BusinessMagazin

Blog

  • 25% cash

    In comunicatul oficial, Mittal a oferit Arcelor trei variante de plata, iar in conferinta de presa Lakshmi Mittal a detaliat-o pe cea finala: 75% actiuni Mittal Steel, iar 25% bani.

     

    RECORD: Achizitia Arcelor este cea mai mare facuta vreodata in aceasta industrie: 22,5 miliarde de dolari. Mittal Steel a avansat un pret pe actiune de 28,21 euro, valoare cu 27% peste cotatia bursiera afisata la inchiderea sedintei de joi

    ACTIUNI: Actionarii Arcelor vor primi patru titluri Mittal Steel si 35,25 euro pentru fiecare cinci actiuni Arcelor

    BANI: Mittal Steel a informat ca suma maxima ce va fi platita in numerar se va ridica la 4,7 miliarde de euro

  • Cum sa copiezi de pe Internet

    Discutia din jurul Wikipedia a inceput sa tulbure lumea internautilor. Pentru cei care poate nu stiu, Wikipedia este o enciclopedie online, scrisa direct de public.

     

    Nu stiu sigur cu cata atentie verifica echipa editoriala de acolo contributiile care vin din toata lumea, dar ceea ce stiu e ca, de fiecare data cand se intampla sa intru pe site si sa caut un subiect care imi este familiar (de obicei, ca sa verific o informatie anume sau titlul unei carti), constat ca sunt bine informati.

     

    Insa faptul ca sunt deschisi la contributii redactate de oricine implica anumite riscuri, iar unii s-au trezit ca le sunt atribuite lucruri pe care nu le-au facut, uneori chiar lucruri reprobabile. Fireste, cei in cauza protesteaza si informatiile gresite sunt apoi corectate.

     

    Wikipedia are inca o calitate: utilizatorii pot sa corecteze orice informatie pe care o banuiesc a fi eronata. Am facut un test chiar pe pagina care ma privea pe mine; continea o greseala de ordin biografic.

    In rezumatul uneia dintre cartile mele am gasit iarasi ceea ce am considerat a fi o interpretare incorecta, fiindca acolo scria ca eu „dezvolt“ o idee a lui Nietzsche, pe cand in realitate eu o contest. Am schimbat „dezvolta“ cu „o combate“, iar corectia mi-a fost acceptata. Dar asta nu ma face cu nimic sa ma simt mai bine.

     

    Pe viitor, oricine ar putea sa se amestece in aceasta pagina si sa-mi atribuie (ca sa se distreze, ori din rea-vointa, ori din prostie) contrariul a ceea ce am spus sau am facut. Mai mult, din moment ce exista inca un text care face ocolul Internetului, conform caruia eu as fi Luther Blissett, binecunoscutul impostor literar (in ciuda faptului ca autorii cartilor lui Blissett de mult au iesit la iveala, cu nume, prenume si toate celelalte), eu as putea la randul meu sa fiu suficient de rau incat sa intru si sa modific paginile despre autorii care nu-mi plac, atribuindu-le texte pe care nu le-au scris, inclinatii pedofile sau legaturi cu Copiii lui Satan.

     

    E cineva la Wikipedia care sa verifice nu numai informatiile postate, dar si corectiile care li se aduc acestora? Sau functioneaza mai curand un fel de amendare statistica, gratie careia orice informatie falsa va ajunge in cele din urma sa fie reperata si corectata? Oricum insa, Wikipedia nu e de natura sa ingrijoreze prea tare, in comparatie cu o alta problema cruciala cu care se confrunta Internetul. Alaturi de site-uri creditabile, redactate de oameni competenti, Net-ul are si multe site-uri totalmente fara valoare, scrise de nebuni, de prosti sau chiar de criminali nazisti. Si nu toti utilizatorii de web sunt capabili sa discearna daca un site este sau nu demn de incredere.

     

    Exista un aspect educational extrem de important in toate acestea, fiindca acum stim ca studentii deseori evita sa consulte carti si isi iau informatiile direct de pe Net. Tendinta este atat de puternica, incat de catava vreme am ajuns sa spun ca un nou subiect care merita sa fie studiat in scoli ar fi tehnicile de strangere a informatiilor de pe Internet. Pacat ca aici e vorba de o arta foarte dificil de predat, pentru ca profesorii sunt deseori la fel de putin pregatiti ca si studentii. Multi profesori se plang de faptul ca, in loc sa-si faca temele sau sa scrie lucrari pentru facultate, tinerii copiaza pur si simplu ceea ce gasesc pe Net.

     

    Cand copiaza dintr-un site nedemn de incredere, ar fi de presupus ca profesorul isi poate da seama imediat ca sunt prostii. Numai ca e evident ca, atunci cand avem de-a face cu atatea subiecte extrem de specializate, e greu sa-ti dai seama imediat ca studentul a spus ceva fals.

     

    Sa presupunem ca un student alege sa scrie despre un autor realmente marginal, a carui opera profesorul o cunoaste doar la mana a doua, si ca ii atribuie un anumit text. Fara ca mai intai sa verifice diferitele surse citate in lucrarea studentului (si sa nu scapam din vedere ca profesorii pot sa aiba de-a face cu zeci si zeci de lucrari in aceeasi zi), e oare in stare profesorul sa spuna ca autorul in chestiune n-a scris niciodata acel text? Si asta nu e totul.

