BusinessMagazin

Blog

  • Da din cap pe… branduri de top!

    Intr-o capitala cu strazi inundate de fly-ere, tapetata cu mash-uri si cu reclame la tot pasul, brandurile au gasit un nou mod de a interactiona cu targetul. Concertele si festivalurile cu nume mari pe afis sunt atractia verii.

     

    In ultimii ani numarul concertelor cu vedete “de-afara” a crescut exponential si asta pentru ca oamenii cauta din ce in ce mai mult entertainmentul outdoor. Nu ne mai multumeste televizorul, nici sala de cinema. Am prins gustul evenimentelor mari, in aer liber si cu muzica buna.  Oamenii de marketing nu au ramas in afara tendintelor si au branduit concertele si festivalurile intrecandu-se in a aduce ……“a bigger band”.

     

    La nivel international, principalii investitori in astfel de evenimente sunt operatorii de telefonie mobila si marii producatori de bauturi racoritoare. Tot la nivel international insa, tot mai multi organizatori incearca sa evite pe cat posibil implicarea sponsorilor.

     

    In Romania, industria concertelor este dependenta de sponsori, pentru ca pretul acceptabil al biletelor depinde de participarea lor.

     

    De exemplu, pentru a vedea Rolling Stones la Paris, un fan trebuie sa scoata din buzunar  echivalentul unei sume intre 285 si 518 lei, pe cand la noi cel mai scump bilet  costa 197 lei.

     

    O relatie mai stransa intre brand si target

    Bugetele investite de sponsori fac biletele accesibile si aduc un plus promovarii concertului. Pe cealalta parte, brandurile au tot interesul sa se implice in astfel de evenimente. Chiar daca nu ating aceeasi audienta ca prin reclama TV, un banner imens la un concert cool vorbeste targetului intr-un mod mai direct. Se creeaza o  apropiere, o relatie de incredere si o valorizare pozitiva a brandului de catre public, mai ales atunci cand 40.000 de oameni asociaza numele unei companii cu Depeche Mode sau Pink.

     

    Acest tip de evenimente este important pentru marketingul unei companii, pentru ca nu aduce doar vanzari, ci fidelizeaza publicul. Muzica apropie oamenii, starneste pasiuni si incheaga comunitati. De aceea telefonul mobil a devenit astazi  o mini-statie de entertainment care ofera clientilor diverse servicii pentru a descarca si asculta muzica preferata. Mai mult decat atat unele portaluri permit si transmiterea live a unor bucati din concertele branduite.

     

    Comunitatea construita prin muzica

    Vodafone este compania care anul trecut i-a adus pe Depeche Mode, iar anul acesta asteapta peste 60.000 de oameni la concertul The Rolling Stones.

     

    “Rolling Stones este o trupa legendara, indragita de multe generatii de romani, care vor avea in curand ocazia sa isi vada idolii pentru prima data in Romania in concert. Prin sponsorizarea concertului Rolling Stones in Romania, continuam sa dezvoltam o platforma de comunicare a brandului, care deja s-a bucurat de un mare succes pe piata romaneasca, Vodafone Best Music. Sub aceasta umbrela, ne-am propus sa aducem romanilor artisti internationali de top, in concerte live, precum si o serie de beneficii pentru clientii nostri – continut muzical exclusiv, pe telefonul mobil si numeroase premii si surprize in premiera”, ne-a declarat Paul Markovits, Senior Director Brand & Marketing Communication.

     

    Marketerii merg mai departe de nivelul serviciilor si creeaza sentimentul unei  comunitati, construite in jurul muzicii. Atunci cand publicul si brandul nu se intalnesc la concert, interactioneaza online pe site-urile dedicate muzicii, siteuri create special de companii.

     

    ClickNet si Coca-Cola sunt organizatorii celor doua mari festivaluri din aceasta vara, B’estival si Coke Live Festival.

     

    „Era normal sa ne implicam in acest proiect, in calitate de sponsori principali pentru ca B-estival este acel gen de eveniment care se „muleaza” perfect pe ceea ce inseamna brandul ClickNet. Cautam un eveniment care sa exprime cat mai bine brandul ClickNet”, spune Alfred Borcan, Director Comunicare -Marketing, Romtelecom.

     

    Nicoleta Eftimiu, Senior Brand Manager Coke TM, Coca-Cola Romania si Bulgaria, ne-a vorbit despre implicarea brandului Coca-Cola in evenimentele muzicale din Romania.

     

    „Valorile marcii Coca-Cola vorbesc despre optimism, energie, pofta de viata, de peste o suta de ani de cand acest brand exista in viata noastra. In acelasi timp,  muzica, un limbaj familiar prin care cu totii ne exprimam cu pasiune si energie emotiile si sentimentele, promoveaza aceleasi valori. Muzica este importanta in viata fiecaruia dintre noi, dar pentru adolescenti muzica are un rol esential. Prin muzica, tinerii invata sa gandeasca diferit, sa se descopere pe ei insisi, sa-si exprime emotiile. Ne dorim sa facem din CokeLive Festival o experienta unica, un festival puternic, pe care tinerii sa il astepte nerabdatori in fiecare an”.

