Blog

  • Jurnalism de Nobel

    Alaturi de oameni de stat si de cei care lupta pentru drepturile omului, jurnalistii ar putea fi considerati

    eligibili pentru premiul Nobel pentru pace.

     

    Anuntul a facut de saptamana trecuta de un consilier al comitetului Nobel, Geir Lundestad, informeaza mediaguardian.co.uk. „Organizatiile de media ar putea primi Nobelul pentru pace in viitor“, a spus Lundestad. „Stirile bune, in opozitie cu materialele de propaganda sau cu cele inexacte, pot fi esentiale pentru mentinerea pacii“, a indicat el.

    „Astazi exista speculatii constante si exagerari iar acestea alimenteaza conflictele. Daca cineva are stiri exacte, acestea pot adesea reduce conflictele“, a mai spus Lundestad. Printre posibilii candidati, Lundestad a mentionat CNN, The New York Times, Washington Post, Le Monde si El Pais.


    BBC a fost considerat o exceptie notabila: „In urma cu cativa ani, BBC ar fi fost un candidat evident pentru ca era un model international pentru companiile media. Acum acest lucru este discutabil. Toti cunoastem problemele pe care BBC le are de cativa ani“, a spus consilierul, fara a da mai multe detalii. In ceea ce priveste castigatorul de anul acesta, nu se stie daca va fi o premiera pentru companiile de stiri. Pentru premiul cel mai asteptat au fost nominalizate 191 de personalitati si organizatii, fata de 199 in 2005. Martti Ahtisaari, presedintele Finlandei in perioada 1994 – 2000, este considerat favorit in cursa pentru acest premiu. Mediator in cadrul mai multor procese pentru pace, Martti Ahtisaari a prezidat negocierile care au inceput in august 2005 in Indonezia asupra acordurilor de pace intre guvern si rebelii din provincia Aceh.

    Aceste acorduri au pus capat celor 30 de ani de conflicte, in urma carora au murit aproximativ 15.000 de oameni. Presedintele indonezian Susilo Bambang Yudhoyono este si el nominalizat, pentru rolul sau in cadrul acordului de pace cu provincia indoneziana Aceh. In 2005, premiul Nobel pentru pace a fost atribuit Agentiei Internationale de Energie Atomica (AIEA) si sefului acesteia, egipteanul Mohamed ElBaradei, pentru rolul lor impotriva proliferarii armelor nucleare – un subiect de actualitate.

  • IN THE SPOTLIGHT

    Ideea: Alatura-te prietenilor

    Client: Cosmote

    Brand: Cartela Cosmote

    Agentie: Cohn & Jansen

    Canale: TV, radio, print, online, outdoor


    Cosmote continua seria campaniilor promotionale in vederea stimularii vanzarii de prepay. Despre cea mai recenta dintre acestea – care ruleaza timp de o luna (2 oct.- 2 nov.), compania spune ca are ca obiectiv de marketing „crearea comunitatilor de tineri si cresterea awareness-ului despre acest produs in randul grupurilor de tineri, studenti, prieteni“.

     

    „Am observat la publicul tanar ca unul dintre lucrurile importante din viata lor este ce se intampla in grupul de prieteni si tot ce este legat de acesta“, spune Dana Negoescu, marketing communication manager, Cosmote. „Campania a pornit de la insight-ul ca atunci cand esti in grupul de prieteni, vrei sa comunici cat mai mult. Cand esti in grupul de prieteni distractia este mai mare, de aici si executia. Au inceput scolile, stiam ca vor incepe balurile bobocilor, sunt evenimente despre care se discuta printre tineri“, a mai spus ea.

     

    Campania este semnata de agentia Cohn & Jansen si ruleaza pe TV, la radio, in print, online si outdoor.

  • IN THE SPOTLIGHT

    Ideea: Alatura-te prietenilor

    Client: Cosmote

    Brand: Cartela Cosmote

    Agentie: Cohn & Jansen

    Canale: TV, radio, print, online, outdoor


    Cosmote continua seria campaniilor promotionale in vederea stimularii vanzarii de prepay. Despre cea mai recenta dintre acestea – care ruleaza timp de o luna (2 oct.- 2 nov.), compania spune ca are ca obiectiv de marketing „crearea comunitatilor de tineri si cresterea awareness-ului despre acest produs in randul grupurilor de tineri, studenti, prieteni“.

     

    „Am observat la publicul tanar ca unul dintre lucrurile importante din viata lor este ce se intampla in grupul de prieteni si tot ce este legat de acesta“, spune Dana Negoescu, marketing communication manager, Cosmote. „Campania a pornit de la insight-ul ca atunci cand esti in grupul de prieteni, vrei sa comunici cat mai mult. Cand esti in grupul de prieteni distractia este mai mare, de aici si executia. Au inceput scolile, stiam ca vor incepe balurile bobocilor, sunt evenimente despre care se discuta printre tineri“, a mai spus ea.

     

    Campania este semnata de agentia Cohn & Jansen si ruleaza pe TV, la radio, in print, online si outdoor.

  • Mana moarta

    Congresul american a votat: site-urile de pariuri si jocuri de noroc online nu mai au ce cauta in Statele Unite. Aflate inca in criza, companiile din industrie au anuntat ca se vor orienta spre alte piete, dupa ce le-au aratat investitorilor ca America e o mana pierzatoare. Care nu i-a tratat cu manusi.