     

    Studentul poate incorpora in lucrare o cercetare care pare corecta (si chiar este), dar care a fost pur si simplu luata si copiata de pe Internet. Senzatia mea este ca acest fenomen nu e o tragedie, pentru ca a copia bine nu e chiar asa de usor, iar un student care stie cum sa copieze bine are dreptul la o nota buna.

    Pe de alta parte, chiar si inainte ca Internetul sa fi existat, studentii puteau copia din cartile de la biblioteca, si nu era nici o diferenta (cu exceptia faptului ca implica mai multa munca manuala).

     

    Pana la urma, un profesor bun observa intotdeauna atunci cand un text a fost copiat fara discernamant si va deveni banuitor (repet, daca studentul a copiat in mod inteligent, merita felicitari). Cu toate acestea, sustin in continuare ca exista un mod foarte eficient pentru profesori de a exploata deficientele Internetului.

     

    Ca exercitiu la clasa, ca tema sau lucrare pentru facultate, am putea sa concepem un eseu cu titlul „Cautati pe Internet o serie de articole necreditabile despre subiectul X si explicati de ce sunt necreditabile“. Acest gen de cercetare ar cere capacitati critice si abilitatea de a compara surse diferite – si le-ar furniza studentilor o baza practica foarte buna pentru arta discernamantului.

     

    Umberto Eco este autorul romanelor

    „Baudolino“, „Numele trandafirului“ si

    „Pendulul lui Foucault“. Puteti citi urmatorul

    comentariu al lui Umberto Eco in editia

    BUSINESS Magazin care apare la 15 februarie.

     

    Traducerea si adaptarea de Crenguta Nicolae

     

  • Repriza de marketing

    Faultat mai tot timpul in ultimii sase ani, cu putini sponsori in tribune si cu nenumarate cartonase la capitolul imagine, fotbalul romanesc vrea sa se puna pe picioare. Aflat de doua luni la conducerea FRF, Ionut Lupescu a dat deja fluierul de inceput intr-o noua repriza.

     

    Un necunoscator al afacerilor din fotbal probabil ca ar zambi ironic daca cineva i-ar spune ca veniturile lui Real Madrid – clubul cu cele mai mari venituri din lume – provin in proportie de 74% din merchandising, sponsorizari, vanzarea drepturilor de difuzare a meciurilor si activitati promotionale. Cu alte cuvinte, ca doua treimi din cele 275 de milioane de euro incasate de Real Madrid in perioada iunie 2004 – iunie 2005, conform BBC, au fost activate de industria publicitatii.

     

    Coincidenta sau nu, procentul respectiv sta si pe buzele lui Ionut Lupescu, fostul fotbalist international care de doua luni se afla la carma Federatiei Romane de Fotbal (FRF). „Mi-am propus ca in 3-4 ani de acum, bugetul FRF sa provina in proportie de 75% din activitati de marketing“, a declarat Lupescu pentru BUSINESS Magazin, precizand ca in prezent marketing-ul are o pondere slaba in bugetul FRF, care este de 4,5 milioane de euro.

     

    Majoritatea veniturilor provin de la forurile internationale (FIFA si UEFA). Pe locul al doilea ca sursa importanta de venituri pentru federatia de fotbal, Lupescu pune banii obtinuti din vanzarea drepturilor de televizare a meciurilor, „care ar putea trece pe locul intai ca importanta daca ar fi mai bine valorificate“, dupa cum subliniaza el.

     

    Cu aceasta afirmatie, oficialul FRF pune punctul pe „i“. „Avem nevoie de un marketing bun. Federatia nu a avut niciodata asa ceva si se simte.“ FRF a si inceput cautarile si se afla in negocieri avansate cu patru companii specializate in marketing sportiv. Managerul de la FRF nu a spus care sunt acestea, dar a oferit niste indicii: doua sunt din Romania, iar doua din strainatate. „Intr-o saptamana sau doua vom hotari“ cu care dintre acestea vom lucra. Oricum, vrem sa externalizam activitatea de marketing. Nu vreau sa incarc cheltuielile federatiei angajand oameni.“

     

    Lupescu povesteste relaxat si la obiect despre balanta de cheltuieli si venituri, despre deficit si obiective – seamana cu un manager care vorbeste despre business-ul pe care-l conduce de ani de zile. De fapt, aceasta este si maniera in care el trateaza fotbalul – edificator in acest sens fiind chiar modul in care pune problema cand vine vorba de echipele impotriva carora Romania va lupta in preliminariile Campionatului European de Fotbal din 2008 (din Elvetia si Austria).

     

    In timp ce toti romanii au rasuflat probabil usurati ca echipa Angliei – una dintre cele mai puternice nationale de fotbal din lume – nu a picat in grupa Romaniei la tragerea la sorti de vinerea trecuta (pentru preliminariile Euro 2008), in acel moment Lupescu probabil ca deja facea calculul gaurii pe care lipsa Angliei din grupa o va lasa in bugetului FRF. „Banii din vanzarea drepturilor de televizare a meciurilor disputate de Romania vin in functie de echipa impotriva careia jucam.