     

    Chiar daca e vorba de rock, hip-hop, R&B sau pop, muzica ramane un punct „sensibil” al targetului. Fie ca mergi la un festival de trei zile unde campezi si te distrezi cu prietenii, fie ca dai din picior nostalgic pe melodii de odinioara, sufletul tau de meloman e pe placul brandurilor. Asa ca vara asta dansezi pe acorduri „remixate” de marketeri.

  • Are you listening? Dolores O’Riordan

    Hei, Are you listening? Dolores O’Riordan, solista fostei trupe Cranberries, s-a intors. Albumul ei de debut solo vorbeste despre familie, sperante, nostalgii, ilustrand o artista matura.

     

    O voce pe care ai putea sa o recunosti dintr-o mie, versuri si ritmuri care te transpun intr-o lume in care tot ce simti este la intensitate maxima – le vei primi pe toate daca raspunzi afirmativ la intrebarea lui Dolores O’Riordan.

     

    Prima melodie este dedicata fiicei sale, Dakota, nascuta intr-o “Ordinary day”, “Life is more intricate then it seems/ Always be your self along the way/ Living trough the spirit of your dreams” e sfatul lui Dolores O’Riordan.

     

    Si daca tot am vorbit despre intensitate maxima, piesa “Black Widow” este atat de intensa, incat poate deveni greu de  suportat, mai ales ca totul se intampla in mod repetat: “Over and over, Over she calls/ Over and Over, Over she falls”. Melodia ilustreaza disperarea cu care s-a confruntat O’Riordan la moartea lui Denise Burton, soacra sa – prima persoana careia artista ii dedica albumul.

     

    Am gasit in fiecare melodie acel “ceva” care reuseste sa ma transpuna in universul artistei. Pot asculta albumul la nesfarsit, fara sa ma satur, ba dimpotriva, descopar noi si noi nuante. Cu cat m-am straduit sa aleg melodia preferata, cu atat m-am atasat de mai multe.

     

    Totusi, prima pe care am declarat-o preferata mea este “When we were Young”. “Funny how things just tasted better/ When we were young, when we were young/ Funny how things just seemed so easy when we were young”. Vocea artistei face pur si simplu versurile sa vibreze.

     

    So… Are you listening?

  • Trip the light fantastic Sophie Ellis – Bextor

    Dupa  patru ani de la albumul Shoot from the Hip, solista pop Sophie Ellis Bextor ne invita din nou la dans cu Trip the Light Fantastic. Albumul pastreaza acelasi stil  “glamourous” cu care britanica ne-a obisnuit deja. Desi pe alocuri isi mai pierde putin din stralucire, criticii tind sa considere albumul mai bun decat cel anterior.

     

    Trip the light fantastic incepe in forta. Ritmul melodiilor “Catch you” si “Me and my imagination”  te prinde si nu-ti mai da drumul pana la “Today the Sun’s on us” – o piesa mai lenta. Apoi sub luminile new-yorkeze – “New York City Lights” – iti revine cheful de dans, iar pana la final mai ai doar cateva momente de respiro.

  • It won’t be soon before long Maroon 5

    De la albumul de debut pana la It won’t be soon before long celor de la Maroon 5 le-a luat cinci ani. Colaborarile solistului Adam Levine cu Alicia Keys “Wild Horses” si Kanye West “Heard ‘Em Say” din aceasta perioada si-au lasat amprenta asupra trupei.

     

    Au fost cinci ani in care Maroon 5 a avut timp sa creasca si sa revina cu un nou sound. Chiar daca nu mai sunt Songs about Jane, melodiile vorbesc in continuare despre relatiile de dragoste care nu merg tocmai bine. Cu toate ca ideea principala desprinsa este ca “Nothing lasts forever”, It won’t be soon before long este un album pe care iti va face placere sa-l asculti.

  • Hobby-ul meu este TV-ul

    Astazi vorbim despre televizor cu tot felul de cuvinte serioase ca “audienta”, “prime time”, “sitcom” sau “zapping”. Andrei Tripsa face un inventar de amintiri care deseneaza mult mai bine conceptul de televiziune din copilaria si tineretile multora dintre noi.

     

    Cand eram mic, aveam un televizor nasol, placat cu lemn, pe care, zicea mama, au rulat o groaza de chestii misto, pana sa ma faca. Tot ce am apucat sa vad pe el au fost cinci minute din Cartea Junglei, aceleasi cinci – repetate fara logica cu un generic care nu era generic – si vreo trei minute dintr-un alt desen, Parisul vesel. A! Si partea a-IV-a din westernul „Ultimul tren din Dunhill”. Nasoleala totala!

