BusinessMagazin

Blog

  • Stuparul, albinutele si mierea

    Daca o prisaca poate ilustra modelul firmelor bazate pe soft liber, nu ne ramane decat sa admitem ca Linux-ul a fost creat de viespi. Pentru multa lume, chestiunea open source software (OSS) pare simpla: niste amatori pasionati se apuca sa dezvolte un program, se organizeaza si colaboreaza prin internet, permit oricui doreste sa se implice, iar rezultatul acestui efort este oferit gratuit oricui. Pare un hobby nevinovat si oarecum naiv, din care participantii – de obicei tineri programatori – se aleg cu niste foloase imateriale, dar valoroase. Invata sa colaboreze la proiecte de mai mari dimensiuni, socializeaza si invata din experienta altora si eventual obtin o oarecare notorietate si bune recomandari in CV. Plus ceva mandrie profesionala si civica. La urma urmei, e vorba doar de o investitie de munca in timpul liber, fara riscuri majore.

    Aceasta imagine poate fi relativ corecta daca ne referim la anumite proiecte, mai ales in perioada de inceput al fenomenului (nucleul Linux e un bun exemplu). S-au cautat modele care sa incadreze pe cat posibil intr-o logica economica, s-a vorbit despre “economia darului”, despre “peer production” si s-au identificat precedente istorice – de pilda traditionala claca a fost practicata in mai toate economiile rurale. Imaginea insa s-a schimbat intre timp, deoarece marile companii au inteles ca softul open source e o buna modalitate de a “comodiza” complementele produselor lor (de exemplu, pentru producatorul de softuri specializate e convenabil ca sistemul de operare sa devina un soi de infrastructura publica) si s-au implicat in multe proiecte, astfel incat astazi o buna parte din proiectantii de soft open source sunt salariati platiti, iar unele fundatii create pentru sustinerea logistica a unor proiecte de succes (de pilda Mozilla Foundation) se bucura de finantari generoase. Altfel spus, modelul open source a mai pierdut din exotism, facandu-si loc in economia mainstream. Desigur ca mai exista pasiune, altruism si hobby, dar acestea nu mai sunt suficiente pentru o caracterizare. Lumea a inceput sa inteleaga ca softul liber nu e chiar gratuit si ca exista costuri – uneori semnificative – pe care adoptarea sa in companii le implica. Plus anumite riscuri.

    Asa au aparut notiunea de “professional open source” (POSS): companii orientate spre dezvoltarea, intretinerea si comercializarea unor softuri open source. Acest model de business este mai greu de descris, deoarece induce un nou paradox: de ce ar dori o comunitate (obligatorie pentru un proiect open source) sa contribuie voluntar la niste produse din care o companie castiga bani? Standardul pentru acest gen de model este MySQL, dar exista tot mai multe companii similare ca afacere (eZ Systems, Pentaho etc.). Ca mai totdeauna, o metafora poate fi mai sugestiva decat o teorie, iar James Dixon – “Chief Geek” (adica CTO) la Pentaho – a gasit-o poate pe cea mai potrivita: prisaca. Asadar, stuparul este compania POSS, albinele sunt comunitatea, iar cumparatorii de miere si ceara sunt, desigur, clientii.

    Stuparul furnizeaza infrastructura (stupii, adica sistemele tehnice de colaborare, repozitorul de cod etc.) si are tot interesul sa creeze cele mai bune conditii pentru albine (de exemplu sa le duca in zonele potrivite, in functie de sezon), pentru ca daca acestea sunt nemultumite, nimic nu le impiedica “s-o roiasca”. In termenii softului open source, acest fenomen corespunde ramificarii unui proiect (fork), adesea cu consecinte nefaste pentru proiectul original. Albinele fac ce stiu ele mai bine: miere si ceara – adica discuta directiile proiectului, contribuie cu idei si cod, semnaleaza sau corecteaza erori si asa mai departe. Stuparul vinde mierea si ceara pe diverse canale, iar cu banii obtinuti isi recupereaza costurile de distributie si isi poate permite sa mai cumpere stupi si sa-si extinda ferma. Pentru asta are neaparata nevoie sa atraga “regine”, adica sefi de proiect de varf, cu experienta si autoritate, capabili sa coaguleze sau sa extinda comunitatea. Un amanunt interesant: cumparatorul nu prea vrea sa aiba de-a face cu albinele si, evident, nu agreeaza perspectiva de a-si lua singur mierea din faguri. El vrea sa aiba de-a face cu un semen (company-to-company) si cu un produs complet (adica un soft cu garantii, suport, manuale).