     

    Astfel, daca am pica in grupa cu Anglia (ceea ce nu s-a intamplat – n.r.), am castiga cateva milioane de euro din drepturile de televizare. Pe cand daca am fi cu Cehia in grupa (nici acest lucru nu s-a intamplat – n.r.), am primi doar 10-20.000 de euro“, spunea Lupescu in discutia cu BUSINESS Magazin, anterioara momentului tragerii la sorti. De notat ca echipa din prima grupa valorica impotriva careia Romania va juca in preliminarii este Olanda, iar suma incasata de FRF din drepturile de televizare este „sub nivelul celei pe care am fi incasat-o daca am fi jucat cu Anglia“, a spus directorul FRF la scurt timp dupa momentul tragerii la sorti.

     

    Faptul ca Lupescu priveste aceste preliminarii prin ocheanul incasarilor are cateva explicatii. In primul rand, federatia are acum un deficit de 400-500.000 de euro. In al doilea rand, „calificarea la Euro 2008 ne-ar putea aduce venituri de 4-5 milioane de euro“ – adica inca o data bugetul actual al FRF. Si, cel mai important, fotbalul romanesc este subexploatat ca brand sportiv, in special de catre sponsori.

     

    Lupescu recunoaste ca este un cerc vicios, care s-a deschis o data cu lipsa de performanta a echipei nationale la competitiile internationale (este vorba de necalificarea echipei Romaniei la editiile precedente ale campionatelor european si mondial de fotbal). Cum poate fi cuantificata aceasta lipsa de performanta? Lupescu traduce raspunsul in bani: „15 milioane de euro in ultimii sase ani, pierderi ale federatiei“.

     

    Dar nu numai federatia a avut de pierdut in acesti ani. Catalin Tolontan, redactor-sef la Gazeta Sporturilor, spune ca esecurile in serie ale echipei nationale au produs o scadere a intregii industrii fotbalistice. Iar daca fenomenul fotbalului a ramas „viu“, acest lucru nu se datoreaza FRF, ci sponsorilor si mass-media. Tolontan ofera ca exemplu brandul Bergenbier care, cheltuind bugete de sute de mii de euro anual, nu a facut o simpla „proba de marketing inteligent“, ci a si adus  „un serviciu acestui sport“.

     

    Mihai Ghyka, director general al Interbrew (care detine brandul Bergenbier), nu ezita sa vorbeasca despre bugete si spune ca valoarea totala a investitiilor Bergenbier in nationala de fotbal depaseste suma contractului de sponsorizare (valabil pana in 2008). „In opt ani de implicare activa in fotbalul romanesc, investitia depaseste 10 milioane de euro“, a spus Ghyka pentru BUSINESS Magazin.

     

    Atat Tolontan cat si Ghyka – ambii reprezentand doua verigi importante in industria fotbalului, mass-media si sponsori – comenteaza pozitiv demersul lui Lupescu, de a eficientiza activitatea de marketing a institutiei care patroneaza sportul-rege in Romania. Managerul Interbrew spune ca initiativa este „in avantajul tuturor“, iar reprezentantul Gazetei Sporturilor vede drept „buna ideea lui Ionut Lupescu“, argumentandu-si afirmatia prin faptul ca „in general, entitatile sportive isi externalizeaza marketingul“.

     

    FRF a facut, asadar, primul pas intr-o industrie pe care Tolontan o vede „profesionalizandu-se“. Al doilea pas? Lupescu are doua lucruri notate pe agenda de prioritati. Unu: sa renegocieze contractul cu firma elvetiana Infront, care detine drepturile asupra mediatizarii meciurilor FRF in afara spatiului Romaniei (in tara, aceste drepturi apartin TVR, sub incidenta unui contract valabil pana in 2007). Si doi: sa atraga cat mai repede sponsori si advertiseri prin compania de marketing pe care o va desemna cel mai probabil saptamana viitoare. De fapt, cele doua obiective sunt legate intre ele, da de inteles Lupescu.

     

    „Contractul cu Infront (valabil din 2004 pana in 2009 – n.r.) nu ne avantajeaza prin prisma drepturilor pe care ei le detin asupra publicitatii pe Internet si pe telefonul mobil (medii de comunicare considerate ca depasesc acoperirea teritoriului Romaniei – n.r.)“, spune Lupescu, subliniind ca publicitatea este dinamica si ca tot mai multi advertiseri iau in vizor aceste canale. 

     

    Or, prin prezentul contract, Lupescu se simte „legat de maini“, iar varianta rezilierii contractului este exclusa prin prisma costurilor implicate, de „cateva milioane de euro“. Cat de deschisa este Infront la aceste negocieri cu FRF? Si ce ar cere in schimbul pretentiilor FRF? Infront nu a raspuns intrebarilor, invocand „motive de confidentialitate“.

     

    Dar, pe cat de binevenita pare in industrie intentia FRF de a incepe o noua era in fotbalul romanesc, pe atat de interesant este segmentul pe care intra:  marketingul sportiv, un domeniu ca si inexistent in Romania. Cand Lupescu a spus ca este in negocieri cu doua firme de marketing sportiv romanesti, semnele de intrebare asupra identitatii acestora au fost mari. Exista companii care au astfel de expertiza in Romania? Mergand din aproape in aproape pentru a afla potentialii parteneri FRF in acest demers, cunoscatori ai fenomenului fotbalistic au speculat mai multe ipoteze.