     

    Unii dintre cei care tranzactioneaza actiuni la burse spun ca un ochi vigilent pe cifre si pe evolutia pietelor te poate feri de surprize, altii ca este mai degraba un joc de noroc in care trebuie sa anticipezi cum vor reactiona ceilalti investitori. Riscul e cu atat mai mare cu cat titlurile din portofoliu sunt emise de companii din industria de 12 mld. de dolari la nivel mondial a jocurilor de noroc pe Internet. Dar semnele ca ar putea urma un soc la London Stock Exchange, principala bursa pe care sunt tranzactionate astfel de titluri, nu au lipsit.

     

    Republicanii americani au inaintat Congresului, in aprilie anul acesta, un plan de proiect al unei legi care sa interzica jocurile de noroc online pentru pariorii din Statele Unite, tara care reprezinta principala sursa de venit pentru aceste dotcomuri – cu sase miliarde de dolari anual. Ulterior, presedintele George Bush a mentionat intr-un discurs oficial ca jocurile de noroc pe Internet sunt considerate ilegale pe teritoriul american, afirmatie trecuta prea usor la capitolul gafe prezidentiale, pentru ca la vremea aceea ii lipsea argumentul juridic.

     

    Cel mai recent semnal de alarma pentru investitorii la bursa ar fi putut fi reprezentat de arestarea pe 6 septembrie pe aeroportul Kennedy a lui Peter Dicks, fost CEO al companiei britanice Sportingbet Plc. Ofiterii vamali l-au retinut dupa ce au descoperit ca este cautat de politia din statul Louisiana pentru „online gambling“, activitate declarata ilegala in opt dintre statele americane la acea data. Dicks a fost eliberat la scurt timp dupa arestare, dupa ce judecatorul din New York, stat in care aceste activitati nu erau interzise, a refuzat sa-l extradeze politiei statale din Louisiana. Cu toate acestea, investitorii in actiuni „fierbinti“ au determinat doar corectii minore ale preturilor de tranzactionare. Si-au pastrat sangele rece, au preferat sa riste in continuare si sa joace pana la ultima mana. Si au pierdut aproape tot.

     

    Dupa ce, sambata, 30 septembrie, o lege care interzice jocurile de noroc pe Internet a intrunit majoritatea ceruta in Congresul american, luni, 2 octombrie, actiunile celor mai mari companii din industrie au plonjat la bursa din Londra.

     

    Actiunile PartyGaming, unul dintre cele mai mari site-uri de gambling online, s-au devalorizat cu 57% in dimineata fatidica de luni, iar cele ale companiei concurente 888 Holdings au scazut cu 33%. Pentru PartyGaming, cea mai mare companie de acest tip, scaderea actiunilor a sters 2 miliarde de lire sterline (3,8 mld dolari) de capitalizare bursiera. Ambele companii au declarat public ca se vor retrage complet de pe piata americana imediat ce presedintele George W. Bush isi va pune semnatura pe legea adoptata de Congres, ultima etapa procedurala inainte de intrarea sa in vigoare.

     

    „O atare aplicare a legii va trage inapoi compania noastra, actionarii ei, jucatorii nostri si industria intreaga. In vreme ce pariurile la cursele de cai, loteriile de stat si anumite jocuri online sunt protejate de aceasta lege, suntem dezamagiti ca popularitatea jocurilor de poker in special nu a fost protejata“, declara Mitchell Garber, CEO-ul PartyGaming pe site-ul companiei. El mai reprosa tratamentul preferential de care beneficiaza in continuare cazinourile obisnuite, neafectate de aceasta lege. Argumentele republicanilor care au initiat procedura de scoatere in afara legii a jocurilor de noroc online se invart in jurul mai multor teme. In primul rand, sunt binecunoscute temerile americanilor, in general, in privinta accesului minorilor la servicii, produse sau informatii nepotrivite varstei. Intr-un cazinou obisnuit, accesul unei persoane sub 21 de ani poate fi controlat, fiind strict interzis. Acelasi lucru nu este valabil insa si pentru un cazinou virtual, unde singurul paznic poate fi reprezentat de software-ul de control parental. Anumite programe, de regula incluse in produsele de securitate informatica, le permit parintilor sa treaca pe o „lista neagra“ site-urile care nu pot fi vizitate decat dupa introducerea unei parole.

     

    Dar un control strict ramane dificil de realizat, in primul rand pentru ca un jucator minor de poker online sau de pariuri poate oricand sa isi aleaga o alta destinatie din multitudinea de site-uri de acest fel, intens promovate prin mesaje SPAM. Iar accesul la Internet nu este tributar pentru un minor unui singur calculator. Pe de alta parte, nici proprietarii site-urilor nu au la dispozitie mijloace prin care sa delimiteze publicul sub varsta legala de jucatorii agreati.