     

    Mama tot insista cu tele-povesti demente. Iar mie imi curgeau balele. A venit revolutia si mi-a zis ca n-o sa mai balosesc. A trecut revolutia si au urmat Super Channel si Adidas Torsion, Dallas si Michael Jackson, „V-am prins vrajitoarelor!” si altele. In sfarsit,  incepeam si eu s-o pun de-o colectie, cum s-ar zice. Cat de cat…

     

    Ei bine acum, cand pot sa spun ca am strans de-o galerie, a venit timpul sa ma laud cu ea (sic!), asa ca iata cateva «piese» tocmai bune de aratat, bineinteles insotite de explicatii :

     

    Ceaiul de la ora 5 pentru ca m-a facut pentru prima data sa realizez cat e de intuneric in ianuarie, la ora aceea.

     

    Dallas-ul, pentru ca mi-a introdus conceptul de “visul Pamelei”, care ne invata ca daca ai luat-o vreodata pe un drum gresit, poti sta linistit, caci va veni acea dimineata izbavitoare, cand vei putea spune din senin ca totul a fost un cosmar.

     

    Divizia A – mai exact meciurile neimportante, de mijlocul clasamentului, gen Petrolul –Ceahlaul, vizionate neaparat prin martie – aprilie, duminica, dupa masa – pentru momentele unice de atipeala. Apropo, daca nu era meci, un film de casa mergea ca focu’.

     

    Filmele cu Jackie Chan pentru dublele nereusite de la sfarsit.

     

    Filmele kung fu vechi pentru ca, la fel ca atunci, de cate ori vine vorba de ele, radem cu pofta.

     

    Petre Magdin pentru chitara rebela cu care spargea geamul la miezul noptii.

     

    Testoasele Ninja pentru cele mai psihedelice nume ale unor testoase care au suferit mutatii genetice.

     

    Stirile de umplutura, alea date din lipsa de altceva (cu oameni care joaca popice sub apa, cu indragostiti care au spus DA sarind cu parasuta, cu puiul de tigru care s-a nascut in captivitate si care de-abia asteapta sa intalneasca curiosii vizitatori), pentru vestea buna pe care ne-o aduceau, aceea ca violatorii de babe intrasera si ei in vacanta…

     

    Eurovision-ul pentru ca, de fiecare data cand intra prezentatorul din Romania in direct, aveam emotii sa n-o zbarceasca in stil international, dar de fiecare data se descurca la fel de bine ca si ceilalti.

     

    Concursurile de cultura generala pentru ca, ocazional puteai sa te dai mare cu un raspuns corect (pe care se intampla sa-l dai chiar si inaintea concurentului transpirat din platou). Emisiunea 4M pentru ca eram printre putinii (din grupul meu de prieteni) care stia de unde-i vine numele: Mult Mai Multa Muzica.

     

    Seinfeld pentru ca am inteles ca lucrurile care sunt foarte tari nu te plictisesc nici daca le vezi de o mie de ori.

     

    MTV pentru videoclipurile Just, Street Spirit, Karma Police, Rabbit in Your Headlights, Bachelorette, All Is Full of Love, Karmakoma, Only You, Sabotage, Intergalactic, Praise You, Let Forever Be, Star Guitar.

    Little Britain, The Office si Extras pentru ca lucrurile cu adevarat bune nu s-au facut numai pe vremea parintilor, ci se fac si pe vremea mea.

     

    Teleenciclopedia, asa fara nicio alta explicatie.

     

    In fine, multi dintre voi, consumatori de televiziune, ati putea spune ca mai erau multe de adaugat, eu cam atat am avut de spus, nu din lipsa de piese, ci pentru ca, nu-i asa, din pacate timpul nu ne mai permite. La revedere !

     

    (Gand serios taiat la montaj) Unii spun ca televizorul e daunator; ca, de pilda, atunci cand dormi iti folosesti creierul mai mult decat atunci cand stai cu ochii in TV. Mie, in schimb, de asta imi place: pentru ca ma relaxeaza seara de seara si pot astfel sa ma odihnesc putin inainte de a merge la culcare. Mai mult, chiar pot spune ca sunt foarte norocos. Ca oricine altcineva care-si face timp pentru hobby-ul lui in fiecare zi…

  • Filmele de top au in distributie branduri de top II

    Am vazut importanta pe care o are pentru un brand de top distributia lui in filme de top. Dar ce se intampla cand una dintre partile implicate este nemultumita?… De obicei, un dezastru.

     

    Ca multe alte metode de publicitate, plasamentul de produs se poate dovedi a fi o reusita importanta, dar si un adevarat dezastru. Cel mai rasunator caz in acest sens este cel din decembrie 1996 cand Reebok a dat in judecata TriStar Picture (Sony) acuzand-o de incalcarea contractului. Pentru Reebok, filmul Jerry Maguire a fost prioritatea acelui an, investind 1,5 milioane in proiectul ce ar fi trebuit sa-i aduca un plus de imagine… pozitiva. Replica fotbalistului Rod Tidwell “Fuck Reebok. All they do is ignore me” nu i-a speriat pe cei de la Reebok. Atata timp cat la final diferendele dintre Reebok si Tidwell se rezolvau, iar compania devenea un brand caruia ii pasa, Reebok a fost de acord si cu aceasta replica. Doar ca reclama ce trebuia sa apara la sfarsitul filmului, cu Tidwell ca protagonist, a fost scoasa pe motiv ca nu se incadra din punct de vedere creativ. Fara Tidwell Commercial, filmul lasa impresia ca Reebok continua si va continua sa-l ignore pe Tidwell in ciuda triumfului sau profesional, imaginea promovata fiind una complet negativa.