     

    Una a fost legata de numele lui Bogdan Enoiu (managing director si actionar minoritar in agentia de publicitate McCann Erickson), insa acesta a negat vehement orice legatura cu FRF derulata in afara parteneriatului traditional dintre clientii McCann Erickson si Federatia de Fotbal. „De 15 ani lucram (Grupul McCann – n.r.) cu FRF. Coca-Cola, Bergenbier si Minolta – care au alocat bugete acestui sport – au trecut prin noi“, a spus Enoiu.

     

    Un alt potential partener pentru FRF vehiculat in industrie ar fi International Sport Management (ISM), un shop de media specializat in vanzarea de publicitate pe stadioane. „Intr-adevar, ISM a facut o oferta catre FRF in acest sens. Stim ca FRF mai este in discutii si cu alte companii. In acest moment asteptam decizia“, au declarat oficiali ai ISM, precizand totusi ca aria lor de expertiza se limiteaza la publicitatea pe stadioane, piata pe care ISM este principalul jucator, conform propriilor declaratii.

     

    Compania a fost infiintata in 1991 de Giovanni Becali, actualmente presedinte executiv la Dinamo, dar pe care a vandut-o in 2003 (conform datelor de la Registrul Comertului, ISM este controlata de Kanani Jabar si Karimzadeh-Hagh Mohammad Bagher, cu pachete de actiuni de 37,499%, respectiv 37,501%. Jeleboglu Radu Mircea si Ciuraru Daniel detin 20%, respectiv 5%). Daca ISM activeaza intr-un domeniu adiacent marketingului sportiv, exista insa si oameni care admit ca oferta de servicii a companiilor lor se adreseaza exclusiv acestei specializari.

     

    Cristi Iancu – fost director de marketing la cluburile Dinamo si Rapid – este un exemplu de start-up in aceasta industrie. El a pus bazele companiei Sport Evolution Group, „umbrela sub care activeaza mai multe societati“, spune el. Iancu a admis ca a avut negocieri cu FRF, dar declina sa dea mai multe detalii „pentru moment“.

     

    Tot cu valoare de exemplu de start-up este si Gigi Loghin, fost Sponsorhips & Events Manager la Interbrew pana in decembrie trecut. Afacerea lui Loghin in domeniu este calda: el a pus pe picioare la inceputul lui ianuarie un business care vizeaza doua directii principale – consultanta in marketing sportiv, Kick Off Sports si organizarea de evenimente (BTL), Kick Off Events. „Ne vom axa pe fotbal, pentru ca aici sunt cei mai multi bani“, spune Loghin. El spune insa ca vizeaza si ceea ce specialistii numesc „marketarea“ celebritatilor sportive.

     

    Vorbind despre statusul marketingului in fotbalul romanesc, Loghin (33 de ani) explica modul in care a simtit el acest domeniu in cei patru ani si jumatate petrecuti la Interbrew, sponsor traditional al meciurilor nationalei. „Marketingul sportiv merge in doua directii principale – consultanta si gestionarea drepturilor de difuzare (TV, Radio, New Media, imagini statice).

     

    In fotbalul romanesc, marketingul se reduce la aspectul legat de media“, spune Loghin, punctand ca este de inteles motivul acestei stari de fapt: piata se afla la inceput de drum. Atentie insa, pare sa avertizeze Loghin, „feeling-ul meu este ca piata se va aglomera si nu exclud intrarea pe piata a unor jucatori straini“. Managerul de la Kick Off admite ca el insusi este in negocieri cu companie de marketing sportiv din Anglia pentru o colaborare care se va concretiza in functie de rezultatul discutiilor.

     

    Nu este exclus ca firma respectiva sa-si deschida operatiuni in Romania, spune Loghin, care va sti peste o luna cum va decurge colaborarea cu acestia (daca va decurge). Mai devreme de o luna va sti insa rezultatul negocierilor cu FRF – Kick Off fiind si ea inscrisa pe lista celor doritori sa ofere servicii de marketing FRF.

     

    Astfel – fie ca au intuit miscarea FRF de a-si gasi un furnizor de servicii de marketing, fie ca au vrut sa dea startul unei industrii ca si inexistente in Romania – Cristi Iancu si Gigi Loghin s-au miscat deschizandu-si un business de profil. Iar ei pot fi doar doua nume dintr-o lunga lista a celor care au simtit mirosul banilor din industria fotbalului. Ca si Ionut Lupescu de altfel, care vrea sa atraga cat mai multi in „jumatatea de teren“ a federatiei.

  • Radiodifuziunea ramane fara petitori pentru spatiul sau publicitar

    Asa cum a anuntat in noiembrie trecut, Societatea Romana de Radiodifuziune (SRR) si-a propus ca spatiul sau de reclama (pe toate canalele) sa fie vandut de o regie specializata. Numai ca, saptamana trecuta – cand SRR a tras linie in procesul de licitatie pentru desemnarea unei regii de publicitate – nici o agentie nu depusese oferte. De ce?

