BusinessMagazin

Blog

  • Bilant la TVR

    La un an de mandat, presedintele televiziunii publice, Tudor Giurgiu, isi reformuleaza obiectivele. Printre cele mai importante se numara un canal de stiri – in cel mult cinci ani, potrivit planului anuntat – si un departament de new media prin care TVR vizeaza atragerea segmentului de public tanar, de 12-18 ani in special. Giurgiu a mai spus ca in primele cinci luni ale acestui an TVR a atras 7,8 milioane de euro net din publicitate, ceea ce reprezinta o crestere cu 50% fata de aceeasi perioada a anului trecut. El a declinat insa sa comenteze in ce masura acest salt se datoreaza cresterii tarifelor de publicitate.

     

    Surse BUSINESS Magazin estimeaza ca tarifele TVR au crescut cu 25-30%, aceasta inflatie fiind principala cauza a cresterii veniturilor din publicitate ale televiziunii publice. Alti factori care ar fi putut contribui la cresterea acestor venituri ar mai fi transmiterea meciurilor din Cupa UEFA, dar si faptul ca European Drinks a devenit un investitor mai activ pe canalele televiziunii publice. Radu Budes, managing director la Splendid Media (regia de vanzari de publicitate a TVR) nu a divulgat veniturile atrase de pe urma meciurilor UEFA, dar a admis ca European Drinks si-a dublat bugetul pentru comunicarea pe televiziunea publica. In 2005, TVR a avut venituri din publicitate de peste 13,3 milioane de euro, conform raportului de activitate al institutiei.

  • SOFTWARE: La update-ul laudat <br/>sa nu te duci cu hard-ul

    Nu putini sunt utilizatorii care refuza sa faca un upgrade al aplicatiilor favorite, pe motiv ca acestea devin tot mai greoaie si inghit mai multe resurse decat in trecut. Sa fie la mijloc un exces de zel al producatorilor de soft sau o strategie de marketing bine pusa la punct?

     

    Momentul 1 – mijlocul anilor ‘90. Microsoft a lansat Windows 95 intr-un val general de entuziasm. Utilizatorii, incantati de progresul net la design si functionalitate, au facut cozi in fata magazinelor pentru a achizitiona noua versiune de Windows.

     

    Momentul 2 – in zilele noastre: tot mai multi utilizatori se declara enervati/stresati de lansarea pe „banda rulanta“ a versiunilor noi ale unor programe de care erau multumiti pana atunci, indiferent ca e vorba despre un program de scriere de DVD-uri, o banala aplicatie de redactare de text sau chiar de un sistem de operare. Noile versiuni, spun ei, sunt incarcate cu zeci de functii de care nu doar ca nu au nevoie, dar si „mananca“ mai multa memorie si spatiu pe hard-disk.

     

    Ce s-a schimbat atat de mult in ultimii 10 ani? In mod surprinzator, nu mare lucru. Cel putin in ceea ce-i priveste pe utilizatori. Acest raspuns rezulta si dintr-o anecdota atribuita lui Jamie Zawinski, programator american care a contribuit printre altele la dezvoltarea proiectului Mozilla. El a spus: „Orice program tinde sa se extinda pana cand devine capabil sa citeasca e-mail-ul. Programele care nu se pot extinde in acest mod vor fi inlocuite de cele care pot“.

     

    Altfel spus, in ciuda eforturilor continue ale dezvoltatorilor de a adauga noi si noi facilitati aplicatiilor software, utilizatorii continua sa prefere simplitatea. Iar atunci cand dorintele le sunt ignorate in mod sistematic, ei incep sa se agite. Bineinteles, expunerea mediatica maxima este asigurata atunci cand protestele vin din partea unor personalitati, cum s-a intamplat la evenimentul LinuxWorld, desfasurat in aprilie la Boston.

     

    „Am ajuns intr-un punct in care fiecare noua versiune de software este evident de calitate mai slaba decat cea de dinainte“, a spus in discursul sau gurul industriei IT Nicholas Negroponte, presedinte fondator al Institutului de Tehnologie din Massachusetts (MIT). Negroponte (care este si initiatorul proiectului „laptop-ul de 100 de dolari“) a criticat dur industria de software. „Tocmai mi-am luat cel mai puternic laptop de pe planeta; este cel mai lent si mai instabil computer pe care l-am avut in viata mea“, a spus Negroponte, referindu-se astfel la volumul nefiresc de mare de resurse necesare pentru a rula anumite softuri.