    Desigur ca se poate broda in continuare pe aceasta analogie, dar ideile sunt clare. Pe de-o parte e o strategie din care toate partile au de castigat. Pe de alta parte, se poate observa ca in varianta POSS toate avantajele softului liber se pastreaza si, in plus, se amelioreaza punctele slabe (mai ales in zona serviciilor si a marketingului).

  • Creditele si politica

    Cand George W. Bush a candidat prima data pentru Casa Alba, reporterii de politica ni-l descriau ca pe un tip rezonabil si moderat. Totusi, cei care ne-am uitat la proiectele sale de politici publice – reduceri masive de taxe pentru bogati si privatizarea sistemului de asigurari sociale – am avut o impresie foarte diferita. Si am avut dreptate.

    Morala este ca e important sa te uiti la ce politici propun candidatii. Este adevarat ca promisiunile din trecut nu sunt o garantie pentru performantele viitoare. Dar proiectele de politici publice ofera o fereastra catre sufletele politice ale candidatilor – o fereastra mult mai buna, daca e sa ma intrebati pe mine, decat o gramada de glume care ar dezvalui adevarata fire sau citate scoase din context…

    Cititi varianta completa a articolului in editia tiparita a revistei Business Magazin

  • Lovitura de buget a Fox

    Cu Jim Carrey, Steve Carell, Carol Burnett, Seth Rogen si alte nume celebre pe generic, „Horton” (nume prescurtat in mai toate tarile din cauza problemelor de traducere) si-a acoperit bugetul in prima saptamana de la lansare, fiind unul dintre cele mai mari succese ale celor de la Fox Animations („Ice Age”/„Epoca de gheata”) si Blue Sky Studios.

    Ecranizare dupa cartea pentru copii cu acelasi nume a celebrului Dr. Seuss – Theodor Seuss Geisel, autor cu 16 titluri pe lista celor mai vandute carti pentru copii ale tuturor timpurilor -, „Horton Hears a Who” ne poarta in mirifica jungla din Nool, raiul lui Horton (Jim Carrey), un elefant cam visator si pierde-vara, caruia nu-i vine sa-si creada urechilor – imense, falfaitoare, cu utilizari multiple – cand de pe un minuscul fir de praf aude un strigat de ajutor.

    In ciuda vecinilor sai, convinsi ca simpaticul Horton si-a pierdut mintile, si a machiavelicei si despoticei doamne Cangur (Carol Burnett), Horton prinde firul de praf pe o papadie roz si promite sa-l puna la loc sigur. Si bine face, pentru ca pe fir traieste o intreaga natie de fiinte minuscule, locuitori ai orasului Whoville, administrat de amuzantul Primar (Steve Carell).

    Gaguri peste gaguri umplu calatoria eroica a lui Horton intru salvarea micilor sai prieteni, ceea ce transforma filmul celor de la Fox intr-un adevarat festin pentru mici si mari, cu precadere pentru cei mici. Dar si cei mari vor rade cu lacrimi la jocul de-a Dumnezeu al lui Horton si, chiar daca incercarile doamnei Cangur de a-l acuza pe Horton de anarhie nu sunt prea convingatoare, toti spectatorii vor aprecia stratagemele binevoitorului pachiderm si solutiile cel mai adesea nastrusnice in rafuielile cu doamna Cangur, periculosul condor Vlad (Will Arnett) sau „limitatele”, dar nu la capitolul forta si rautate, gorile Wickersham (Dan Fogler).

    Dar atuul cel mai de seama al filmului este fara doar si poate animatia. Daca „Finding Nemo” sau „Cars” faceau un mare pas inainte in lumea animatiei, acest eveniment putea fi corect judecat doar de specialistii din industrie, pentru ca spectatorii obisnuiti nu percepeau reflexiile in capota masinilor, de exemplu, care au dublat timpul de randare a imaginilor din „Cars” sau profunzimile oceanului din „Finding Nemo”. Blue Sky Studios transforma jungla Nool intr-un regat magic, care pulseaza de viata, astfel incat ar trebui sa vedem „Horton” de mai multe ori (si pe un ecran cat mai mare) pentru a-i putea observa toate carligele vizuale.