     

    Exista cazuri in care un singur film reuseste sa supere doua branduri. In 1991, Metro Goldwyn Mayer cu filmul Harley Davidson and The Marlboro Man a starnit atat nemultumirea companiei de motociclete cat si cea a producatoarei de tigari. Ca proprietari de trademarkuri la randul lor, studiourile nu isi doresc conflicte cu cei din jur, dar sunt dispuse la orice pentru a-si apara cineastii. Drept dovada, filmul a aparut pe piata in ciuda controverselor.

     

    Tigarile au parte de un statut special. In 1989, companiile de tigari au promis ca nu-si vor mai promova produsele in filme. Cu toate acestea, ele continua sa apara. Companiile sustin ca nu au dat permisiunea  producatorilor de filme pentru ca brandurile lor sa fie expuse in filme, iar producatorii de filme spun ca nu au primit bani pentru aceasta, ci pur si simplu s-a intamplat ca ele sa apara. Faptul ca producatorii de filme nu au semnat nicio intelegere in aceasta directie ii protejeaza.

     

    Plasamentul de produs este un proces extrem de complex, cu o multitudine de laturi care trebuie avute in vedere, studiate si analizate. Firmele care se ocupa de acest lucru au tendinta de a plasa “discret” personajelor negative produsele competitorilor, pe cand produsele clientilor pot fi admirate in mainile eroilor.

     

    Chiar daca au avut parte de experiente neplacute, multe branduri continua sa creada in avantajele pe care le aduce plasamentul de produs in filme. Coca-Cola s-a aratat nemultumita de faptul ca in Natural Born Killers, reclamele ei cu Ursul Polar apareau in scene violente din film. Cu toate acestea, Coca-Cola continua sa investeasca in fiecare an milioane de dolari in plasamentul de produs, mentinandu-se pe podiumul brandurilor aparute in filme.

     

    Brandurile stiu ca pentru a se impune pe piata trebuie sa profite de fiecare sansa ce le iese in cale. Filmul le ofera oportunitatea sa ajunga exact la publicurile lor tinta, lasandu-le pe acestea sa le descopere decat sa li se impuna in mod direct. Faptul ca numarul de branduri care apar filme este in crestere inseamna ca, in ciuda unor esecuri, negocierea dintre producatorii de filme si companii este totusi una profitabila de ambele parti.

  • Tinere actrite si marketing de cariera

    Ca sa devii faimos, ai nevoie de 15 minute de glorie.Ca sa fii un profesionist desavarsit, iti trebuie un plan si o strategie. Tinerele actrite care au cucerit in ultimii ani scena filmului romanesc au inteles ca talentul rimeaza cel mai bine cu o strategie de marketing pentru propria cariera si ca succesul se construieste cu inteligenta si pe etape.

     

    Un lucru e cert: filmul romanesc a iesit din criza. Si o mare parte din acest succes se datoreaza unor regizori cu perspectiva si talent, dar si actritelor care au intrat in forta in caruselul gloriei din spatele acestei cariere. De la “Moartea domnului Lazarescu”, cinematografia romaneasca a pornit cu dreptul, iar anul acesta a culminat cu cea mai frumoasa victorie: Palme D’or pentru Cristi Mungiu si un “Un certain regard” pentru regretatul regizor Cristian Nemescu. E un inceput promitator si o responsabilitate grea.

     

    Succes programat

    Pentru valul de actrite care au acaparat marele ecran, premiile sunt doar o etapa dintr-o cariera planificata pana la detaliu. Pentru spectatori, rezultatele conteaza, dar ce nu se vede, e ca in spatele fiecarui film realizat si premiat, un actor profesionist isi gandeste cariera in termeni mai practici ca niciodata. Planificarea carierei pe termen indelungat face parte din munca aceea invizibila la care noi nu avem acces. Dar ea nu vine lejer sau fara efort, ci implica sacrificii. Unii le numesc pretentii de dive locale, dar Maria Popistasu, Ana Ularu, Anamaria Marinca, Laura Vasiliu, Ioana Popa au confirmat deja ca talentul se construieste strategic si cu metode clare. Calatoria de la casting la roluri de anvergura si premii internationale inseamna nu doar munca asidua, ci si un plan de bataie care include: roluri strategice si atent selectionate, colaborari cu regizori nonconformisti si care au curajul unor viziuni originale, «out of the box», traininguri cu vedete, interviuri in revistele de notorietate, participari la studii de specializare in strainatate sau la festivaluri cu nume rasunatoare dar unde ajung doar cei care au deja o baza solida. Cu alte cuvinte, nu o imagine cu pretentii, ci o cariera ilustrata prin premii si confirmata de critica internationala.