     

    Mai mult, el nu s-a sfiit nici sa ironizeze cateva nume mari din IT, amintind o zicala mai veche de-a sa: „De fiecare data cand Andy (Grove de la Intel – n.r.) creeaza un procesor mai rapid, Bill (Gates –  n.r.) foloseste o parte tot mai mare din el“. Protestele sale legate de complexitatea/inutilitatea software-ului de azi vin pe fondul nemultumirilor unei bune parti a utilizatorilor, exprimate de mult timp pe forumuri si liste de discutii.

     

    Atomix, un forumist al site-ului Softpedia.com, scrie printre altele: „Eu oricate eforturi as face nu prea mai tin pasul cu toate versiunile noi. Pur si simplu parca apar ca si ciupercile dupa ploaie. Abia iti instalezi versiunea 3.0 ca apare 3.01. N-apuci s-o testezi bine ca 3.02 a sosit, iar 3.03 se anunta pe maine. Si hai ca nu ar fi mare lucru daca versiunile noi ar fi mai bune, dar de multe ori ai surpriza sa fie si mai proaste, si atunci hai inapoi la ultima versiune buna si stabila“.

     

    Practic, aplicatiile „umflate“ de producatori sunt deja un fenomen, iar lumea IT le-a dat si un nume – „bloatware“. Indiferent de tipul aplicatiei, utilizatorii reclama faptul ca, de la o versiune la alta, este nevoie de tot mai multe resurse hardware.

     

    Motiv pentru care, asa-numitele aplicatii „slim“, care nu ocupa mult spatiu pe hard-disk, sunt preferate de tot mai multi dintre utilizatori. „Ca antivirus folosesc Kaspersky AVP versiunea 5 si sunt foarte multumit“, spune Nwradu, un forumist de pe site-ul Linkmania.ro, admitand ca acesta nu are mai nimic in plus fata de alte programe de acelasi tip. Cu o exceptie: „Kaspersky are marele avantaj ca imi ocupa doar 6 MB de memorie, e usor de folosit si nu ingreuneaza activitatea“.

     

    Iar daca problema resurselor poate fi rezolvata, cel putin teoretic, printr-un upgrade costisitor al intregului sistem, alte reclamatii fac referire la functiile inutile ale aplicatiilor. Una dintre ultimele versiuni ale programului de tehnoredactare Quark, bunaoara, are un modul de traducere a textelor in klingoniana – o limba inventata de fanii serialului Star Trek, aceiasi care au facut inclusiv o traducere a Bibliei in limba razboinicilor de pe Qo’noS.

     

    Dar daca in acest caz se poate vorbi mai degraba despre un exercitiu ludic, nu acelasi lucru se poate spune si in cel al lui Nero 7, probabil cel mai cunoscut program de inscriptionare de CD-uri/DVD-uri. Odata cu noul upgrade, producatorii Nero au schimbat in mod evident strategia, incluzand in ultimele versiuni, pe langa aplicatia de baza, alte 17 module software care nu au legatura directa cu scrierea de discuri. Printre ele: o aplicatie de vizualizare si gestionare a imaginilor digitale, o alta de realizare grafica a copertilor de DVD-uri, un player multimedia si un editor audio.

     

    Intr-un post intitulat „Nero 7: O mare aberatie“, studentul bucurestean gHOSt se revolta pe blogul sau: „Acum, pe bune, cine a mai vazut o aplicatie de scriere de CD-uri de 100 de MB? Are aplicatii optionale la greu, tot felul de update-uri inutile. Desigur, vazand toate acestea, mi-am pus vechea versiune de Nero, mai exact Nero 6.6.0.16, care ocupa doar 23 de MB“.

     

    In mod traditional producatorii sunt atacati de internauti cu ironii: „Se pare ca in viitor ne vom intalni cu o versiune de Nero care ocupa un DVD dual-layer, kit de instalare de 5 GB, ocupa doua partitii de hard (daca facem calculul 7 GB + 7 GB o sa faca exact 14 GB), aplicatii suplimentare de facut cafeaua, prajirea cartofilor si spalarea vaselor. Ah, da… Si sa nu uit… Odata instalat, va trebui formatat hardul pentru dezinstalare“, mai scrie gHOSt.

     

    Cum se vad insa lucrurile din partea cealalta a baricadei? Mai multe functii noi in aceeasi aplicatie inseamna „mai multe sanse de castig“, adica posibilitatea de a atrage un numar mai mare de utilizatori, spun producatorii de software. Implicit, inseamna si cresterea vanzarilor si a cotei de piata. De asemenea, nu este de lepadat nici faptul ca posibilitatile de a folosi aplicatiile vechi in noi moduri sunt si o metoda de a se diferentia fata de concurenta.