    Pe langa stilul lor propriu, animatorii folosesc si stilul anime, de exemplu, pentru a ilustra un vis cu ochii deschisi al lui Horton, dar acest lucru nu face decat sa sublinieze complexitatea si frumusetea formelor, a culorilor si a texturilor de care este plina jungla Nool.

    Dr. Seuss, dintre ecranizarile caruia ati mai vazut probabil „How the Grinch Stole the Christmas”/”Cum a furat Grinch Craciunul”, este un campion al „citatelor”, astfel ca la sfarsitul filmului va fi destul de greu sa nu spunem in stanga si-n dreapta vorbele bine aduse din condei de Horton.

    Ca va fi „I meant what I said and I said what I meant: an elephant’s faithful one hundred percent” („Am vrut sa spun ce-am zis si am spus ce-am vrut sa zic: un elefant e credincios 100%”) sau „A person’s a person, no matter how small” („O persoana e o persoana, nu conteaza cat e de mica”) nici nu mai conteaza.

    Ultimul citat, de exemplu, a fost atat de mult interpretat, parodiat si utilizat in cele mai diverse contexte, incat a ajuns, spre supararea mostenitorilor lui Dr. Seuss, sloganul unei campanii impotriva avorturilor.

    Citatul meu favorit din film este altul: ii apartine micutei Katie (care de altfel este foarte tacuta de obicei) si pune in relatie ponei, curcubee si fluturi.

    Daca vreti sa-l cititi inainte de a vedea filmul (va asigur ca n-ati citit de multa vreme traznaie mai mare), faceti ochii mari: In my world everyone is a pony, and they all eat rainbows, and poop butterflies” („In lumea mea toti sunt ponei, toti inghit curcubee si pe partea cealalta le ies fluturi”)

    „HORTON”/”HORTON HEARS”. A WHO R: JIMMY HAYWARD, STEVE MARTINO. CU: JIM CARREY, STEVE CARELL, CAROL BURNETT, WILL ARNETT, SETH ROGEN, DAN FOGLER, ISLA FISHER, JONAH HILL. DIN 4 APRILIE

  • Povestea inventatorilor lui Dorel

    Au cautat “numai respect” – dupa cum suna una dintre reclamele pe care si-au pus semnatura. Asa ca au refuzat sa se afilieze vreunei agentii globale de publicitate si au preferat in schimb sa ramana o agentie locala mica, dar cu ambitii mari. Mai exact, sa fie cea mai creativa din industrie. Aflati de la Olivia Steer, prezentatoarea si realizatoarea emisiunii BUSINESS Magazin de la Pro TV, cum a ajuns agentia CAP Advertising celebra pentru campaniile Zaraza, ING sau Unirea si cum au fost create personaje faimoase in folclorul urban precum Dorel si Gogu. Detasarea de cei care isi iau amante adolescente, au masini scumpe si nu cunosc sensul termenului “fortuit” le-a adus nenumarate premii la cele mai prestigioase concursuri de publicitate si afaceri de 3 milioane de euro.

    90% dintre barbatii care se casatoresc nu mai poarta niciodata costumul folosit la ceremonia de nunta. Dar si ei, la fel ca restul de 10 procente, au pretentii mari de la tinuta din ziua cea mare. Pornind de la aceasta idee, Alexandru Ciucu, juniorul afacerii Tata si Fiul, a croit un business care sa se muleze exact pe cerintele barbatilor, oricat de avangardiste. Cu 100.000 de euro si o afacere care-i poarta numele, Alexandru Ciucu executa costume din cele mai fine materiale si dupa cele mai noi tendinte in design pentru sume care pornesc de la 1.000 de euro.

    Si pentru ca vorbim de lux, trebuie mentionat si faptul ca marochinaria romaneasca a dezvoltat branduri de produse de top. Daca pentru o doamna un accesoriu de lux facut din piele inseamna, poate, o pereche de pantofi din piele de sarpe sau o poseta unicat, pentru domni lucrurile stau putin altfel. Toti cei care tin la aparente si le cunosc bine importanta stiu ca servieta, portofelul sau portcardul sunt accesorii obligatorii. Din pielea cea mai fina si mai rara, cusute manual si prevazute cu incuietori din metale pretioase.