     

    Iar o alta problema vine si din directia acestora din urma. Mai multi membri ai Congresului au cazut de acord ca sunt expusi unui risc mai mare pe Internet de a pierde mai multi bani, mai repede. Ei spun ca un jucator intr-un cazinou are o reprezentare mai buna asupra valorii riscate cand are in fata banii sau jetoanele. Pe Internet se joaca introducand datele cardului bancar si singura reprezentare sunt cifre afisate pe monitorul calculatorului. Mai mult, in Statele Unite exista persoane carora le este interzis sa joace – vezi cazul jucatorilor dependenti, care simt o nevoie incontrolabila de a fi la masa de joc si al caror scop nu mai este castigul financiar, ci jocul in sine. Nu intamplator, psihiatrii compara dependenta de jocurile din cazinouri cu cea data de droguri.

     

    Revenind la noua lege, analistii considera ca aceasta va primi fara nici un fel de probleme girul presedintelui, cu atat mai mult cu cat vizeaza intr-o mai mare masura proprietarii cazinourilor virtuale si bancile decat jucatorii in sine. Tinand cont de caracterul specific al Internetului, in care accesul publicului poate fi cu greu ingradit, legea pune in ilegalitate serverele care gazduiesc aceste site-uri pe teritoriul SUA, in vreme ce bancile nu mai au permisiunea de a asigura transferul banilor din conturile cetatenilor americani in cele ale companiilor de jocuri online.

     

    De fapt, aceste conturi sunt un alt motiv care i-a facut pe americani sa adopte legea. Desi jumatate din piata mondiala de jocuri de noroc online e reprezentata de pariorii americani, industria este operata aproape complet de companii din afara SUA, in principal de cele cu sediul in paradisuri fiscale (ex: PartyGaming se supune regimului fiscal din Gibraltar). O ramura a industriei care produce 6 miliarde de dolari anual si plateste taxele aferente catre trezoreria americana ar fi fost poate mai putin vulnerabila la votul hotarat al Congresului. Republicanul Jim Leach, membru in Congres si sustinator al acestei legi, a declarat pentru Herald Tribune ca „nu exista nimic in jocurile de noroc online care sa creasca produsul intern brut sau sa faca America mai competitiva in lume“. Tot el a adaugat ulterior ca „toata lumea pierde daca aceasta industrie isi continua tendinta remarcabila de crestere“.

     

    Si chiar daca serverele site-urilor nu erau oricum in SUA, interdictia pusa institutiilor financiare ridica probleme si costuri suplimentare. Companii care ofera servicii financiare si Camera de Comert americana si-au aratat imediat ingrijorarea fata de procedurile pe care va trebui sa le foloseasca pentru a detecta si bloca potentiale transferuri de bani ilegale. „Daca-si vor da seama ca bancilor pur si simplu le lipseste tehnologia pentru a lua aceasta atitudine, atunci nu va trebui sa fim atat de atenti la transferuri“, spune Steve Verdier, director ICBA, asociatie care cuprinde 5.000 de institutii financiare din SUA. „Trezoreria nu are cum sa ne ceara ceva ce nu putem realiza.“ Reactia companiilor afectate, incercand sa tempereze tranzactiile prin care majoritatea investitorilor incearca sa scape de actiunile care le-au adus pierderi a fost sa declare ca isi vor orienta atentia spre alte piete, in principal Asia si Europa. Dar jucatorii asiatici sau europeni sunt mult mai rari. La o valoare a pietei de 2,1 mld. $ anul trecut, Asia reprezinta doar o treime din cat este acum piata americana.

     

    Chiar daca se tripleaza, asa cum se asteapta analistii, va ajunge la nivelul de azi al celei din SUA abia in 2010. Si ca si cum lucrurile nu ar fi devenit brusc suficient de complicate pentru cei din industrie, in Asia metodele de plata electronice sau prin carduri bancare nu sunt nici pe departe atat de raspandite ca si in SUA sau tarile UE.

     

    Sperantele in Asia sunt legate de Japonia si China, prima datorita dezvoltatei infrastructuri bancare si a utilizarii intensive a platilor electronice si cea de a doua datorita dimensiunilor. Dar nu inseamna ca, odata eliminate de Statele Unite, alte tari privesc cu entuziasm neconditionat acest business. In China, de exemplu, guvernul a fortat companiile care ofera acces la Internet sa blocheze site-urile companiei 888 Holdings in aproape toate teritoriile chineze. In viitorul apropiat, de Europa se leaga cele mai mari sperante ca va umple o parte din golul in buget creat de Congres. Toti marii „jucatori“ din piata jocurilor de noroc pe Internet si-au manifestat imediat interesul pentru aceasta piata. Fie acum, fie prin achizitii recente ale unor companii locale pentru a-si consolida pozitia. Compania austriaca Bwin Interactive Entertainment, de exemplu, a cumparat in decembrie 2005 site-ul suedez Ongame pentru 643 mil. $. Analistii se asteapta ca anunturile de achizitii in Europa facute de companiile izgonite din SUA sa abunde in viitor.