     

    La cateva ore dupa expirarea termenului de depunere a ofertelor Maria Toghina, presedintele SRR, marturisea: „nu avem nici un candidat“. Ea a precizat pentru BUSINESS Magazin ca au primit un „document“ din partea Splendid Media (noua regie de vanzari a TVR, controlata de Grupul Catavencu), prin care agentia isi arata „intentia“ de a depune o oferta – in cazul in care procesul de licitatie va fi reluat – in anumite conditii. Una ar fi aceea ca SRR sa micsoreze target-ul de vanzari, iar o alta conditie ar viza „disocierea venitului minim garantat de venitul efectuat“.

     

    In primul caz, este vorba de cuantumul anual cerut de SRR regiei-partenere, care conditioneaza incasarea comisionului de agentie. Cuantumul anual pentru 2006 este de 2.000.000 de euro, de peste doua ori mai mare decat cel de anul trecut: raportul oficial va fi depus in primavara la Ministerul Finantelor, dar presedintele Maria Toghina estimeaza incasari de 900.000 de euro pe 2005. Ultima cifra oficiala disponibila este cea pe 2004, cand SRR a avut incasari totale din publicitate de 793.000 de euro.

     

    Cea de-a doua conditie exprimata de Splendid Media – disocierea venitului garantat de cel efectuat – se refera la faptul ca venitul minim garantat trebuie sa fie „realizabil, onest“, explica Radu Budes, managing director. In opinia sa, acest cuantum minim ar trebui sa se invarta in jurul valorii de 1,2 – 1,3 milioane de euro, pentru ca ar reprezenta o crestere procentuala fireasca in aceasta industrie pe de o parte, dar si pentru ca timpul efectiv de vanzare nu este de un an, ci de noua luni – pe de alta parte. „Licitatia se termina in ianuarie, urmeaza in februarie negocierile (pe marginea comisionului, printre altele, n.r.) si semnarea contractului, ceea ce inseamna ca noi am incepe efectiv treaba la sfarsitul lui februarie sau inceputul lui martie.

     

    Iar vanzarile se fac cu o luna inainte. Sunt trei luni practic pierdute“, adauga Budes, care mai aduce in discutie un motiv pentru care Splendid Media nu s-a inscris in aceasta cursa: lipsa unui plan de marketing si comunicare, care sa sustina atragerea advertiserilor catre acest canal. „Schimbarea regiei de vanzari nu este suficienta pentru a creste brusc veniturile din publicitate.“

     

    Aceleasi trei puncte din caietul de sarcini – venitul minim de doua milioane de euro, cele noua luni de vanzare efectiva si lipsa unei viziuni de marketing a radioului – le invoca si cea de-a doua regie de vanzari care a cumparat caietul de sarcini, dar care (ca si Splendid Media) nu a depus oferta. Este vorba despre Media Group Services (controlata de Prima Broadcasting Group, conform propriilor declaratii), regia care vinde publicitate pentru Kiss FM, Star FM si „de 3-4 ani pentru Radio Romania Actualitati“, a spus Nora Marcovici, director general.

     

    Un alt motiv vehiculat in jurul lipsei de interes a regiilor de aceasta licitatie este existenta unor „terti“ la drepturile de (re)vanzare a spatiului de reclama la SRR (ex. Artexim, institutie publica subordonata Ministerului Culturii si Cultelor).

     

    „Speranta mea este ca la finalul mandatului (2008, n.r.), daca vom gasi agentia potrivita, sa detinem 50% din piata de publicitate radio“, declara Maria Toghina la sfarsitul lui noiembrie trecut. La doua luni de la acest moment si fara nici o regie de vanzari interesata momentan de radioul public, obiectivul lui Toghina pare – in cel mai bun caz – greu de atins. Isi va reajusta SRR conditiile de parteneriat? Sau va renunta la ideea externalizarii vanzarii spatiului de reclama? Institutia nu are acum un raspuns. Cea mai probabila explicatie pentru lipsa unui plan de back-up poate fi aceea ca SRR nu se astepta la o rata de raspuns nula.

     

    „Voi supune atentiei Comitetului Director aceasta situatie. Daca vom schimba conditiile de licitatie sau daca vom lucra cu propriul departament de vanzari ca si pana acum, vom lua o decizie peste doua saptamani (saptamana viitoare, n.r.), cel mai probabil“, a spus oficialul radioului public. Intrebata cum isi explica lipsa interesului regiilor de vanzari pentru SRR, Toghina a spus ca nu trebuie cautata cauza nici in atractivitatea radioului pentru advertiseri in general, nici la SRR in mod particular.

     

    „Cred ca suma (cuantumul impus, n.r.) li s-a parut agentiilor prea mare“, este explicatia lui Toghina. Ea subliniaza in acest context ca s-a gandit la acest target de vanzari intrucat volumul de publicitate atras in prezent de SRR se afla „sub potentialul real al canalelor publice“, ea invocand audienta SRR la nivel national (25% cota de piata), dar si procentul de 0,94% – cat a fost ponderea publicitatii in veniturile SRR in primele noua luni ale lui 2005.

