Com, cu venituri anuale de peste 2 miliarde $
    • Circa 10 milioane de clienti in Europa
    • Operatiuni in Europa Centrala si de Est: Cehia, Polonia, Ungaria, Romania 

    HICKS, MUSE, TATE & FURST (SUA)

    • Administreaza fonduri de investitii in valoare de 11 miliarde $
    • Unul dintre cei mai mari investitori financiari in cablu din lume
    • Detine Aster City Cable (companie de cablu) in Polonia 

    AIG – EMERGING EUROPE INFRASTRUCTURE FUND (SUA)

    • Capitalizarea fondului: 550 milioane $
    • A cumparat anul trecut Vivendi Telecom Hungary (telefonie fixa)
    • A detinut un operator de cablu in Polonia impreuna cu Hicks, Muse, Tate & Furst 

    ENTERPRISE INVESTORS (POLONIA)

    • Investitii totale: peste 800 milioane $ in Europa Centrala si de Est
    • Fond nou de 250 de milioane de euro anul acesta
    • Investitii in telecomunicatii: Bulgaria Telecommunication Company, Orange Romania, Orange Slovenia  

    CSFB PRIVATE EQUITY (INTERNATIONAL)

    • Compania de asset management a bancii de investitii Credit Suisse First Boston
    • Fonduri administrate: peste 25 miliarde $
    • A investit in doua companii de cablu in Cehia

     

    …SI DE CE

    • Industria de telecom s-a revigorat in ultimii doi ani
    • Cu o cota de 24 – 25%, Astral reprezinta, alaturi de RCS&RDS, cea mai rapida cale de a obtine o pozitie suficient de mare pe piata
    • Potentialul Astral pe segmentul de telefonie fixa si internet
    • Situatia financiara foarte buna a Astral (profit operational estimat de peste 30 milioane $ anul acesta)

  • Fabrica de scandaluri

    Conflictul din Irak se dovedeste un soi de cutie a Pandorei, plina cu scandaluri greu de banuit cu un an in urma. In SUA si in Marea Britanie, divergentele mocnite dintre serviciile secrete, pe rand acuzate ca n-au recunoscut la timp primejdia terorista si apoi ca s-au inselat supraestimand-o, au rabufnit anul trecut, hranind din plin niste dispute politice care, cel putin dincolo de Canalul Manecii, au ajuns sa puna in pericol insasi cariera politica a premierului Tony Blair.

     

    Faptul ca tarile europene au intrat in razboiul din Irak pe baza unor dovezi false despre niste arme de distrugere in masa inexistente ale lui Saddam Hussein a fost extrem de umilitor pentru liderii europeni adepti ai razboiului. Iar pentru noul premier spaniol Jose Rodriguez Zapatero a fost argumentul decisiv in retragerea trupelor tarii sale din Irak, chiar daca venirea lui la putere s-a produs imediat dupa cel mai sangeros atentat terorist din 2004, cel de la Madrid, soldat cu aproape 200 de morti. Criticii l-au acuzat pe premierul spaniol ca frica lui de alte atentate a fost mai puternica decat dorinta de a respecta adevarul, numai ca acest factor pare a fi functionat mai puternic in cazul altor tari, ca de pilda Filipinele, care si-au retras trupele din Irak in schimbul eliberarii unui conational ostatic amenintat cu decapitarea.

     

    Pe de alta parte, sondarea mai amanuntita a dedesubturilor razboiului a scos la lumina o serie de fapte stanjenitoare pentru multe figuri respectabile ale lumii civilizate. Raportul intocmit de seful inspectorilor americani in Irak, Charles Duelfer, pe tema armelor de distrugere in masa ale lui Saddam Hussein afirma ca seful irakian a sabotat cu succes regimul sanctiunilor impuse de ONU, mituind politicieni si inalti functionari din ONU, Franta, China, Rusia si din alte tari, reusind astfel sa incheie contracte de export de petrol in valoare de peste 11 miliarde de dolari. Tot Saddam ar fi incalcat embargoul privind comertul cu arme, izbutind sa cumpere armament conventional si echipamente militare dintr-o serie de tari, printre care Rusia, China, cele doua Corei, Iordania, Egipt, Siria, India, dar si Franta, Italia, Romania, Polonia si Bulgaria.