     

    Chiar si acum, se pot vedea companii pentru care aceasta lege va avea un impact benefic asupra afacerilor. De exemplu, institutiile financiare din afara SUA care vor colecta probabil o parte din conturile aflate acum la banci americane. Un american care isi deschide un cont la o banca elvetiana va putea pana la urma paria sau juca poker pe site-uri din Gibraltar, de exemplu. Cei care nu vor face acest efort, dar sunt jucatori impatimiti, vor redescoperi poate cazinourile clasice. In seara in care legea a fost adoptata de Congres, asa-numitii „bookies“, cei care intermediaza pariuri pentru jocuri sportive au fost vazuti petrecand pana dimineata in Central Park din New York. Kenneth Wietzner, expert in pariurile pe Internet care i-a remarcat, spune, citat de Forbes, ca „afacerile lor probabil vor creste de patru ori“. Poate si o parte din investitorii ruinati de bursa din Londra, cu doveditul apetit pentru risc, vor deveni acum clientii lor.

  • Mana moarta

    Congresul american a votat: site-urile de pariuri si jocuri de noroc online nu mai au ce cauta in Statele Unite. Aflate inca in criza, companiile din industrie au anuntat ca se vor orienta spre alte piete, dupa ce le-au aratat investitorilor ca America e o mana pierzatoare. Care nu i-a tratat cu manusi.

     

    Unii dintre cei care tranzactioneaza actiuni la burse spun ca un ochi vigilent pe cifre si pe evolutia pietelor te poate feri de surprize, altii ca este mai degraba un joc de noroc in care trebuie sa anticipezi cum vor reactiona ceilalti investitori. Riscul e cu atat mai mare cu cat titlurile din portofoliu sunt emise de companii din industria de 12 mld. de dolari la nivel mondial a jocurilor de noroc pe Internet. Dar semnele ca ar putea urma un soc la London Stock Exchange, principala bursa pe care sunt tranzactionate astfel de titluri, nu au lipsit.

     

    Republicanii americani au inaintat Congresului, in aprilie anul acesta, un plan de proiect al unei legi care sa interzica jocurile de noroc online pentru pariorii din Statele Unite, tara care reprezinta principala sursa de venit pentru aceste dotcomuri – cu sase miliarde de dolari anual. Ulterior, presedintele George Bush a mentionat intr-un discurs oficial ca jocurile de noroc pe Internet sunt considerate ilegale pe teritoriul american, afirmatie trecuta prea usor la capitolul gafe prezidentiale, pentru ca la vremea aceea ii lipsea argumentul juridic.

     

    Cel mai recent semnal de alarma pentru investitorii la bursa ar fi putut fi reprezentat de arestarea pe 6 septembrie pe aeroportul Kennedy a lui Peter Dicks, fost CEO al companiei britanice Sportingbet Plc. Ofiterii vamali l-au retinut dupa ce au descoperit ca este cautat de politia din statul Louisiana pentru „online gambling“, activitate declarata ilegala in opt dintre statele americane la acea data. Dicks a fost eliberat la scurt timp dupa arestare, dupa ce judecatorul din New York, stat in care aceste activitati nu erau interzise, a refuzat sa-l extradeze politiei statale din Louisiana. Cu toate acestea, investitorii in actiuni „fierbinti“ au determinat doar corectii minore ale preturilor de tranzactionare. Si-au pastrat sangele rece, au preferat sa riste in continuare si sa joace pana la ultima mana. Si au pierdut aproape tot.

     

    Dupa ce, sambata, 30 septembrie, o lege care interzice jocurile de noroc pe Internet a intrunit majoritatea ceruta in Congresul american, luni, 2 octombrie, actiunile celor mai mari companii din industrie au plonjat la bursa din Londra.

     

    Actiunile PartyGaming, unul dintre cele mai mari site-uri de gambling online, s-au devalorizat cu 57% in dimineata fatidica de luni, iar cele ale companiei concurente 888 Holdings au scazut cu 33%. Pentru PartyGaming, cea mai mare companie de acest tip, scaderea actiunilor a sters 2 miliarde de lire sterline (3,8 mld dolari) de capitalizare bursiera. Ambele companii au declarat public ca se vor retrage complet de pe piata americana imediat ce presedintele George W. Bush isi va pune semnatura pe legea adoptata de Congres, ultima etapa procedurala inainte de intrarea sa in vigoare.

     

    „O atare aplicare a legii va trage inapoi compania noastra, actionarii ei, jucatorii nostri si industria intreaga. In vreme ce pariurile la cursele de cai, loteriile de stat si anumite jocuri online sunt protejate de aceasta lege, suntem dezamagiti ca popularitatea jocurilor de poker in special nu a fost protejata“, declara Mitchell Garber, CEO-ul PartyGaming pe site-ul companiei. El mai reprosa tratamentul preferential de care beneficiaza in continuare cazinourile obisnuite, neafectate de aceasta lege. Argumentele republicanilor care au initiat procedura de scoatere in afara legii a jocurilor de noroc online se invart in jurul mai multor teme. In primul rand, sunt binecunoscute temerile americanilor, in general, in privinta accesului minorilor la servicii, produse sau informatii nepotrivite varstei. Intr-un cazinou obisnuit, accesul unei persoane sub 21 de ani poate fi controlat, fiind strict interzis. Acelasi lucru nu este valabil insa si pentru un cazinou virtual, unde singurul paznic poate fi reprezentat de software-ul de control parental. Anumite programe, de regula incluse in produsele de securitate informatica, le permit parintilor sa treaca pe o „lista neagra“ site-urile care nu pot fi vizitate decat dupa introducerea unei parole.