     

    Daca SRR va relua organizarea licitatiei intr-un mod mai flexibil (in acceptiunea regiilor de vanzari) sau daca va reveni la vechiul traseu catre bugetele clientilor, vom afla in perioada urmatoare. De retinut este obiectivul ambitios al Mariei Toghina: ca in 2008 sa atraga 50% din bugetele de reclama, fata de cele circa 5% pe care se estimeaza ca SRR le atrage in prezent. Adica sa-si creasca de aproape zece ori veniturile din publicitate in doi ani. Este fezabil?

  • SPAIMA SRR

    Oficial sau nu, cunoscatori ai fenomenului publicitatii radio au punctat principalele motive care ar fi putut tine regiile de vanzari departe de aceasta licitatie

     

    TARGET RIDICAT: 2 milioane de euro anual

    TIMP: Perioada de vanzare nu a luat in calcul si inceputul de an, afectat licitatiei

    SUSTINERE: Lipsa unui plan de marketing si de imagine a SRR, care sa sustina aceasta crestere

    STRUCTURA AUDIENTEI: Audienta „imbatranita“ a radioului public este mai putin atractiva pentru advertiseri

    IMAGINE: SRR a fost deseori tinta unor scandaluri care i-au afectat imaginea

    TERTI: Existenta altor organisme cu drepturi asupra spatiului de reclama (inclusiv de revanzare)

    EXPERIENTA: Unele agentii au invocat experienta avuta la licitatia organizata de cealalta institutie publica, SRTV (TVR)

  • LEGISLATIE: CNA spune „Nu“

    Consiliul National al Audiovizualului (CNA) a cerut Parlamentului sa voteze impotriva proiectului de modificare a Legii Audiovizualului.

     

    Saptamana trecuta a debutat in industrie cu o serie de proteste la adresa proiectului de modificare si completare a Legii Audiovizualului (504/2002) – o initiativa a senatorului PNL Ion Mihai Dumitrescu. CNA, organizatii de media si televiziunea publica au contestat modul in care proiectul a trecut de cele doua Comisii de cultura, culte si mass-media ale Parlamentului, „desi C.N.A a primit public asigurari ferme ca acest proiect nu va fi adoptat“, se arata intr-un comunicat al organismului de reglementare in audiovizual.

     

    Printre modificari, se numara introducerea ecranului partajat si a publicitatii sau sponsorizarii virtuale ca modalitati de promovare, precum si prezentarea de produse comerciale in orice tip de emisiuni si fara restrictii privind momentul de inserare.

     

    O modificare importanta vizeaza limitarea spatiului de reclama pe canalele publice la patru minute pe ora (fata de opt minute, in prezent). De asemenea, potrivit proiectului de lege, mesajele sau panourile publicitare din incintele in care se desfasoara evenimente transmise sau retransmise in cadrul programelor audiovizuale si care devin vizibile in cadrul programelor nu constituie publicitate televizata.

     

    „Noile reglementari nu tin cont de interesele publicului si nici de dispozitiile Directivei Televiziunea fara Frontiere“, a spus CNA. Pe de alta parte, potrivit CNA, proiectul de modificare trebuia trimis Comisiei Europene pentru avizare, inainte de a fi supus aprobarii Parlamentului.

  • Un target in minus: COPIII

    Producatorii europeni de bauturi racoritoare (Uniunea Asociatiilor Producatorilor de Bauturi din Europa – UNESDA) au propus stoparea publicitatii orientate catre copiii cu varste sub 12 ani, transmite warc.com.

     

    UNESDA mai are in plan sa inlature automatele de bauturi racoritoare din scolile primare si sa ofere optiuni „mai sanatoase copiilor“ – masuri care vizeaza combaterea obezitatii in randul copiilor. UNESDA a anuntat ca societati precum Coca-Cola si PepsiCo vor inceta sa mai difuzeze reclame in timpul programelor de televiziune destinate copiilor.

     

    „Este pentru prima data cand principalii producatori de bauturi racoritoare din Europa au luat decizia sa colaboreze in ceea ce priveste practicile de marketing si tehnicile de vanzare orientate catre copii si scoli“, a declarat Stephen Kehoe, director executiv al PepsiCo Europe si presedinte al UNESDA.

     

    In acelasi timp, grupul de lobby European Alliance of Listener and Viewer Associations (EURALVA), a cerut Comisiei Europene sa inaspreasca regulile privind insertiile de produse in cadrul productiilor (product placement) si publicitatea pentru copii.

  • Spune-mi George!“

    Acum o saptamana, vicepremierul George Copos a repurtat o victorie: Guvernul a aprobat un plan de masuri pentru sprijinirea exportatorilor. Domnul ministru George Copos a reusit sa-i convinga pe ceilalti ministri ca, alocand mai multi bani – 76,5 milioane de euro – pentru capitalul Eximbank, exportatorii vor fi mult mai linistiti si vor trimite peste hotare mai multe marfuri.

     

     O alta masura propusa de vicepremier a fost una de modificare a legii falimentului, astfel incat sa fie asigurata posibilitatea compensarii bilaterale a obligatiilor intre institutiile financiare si societatile comerciale, in momentul intrarii in faliment. „In acest fel, creditul va fi mai ieftin“, crede Copos. Adica bancile vor reduce dobanda, stiind ca in momentul in care o societate intra in faliment ei isi vor putea recupera banii mai usor. Sigur bancherii sar in sus de bucurie, atunci cand aud de aceasta masura, ca vor castiga doar cand societatea da faliment. Domnul ministru George Copos spune ca responsabilii intreprinderilor mici si mijlocii i-au spus ca nici un alt ministru nu a facut atat de mult pentru ei si pentru exportatori pana acum. Tot ce se poate, avand in vedere ca nici o guvernare nu se poate lauda ca a facut prea mult pentru mediul de afaceri.