  • HOPUL ANULUI 2005

    Aprecierea puternica a monedei nationale fata de euro si dolar a fost, fara indoiala, evenimentul sfarsitului de an. Un leu mai puternic si in 2005 sau 2006 va schimba radical fata economiei romanesti in urmatorii ani. De ce a decis, insa, Banca Nationala sa isi ia mana de pe cursul leului, permitand astfel vanzatorilor de valuta sa devalorizeze euro si dolarul?

     

    Pentru ca Romania va trebui ca, din aprilie anul viitor, sa ia o masura ale carei efecte le asteapta toti cu sufletul la gura: liberalizarea contului de capital. Strainii vor putea atunci sa devina jucatori directi pe piata monetara romaneasca, adica si sa faca depozite in lei sau sa cumpere titluri de stat, si sa repatrieze banii. In opinia analistilor, Banca Centrala si-a testat, prin aceasta decizie, strategia inaintea momentului de liberalizare a contului de capital.

     

    Din acelasi scenariu face parte si scaderea repetata a dobanzii de interventie a Bancii Centrale. In prezent, o banca straina ar putea plasa fara probleme cateva sute de milioane de dolari in depozite in lei cu dobanda de 15-16%, obtinand aici un randament de circa 6 ori mai mare decat pe pietele internationale.

     

    Anticipand potentialele dificultati de anul viitor, Banca Nationala a anuntat la inceputul lunii decembrie al saptelea pas de scadere a ratei dobanzii de interventie, pana la 17% pe an, respectiv cu 4,25 puncte procentuale mai jos fata de nivelul de 21,25% de la care a inceput trendul descendent in luna iunie a acestui an. Bancile comerciale au urmat si ele, mai lent, tendinta, reducand dobanzile la depozitele in lei. Pentru ca sistemul financiar romanesc sa fie, macar in parte, protejat in fata intrarilor speculative de capital, dobanda de interventie a bancii centrale ar trebui sa scada cel putin in acelasi ritm, spun analistii.

     

    Principalul risc pe care il presupune aprecierea leului e dezechilibrarea balantei comerciale, adica a importurilor si exporturilor. In conditiile scaderii euro sau dolarului, marjele de profit ale exportatorilor pot scadea substantial sau se pot transforma in pierderi. Pe de alta parte, un leu mai puternic poate incuraja importurile. Pe primele noua luni ale acestui an, deficitul comercial al Romaniei (diferenta dintre importuri si exporturi) a urcat deja la 3,2 mld. euro, de la 2,4 mld. euro in aceeasi perioada a lui 2003.

     

    Aprecierea leului ar putea fi o provocare si pentru gasirea surselor de finantare pentru acoperirea deficitul de cont curent, care ar putea creste din cauza celui comercial. Deocamdata, BNR si-a permis sa lase piata libera, pentru ca intrarile de valuta sunt mari. In prezent, 2/3 din soldul contului curent este finantat prin atragerea de capitaluri din strainatate, in special investitii si imprumuturi ale statului. Guvernul s-a angajat fata de FMI sa reduca, in acest an, deficitul de cont curent la 5,5% din PIB, de la 5,8% in 2003.

     

    Cresterea va ajuta Banca Nationala a Romaniei sa se mentina daca nu in tinta de inflatie stabilita la inceput de an, macar in apropierea acesteia. Autoritatile intentioneaza sa reduca rata inflatiei, la sfarsitul lui 2004, la 9%, fata de 14,1% la finele anului 2003. Cei mai multi dintre analistii bancilor anticipeaza o inflatie calculata pentru perioada decembrie 2003-decembrie 2004 sub nivelul de 10%, insa „cu siguranta“ peste tinta initiala de 9%. Cei mai multi dintre reprezentantii bancilor au indicat, pentru intervalul precizat, o crestere a indicelui preturilor de consum cu 9,6 puncte procentuale.