    Aflati duminica, 13 aprilie, la ora 12.15, din emisiunea BUSINESS Magazin de la PRO TV cat de mult investesc oamenii de afaceri in detaliile care conteaza.

  • Contul de profit si pierdere

    “Nevoia de a-mi urmari veniturile si cheltuielile lunare m-a determinat sa lansez acest site”, spune Ciprian Dragoi despre MyCash.ro. “Oricum tineam cat de cat o evidenta pe diferite hartii sau agende, dar nu reuseam niciodata sa-mi dau seama, trimestrial sau semestrial, daca am economisit sau nu.” Sau contabil vorbind, daca are profit ori a incheiat perioada pe pierdere. Asemenea lui Ciprian, foarte multi oameni gasesc util sa-si noteze aceste detalii, pe MyCash.ro fiind deja inscrisi, la aproximativ o luna de la lansare, in jur de 60 de utilizatori care isi inregistreaza zilnic veniturile si cheltuielile.

    MyCash este de fapt o aplicatie online de management al banilor, unde poate fi monitorizat fluxul monetar din fiecare luna. Deocamdata destul de simplu realizat, fiecare cont de utilizator este impartit in doua sectiuni – venituri si cheltuieli, unde se adauga fiecare operatiune, si un calculator care face diferenta dintre cele doua sume si spune cat a economisit sau s-a indatorat utilizatorul intr-o anumita luna. Toate aceste informatii pot fi salvate in format PDF, dar si intr-un document Word sau Excel. “Cat de curand as vrea sa creez si o sectiune de indatorare, unde utilizatorii vor putea nota sumele pe care le imprumuta sau le iau cu imprumut”, declara Ciprian Dragoi. Iar o alta sectiune care va fi adaugata in viitorul apropiat este dedicata cheltuielilor lunare pentru utilitati, servicii de televiziune, internet, telefonie fixa si mobila sau rate bancare, care va dispune si de un fel de alarma pentru data scadenta.

    Inspirat din site-uri care au la baza aceeasi idee, dar sunt mult mai complexe, fiind dedicate exclusiv companiilor, MyCash.ro nu este insa o afacere. “Serviciul este gratuit si asa va ramane”, sustine proprietarul site-ului, mai ales in conditiile in care investitia acestuia a fost mai mica de 50 de euro, cat a costat domeniul. Nici macar programarea si designul site-ului nu au presupus vreo investitie, intrucat de acest aspect s-a ocupat personal, Dragoi fiind programator in cadrul unei companii de web design si realizand anterior site-uri la comanda.

  • Muzee pe internet

    “Mai toate muzeele, dar in special cele de arta, realizeaza ca internetul este o metoda prin care atrag publicul”, spune Ford Bell, directorul executiv al American Association of Museums, care reprezinta peste 6.500 de muzee membre.

    Muzeul de Arta Moderna din San Francisco, spre exemplu, ofera pe site interviuri video si audio cu artisti care vorbesc despre modul cum si-au realizat lucrarile, dar si cu vizitatori care isi exprima parerile referitor la muzeu si la obiectele de arta expuse. Muzeul de Istorie din Chicago ii invita pe cei ce intra pe site-ul sau sa descarce pe computerul propriu trei tururi virtuale din cadrul muzeului, pe care acestia le pot stoca in memoria unui player de melodii digitale si le pot asculta in timpul vizitei la muzeu.

    Unul dintre cele mai complexe site-uri apartine insa Muzeului de Arta din Indianapolis. Lansat in toamna anului trecut, site-ul ofera utilizatorilor acces la aproximativ 65.000 de lucrari din colectia muzeului, dar si continut de pe paginile YouTube, Flickr sau Facebook. “Pana acum ne-am descurcat de minune sa le spunem oamenilor care accesau site-ul unde se afla muzeul si unde isi pot parca masina, dar acum ne concentram pe imbogatirea continutului online”, explica Robert Stein, directorul de tehnologie al muzeului.

    Efectul se dovedeste pana acum remarcabil. Vizitatorii site-urilor de prezentare vin la muzee de 2,6 ori mai des decat cei care nu acceseaza aceste pagini de internet, potrivit unui studiu realizat de Institute of Museum and Library Services (IMLS) din SUA. “Dintre adultii participanti la studiu, 45% au vizitat ambele versiuni ale unui muzeu, online si offline, 5% au accesat doar site-ul, iar restul de 50% au mers la muzeu, fara a vedea insa si pagina online a institutiei”, afirma Mamie Bittner, director in cadrul IMLS.