     

    Un alt argument al dezvoltatorilor de software prin care incearca sa explice inmultirea aplicatiilor din categoria „bloatware“ a fost botezat „mitul 80/20“ si se refera la faptul ca, desi 80% dintre utilizatori folosesc numai 20% dintre functiile aplicatiilor, ei folosesc cel mai adesea functii diferite.

     

    Cu alte cuvinte, daca programele ar fi mentinute la dimensiuni mici, cu doar cateva functii incluse, ele ar fi folositoare doar pentru un mic numar de utilizatori, iar scopul producatorilor – de a-si maximiza baza de clienti – nu ar mai fi atins. Complicarea aplicatiilor software „este cu siguranta un raspuns catre o cerere mai diversificata a utilizatorilor“, a spus pentru BUSINESS Magazin Horia Nistor, director general al companiei romanesti producatoare si distribuitoare de soft Kondiment Software.

     

    In plus, este si un raspuns la adresa concurentei mari din piata produselor software, a adaugat el. Iar producatorii pot aduce valoare adaugata aplicatiilor fara sa umble prea mult la bugete, observa Nistor. „Este probabil singura piata in care cresterea in functionalitati poate sa nu afecteze deloc pretul“, spune el, explicand ca produsele software au „un caracter imaterial si replicabil cu costuri marginale minime“.

     

    O alta explicatie pentru explozia de bloatware ar fi aceea ca producatorii sunt preocupati de respectarea deadline-urilor (termene limita) impuse de departamentele de marketing si de intrarea pe piata la cel mai bun moment („time to market“), fapt care afecteaza direct timpul alocat optimizarii. „Din punct de vedere al business-ului, deadline-ul este foarte important“, admite Nistor. „Time to market este intr-adevar un operator de business care poate face diferenta intre profituri uriase si esecuri lamentabile“. Totusi, spune el, exista exemple care arata ca „time to market“ nu este totul. „Sony Ericsson a intarziat cu peste trei luni lansarea in piata a noului telefon P990, iar la Microsoft sunt destul exemple de produse la care s-a preferat amanarea lansarii decat lansarea la data anuntata a unui produs nepregatit.“

     

    Chiar daca vor reusi sa-si optimizeze mai bine aplicatiile, producatorii vor continua sa aiba batai de cap cu utilizatorii nemultumiti de dimensiunile de sute de MB ale programelor care in trecut incapeau probabil pe cateva dischete. Cel mai radical grup din aceasta categorie sunt sustinatorii „curentului minimalist“ in lumea computerelor, cei care sunt convinsi ca pe computer nu ar trebui sa se afle nici cea mai mica aplicatie care nu are o utilitate clara.

     

    Cum gandeste un „minimalist“? De exemplu, renunta sa foloseasca programul de navigare printre fisierele computerului Windows Explorer, pentru ca ocupa circa 10 MB din memoria RAM, si il inlocuieste cu programe mai suple, care fac acelasi lucru intr-o interfata mai simpla. Sau renunta la Word si prefera sa redacteze texte in Notepad, pentru ca este o aplicatie minuscula – ocupa sub 100 kb pe hard-disk, in comparatie cu cele peste 200 de MB ocupate de un Microsoft Office cu update la zi. Este drept ca Microsoft Word ofera o multime de functii suplimentare, insa specialistii sunt de parere ca, cel putin deocamdata, utilizatorii folosesc numai intre 2% si 5% din totalul acestora.

     

    Cum ar putea un producator de software sa il convinga pe forumistul carcotas sau pe blogger-ul revoltat ca o aplicatie cu mai multe functii este mai buna si isi merita banii? In primul rand, sunt de acord specialistii, mesajul de marketing trebuie sa comunice functionalitatea de baza a produsului, sau, cu alte cuvinte, ce „stie sa faca“ cel mai bine. Dupa care urmeaza faza a doua, in care producatorul comunica avantajele competitive ale soft-ului sau fata de alte programe concurente, iar aici, in functie de interesele specifice ale publicului tinta, pot fi scoase in evidenta anumite functii.

     

    „Cand alegi ce anume comunici, din setul de functionalitati trebuie sa le selectezi pe cele unice ale produsului in raport cu concurenta. Ceea ce este in plus, dar poate nu reprezinta un avantaj competitiv, ar fi bine sa fie comunicat mai putin“, adauga Nistor de la Kondiment Software. Cu alte cuvinte, ofera lucruri in plus, dar nu te lauda prea mult cu asta. Nu se stie cati „minimalisti“ vor refuza sa-ti foloseasca produsul.