     

    De anul viitor, prioritatea Bancii Nationale va deveni inflatia. Banca Centrala va trece la o politica de tintire directa a inflatiei, avand ca obiectiv o crestere a indicelui preturilor de consum de 7%. Pentru 2006, tinta este de 5%, urmand ca, in anii viitori, inflatia sa fie redusa la 3-4%.

  • Minunata Europa noua

    A fost unul din cei mai agitati ani din istoria Uniunii Europene, ar spune unii; altii ar spune, dimpotriva, ca a fost unul din cei mai fructuosi. La 1 mai, Uniunea s-a extins cu inca 10 state – Polonia, Ungaria, Slovenia, Slovacia, Republica Ceha, Cipru, Malta, Lituania, Letonia si Estonia -, iar in decembrie si-a oficializat intentiile de a accepta patru noi state – Romania, Bulgaria, Croatia si Turcia.

     

    La sfarsitul lui octombrie, liderii celor 25 de state membre au semnat (foto) Constitutia UE, actul fundamental al unei comunitati de state cu 450 de milioane de locuitori – a treia entitate demografica a planetei, dupa China si India. In fine, seful Comisiei Europene in perioada 1999-2004, Romano Prodi, si-a incheiat in toamna un mandat de o importanta istorica greu de egalat, avand in vedere ca sub presedintia lui a fost introdusa moneda unica europeana si au fost luate cele mai dificile decizii privind extinderea. O expansiune a Uniunii in zona Balcanilor si cuprinderea Turciei n-ar mai face acum decat sa desavarseasca visul unei Europe unificate, armonioase si puternice.

     

    In realitate insa, visul cu pricina s-a impiedicat la tot pasul de piedici subiective si obiective, ajungand aproape sa semene a cosmar. Extinderea de la 1 mai a adus in casa comuna a Europei o multime de necunoscuti, parte din ei cam prea saraci pentru clubul select unde au intrat; ideea ca urmatoarele valuri de integrare vor aduce noi membri inca mai saraci si mai necunoscuti a iritat deja spiritele in destule tari ale „vechii Europe“ si a starnit polemici politice aprinse, imposibil de linistit doar prin diplomatia liderilor care n-au incetat sa proclame ca primirea de noi membri nu face decat sa imbogateasca Uniunea.

     

    Nici vechii membri n-au fost de prea mare ajutor: contextul unui dolar tot mai slab in raport cu euro a scos in evidenta lipsa de competitivitate a economiei europene fata de cea americana si a redeschis discutiile despre parametrii prea rigizi ai Pactului de Stabilitate si Crestere. Unii membri au fentat de-a dreptul parametrii respectivi, declarand pur si simplu deficite bugetare mai mici pe ultimii ani: a fost cazul Greciei, pe care insa Bruxelles-ul se fereste s-o pedepseasca prea tare, atata vreme cat inclusiv Germaniei, Frantei sau Italiei le e greu sa respecte Pactul.

     

    Mai departe, armonizarea culturala pe continent se dovedeste poate cel mai greu de atins. Redactarea Constitutiei europene, un proces mult mai indelungat si mai anevoios decat se crezuse, a impartit practic Europa in doua tabere, in functie de atitudinea fata de includerea in text a referirii la originile crestine ale civilizatiei europene. Iar faptul ca s-a optat in final pentru imaginea unei Europe laice nu arata atat intentia de modernizare, de iesire de sub tutela Bisericii, cat deferenta fata de vecinatatea tot mai nelinistitoare a islamismului: mai intai sub forma valurilor masive de imigranti musulmani, mai in perspectiva sub forma integrarii Turciei, tara musulmana cu o populatie cat cea la un loc a celor 10 state proaspat primite in UE la 1 mai.