     

    Din pacate, masurile propuse de vicepremierul Copos, in calitatea sa de responsabil pentru dezvoltarea mediului de afaceri, nu au facut cariera.

     

     Nu au tinut prima pagina a ziarelor si nici jurnalele televiziunilor. In schimb, vicepremierul este prezent aproape in fiecare seara la stirile sportive de la TV, iar dimineata ocupa spatii ample in fiecare cotidian, si nu numai de sport – dar nu cu realizarile activitatii sale din domeniul guvernamental, ci cu cele fotbalistice si ale afacerilor proprii. Copos a fost fotografiat cu un fular al lui Dinamo la gat, el fiind patron al Rapidului, prilej pentru comentarii ample pe aceasta tema. Acum doua duminici, vicepremierul era „la un pas de infarct“ dupa ce Rapid terminase la egalitate, acasa, meciul cu Apulum Alba-Iulia si pierduse sanse de a se apropia la numai un punct de Steaua. Imaginile TV l-au aratat pe domnul George Copos negru la fata de suparare. Si sigur nu de grija exportatorilor. De cand a devenit vicepremier, pentru ca lumea sa stie care-i sunt noile responsabilitati, dl. George Copos replica la fiecare intrebare a ziaristilor de sport pusa la intrarea sau la iesirea de la stadion: „Intrebati-ma despre codul fiscal…“ sau „Daca vreti, vorbim despre imbunatatirea mediului de afaceri… Nu vorbim despre fotbal“. Problema este ca nimeni nu-l intreaba despre exporturi sau despre economie.

     

    Saptamana trecuta, vicepremierul a fost fotografiat la mijlocul zilei, in fata casei, discutand cu Gigi Netoiu, vicepresedintele lui Dinamo si cu seful Loteriei Romane. Motivul taclalei de o ora: doua bilete la finala Cupei Romaniei. Vicepremierul macar putea pretinde ca au discutat despre „export“, avand in vedere ca si vanzarea pe plan international a fotbalistilor inseamna export, la fel ca si vanzarea de motoare electrice.

    Un alt subiect care poate fi alaturat activitatii domnului ministru George Copos este negocierea de achizitie a hotelului Athénée Palace Hilton Bucuresti. O astfel de oportunitate nu se putea rata, chiar daca opinia publica il arata cu degetul ca face afaceri personale cand ar trebui sa se ocupe de imbunatatirea climatului de afaceri. Cine il cunoaste pe domnul ministru Copos stie ca el se baga in toate tranzactiile, pana in cele mai mici detalii. El a fost prezent si-n aceasta afacere, chiar daca nu a semnat el. Ca nu-i permitea postura de vicepremier, nu de altceva.

     

    Daca tragi linie si aduni, fotbalul si afacerile personale atarna mai greu in activitatea de sase luni de vicepremier a d-lui Copos decat imbunatatirea mediului de afaceri. In tot acest timp inflatia s-a inflamat, balanta de plati s-a deteriorat, intrucat exporturile nu au tinut pasul cu ritmul de crestere al importurilor. Scaderea cursului leu-euro a taiat din castigurile exportatorilor, iar rezultatele incep sa se vada tot mai mult acum. Investitiile straine sunt in scadere, iar perspectivele nu sunt mai bune fata de cele din 2004, chiar daca intre timp a scazut impozitul pe profit si pe venit. Vicepremierul plange pe umerii exportatorilor, intrucat face si el parte, cu firma pe care o controleaza (Ana IMEP Pitesti), din categoria celor care trimit produse pe alte piete. Problema este ca lacrimile domnului Copos ca ministru nu-i ajuta cu nimic pe exportatori. Intai de toate, exportatorii ar trebui sa-l recunoasca ca ministru care le apara interesele. Iar pana acum, vicepremierul nu a trecut de stadiul de personaj important la stirile din sport. Cand va anunta ca a adus o mare investitie in Romania sau cand va fi negru de suparare ca euro a mai scazut cu 100 de lei, sau ca bancile nu au redus dobanzile la credite la nivelurile la care ia el imprumutul pentru grupul sau, atunci va fi recunoscut ca vicepremierul George Copos, ca cel responsabil de viata  celor peste 400.000 de intreprinderi. Pana atunci, oamenii i se adreseaza asa cum de altfel le cere chiar el: „Spune-mi George!“.

     

     

     

     

     

  • Rechizitoriul lui Iliescu

    La trei saptamani de la „Congresul tovarasul“, Ion Iliescu s-a racorit in fata celor care l-au indepartat de la conducerea PSD. Fara a da nume, el a facut un rechizitoriu la adresa celor care nu l-au mai lasat sa fie sef de partid.

    Iliescu a spus: De-a lungul anilor, PSD a promovat o politica clientelara. Iliescu a spus: Functiile din partid se impart prin tot felul de targuieli fara demnitate si moralitate, adevarate cabale organizate impotriva adversarilor incomozi. 