     

    Dar un control strict ramane dificil de realizat, in primul rand pentru ca un jucator minor de poker online sau de pariuri poate oricand sa isi aleaga o alta destinatie din multitudinea de site-uri de acest fel, intens promovate prin mesaje SPAM. Iar accesul la Internet nu este tributar pentru un minor unui singur calculator. Pe de alta parte, nici proprietarii site-urilor nu au la dispozitie mijloace prin care sa delimiteze publicul sub varsta legala de jucatorii agreati.

     

    Iar o alta problema vine si din directia acestora din urma. Mai multi membri ai Congresului au cazut de acord ca sunt expusi unui risc mai mare pe Internet de a pierde mai multi bani, mai repede. Ei spun ca un jucator intr-un cazinou are o reprezentare mai buna asupra valorii riscate cand are in fata banii sau jetoanele. Pe Internet se joaca introducand datele cardului bancar si singura reprezentare sunt cifre afisate pe monitorul calculatorului. Mai mult, in Statele Unite exista persoane carora le este interzis sa joace – vezi cazul jucatorilor dependenti, care simt o nevoie incontrolabila de a fi la masa de joc si al caror scop nu mai este castigul financiar, ci jocul in sine. Nu intamplator, psihiatrii compara dependenta de jocurile din cazinouri cu cea data de droguri.

     

    Revenind la noua lege, analistii considera ca aceasta va primi fara nici un fel de probleme girul presedintelui, cu atat mai mult cu cat vizeaza intr-o mai mare masura proprietarii cazinourilor virtuale si bancile decat jucatorii in sine. Tinand cont de caracterul specific al Internetului, in care accesul publicului poate fi cu greu ingradit, legea pune in ilegalitate serverele care gazduiesc aceste site-uri pe teritoriul SUA, in vreme ce bancile nu mai au permisiunea de a asigura transferul banilor din conturile cetatenilor americani in cele ale companiilor de jocuri online.

     

    De fapt, aceste conturi sunt un alt motiv care i-a facut pe americani sa adopte legea. Desi jumatate din piata mondiala de jocuri de noroc online e reprezentata de pariorii americani, industria este operata aproape complet de companii din afara SUA, in principal de cele cu sediul in paradisuri fiscale (ex: PartyGaming se supune regimului fiscal din Gibraltar). O ramura a industriei care produce 6 miliarde de dolari anual si plateste taxele aferente catre trezoreria americana ar fi fost poate mai putin vulnerabila la votul hotarat al Congresului. Republicanul Jim Leach, membru in Congres si sustinator al acestei legi, a declarat pentru Herald Tribune ca „nu exista nimic in jocurile de noroc online care sa creasca produsul intern brut sau sa faca America mai competitiva in lume“. Tot el a adaugat ulterior ca „toata lumea pierde daca aceasta industrie isi continua tendinta remarcabila de crestere“.

     

    Si chiar daca serverele site-urilor nu erau oricum in SUA, interdictia pusa institutiilor financiare ridica probleme si costuri suplimentare. Companii care ofera servicii financiare si Camera de Comert americana si-au aratat imediat ingrijorarea fata de procedurile pe care va trebui sa le foloseasca pentru a detecta si bloca potentiale transferuri de bani ilegale. „Daca-si vor da seama ca bancilor pur si simplu le lipseste tehnologia pentru a lua aceasta atitudine, atunci nu va trebui sa fim atat de atenti la transferuri“, spune Steve Verdier, director ICBA, asociatie care cuprinde 5.000 de institutii financiare din SUA. „Trezoreria nu are cum sa ne ceara ceva ce nu putem realiza.“ Reactia companiilor afectate, incercand sa tempereze tranzactiile prin care majoritatea investitorilor incearca sa scape de actiunile care le-au adus pierderi a fost sa declare ca isi vor orienta atentia spre alte piete, in principal Asia si Europa. Dar jucatorii asiatici sau europeni sunt mult mai rari. La o valoare a pietei de 2,1 mld. $ anul trecut, Asia reprezinta doar o treime din cat este acum piata americana.

     

    Chiar daca se tripleaza, asa cum se asteapta analistii, va ajunge la nivelul de azi al celei din SUA abia in 2010. Si ca si cum lucrurile nu ar fi devenit brusc suficient de complicate pentru cei din industrie, in Asia metodele de plata electronice sau prin carduri bancare nu sunt nici pe departe atat de raspandite ca si in SUA sau tarile UE.

     

    Sperantele in Asia sunt legate de Japonia si China, prima datorita dezvoltatei infrastructuri bancare si a utilizarii intensive a platilor electronice si cea de a doua datorita dimensiunilor. Dar nu inseamna ca, odata eliminate de Statele Unite, alte tari privesc cu entuziasm neconditionat acest business. In China, de exemplu, guvernul a fortat companiile care ofera acces la Internet sa blocheze site-urile companiei 888 Holdings in aproape toate teritoriile chineze. In viitorul apropiat, de Europa se leaga cele mai mari sperante ca va umple o parte din golul in buget creat de Congres. Toti marii „jucatori“ din piata jocurilor de noroc pe Internet si-au manifestat imediat interesul pentru aceasta piata. Fie acum, fie prin achizitii recente ale unor companii locale pentru a-si consolida pozitia. Compania austriaca Bwin Interactive Entertainment, de exemplu, a cumparat in decembrie 2005 site-ul suedez Ongame pentru 643 mil. $. Analistii se asteapta ca anunturile de achizitii in Europa facute de companiile izgonite din SUA sa abunde in viitor.