     

    Unii comentatori au admis ca inmultirea membrilor UE poate ajunge sa insemne de fapt inmultirea problemelor cu care se confrunta institutiile europene, incepand chiar cu dificultatea traducerii textelor si a dezbaterilor comunitare in limbile tuturor tarilor. Deocamdata, esecul fara precedent al primei Comisii Barroso dovedeste ca unitatea europeana sufera in primul rand la capitolul institutiilor comunitare. Ambitia Parlamentului European de a-si impune autoritatea, cu pretul unei amanari rusinoase a preluarii mandatului de catre noua Comisie Europeana, vesteste un viitor destul de complicat al Uniunii, unde impartirea puterii va deveni din ce in ce mai dificila.

  • VESTI BUNE DIN ROMANIA

    Pentru ca nu puteam decide care eveniment este mai important, privatizarea Petrom sau noua politica a Bancii Nationale pe piata valutara, am dat cu banul. Care a cazut pe muchie.

     

    Banul a avut intelepciunea lui. Pentru ca dintre cele doua evenimente care au marcat economia Romaniei in 2004 este greu de ales, fiecare avand semnificatia sa. Aprecierea leului a fost socul anului, care a zdruncinat angrenaje economice aflate deja intr-o matca a lor, angrenaje care pareau, pana acum, de neclintit.  

     

    Efectele privatizarii companiei petroliere de stat, dar si ale vanzarii distributiilor de gaze si electricitate vor deveni vizibile in perioada care urmeaza, cand alte cursuri economice vor fi deviate. Companiile din sectorul energetic au fost ani la rand creditori mai importanti decat bancile pentru societatile romanesti. De stat sau private, companiile care au cumparat aceste entitati energetice romanesti sunt in primul rand capitaliste, care au lucrat si lucreaza in economii bazate pe o competitie cat mai reala, si este de asteptat ca ele sa-si transfere regulile si in Romania.

     

    Disciplinarea pietei si eliminarea surselor de coruptie ar trebui sa fie principalele efecte ce se vor resimti in plan economic, dupa ce noii proprietari isi vor fi intrat in rol. Socul aprecierii leului s-a produs la inceputul lunii noiembrie, dupa ce Banca Nationala a anuntat ca nu va mai interveni pe piata valutara. In urmatoarele saptamani, leul a crescut sustinut, doborand orice previziune a analistilor. In primavara acestui an, guvernatorul BNR Mugur Isarescu lansa un semnal important: aprecierea monedei nationale poate ajuta Romania sa prinda din urma tarile Uniunii Europene. „Aprecierea reala a leului poate ajuta la grabirea convergentei reale“, spunea atunci Isarescu.

     

    Nimeni nu a anticipat, insa, ce avea sa urmeze. Masura a condus la o apreciere a leului, in numai o luna, cu 7,6% fata de dolar si 4,3% in raport cu euro. In prima saptamana a lui decembrie, Banca Nationala a intervenit din nou, totusi, pe piata valutara, pentru a opri aprecierea monedei nationale.

     

    Dupa evolutiile din ultima luna, nimeni nu mai are insa curajul sa faca o previziune ferma despre cum va evolua cursul valutar – acesta a si fost, in esenta, obiectivul principal urmarit de Banca Nationala. Una peste alta, leul, in premiera, este mai puternic la sfarsitul unui an fata de inceputul lui – iar tendinta s-ar putea regasi si in 2005.

     

    Aprecierea leului va avea asupra economiei romanesti un efect poate mai puternic decat reformele fiscale promise in campaniile electorale. Companiile romanesti, importatoare sau exportatoare, vor trebui sa renunte la strategiile incremenite in care fie marcau castiguri, fie previzionau costuri mai mari din cauza unei plicticoase si constante cresteri a leului sau dolarului.