    Iliescu a spus: La Congres s-au afirmat practici si mentalitati oculte. Si-au dat mana, intr-o veritabila conjuratie, oameni care nici macar nu nutresc respect reciproc. I-a unit doar interesul de a-si asigura pozitii de control in conducerea partidului. Astfel de tranzactii reprezinta expresia cea mai inalta a mentalitatii corupte, parazitare.

    Iliescu a spus: Care este diferenta intre targuieli pentru obtinerea de foloase materiale si cele pentru obtinerea de functii in partid?

    Iliescu a spus: Congresul trebuia sa lanseze un mesaj clar de debarasare de practici si oameni care au afectat imaginea partidului.

    Iliescu a spus: De ce s-ar identifica simplii membri ai PSD cu lideri care ii dispretuiesc, ii privesc de la inaltimea averilor facute pe cai obscure? Ce au in comun acesti lideri cu valorile social-democratiei?

    Iliescu a spus: Nu cumva unii lideri cu comportamente aristocratice au fost cei care au indepartat electoratul de PSD? 

    Probabil ca rechizitoriul pe care Ion Iliescu l-a intocmit fostilor sai tovarasi este, in foarte mare parte, corect. Intrebarea care se pune este, insa, de ce abia acum? N-a stiut Ion Iliescu toate aceste lucruri de ani de zile? Nu le cunostea la ora Congresului pe care il reneaga acum? Intrebari retorice, de asemenea. Ion Iliescu este primul care cunostea aceste lucruri. Pana de curand, el a controlat acest partid. I-a fost mentor si umbrela, soldat si general. A crescut acest partid si s-a bucurat sa creasca o data cu el. Au fost posibili PSD si Iliescu numai impreuna. 

    Oricum s-a numit PSD de-a lungul timpului, a fost partidul lui Iliescu. Totul a crescut la sanul lui. Ion Iliescu nu e o victima. E doar un om pe care l-a invins propria creatie, ca intr-o noua reeditare frankensteiniana. Si da dovada, prin izbucnirea de acum, nu de verticalitate morala, asa cum pretinde, ci mai degraba, de o mare doza de ipocrizie. Ce l-ar fi impiedicat pe eroul sarac si cinstit sa dea in vileag clientelismul, mentalitatea corupta si parazitara, targuiala pentru obtinerea de foloase materiale, aroganta, inaltimea averilor facute pe cai obscure? Ce altceva decat faptul ca, atata vreme cat i-au servit, a acceptat toate acestea. Iar acum, ca intr-o istorie ieftina, se leapada de cei care se lepadasera deja de el. Ziarele scriau, in urma cu cativa ani, despre asa-zisul ghinion Iliescu pe care seful statului (pentru care odata rasarea soarele) l-ar purta unora dintre cei pe care ii intalnea. Ghinionul lui Iliescu pare acum acela ca a ratat cateva sanse istorice. Prima, cand a transformat in spuma valul de simpatie pro-romana de dupa decembrie 1989. Apoi, ca s-a aruncat in alegerile de la 20 mai 1990, cu nesatul celui care vrea tot. Ca a fortat Constitutia. Aritmetica il tradeaza: doua mandate de cate 4 ani nu dau, in total, 11 ani, oricum ai intoarce-o. Ca, desi a pornit cel de-al treilea mandat cu cateva gesturi inalte (impacarea cu Regele Mihai, de exemplu), a incheiat lamentabil sederea la Cotroceni prin implicarea fatisa in campania electorala si prin acea nefericita gratiere a lui Miron Cozma. Si a mai fost acel „tovarase“ care l-a tradat la ultimul Congres. Macar la Congres daca spunea ceea ce a spus cand a pierdut tot si inca mai putea iesi elegant din scena. 

    Acum insa, asa cum probabil instinctul i-a spus-o mereu, rechizitoriul Iliescu este, in acelasi timp, si un rechizitoriu la adresa lui Ion Iliescu. Vinovat cel putin pentru ca, stiind toate aceste lucruri, nu le-a spus, le-a tolerat/incurajat si, implicit, s-a folosit de ceea ce stia.

    Ion Iliescu are dreptate in, probabil, toate acuzatiile pe care le aduce liderilor PSD. Lucrurile sunt cu atat mai grave cu cat, atentie!, vorbim aici despre un fost sef de stat, timp de 11 ani, si despre un fost partid de guvernamant, timp de 14 ani.

    Vorba lui Ion Iliescu: „Asa formam noi caractere demne in randul militantilor tineri?“.

     


  • DE CE A PIERDUT PSD

    Ion Iliescu crede ca PSD merita un scor electoral mai mare „daca se debarasa la timp de o serie de profitori care l-au impiedicat sa fie, cu adevarat, un partid al celor multi“. Iata cauzele esecului, versiunea Iliescu: 

    • Slabirea muncii de partid; 
    • Birocratizarea structurilor;
    • Comunicarea slaba intre structurile centrale si locale;
    • Pierderea identitatii proprii de partid social-democrat;
    • Subordonarea conducerii partidului fata de guvern;
    • Clientelismul ca politica de promovare;
    • Aroganta unor lideri si faptele care au permis etichetarea partidului drept unul al coruptilor, parvenitilor si imbogatitilor.