     

    Asa cum in moda vorbim de trend setteri, in film actritele tinere si-au creat  acesta imagine cu efort. Acest tip de marketing de cariera underground are insa rezultate vizibile si imposibil de contestat: Palme D’or  si 2 premii Un certain regard la Cannes, premiul Bafta (primul luat de o romanca, Anamaria Marinca),  premiul oferit de Royal Television Society, participari la Shooting Stars 2007 (Maria Popistasu), etc. Acestea sunt doar cateva dintre recunoasterile internationale cu care tinerele actrite de astazi au cucerit publicul din afara si au uimit audienta din salile noastre.

     

    Stea in devenire

    Pentru Maria Popistasu, o tanara actrita de 27 de ani, cariera a inceput brusc cu un rol intr-o productie controversata, care a castigat premiul special in prima editie a festivalului Gopo, dar si premiul special al juriului la festivalul Anonimul: «Legaturi Bolnavicioase». Cu un rol mai mult decat neconventional, actrita are in spate o cariera punctata de reusite majore printre care aparitia in serialul BBC «Sex Traffic» din 2004, sau «Gunpowder, heaven and plot», pentru care a castigat Fipa D’or Grand Prize. Pentru prima data, o actrita din Romania este selectata pentru a participa la programul Shooting Stars 2007 organizat de European Film Promotion alaturi de actori ca Daniel Craig sau Rachel Weisz.

     

    Profesionalism absolut

    Cu 2 ani mai tanara, dar colega de aceeasi generatie, Anamaria Marinca este revelatia celui mai talentat val de actrite din ultimii 20 de ani. Preferata regizorului Cristi Mungiu pentru «4 luni, 3 saptamani si 2 zile», Anamaria este o actrita completa. Prima castigatoare a unui premiu Bafta considera ca aceasta meserie a

    ales-o inainte de a o alege ea. Studiaza la Londra unde si interpreteaza la Teatrul National o piesa intitulata «Measure for measure», joaca pentru detinutii minori din penitenciare intr-un  proiect romano-francez si a lucrat din rasputeri in filmul lui Francis Ford Copolla, «Tinerete fara tinerete», cu care spera sa castige inima romanilor. “Am 27 de ani si ma simt responsabila. Voi nu?” este fraza care desi nu apartine niciunui film in care a aparut, o defineste pe actrita.

     

    Seducatoare si ambitioase

    Ana Ularu este preferata regizorilor nu numai datorita chipului neobisnuit, cat si profesionalismului de care da dovada. De la «Italiencele», «Damen Tango» la «Hartia va fi albastra», «Turkey Girl» (in regia lui Cristi Mungiu) sau «Cu un pas inainte», serialul difuzat de PRO TV, Ana Ularu este o actrita versatila, sarguincioasa si care a nu a facut compromisuri in cariera. Cu veleitati si in teatru, unde face un rol excelent in «Lolita» Catalinei Buzoianu, o actrita desavarsita, Ana Ularu are exact acea doza de neobisnuit si dinamism care seduc.

     

    Cea mai tanara speranta a acestui val de actrite talentate si muncitoare este Laura Vasiliu. Prezenta la Cannes alaturi de Cristi Mungiu, Laura a mai jucat (doar) in «Binecuvantata fii, inchisoare», dar partitura Gabitei din «4 luni, 3 saptamani si 2 zile» a consacrat-o deja pe plan international. Cu o figura misterioasa si interbelica, Laura isi asteapta marele rol cu emotie si se pregateste intre timp pentru proiectele internationale. Noi credem ca are tot timpul.

     

    Cele mai tinere si apreciate actrite ale cinematografiei romanesti nu stau degeaba, dar nici nu se grabesc. Imaginea lor publica ascunde o lume plina de culoare, montaje, capturi si partituri care isi asteapta regizorul perfect. Chiar daca presarat de accente spectaculoase si glorie, drumul de la marele ecran la premii e categoric unul al organizarii. Parcursul fiecareia dintre aceste tinere actrite este un model de marketing de cariera, in care fiecare actiune este atent gandita, astfel incat binomul talent si imagine sa transforme numele lor in brand.

  • The Right Copyright

    Copyright  este un termen des mentionat in dialogurile din media si publicitate. Poti spune ca este un termen la moda. Dar mergem mai departe cu aceasta paralela din fashion si spunem ca el trebuie sa devina un «must have»!

     

    Intr-o industrie solida, cu reguli profesionale bine definite, termenul de copyright nu trebuie sa ramana doar la nivel de dialog, de concept vehiculat, la nivel general, in discutii si seminarii. El se «traduce» foarte clar in paragrafe de contract care ordoneaza si fac mult mai fluida colaborarea dintre diversele parti implicate intr-un produs de media sau de advertising.