  • Scaderea bursei este in grafic

    Indicele SIF-urilor a pierdut cel mai mult astazi, marti, insa scaderea de 2,2% nu a anulat in totalitate majorarea de ieri. SIF-urile au testat suportul de la 55.600 de puncte, reusind sa il sparga cu putin, cotatia de inchidere fiind de 55.416 puncte. Daca perioada de revenire va continua in mod normal, in sedinta de maine pragul va fi din nou depasit, cu sanse de crestere semnificativa peste respectiva valoare.

    Valoarea totala de tranzactionare s-a ridicat la 9,1 milioane euro, cu 7,6 milioane euro aferente pietei principale a BVB. Lichiditatea s-a mentinut astfel peste media primului trimestru al anului, insa este inca scazuta fata de media anului trecut.

    Indicele BET a coborat un procent, ajungand pana la 7.273 de puncte, iar BET-C a pierdut 1,3%, pana la 5.125 puncte. Moneda nationala a evoluat pe un sens contrar bursei, reusind sa se aprecieze pana la 3,6725 lei/euro, dupa ce guvernatorul BNR Mugur Isarescu a declarat ca banca centrala a intervenit pe parcursul anului pentru a stopa ascensiunea prea rapida a monedei europene.

  • kika: tintim o cota de piata de minim 10%

    Primul magazin de mobila kika din Romania va fi deschis in Bucuresti pana la finalul acestui an, urmand sa faca parte din parcul de retail West Park. Magazinul kika va avea o suprafata de 27.000 de metri patrati si va comercializa o gama de peste 50.000 articole, de la mobilier la articole de decoratiuni interioare si ustensile pentru bucatarie. Magazinul va fi structura pe trei niveluri, la ultimul urmand sa fie amplasat si un restaurant si un loc de joaca pentru copii.

    "Nu investim intr-un nou magazin daca nu suntem siguri ca vom obtine o cota de piata de 10% – 12%. In plus, consideram ca un oras de marimea Bucurestiului justifica deschiderea a inca unul, doua magazine, dar ramane de vazut", a declarat Paul Koch, managing director al grupului kika/Leiner, grup care detine reteaua de magazine kika.

    Potrivit reprezentantilor companiei, obiectivul pe termen mediu este de opt magazine pe plan local, urmatoarele amplasamente urmand sa fie Oradea, Timisoara si Constanta, unde au fost deja achizitionate terenurile si unde se asteapta obtinerea tuturor aprobarilor. "In alte piete am atins pozitia de lider in doi-trei ani dar probabil va dura mai mult in Romania care este o piata mare cu o competitie dura. Oriunde se duce, IKEA are o cota de zece procente, deci nu va fi usor. In plus, mai sunt si magazinele Mobexpert care nu trebuiesc trecute cu vederea", a mai spus Paul Koch.

    Magazinele kika vor comercializa atat produse "cash and carry" sau "do it yourself", segment care se adreseaza persoanelor cu venituri reduse, cat si produse pentru segmentul mediu si pentru segmentul de pret ridicat.

    Prima unitate pe plan local va fi inaugurata cu intarziere fata de data stabilita initial, Paul Koch mentionand ca spera ca aceasta sa fie gata pana la Sarbatorile de Craciun. "Nu am gasit o companie de constructii care sa ne ridice magazinul, a fost foarte greu. Toate companiile au agenda plina si ne-a fost greu sa gasim un constructor la un tarif normal", a explicat managing directorul kika/Leiner.

    Grupul detine 47 de magazine kika, 33 in Austria, sapte in Ungaria, 4 in Cehia si cate unul in Slovacia, Croatia si Arabia Saudita, alte 17 magazine Leiner fiind detinute in Austria. Cifra de afaceri in anul fiscal 2006 – 2007 a fost de 1,24 miliarde de euro, compania avand aproximaiv 7.800 de angajati.

    Primul magazin local al kika va face parte din parcul de retail West Park care va fi situat la kilometrul 13 al autostrazii Bucuresti. Parcul de retail este dezvoltat de catre compania belgiana Liebrecht&wooD, care va deschide si un outlet, Fashion House, in cadrul West Park. Investitia belgienilor se va ridica la 120 de milioane de euro, parcul de retail urmand sa includa pe langa magazinul kika o unitate a retailerului bulgar IT&C Techomarket si un magazin de tip do-it-yourself al Hornbach.