  • Fatware, bloatware

    „Bloatware“ este un termen folosit peiorativ pentru a desemna aplicatiile software care consuma excesiv si nejustificat resursele computerului pe care ruleaza – memorie RAM, spatiu pe hard-disk. Un sinonim folosit mai rar, dar cu ceva mai multa rezonanta, este „fatware“.

     

    LA REGIM: „Sistemele trebuie regandite pentru a deveni mai simple si mai rapide. Nu e vorba de computere mai slabe, ci de computere mai suple, care se misca mai usor“, este de parere Nicholas Negroponte.

     

    EFECT DE BUMERANG: Ceea ce sta la baza fenomenului „bloatware“ este chiar disponibilitatea mult mai mare decat in trecut a resurselor hardware si a limbajelor de programare cu un grad mai mare de automatizare. In anii ‘70, programatorii erau nevoiti sa se descurce cu resurse  limitate in ceea ce priveste memoria RAM si spatiul disponibil pe hard-disk. De aceea, o buna parte din munca lor era dedicata optimizarii programelor pentru a putea rula cat mai rapid cu resurse putine.

     

    CAUZE SI EFECTE: Pe masura ce computerele au devenit mai puternice si mai ieftine, programatorii au renuntat sa mai aloce la fel de multa atentie si timp optimizarii. In schimb, ei sunt fortati sa se concentreze mai degraba pe elemente secundare programarii, dar foarte importante pe piata concurentiala care s-a dezvoltat in ultimii ani, cum ar fi de exemplu timpul cat mai scurt de producere a aplicatiilor.

     

    PREA UMFLAT: Rezultatul acestei schimbari de abordare, spun specialistii, este ca utilizatorii sunt nevoiti sa accepte pe computerele lor o multime de aplicatii „umflate“, care ocupa spatiu nejustificat de mare, iar in aceste conditii chiar si hard-disk-urile moderne pot ajunge neincapatoare intr-un timp relativ scurt.

  • Atentie, va rog…

    Cu ocazia celei de-a zecea aniversari, revista virtuala First Monday a organizat in „lumea reala“ o conferinta despre caracterul deschis al Internetului. Numita „FM10 Openness: Code, Science and Content“, manifestarea l-a avut printre invitati pe cel care a schitat o economie cu totul… altfel.

     

    O vreme am fost multumit de traficul rutier din orasul in care locuiesc. Fluent, linistit, destul de civilizat… insa numarul masinilor a crescut intr-un ritm constant, iar strazile au ramas aceleasi, asa incat acum situatia este mai putin luminoasa. Se intampla ca drumul cu masina intre casa si birou sa dureze mai mult decat pe jos, iar daca ora e tarzie si traficul redus, atunci cautarea unui loc de parcare imi ia mai mult decat drumul. Incetul cu incetul, masina imi devine tot mai putin utila.

     

    E clar, lumea fizica e limitata, si nu doar in privinta spatiului. De exemplu, e limitata in privinta consumului. Oricat de mult s-ar chinui industria auto sa-mi mai vanda o masina, nu va reusi prea curand. Imbracamintea, hrana, electrocasnicele si multe altele au aceeasi soarta: pur si simplu, capacitatea mea de consum este limitata. In ciuda abundentei, economia actuala ramane sub zodia penuriei.

     

    Se petrec altfel lucrurile in Internet? Intr-un fel, da. Aici „spatiul“ – capacitatea de stocare si de transport – pare nelimitat si lucrurile par sa mearga altfel. S-au elaborat deja cateva teorii despre economia in lumea digitala, dintre care una („coada cea lunga“) pune accentul tocmai pe absenta limitarilor spatiale. O alta, numita „economia darului“, incearca sa integreze economia clasica cu caracterul gratuit al multor produse informationale din Retea (de la continut liber accesibil pana la softul „liber“ sau open source). Insa cea mai surprinzatoare si totodata radicala dintre ele este cea elaborata de Michael H. Goldhaber, care pune in evidenta o anumita limitare – si, implicit, o penurie – care se manifesta in toate domeniile, dar este foarte vizibila in Internet: penuria de atentie.