     

    De anul viitor, numarul celor care vor iesi din scena daca nu vor sti bine replicile cu acoperirea riscului valutar si investitii pentru cresterea productivitatii va fi din ce in ce mai mare.  Tot la nivel macro, estimarile privind valoarea cresterii PIB pe 2004 au inregistrat modificari succesive si in crestere, dar este posibil ca ultima modificare anuntata de fostul premierul Adrian Nastase, de 8,1%, sa aiba o puternica incarcatura electorala. Nastase a pus cresterea in special pe seama rezultatelor obtinute in agricultura, industrie si sectorul constructiilor.

     

    Mai temperat, Ministerul Finantelor Publice anunta, in octombrie, ca Romania va inregistra in acest an o crestere economica de 7,6%. Avansul economic din anul 2003 a fost de 4,9%, iar proiectul de buget pentru anul 2005 prevede o crestere de 5,3%.

     

    Ritmul de crestere economica depaseste estimarile autoritatilor de la inceputul acestui an, care previzionau o rata anuala de 5,5%, cu 0,6 puncte procentuale peste 2003. Produsul Intern Brut al Romaniei a atins, dupa primele sase luni, 22,3 miliarde de euro. La formarea PIB, cele mai bune rezultate au fost obtinute in sectorul constructiilor, cifrele aratand o majorare cu 8,6%. Industria si agricultura au avut o dinamica mai modesta, inregistrand un plus de 5,9% si, respectiv, 5,3%, inferioara cresterii de 6,5% a valorii adaugate brute din servicii.

     

    Piata constructiilor pare, intr-adevar, a se fi simtit excelent in acest an, cand a depasit, pentru prima oara in ultimii 15 ani, pragul de cinci miliarde de euro. Cea mai mare dinamica a avut-o constructia de locuinte, care a crescut cu 40% fata de anul trecut, cand au fost date in folosinta circa 28.000 de unitati locative. In continuare, marile lucrari de infrastructura programate sunt in masura sa sporeasca cele cinci miliarde de euro.

     

    Numai lucrarile la autostrada Bechtel vor avea o valoare anuala de cateva sute de milioane de euro. In plus, efectele pe orizontala si pe verticala vor fi uriase, nivelul investitiilor adiacente (fabrici, depozite, hoteluri, benzinarii) fiind estimat sa atinga circa 4 miliarde de euro. Numai necesarul de ciment pentru autostrada ar putea absorbi productia tuturor fabricilor romanesti pentru un an. Si nu va fi vorba numai de Bechtel.  „Se construieste in draci. Se construieste orice“, spune unul dintre oamenii de afaceri romani din constructii intervievati pentru aceasta retrospectiva.

     

    Iar cea mai buna dovada ca anii urmatori vor fi ai constructiilor a fost febra achizitiilor din industria materialelor de constructii, unde practic toate marile companii au fost cumparate de grupuri internationale in ultimii doi ani. Exista insa si o parte mai putin fericita a povestii: din cauza cererii mari, pretul constructiilor va creste puternic, numai in octombrie 2004 inregistrandu-se majorari de 15-20% la metrul patrat construit.

     

    Si agricultura se lauda cu cea mai mare recolta de cereale din istoria Romaniei, cu toate ca exista producatori care contesta valorile oficiale. La grau, de exemplu, recolta este estimata la 7,7 milioane de tone, dar in circuitul comercial au intrat in jur de patru milioane de tone, iar cantitatea ramasa la producatori este si greu de cuantificat, si greu de valorificat.

     

    Piata imobiliara are o singura directie, in sus, dupa cele 7,5 miliarde de euro care reprezinta valoarea totala a tranzactiilor imobiliare din Romania in 2004. In imobiliare isi fac simtita prezenta din ce in ce mai puternic marile fonduri de investitii, iar mari jucatori mai sunt de asteptat.

     

    Un an fast au avut si retailerii. Pentru Carrefour si Selgros, 2004 inseamna anul stoparii pierderilor pe care le-au inregistrat pana acum in Romania; Metro si Billa sunt de mai bine de patru ani pe profit. A doua parte a anului a marcat un numar important de deschideri de magazine si un record de investitii al jucatorilor din piata, adica peste 100 de milioane de euro.