     

    Proprietatea intelectuala este un termen umbrela pentru diferite tipuri de drepturi asupra rezultatelor mintii si inteligentei noastre. Initial termenul de “proprietate intelectuala” a fost desemnat pentru a se referi la acele drepturi care protejau creatiile literare si artistice. In prezent, intelesul sau tinde sa cuprinda atat proprietatea industriala, cat si creatia artistica, cu alte cuvinte, «know-how-ul» care izvoraste din procesul gandurilor noastre creative.

     

    Si pentru ca vorbim de creativitate, ajungem la agentia de publicitate, care detine atat drepturi nascute in interiorul agentiei, cat si drepturi dobandite de la terte parti. In oricare dintre aceste situatii, ele trebuie bine definite si protejate. Principalul produs al unei agentii de publicitate este o opera creativa compusa. Fiecare agentie trebuie sa isi creeze o disciplina contractuala  proprie, unde in afara componentei comerciale si de business sa fie urmarite si atent vizate drepturile nascute, dobandite sau cesionate. Niciodata, un client al unei agentii nu va intelege ce s-a intamplat in situatia in care un autor va revendica un drept protejat de lege. Va trece responsabilitatea catre agentie. Agentia se va intoarce impotriva autorului dar probabil va descoperi ca nu exista baza contractuala sau clauze clare. Acest lucru costa bani, timp, dar mai ales credibilitate. Se intampla astfel pentru ca agentiile obisnuiesc sa cesioneze drepturi pe care nu le detin, indiferent ca sunt nascute in interiorul departamentului de creatie sau sunt dobandite de la parteneri. Pe verigile implicate (autori si utilizatori de drepturi ), oricand se poate naste un litigiu daca nu este urmarit drumul invizibil al drepturilor de la nasterea unei idei, trecand prin executia ei si in final pana la exploatarea ei. De exemplu, pe un spot TV isi pun semnatura mai multi autori: creativul care a avut ideea, copywriterul care a scris scenariul,  compozitorul melodiei de fundal, textierul care i-a compus versurile si asa mai departe. Asadar, in procesul de creatie, agentia poate interfera cu mai multi autori (poeti, scriitori, designeri, graficieni, fotografi, textieri, compozitori, muzicieni, sculptori, etc.). Fiecarui produs creativ realizat de agentia de publicitate ii corespunde o «constelatie» de drepturi de autor care trebuie foarte bine identificata si administrata, iar acest lucru este in interesul fiecaruia dintre cei implicati.

     

    Pe de-o parte, in cazul agentiilor, daca una dintre verigile participante in procesul de marketare a unui serviciu sau produs nu cesioneaza corespunzator si eficient aceste drepturi, ele se pot confrunta cu pericolul unor revendicari ulterioare si cu periclitarea pana la anulare a relatiei contractuale cu clientul. De asemenea, in cazul pitchurilor, agentiile isi pot proteja munca si creatia impotriva «inspiratiilor» ulterioare.

     

    Pe de alta parte, in cazul autorilor, drepturile neidentificate si neconstientizate rateaza drepturi de exploatare ulterioare. Mai mult, daca aceste drepturi de exploatare sunt atent si corect identificate, ele pot insemna bani si argumente in favoarea vanzarii.

     

    La prima vedere, in advertising se fac bani din marketarea, promovarea, executia si implementarea unor idei creative. In spatele acestei constructii se afla, de fapt, o alta, se afla un noian de drepturi ce trebuie identificate la timp, atribuite, negociate si, in final, eficient exploatate.

     

    Asadar, fiecare dintre participanti detine si trebuie sa cesioneze drepturi de exploatare care sa satisfaca expuneri viitoare in beneficiul clientului. Exploatarile drepturilor de autor trebuie bine definite in termeni de durata, teritorii, suporturi/medii, pentru ca acestia stau la baza complexitatii si eficientei in exploatare.  

     

    In ritmul alert al industriei de advertising, cu deadlineuri care au fost intotdeauna «ieri» si cu presiunea unor lucrari care trebuie sa fie neaparat «extraordinare», detaliile unor astfel de proceduri legate de drepturile de autor pot fi adesea eliminate de pe lista de prioritati. Insa efectele nerespectarii lor pot fi grave si pot lovi intr-un asset extrem de important in comunicare: reputatia.

     

    Material realizat impreuna cu VP Entertainment Law

  • Brat la brat cu Piticu si Fulgerica

    Ca blogul lui Adrian Nastase va deveni cat de curand „al lunii“ si ca la acest premiu se vor adauga si altele menite sa recompenseze „tanara speranta“ a web 2.0 este o predictie de genul acelora la care nu ai cum sa te inseli, de genul „un hacker va sparge Vista“ sau ca „numarul companiilor cu reprezentante in Second Life va creste exponential“.