     

    Goldhaber porneste de la cateva elemente preluate din psihologie, neurologie si chiar filozofie pentru a defini notiunea de atentie, insa extrem de interesant este modul in care urmareste evolutia computerelor si a Internetului pentru a pune in ecuatie atentia si valoarea informatiei. In esenta, computerele au fost concepute si dezvoltate pentru a spori productivitatea, insa se vadeste ca servesc tot mai putin acestui scop, fenomen pe care autorul il pune mai degraba in relatie cu limitele naturale ale consumului: chiar daca productivitatea ar putea creste la nesfarsit, bunurile materiale create n-ar putea creste nelimitat. In schimb, volumul informatiei poate creste aproape oricat, iar web-ul este o ilustrare perfecta. Interesant este ca dupa caderea dot-com-urilor – care poate fi pusa si ea in relatiile cu limitele consumului de bunuri materiale – numarul utilizatorilor si volumul informatiilor din Internet a continuat acelasi ritm sustinut de crestere, insa formulele de creare a informatiei au capatat un pronuntat caracter social, exemplele cele mai evidente fiind forumurile virtuale si blogurile.

     

    Pana la urma, „supra-productia“ de informatie este mult mai mare decat cea de bunuri materiale, din simplul motiv ca nu este limitata de abilitatea de consum. Insa reversul este ca o buna parte din informatia disponibila nu este utilizata – deci „consumata“, in termenii economiei traditionale. Nu facem fata acestui aflux informational, iar cresterea continua a productiei de informatii este de-a dreptul irationala din perspectiva tuturor standardelor economice actuale. Ipoteza lui Goldhaber este ca aceasta crestere continua este motivata de nevoia de a accede la o resursa limitata, singura capabila sa dea valoare informatiei: atentia noastra. Atata vreme cat nimeni nu-i acorda atentie, o informatie nu are nici o valoare. De notat ca expresia englezeasca pentru „a acorda atentie“ este „paying attention“ – adica „a plati atentie“.

     

    Pornind de-aici, Goldhaber considera ca asistam la nasterea unui nou model economic, economia atentiei, care peste vreme va ajunge sa inlocuiasca economia actuala, bazata pe productia de bunuri, pe piata si bani. Mai mult, migratia oamenilor spre ciberspatiu este asemuita cu colonizarea Americii si mutatia economica ce a insotit-o: europenii nu si-au imaginat ca Lumea Noua va fi altfel decat feudalismul tarziu in care traiau, dar noul spatiu a generat o formula noua, economia de piata. 

     

    In fine, o ultima observatie interesanta a lui Goldhaber: atentia implica memoria. Daca am fost atenti la ceva, ne amintim. Pe de alta parte, atentia implica empatie: cel caruia ii captam atentia ne „traieste“ gandurile. Daca vom crea ceva ce va capta atentia dupa ce nu vom mai fi, mintea noastra va trai din nou.

  • MacWindows

    Un producator de software a anuntat ca va lansa in aceasta vara primul produs pentru calculatoarele Mac ce le va permite fanilor Apple sa foloseasca programe Windows fara a instala sistemul rival de operare.

     

    Nu e prima oara cand se lanseaza un software cu „mutatii genetice“, care sa permita utilizatorilor de calculatoare Apple folosirea Windows. Boot Camp – un software produs chiar de Apple – si Parallels Desktop ofera deja aceasta posibilitate posesorilor de Mac-uri. Numai ca, in cazul primului, este nevoie ca Mac-ul sa fie restartat pentru a intra in Windows (care trebuie instalat pe sistem), iar in cel de-al doilea nu este vorba despre un sistem de operare propriu-zis, ci de simularea prin virtualizare a unui mediu Windows care ruleaza intr-o fereastra a sistemului de operare al Mac-ului (chiar si asa, acest lucru nu se poate face fara cumpararea unei licente Windows). Dar CrossOver, cum se va numi noul program produs de CodeWeavers Inc., merge ceva mai departe.

     

    Aplicatia contine un modul care asigura implementarea alternativa a programelor Windows pentru a putea fi folosite de sistemul de operare de la Apple, fara a fi nevoie ca sistemul dezvoltat de Microsoft sa fie instalat pe computer. Aplicatiile folosite de Windows vor putea fi folosite cu aceleasi performante (viteza) ca si in sistemul lor de operare nativ, spun reprezentantii companiei CodeWeavers, care au facut deja teste cu suita Microsoft Office.

     

    O categorie de public care va aprecia produsul (ce va costa 60 de dolari) vor fi pasionatii de jocuri. Asta pentru ca majoritatea jocurilor pentru calculator nu au si versiuni adaptate pentru calculatoarele Mac. Pana acum, celelalte solutii lansate nu puteau adapta jocurile la OS X. Cu toate acestea, Jon Parshall, director executiv al companiei, a declarat ca nu acesta este principalul scop al programului, ci aplicatiile serioase, din zona business.