     

    O schimbare de generatie marcheaza sectorul auto: a iesit din joc Dacia 1300, batrana doamna care a reprezentat pentru romani nu numai marca nationala, ci si un indicator al statutului social, si a pasit in scena Logan, copilul-minune al celor de la Renault. Noul model Renault inseamna pentru Romania si investitii ale producatorilor de componente auto de un miliard de euro.

     

    In al patrulea an din secolul comunicatiilor, tehnologia 3G, care permite utilizatorului acces rapid la Internet, transfer de date, imagini, ascultarea de muzica pe telefonul mobil, precum si vizualizarea de imagini video in timp real, este disponibila in Romania. In ansamblu, piata romaneasca de IT&C insumeaza la finele lui 2004, potrivit estimarilor oficiale, 3,7 miliarde de euro, iar actorii pietei estimeaza o crestere pentru 2005 de aproximativ 40%. Cea mai spectaculoasa crestere in industria de IT au consemnat-o in 2004 vanzarile de hardware.

     

    „Miracolul“ telefoniei mobile a continuat, ambii operatori de profil – Orange si Connex – anuntand din nou cresteri solide, de 30-40% pentru profit si cifra de afaceri. Si daca va intrebati de unde au avut romanii bani pentru a cumpara atat de mult, incat sa imbogateasca retailerii, companiile de constructii sau operatorii de comunicatii, e suficient sa va uitati catre sistemul bancar pentru a gasi raspunsul.

     

    Trecand rapid peste socul regulilor mai stricte pentru creditare impuse de BNR la inceputul anului, bancile au gasit solutii pentru a imprumuta mai mult pe mai multi. Dovada stau si cifrele (activele bancare vor creste cu circa 20% anul acesta), dar mai ales elementele vizuale: invazia de reclame agresive si deschiderile de sucursale au demonstrat clar ca pentru banci a sosit vremea retailului. Clientul roman cu venituri medii (sau chiar mici), ignorat pana de curand, va fi rasfatatul urmatorilor ani. Stau garantie pentru asta banci precum ING, HVB ABN Amro sau Unicredit, care au intrat in 2004 in lupta cu jucatorii traditionali de retail precum  BCR, BRD, Raiffeisen sau Banc Post.

     

    Iar daca bancile vor urma tendinta data de BNR, care a micsorat repetat dobanda de interventie in ultimele luni din 2004, si vor ieftini creditele, atunci chiar ca vor urma ani fericiti. Si nu numai ca vor exista mai multi bani pentru cheltuit, dar si preturile nu vor mai creste atat de repede. In 2004, inflatia a scazut pentru prima data sub 10% si va continua sa fie exprimata cu o singura cifra multi ani de acum incolo.

     

    Daca tot ce vine din partea romanilor poate fi suspectat de patriotism financiar, reactia strainilor la imbunatatirea mediului de afaceri nu mai are nevoie de comentarii. Investitiile straine, fie directe, fie sub forma achizitiilor de companii romanesti, au batut orice record inregistrat in ultimii 15 ani. Daca pana in urma cu doi ani, o investitie de 10 milioane de euro era considerata eveniment, acum Romania mai poate fi impresionata doar de sume ce depasesc suta de milioane de euro. Numai achizitiile Petrom, Distrigaz, Electrica au adus in Romania anul acesta peste 2,5 miliarde de euro.

     

    Investitiile straine „greenfield“ de peste un milion de euro (monitorizate si atrase de Agentia Romana pentru Investitii Straine) au depasit nivelul de 3,4 miliarde euro in 2004. Nivelul de investitii straine pe cap de locuitor a ajuns la 180 euro, dublu fata de anii anteriori.   

     

    Iar daca romanilor nu li se va parea prea grea povara celor 180 de euro si vor putea „suporta“ si 300 sau 400 de euro, precum polonezii sau ungurii, Romania va deveni un loc din ce in ce mai bun de trait in urmatorii ani. Numai sa nu ramana fara locuitori pana atunci.