     

    Pentru cine nu stie: Adrian Nastase are blog pe bune (nastase.wordpress.com), la care scrie pe bune, si nu fandoseala corporatista iscata de o rubrica intr-un plan de comunicare elitista si cu atat mai bleg; Vista este noul sistem de operare al celor de la Microsoft; Second Life este o lume virtuala dezvoltata din ceea ce initial a fost un joc-simulator de viata reala si s-a transformat intr-o afacere-mediu de comunicare-destinatie la moda.

     

    Este adevarat ca site-ul a fost initiat de un blogger cu vechime si pus la dispozitia fostului prim-ministru, iar promisiunea lui Nastase de a posta si de a-si lua in serios rolul a fost smulsa de un moderator, intr-o emisiune televizata. Dar reactia publicului a fost exceptionala: numarul comentariilor la ultimul post de vineri dupa amiaza crestea cu cel putin unul pe minut, minune la care nu pot aspira nici macar regi ai blogosferei precum numitii Piticu, Fulgerica sau Zoso.

     

    Cat tras, cat impins, Adrian Nastase este poate prima figura publica din Romania care face o tranzitie importanta. Exista, este adevarat, o serie de figuri publice care incearca si reusesc sa comunice in acelasi mod, dintre care George Copos este cel mai important nume; minusul este nisa rapidista in care se manifesta omul de afaceri.

     

    Sa explic: ritmul ametitor al schimbarilor care au loc in Romania secolului XXI dar si in intreaga lume presupune noi valente in comunicare atat pentru companii cat si pentru personalitatile lumii publice. Fraza precedenta nu este numai voit-idioata, dar si cat se poate de adevarata: vremurile comunicarii prin mijloace clasice – compartimente de relatii publice, advertoriale, campanii publicitare sau altele asemenea – se apropie de sfarsit; mult mai importante in buna primire, in succesul unui nou produs sunt recenziile publicate pe Net, parerea unui blogger respectat/vizitat, imaginea formata in constiinta publica prin mijloace cat mai neconventionale, totul ambalat mai putin in epitete si metafore si mai mult in sinceritate si naturalete. In aceasta ecuatie cel mai important lucru este reprezentat de depasirea pragului dintre generatii; a intelege modul in care tinerii de astazi gandesc; modul in care isi ordoneaza valorile si isi stabilesc ierarhiile. Nu este vorba de comunul conflict dintre generatii, pe care l-am trait cu totii, ci de altceva mai complex, comparabil poate cu ceea ce s-a petrecut in anii ‘50 cu generatia rock’n roll. Adica eliberarea de o serie intreaga de reguli, cutume si percepte.

     

    Cam acelasi lucru se intampla acum cand vine vremea celor crescuti cu calculator si Internet, pe care ii oboseste cititul pe foi de hartie (si oricat ne va displacea si vom critica acest lucru, va trebui sa-l acceptam, ca parinti).

     

    Blogul lui Adrian Nastase este etapa urmatoare din ce au inceput Al Gore cu documentarul despre incalzirea globala caruia i-a acordat girul sau sau, in Romania, Traian Basescu si campania desfasurata pe Internet de echipa sa pentru recentul referendum. In cazul lui Gore, in mod cert „An Inconvenient Truth“ i-a adus mult mai multa notorietate decat au putut sa ii stirbeasca criticii modului sau de viata; in cazul lui Traian Basescu, prezenta pe Net l-a facut mult mai cool decat orice argument impotriva celor 322 de parlamentari cu care chipurile s-a razboit.

     

    Sigur ca putem banui ca si in spatele blogului lui Adrian Nastase stau consilieri abili de imagine sau dorinta acestuia de a se repozitiona public; chiar si asa, faptul ca a acceptat sa stea alaturi de Piticu si Fulgerica, ca a ales sa se bata in numar de vizitatori unici cu cei doi si sa indure tot noianul de pareri, critici si vorbe mai mult sau mai putin intelepte, mai mult sau mai putin tampite din Internetul romanesc si tot avem de-a face cu o acceptare.

     

    Poate si cu un progres?

  • Cu ochii pe SIF-uri

    Cine castiga cel mai mult din decizia CNVM de a da liber la cumparari de SIF-uri pentru administratorii de fonduri de investitii?

     

    Decizia de saptamana trecuta a Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare care redefineste detinerea concertata ar putea ajuta companiile de administrare a investitiilor sa dobandeasca o influenta semnificativa asupra celor cinci societati de investitii financiare (SIF), care sunt in topul celor mai bogate companii din Romania, cu o avere de cateva miliarde de euro.

     

    Teoretic, ce a facut CNVM? A venit cu precizarea ca societatile de administrare a investitiilor nu actioneaza in mod concertat cu fondurile de investitii sau persoanele ale caror conturi individuale le administreaza pana la proba contrarie, la patru luni de la publicarea instructiunii privind aplicarea pragului maxim de detinere de 1% la SIF-uri si asupra persoanelor care actioneaza in mod concertat.