     

    Un alt avantaj al CrossOver, potrivit reprezentantilor companiei, ar fi acela al protectiei fata de virusi. „Un virus ataca radacina Windows-ului“, spune Parshall. „Teoretic, daca esti intr-adevar bun, ai putea sa faci un virus care sa atace si programul nostru, dar inca nu am auzit de nimeni sa poata face asta, chiar si in conditii de laborator.“

     

    Nimic nu ar fi fost insa posibil daca Steve Jobs, CEO-ul Apple, nu ar fi inceput din ianuarie 2006 sa foloseasca procesoare Intel, similare celor folosite de PC-uri, in locul celor produse de IBM, care aveau o arhitectura incompatibila cu restul programelor.

     

    Acum insa, toate calculatoarele Apple din noua generatie pot asimila, cu un minim efort, tot ceea ce stie sa faca un PC. Sa fie inceputul unei noi epoci in care vom asista la aliante nebanuite intre vechii rivali Steve Jobs si Bill Gates?

  • Microsoft, varianta online

    Gigantul fondat de Bill Gates a gasit o metoda ceva mai pe gustul internautilor pentru a-si promova noile produse si versiunile beta ale programelor. Compania americana a lansat un site cu nume sugestiv – The Insider Club – prin care mai face un pas catre strategia directa de comunicare cu consumatorii impusa pe piata de rivalii Google sau Yahoo!.

    Gazda clubului nu este Bill Gates, ci un personaj feminin virtual care prezinta cateva dintre noutatile pe care le aduce acest pas al Microsoft in „era Live“, cum numeste compania strategia de a se orienta spre produse disponibile online. Conceptul site-ului aduce cumva cu cel al Google Labs, unde poti gasi ultimele programe lansate de Google in variante beta pentru a fi testate de public. Totusi, Microsoft pare sa aduca mai multa functionalitate prin acest site, iar programele beta, chiar daca in sine se pot descarca la fel de usor ca si cele ale Google, iti lasa impresia ca le castigi, nu ca le obtii gratis.

    Concret, prin interactivitatea cu utilizatorul, sunt grupate mai multe programe beta in 4 pachete, care, la fel ca nivelurile unui joc video, pot fi accesate numai succesiv. Primul pachet, care contine o versiune de Messenger si care ii cere utilizatorului sa-si personalizeze pagina Windows Live, este descarcabil imediat. Al doilea pachet de programe poate fi descarcat doar dupa ce au fost indeplinite cerintele din primul pachet si tot asa pana la ultimul dintre ele care cuprinde videoclipuri de la Cupa Mondiala si un concurs la care premiul consta in bilete la turneul de tenis de la Wimbledon.

    De fapt, sunt premii la fiecare pas, de la stickere pentru telefonul mobil la telefoane VoIP care pot fi folosite impreuna cu MSN Messenger. Este drept insa ca sansele de a le castiga sunt probabil mai mici decat la Loto, daca ne gandim ca mai mult de 90% din calculatoarele lumii ruleaza Windows si deci nu au nici o restrictie in a participa la aceste concursuri.

    Si chiar daca Bill Gates a anuntat ca isi va dona cea mai mare parte a averii, site-ul acesta nu este unul de caritate. Este inca o dovada ca planurile de a face trecerea catre continutul online se materializeaza. Toata interfata este intr-adevar user-friendly, cu personaje animate care iti explica fiecare detaliu, o grafica simpla si o structura usor de inteles.

    Din punctul de vedere al utilizatorilor, exista si minusuri. Cu siguranta e tentant sa ai parte de cele mai recent lansate programe, insa algoritmul de download nu este dintre cele mai directe. In plus, este foarte probabil ca nu vei putea folosi programul de care ai intr-adevar nevoie fara a-ti instala mai intai alte cateva cu care nu ai ce face.

  • Gadgeturi la tava

    Aflata la mare distanta de camera de tortura a gospodinei traditionale, bucataria moderna a devenit imaginea unul stil de viata care pune mare pret pe design si hi-tech.

     

    Aprilie 2006, Milano. Milan Design Week, unul dintre cele mai importante evenimente de gen din lume. Designerul britanic Zaha Hadid (foto), care a realizat printre altele si noua fabrica BMW din Leipzig, uimea audienta prezentand o bucatarie a viitorului care aducea mai mult cu o nava spatiala decat cu imaginea traditionala promovata pana acum. Lansat sub numele Z. Island by DuPont Corian, conceptul futuristic creeaza un spatiu inteligent prin combinarea de echipamente multimedia si materiale inovatoare precum corianul.