     

    Chiar si acum, se pot vedea companii pentru care aceasta lege va avea un impact benefic asupra afacerilor. De exemplu, institutiile financiare din afara SUA care vor colecta probabil o parte din conturile aflate acum la banci americane. Un american care isi deschide un cont la o banca elvetiana va putea pana la urma paria sau juca poker pe site-uri din Gibraltar, de exemplu. Cei care nu vor face acest efort, dar sunt jucatori impatimiti, vor redescoperi poate cazinourile clasice. In seara in care legea a fost adoptata de Congres, asa-numitii „bookies“, cei care intermediaza pariuri pentru jocuri sportive au fost vazuti petrecand pana dimineata in Central Park din New York. Kenneth Wietzner, expert in pariurile pe Internet care i-a remarcat, spune, citat de Forbes, ca „afacerile lor probabil vor creste de patru ori“. Poate si o parte din investitorii ruinati de bursa din Londra, cu doveditul apetit pentru risc, vor deveni acum clientii lor.

  • crah.dotcom.2

    Dupa scaderile in linie de la inceputul anilor 2000 ale companiilor din Internet listate la burse, legea care interzice jocurile de noroc online in SUA a avut un efect comparabil.

    Din cele circa 2.000 de companii, mai ales cele din paradisuri fiscale, 23 sunt listate la Londra. In ziua de 2 octombrie, supranumita deja „lunea neagra“, pretul titlurilor a scazut in medie la jumatate. Afectate au fost si actiunile firmelor care produc software pentru site-urile de jocuri de noroc sau cele de servicii financiare.

  • crah.dotcom.2

    Dupa scaderile in linie de la inceputul anilor 2000 ale companiilor din Internet listate la burse, legea care interzice jocurile de noroc online in SUA a avut un efect comparabil.

    Din cele circa 2.000 de companii, mai ales cele din paradisuri fiscale, 23 sunt listate la Londra. In ziua de 2 octombrie, supranumita deja „lunea neagra“, pretul titlurilor a scazut in medie la jumatate. Afectate au fost si actiunile firmelor care produc software pentru site-urile de jocuri de noroc sau cele de servicii financiare.

  • Garaje legendare

    Saptamana trecuta Google a cumparat casa in care se afla garajul pe care fondatorii companiei l-au inchiriat in 1998 pentru a lucra la dezvoltarea celebrului motor de cautare. E doar nostalgie sau e si un mesaj?

     

    In septembrie 1939, doi absolventi ai Universitatii Stanford pe nume William Hewlett si David Packard au inceput sa asambleze instrumente electrice intr-un garaj din oraselul californian Palo Alto. Unul dintre fostii lor profesori isi aminteste ca, daca vedea ca masina lui David era in garaj, putea fi sigur ca cei doi tineri intreprinzatori nu aveau comenzi. Primul produs „adevarat“ realizat de Hewlett si Packard a fost un oscilator audio, pe care un inginer de sunet de la Disney l-a remarcat si apoi a lansat primele comenzi. Curand, firma care purta numele celor doi fondatori a fost nevoita sa-si gaseasca un spatiu mai adecvat, insa acel garaj de la numarul 367 de pe Addison Avenue a intrat in legenda ca fiind locul de nastere a ceea ce mai tarziu avea sa devina Silicon Valley. Astazi este o veritabila atractie turistica.

     

    In 1976, alti doi tineri – Steve Wozniak si Steve Jobs – s-au apucat sa asambleze computere in garajul casei parintilor lui Jobs din Los Alamos, nu departe de Palo Alto. Atat Jobs cat si Wozniak lucrasera pentru HP si au incercat sa-i convinga sa produca computerul pe care l-au conceput, insa au fost refuzati. Apple a devenit o alta poveste de succes, iar garajul din Los Alamos a intrat si el in legenda. Lista garajelor celebre avea sa-l includa apoi si pe cel din Seattle, unde in 1995 Jeff Bezos a instalat trei statii Sun si a lansat afacerea Amazon.com. Ultimul, dar nu cel din urma, este garajul din Menlo Park (California) pe care Larry Page si Sergey Brin l-au inchiriat in 1998 pentru a lucra la un motor de cautare care avea sa dea nastere unui alt colos al Internetului: Google.

     

    Nu doar firme high-tech si-au inceput drumul intr-un garaj, iar Walt Disney poate fi un bun exemplu. Pe de alta parte, nu doar garajul a fost locul inceputurilor modeste. Michael Dell a inceput sa vanda computere prin posta din camera sa de camin studentesc, iar Lillian Vernon a pornit din bucatarie. De altfel, chiar si Jobs si Wozniak au inceput in dormitorul casei si abia apoi s-au mutat in garaj. Este insa cert ca garajul este cel care a devenit un adevarat simbol care vine sa reprezinte spiritul antreprenorial, independent si curajos, specific american. Guy Kawasaki – unul dintre primii „evanghelisti“ ai Mac-ului – a fondat chiar o companie care se numeste „Garage Technology Ventures“ si ii explica numele prin faptul ca „garajul este o stare de spirit“. Kawasaki a dezvoltat ideea intr-o carte de succes numita „The Art of the Start“, in care furnizeaza noilor intreprinzatori o serie de strategii si tactici pentru lansarea unei afaceri pornind de la resurse modeste.