     

    Prin acea instructiune, CNVM stabilea trei lucruri. In primul rand investitorii care actioneaza in mod concertat si detin mai mult de 1% din capitalul social al unei SIF trebuie sa raporteze depasirea pragului si persoanele cu care actioneaza in mod concertat. Apoi, conducerea SIF-urilor trebuie sa suspende dreptul de vot pentru actiunile detinute in mod concertat peste limita de 1% in cadrul Adunarii Generale a Actionarilor. In al treilea rand investitorii care depasesc pragul trebuie sa vanda in termen de trei luni de la depasirea pragului actiunile respective.

     

    Nerespectarea acestor prevederi ar fi putut atrage amenzi pentru investitorii respectivi. Instructiunea CNVM nu preciza insa clar care sunt persoanele care actioneaza in mod concertat, lasand astfel loc la interpretari. Potrivit legii pietei de capital, persoanele care actioneaza in mod concertat sunt: doua sau mai multe persoane, legate printr-un acord expres sau tacit, pentru a infaptui o politica comuna in legatura cu un emitent. De asemenea, legea mai spune ca se prezuma a actiona in mod concertat pana la proba contrarie persoanele implicate, societatea-mama impreuna cu filialele sale, precum si oricare dintre filialele aceleiasi societati-mama.

     

    Nu exista insa nicio precizare expresa in lege privitoare la societatile de administrare a investitiilor si fondurile pe care acestea le administreaza, iar decizia CNVM clarifica practic aceasta relatie. Dar pe cine ajuta aceasta decizie? Principalii beneficiari ai acestei decizii sunt societatile de administrare a in-vestitiilor, precum si persoanele aflate in spatele acestora. Acestea vor putea cumpara nestingherit pe fiecare fond pe care il detin cate un pachet de 1% din fiecare SIF, care valoreaza pe piata intre 5 si 8 milioane de euro.

     

    Pentru marii administratori de fonduri din strainatate, care sunt prezenti pe piata romaneasca prin intermediul a cateva zeci de fonduri si dispun de sume de ordinul sutelor de milioane de euro ar putea fi foarte usor, in conditiile actuale, sa acumuleze pachete care sa depaseasca chiar 10% dintr-o SIF. Aceste concentrari ar putea oferi administratorilor straini de fonduri o influenta semnificativa in luarea deciziilor care privesc SIF-urile. Aceasta „portita“ oferita unei categorii de investitori pentru a evita pragul de detinere de 1% a starnit controverse, unii investitori sustinand ca aceasta are un caracter discriminatoriu. Practic, motivatia oficiala a pragului de detinere de 1% la SIF-uri este protejarea interesului micilor actionari pentru care acestea au fost create initial. Prin decizia CNVM, administratorii de fonduri au acum un avantaj fata de celalte categorii de actionari pe SIF-uri.

     

    Desi fondurile pe care acestia le administreaza sunt de fapt banii a cateva zeci, sute sau mii de investitori si este absurd sa li se ceara sa vanda, cum sustin reprezentantii CNVM, administratorii fondurilor sunt cei care participa la luarea deciziilor in cadrul Adunarilor Generale ale Actionarilor. Astfel, un administrator care vine cu mandat din partea a zece fonduri care detin fiecare cate 1% dintr-o SIF poate avea un cuvant greu de spus in luarea deciziilor. Cum se dovedeste in acest caz ca fondurile respective actioneaza in mod concertat?

     

    Deocamdata, doar administratorii straini de fonduri au forta financiara pentru a cumpara pachete mari de actiuni pe SIF-uri, avand in vedere ca piata fondurilor mutuale face deocamdata doar putin peste 200 de milioane de euro. Este de asteptat insa ca fondurile mutuale sa creasca in urmatorii ani, iar fondurile de pensii vor deveni o forta importanta pe Bursa. In acelasi timp, administratorii acestor fonduri vor putea deveni un factor de influenta semnificativ pe SIF-uri, care sunt printre cele mai bogate companii romanesti, activele lor valorand cateva miliarde de euro. Doar pachetele detinute de fiecare dintre cele cinci SIF-uri la BCR si BRD valoreaza, in prezent, in jur de 700 de milioane de euro, adica mai mult decat capitalizarea bursiera a unora dintre SIF-uri.

     

    Pe langa aceste doua detineri de baza, SIF-urile detin in portofolii un numar foarte mare de participatii la societati listate pe bursa RASDAQ, care au aratat un potential de crestere foarte ridicat de la inceputul acestui an. Cel mai bun exemplu este SIF Muntenia, al carei activ net a crescut cu peste 30 de milioane de euro in luna mai, in special datorita cresterii valorii unor companii de pe RASDAQ pe care SIF le are in portofoliu, cum ar fi Prospectiuni Bucuresti. De asemenea, multe dintre societatile listate sau nelistate din portofoliile SIF detin suprafete de teren importante, reprezentand adevarate afaceri imobiliare. Astfel, averea reala a SIF-urilor este greu de cuantificat si ar putea depasi semnificativ valoarea prezenta a acestora.