     

    „Corianul a aparut in urma cu trei ani si a fost inventat de DuPont, aceeasi firma care a conceput si lycra“, povesteste Carla Szabo, designer de interior. Format printr-o combinatie secreta de materiale naturale si polimer acrilic, corianul este cu atat mai spectaculos pentru designeri cu cat poate fi modelat in orice forma, iar transluciditatea sa permite luminii sa patrunda prin suprafata obiectelor. In plus, este disponibil in peste 100 de culori si nuante. Proiectul imaginat de Zaha Hadid are un panou central, prin care se poate accesa Internetul, se poate asculta muzica, designerul promovand conceptul de divertisment in bucatarie.

     

    Desi cuibul high tech al lui Zaha Hadid este inca in stadiul de concept, ideea de bucatarie supertehnologizata si accesorizata se regaseste deja si pe piata din Romania. Mai mult, obiectele pentru bucatarie sunt asemenea unor colectii de pret-r-porter, respecta tendintele culorilor si designului la moda si pe deasupra sunt si in ton cu filozofia zen si feng shui.

     

    „Inainte, cand te gandeai la o bucatarie, tot ce iti imaginai era murdarie si fum. Acum, bucataria trebuie sa arate intr-un fel care sa te faca sa-i treci pragul cu placere si chiar sa socializezi, sa iti inviti prietenii, pe care poti sa ii pui sa iti gateasca folosind cel mai nou tip de cuptor sau de plita“, explica Rasvan Paun, marketing manager BSH Electrocasnice, filiala din Romania a societatii BSH Bosch und Siemens Hausgeräte, producatorul electrocasnicelor Siemens.

     

    Apare totusi un paradox. „Modul actual de viata a devenit extra locuinta, din moment ce majoritatea activitatilor se desfasoara in afara casei“, atrage atentia Carla Szabo. Dar se pare ca oamenii, cu cat au mai putin timp de stat acasa, implicit in bucatarie, cu atat cauta mai mult obiecte la moda si performante, chiar daca acest lucru presupune sa isi schimbe chiar si in fiecare an colectia de echipamente de bucatarie.

     

    „Echipamentele pentru bucatarii au devenit motive de lauda, asemeni celor mai noi gadgeturi“, explica Paun. Pentru ca ele intruchipeaza, mai nou, un stil de viata la care orice pasionat de tehnologie si design a ajuns sa viseze. Asemeni unor produse de lux, noile echipamente sunt promovate ca emblemele unui stil de viata exclusivist. Cu alte cuvinte, producatorii nu mai vand banale bucatarii, ci imagini cat mai stralucitoare, la care sa aspire orice trend-setter care se respecta. Si trend-setterii au de unde alege, din moment ce majoritatea producatorilor au mizat pe colectii noi. Siemens a conceput colectia Incorporabile, Whirlpool a mers pe linia fusion, iar LG pe tendinta de economisire a timpului. Ca si Zaha Hadid, producatorii au ales ideea de divertisment in bucatarie si au conceput colectii care incorporeaza fie un televizor, fie un DVD.

     

    Si pentru ca frigiderele cu ecran incorporat nu mai reprezinta o noutate, Siemens s-a gandit la hota cu ecran LCD si DVD player incorporat (3.150 de euro), care aduce un plus de imagine si sunet gatitului si care face parte din colectia de produse incorporabile. „Bucataria a devenit un loc in care toata lumea se distreaza, copiii isi pot aduce PlayStation-ul sau se poate atasa chiar si o camera prin care sa urmaresti ce se intampla in camera copilului“, spune Paun. In colectiile producatorilor de electrocasnice se remarca si tendinta catre produsele hi-tech. Siemens a inclus in colectia sa cuptorul liftMatic, care – printr-o simpla apasare de buton – actioneaza asemeni unui lift si asigura acces facil la alimentele din interiorul sau.  Aparatele pentru bucatarie nu puteau ignora nici tendintele in materie de culori sau materiale. Pentru ca in voga in designul interior sunt culorile tari, producatorii de electrocasnice au conceput obiecte care sa se potriveasca. LG, de exemplu, a lansat masinile de spalat in nuante de gri, roz sau negru. Flexibilitatea este o alta cerinta de baza a oricarei colectii, mai ales in cazul electrocasnicelor. Plitele Origami de la Whirlpool sunt disponibile in diferite configuratii, in functie de stilul de gatit si de dimensiunile bucatariei. Numele te duce cu gandul la o tendinta vizibila in bucataria internationala si care a prins si in Romania: bucataria fusion. De pilda, principalul element de inovatie al gamei este arzatorul cu patru inele, special gandit pentru ca orice european amator de mancare fusion sa aiba sansa de a gati, sa spunem, o combinatie de bucatarie asiatica si franceza.