     

    Este greu de stabilit cat adevar exista in credinta populara ca o idee buna si un garaj reprezinta o reteta antreprenoriala de succes. Intr-un studiu academic publicat in 2005, Pino Audia si Christopher Rider de la Universitatea Berkeley trag concluzia ca „garajul“ este mai degraba o legenda urbana si ca, de fapt, antreprenorul de succes este un „produs organizational“.

     

    Altfel spus, de obicei antreprenorii castiga prin munca in cadrul unor organizatii formale informatiile, stiinta afacerilor, increderea si conexiunile sociale necesare pentru a porni o afacere, iar succesul pornind din garaj este mai degraba exceptia. Mai mult chiar, supralicitarea ideii „o idee si-un garaj“ este contraproductiva, pentru ca subestimeaza aspectele sociale ale procesului antreprenorial. Pe de alta parte, legenda „garajului primordial“ este valoroasa pentru mentalitatea americana, care pretuieste idealul sansei egale de care se bucura fiecare, a oportunitatii valorificate prompt si a ascensiunii sociale in baza muncii si a spiritului intreprinzator.

     

    Poate ca studii de acest gen nu s-ar fi facut daca in 2004 nu ar fi facut valuri vestea ca firma HP a cumparat celebrul garaj din Addison Avenue. Nu stiu care e soarta garajului din care a pornit Apple, insa stirea ca Google a cumparat casa in care se afla garajul inceputurilor a figurat saptamana trecuta in toate fluxurile de stiri si a fost consemnata in toate marile publicatii. Din nou detaliile financiare nu s-au furnizat presei, dar s-a aflat ca proprietara casei este aceeasi, cu diferenta ca azi este printre vicepresedintii companiei.

     

    O fi doar nostalgia sau semnificatia achizitiei este mai adanca? Poate ca Google vrea sa ne sugereze ca, prin serviciile pe care ni le ofera, nu vom mai avea nevoie de un garaj pentru a porni o afacere de succes. Doar de o conexiune la internet.

  • Garaje legendare

    Saptamana trecuta Google a cumparat casa in care se afla garajul pe care fondatorii companiei l-au inchiriat in 1998 pentru a lucra la dezvoltarea celebrului motor de cautare. E doar nostalgie sau e si un mesaj?

     

    In septembrie 1939, doi absolventi ai Universitatii Stanford pe nume William Hewlett si David Packard au inceput sa asambleze instrumente electrice intr-un garaj din oraselul californian Palo Alto. Unul dintre fostii lor profesori isi aminteste ca, daca vedea ca masina lui David era in garaj, putea fi sigur ca cei doi tineri intreprinzatori nu aveau comenzi. Primul produs „adevarat“ realizat de Hewlett si Packard a fost un oscilator audio, pe care un inginer de sunet de la Disney l-a remarcat si apoi a lansat primele comenzi. Curand, firma care purta numele celor doi fondatori a fost nevoita sa-si gaseasca un spatiu mai adecvat, insa acel garaj de la numarul 367 de pe Addison Avenue a intrat in legenda ca fiind locul de nastere a ceea ce mai tarziu avea sa devina Silicon Valley. Astazi este o veritabila atractie turistica.

     

    In 1976, alti doi tineri – Steve Wozniak si Steve Jobs – s-au apucat sa asambleze computere in garajul casei parintilor lui Jobs din Los Alamos, nu departe de Palo Alto. Atat Jobs cat si Wozniak lucrasera pentru HP si au incercat sa-i convinga sa produca computerul pe care l-au conceput, insa au fost refuzati. Apple a devenit o alta poveste de succes, iar garajul din Los Alamos a intrat si el in legenda. Lista garajelor celebre avea sa-l includa apoi si pe cel din Seattle, unde in 1995 Jeff Bezos a instalat trei statii Sun si a lansat afacerea Amazon.com. Ultimul, dar nu cel din urma, este garajul din Menlo Park (California) pe care Larry Page si Sergey Brin l-au inchiriat in 1998 pentru a lucra la un motor de cautare care avea sa dea nastere unui alt colos al Internetului: Google.

     

    Nu doar firme high-tech si-au inceput drumul intr-un garaj, iar Walt Disney poate fi un bun exemplu. Pe de alta parte, nu doar garajul a fost locul inceputurilor modeste. Michael Dell a inceput sa vanda computere prin posta din camera sa de camin studentesc, iar Lillian Vernon a pornit din bucatarie. De altfel, chiar si Jobs si Wozniak au inceput in dormitorul casei si abia apoi s-au mutat in garaj. Este insa cert ca garajul este cel care a devenit un adevarat simbol care vine sa reprezinte spiritul antreprenorial, independent si curajos, specific american. Guy Kawasaki – unul dintre primii „evanghelisti“ ai Mac-ului – a fondat chiar o companie care se numeste „Garage Technology Ventures“ si ii explica numele prin faptul ca „garajul este o stare de spirit“. Kawasaki a dezvoltat ideea intr-o carte de succes numita „The Art of the Start“, in care furnizeaza noilor intreprinzatori o serie de strategii si tactici pentru lansarea unei afaceri pornind de la resurse modeste.