  • Lumea dupa Arafat

    Moartea liderului palestinian Yasser Arafat a pus capat unei epoci de conflict aproape fara pauza intre arabi si israelieni, in care Arafat a fost considerat cand element de echilibru si moderatie in raport cu islamistii radicali, cand semanator de discordie a carui eliminare ar putea aduce pacea in zona.

     

    Cert e ca, imediat dupa moartea liderului palestinian, marile puteri occidentale au reluat planul de creare a statului palestinian, aproape abandonat din cauza violentelor din zona, iar premierul israelian Ariel Sharon a reinceput cu mai mult curaj eforturile de desfiintare a coloniilor evreiesti din Gaza. Alegerile de la 9 ianuarie ne vor spune mai multe despre cum va arata noua conducere palestiniana si cat de dispusa va fi ea la o incetare a violentelor si la compromisuri cu israelienii.

     

    Numai ca nu va ajunge in nici un caz vointa politica a liderilor pentru ca in Orientul Mijlociu sa se faca pace: insusi Yasser Arafat a fost contestat in timpul vietii pentru prea multa moderatie, iar Ariel Sharon are de luptat nu numai cu politicienii evrei care se opun retragerii colonistilor din Gaza, dar si cu colonistii insisi, care il acuza de tradarea intereselor Israelului si ameninta cu nesupunerea civila.

  • Cand razboiul incepe sa se banalizeze

    Lasand la o parte criticile neincetate ale europenilor la adresa politicii economice a Americii, care nu vrea sau nu reuseste sa-si rezolve problema deficitului de cont curent si a celui bugetar, n-a fost un an prea rau pentru Statele Unite. Dar nu pentru ca ar fi fost bun, ci pentru ca si americanii, si restul lumii au inceput sa se obisnuiasca oarecum cu starea de anormalitate instaurata o data cu declansarea razboiului din Irak, in aprilie 2003.

     

    Conceput initial ca o succesiune de lovituri chirurgicale, de natura sa-l inlature pe Saddam Hussein de la putere in numai cateva saptamani, razboiul din Irak s-a prelungit in mod nedefinit, continuand sa produca morti si raniti in randul fortelor coalitiei internationale si perpetuand in tara un haos aproape total. Numai ca lucrurile s-au cam mecanizat, repetarea acelorasi stiri despre atentate, victime si insurgenti islamisti mereu in ofensiva a inceput sa oboseasca opinia publica, iar manifestatiile de protest ale pacifistilor din Europa si Asia s-au banalizat si ele.

     

    In America, peisajul a inceput sa fie vazut dintr-o perspectiva tot mai larga: in ciuda rapoartelor facute de diversti experti ce repetau ca nu au fost gasite arme de distrugere in masa, pentru o parte a cetatenilor din State (despre care am vazut ca era de fapt majoritara) a contat mai mult faptul ca militarii americani l-au prins pe Saddam Hussein, simbolul raului absolut, si ca SUA democratizeaza Irakul, eventual intregul Orient Mijlociu, fie si cu forta.

     

    Acest gen de mandrie nationala, mai greu de inteles dincoace de Ocean, dar pe care presedintele George W. Bush a stiut sa-l cultive ca nimeni altul, a explicat in buna masura si victoria sa in alegerile din noiembrie. Americanii au preferat un om hotarat pana la obtuzitate, ca Bush, unui contracandidat ca John Kerry, care le-a parut cam nehotarat si poate prea putin dornic sa continue aventura tipic americana, aceea a exercitarii propriei autoritati asupra lumii intregi.

     

    In termeni europeni, aceasta se cheama unilateralism, iar analisti si politicieni deopotriva au sperat ca al doilea mandat al lui Bush va insemna o disponibilitate mai mare spre dialog. Poate ca pe parcursul acestui al doilea mandat se vor confirma aceste sperante, dar lucrurile depind in mare masura de modul cum SUA vor reusi sa se extraga din Irak si sa lase acolo in urma lor o tara cat de cat guvernabila.