     

    Citeste si Mobila de la hipermarket

  • Tymbark lanseaza sucurile Tedi Play

    Gama Tedi Play este disponibila in patru sortimente: Morcov-zmeura-lamaie verde-mere, Morcov-capsuni-lamaie verde-mere, Morcov-cirese-lamaie verde-mere si Morcov-portocale rosii-lamaie verde-mere, in ambalaj PET de 400 ml, cu capac tip sport cap.

    Nucleul principal al consumatorilor de produse din aceasta gama este format din copii cu varsta cuprinsa intre 4 si 14 ani si mamele acestora, femei cu educatie medie si peste medie, venit mediu spre ridicat, traind in mediu urban.

    Sucul este ambalat in conditii aseptice, intr-un sistem inchis, din care a fost eliminat oxigenul. La inceput, lichidul este adus la o temperatura inalta pentru cateva secunde, timp suficient pentru a distruge toate bacteriile. In absenta oxigenului, produsul nu mai poate fi expus ulterior contactului cu micro-organisme, si astfel are o durata de valabilitate mai mare fara a fi nevoie sa se adauge conservanti. Produsul este comercializat si pe alte piete unde activeaza grupul Maspex, ca Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Lituania si Bulgaria.

    Tymbark Maspex este prezenta in Romania din anul 1996, atunci fiind cunoscuta sub denumirea de La Festa International, operatiunea de rebranding avand loc in anul 2006. Compania are un numar aproximativ de 600 de angajati si detine o fabrica la Valenii de Munte. In prezent, Tymbark Maspex Romania produce in fabrica sa de la Valenii de Munte toate produsele sub brand-urile: Tymbark, Tedi, Carotella, Ciao si Figo precum si produsele instant din gama La Festa (Cappuccino La Festa, Ciocolata Calda La Festa, La Festa 3in1).

  • RTC intra pe segmentul ansamblurilor rezidentiale

    Investitia in primul ansamblu rezidential dezvoltat de catre grupul RTC se ridica la sapte milioane de euro, acesta urmand sa cuprinda 97 de apartamente de 1, 2 si 3 camere. Construit pe un teren de aproximativ 3.800 de metri patrati, ansamblul rezidential este format din 3 imobile, legate functional la nivelul subsolului si care se inalta pe 6 niveluri (S+P+4+M).

    Suprafata construita desfasurata va fi de 11.300 mp din care apartamentele ocupa 9.330 mp. Suprafata medie pentru apartamentele de 3 camere este de 94 mp, pentru cele de doua camere de 63 mp, iar la garsoniere ajunge la 50 mp.

    “Alegerea Sibiului si a acestei zone pentru primul nostru ansamblu residential a fost determinata de mai multe motive:apropierea grupului RTC de catre aceasta zona, prin business-urile derulate aici, nivelul accelerat de dezvoltare inregistrat in toate domeniile, de Capitala Culturala European de anul trecut si faptul ca in 2010 va fi inaugurata si soseaua de centura, care va prelua traficul celor care tranziteaza orasul Sibiu”, a declarat Mariana Radu, CEO al diviziei Real Estate din cadrul grupului RTC.

    Complexul va pune la dispozitia locatarilor mai mult de 100 de locuri de parcare subterane si supraterane, preturile pentru un apartament finisat la cheie pornind de la 1000 euro/mp. Termenul de finalizare al complexului Theresianum este trimestrul III al anului 2009.

    Rimobi, divizia de real estate din cadrul grupului RTC, reuneste companii cu activitati in domeniul imobiliarelor si constructiilor; serviciile oferite fiind cumpararea si vanzarea de bunuri imobiliare, inchirierea si subinchirierea bunurilor imobiliare proprii sau subinchiriate, servicii de administrare si intretinere a spatiilor de birouri si a celor industriale, confectii metalice si constructii civile si industriale.

    Rimobi administreaza peste 11.000 mp birouri, 45.000 mp spatii de depozitare, 1.500 mp spatii comerciale si 570.000 mp teren. Principalele companii ale diviziei imobiliare si constructii sunt: Euros Trading, Forum Center, Viva Center si MTT Training Services.