     

    Este greu de stabilit cat adevar exista in credinta populara ca o idee buna si un garaj reprezinta o reteta antreprenoriala de succes. Intr-un studiu academic publicat in 2005, Pino Audia si Christopher Rider de la Universitatea Berkeley trag concluzia ca „garajul“ este mai degraba o legenda urbana si ca, de fapt, antreprenorul de succes este un „produs organizational“.

     

    Altfel spus, de obicei antreprenorii castiga prin munca in cadrul unor organizatii formale informatiile, stiinta afacerilor, increderea si conexiunile sociale necesare pentru a porni o afacere, iar succesul pornind din garaj este mai degraba exceptia. Mai mult chiar, supralicitarea ideii „o idee si-un garaj“ este contraproductiva, pentru ca subestimeaza aspectele sociale ale procesului antreprenorial. Pe de alta parte, legenda „garajului primordial“ este valoroasa pentru mentalitatea americana, care pretuieste idealul sansei egale de care se bucura fiecare, a oportunitatii valorificate prompt si a ascensiunii sociale in baza muncii si a spiritului intreprinzator.

     

    Poate ca studii de acest gen nu s-ar fi facut daca in 2004 nu ar fi facut valuri vestea ca firma HP a cumparat celebrul garaj din Addison Avenue. Nu stiu care e soarta garajului din care a pornit Apple, insa stirea ca Google a cumparat casa in care se afla garajul inceputurilor a figurat saptamana trecuta in toate fluxurile de stiri si a fost consemnata in toate marile publicatii. Din nou detaliile financiare nu s-au furnizat presei, dar s-a aflat ca proprietara casei este aceeasi, cu diferenta ca azi este printre vicepresedintii companiei.

     

    O fi doar nostalgia sau semnificatia achizitiei este mai adanca? Poate ca Google vrea sa ne sugereze ca, prin serviciile pe care ni le ofera, nu vom mai avea nevoie de un garaj pentru a porni o afacere de succes. Doar de o conexiune la internet.

  • Serviciul unik portocaliu

    Orange testeaza un nou model de conectare – o combinatie intre telefonia mobila clasica si costurile scazute ale transmisiei de voce prin Internet.

     

    Clientii operatorului din trei state europene vor putea testa de la inceputul lunii octombrie un serviciu aditional care determina telefonul mobil sa utilizeze accesul prin Internet wireless atunci cand se afla la mai putin de 100 de metri de hotspot-ul de acasa. Partea interesanta pentru abonati este ca in acelasi timp are loc automat si o schimbare a tarifelor. Atunci cand telefonul este folosit in raza de actiune a propriei retele WiFi, planul tarifar se schimba, mergand chiar catre apeluri gratuite. Serviciul se va numi Unik in Franta, unde este disponibil incepand cu 5 octombrie, si Unique in Olanda si Marea Britanie, unde va fi lansat dupa mijlocul acestei luni. Si alti operatori au abordat tehnologii care asigura convergenta intre telefonia fixa si cea mobila si respectiv tarifarea distincta, in frunte cu englezii de la British Telecom, al caror serviciu poarta denumirea BT Fusion.

     

    Cu Unik, apelurile care sunt incepute acasa folosesc transmisia prin Internet WiFi, iar cand abonatul depaseste cei 100 de metri, reteaua GSM preia sarcina, fara ca apelul sa fie intrerupt. Analistii din industria telecomunicatiilor se arata totusi rezervati fata de succesul viitor al acestor servicii. IDC preconizeaza ca, pana in 2010, doar 10% din abonatii retelelor de telefonie mobila obisnuite se vor folosi de convergenta fix-mobil.

     

    Unul dintre motive este faptul ca sunt necesare telefoane mobile speciale, mai scumpe, care sa se poata conecta la reteaua de Internet mobil prin WiFi. Orange va avea pentru inceput in oferta doar trei terminale, cate unul de la producatorii Nokia, Samsung si Motorola.

     

    Cel mai ieftin dintre ele va putea fi cumparat cu 99 de euro de catre cei care se vor abona la serviciu. Pretul abonamentelor va fi de 10 sau 22 de euro lunar, varianta mai scumpa incluzand mai multe minute gratuite catre alti abonati Orange. Ambele optiuni cer si un abonament la serviciul Orange de Internet mobil care costa aproximativ 30 de euro. Tinand seama de tarife, abonamentele sunt potrivite celor care deja folosesc intensiv telefonul si Internetul mobil.

     

    Pentru operatorii GSM aceste noi tehnologii  reprezinta interes pentru ca le permit sa inlocuiasca serviciile de telefonie fixa, care ii concureaza prin preturi reduse. Daca un abonat renunta la serviciile de telefonie fixa in favoarea celor de tipul Unik, reteaua la care e abonat apelantul va trebui sa plateasca Orange tariful de interconectare. In cazul unui apel intre doua retele diferite, pretul pe care il plateste initiatorul apelului ajunge in principal la reteaua pe care o apeleaza.