     

    Si pentru ca trebuie sa fie si practice, nu doar sa respecte tendintele in materie de design, noua gama de produse pentru bucatarie isi aroga si meritul de a rezolva problemele legate de timp. De regula, prea putin. In luna martie, de exemplu, LG Electronics Romania a adus pe piata autohtona noul SolarDOM, care imbina caracteristicile cuptorului conventional cu tehnologia folosita in cazul celor cu microunde. Cei de la LG sustin ca acesta gateste de trei ori mai repede datorita sistemului inovator de incalzire. Adica puiul la gratar este gata in sapte minute, in vreme ce friptura de vita este pregatita in doar cinci minute.

     

    Iar pretul este pe masura, producatorul recomandand un pret de 2.199 de RON, ceea ce face din SolarDOM unul dintre cele mai scumpe produse existente pe piata. Ca orice produs exclusivist care se respecta, colectiile pentru bucatarii sunt aduse in serii limitate si sunt vandute in locuri speciale. Siemens vinde gama sa de produse incorporabile exclusiv in magazinele specializate de mobila. „Produsele sunt puse in valoare intr-un anumit ambient, pentru ca trebuie povestit despre ele. Iar aici intra in joc vanzatorul, care are timp sa discute cu clientul. Nu poti doar sa ii spui ca produsul costa 3.000 de euro, ci trebuie si sa ii explici despre toate inovatiile pe care le aduce“, explica Paun.

     

    Urmatorul pas in cazul bucatariilor moderne este convergenta digitala. Din cate spune Paun, inca de la inceputul anului 2005 s-a implementat in Germania sistemul „serve at home“, prin care aparatele electrocasnice pot fi controlate si utilizate indiferent de locatie, chiar si de pe telefonul mobil sau prin internet. „Electrocasnicele nu sunt in nici un fel modificate, ci li se adauga un dispozitiv care sa comunice cu router-ul central“, explica Paun. Si din cate se stie pana acum, aceasta tehnologie va ajunge si in bucatariile romanilor intr-un an sau doi.

  • Bucataria viitorului

    Producatorii de electrocasnice lucreaza cot la cot cu designerii pentru a crea produse care nu se mai incadreaza in categoriile clasice cu care ne-am obisnuit.

     

    APA: Whirlpool a realizat un prototip al unui dispensor de apa carbogazoasa numit Pure, care a fost prezentat la targul de electrocasnice Eurocucina 2006. Utilizatorul este cel care decide temperatura apei sau cat este de gazoasa, iar ecranul de control cu cristale lichide care indica acesti parametri se lumineaza doar in momentul utilizarii.

     

    HANDSFREE: Compania americana Delta Faucets a lansat in SUA robinetul „hands-free“ cu senzori care detecteaza orice miscare si intuiesc daca vrei sa speli (sau nu) vasele din chiuveta, asa ca nu va porni din intamplare. Iar display-ul electronic afiseaza cu precizie temperatura apei.

  • Spaime de veac XX

    Boala al carei virus este insasi ideea de boala, ipohondria  a fost perfect descrisa de John Naish (editor al prestigiosului The Times), biograf al manifestarilor cele mai excentrice din perioada contemporana ale acestei „boli a bolilor“.

     

    Chiar la inceputul volumului, Naish propune sa inventam o noua boala, si anume Sindromul Ipohondric Modern, prescurtat SIM. „Care ii sunt simptomele?“, se intreaba mai departe autorul. Si tot el raspunde: „Nelamurita si sacaitoarea teama de boala, fascinatia noilor boli, imboldul de a azvarli banii pe tratamente costisitoare, utilizarea excesiva a unor cuvinte precum «stare de bine» sau «nutritiv». Iar factorii de risc sunt reprezentati de viata intr-o natiune destul de bogata si lipsa unor amenintari reale care sa dea de gandit“.

     

    Naish ne apare, dintr-o data, apasat critic si dornic sa ne comunice faptul ca ipohondria (boala pe care, evident, nu o inventeaza, ci doar o recenzeaza) se manifesta doar in lumea in care pericolul maladiilor nu este unul opresiv, ci reprezinta doar o inventie izvorata din plictiseala si bunastare. Africa nu va fi niciodata, prin urmare, teatrul unei pandemii de ipohondrie, pentru ca este mult prea preocupata de bolile reale, cele care, de la paludism la SIDA sau Ebola, omoara inainte sa apuci sa te gandesti la ele. Intr-o oarecare masura, cu totii purtam in noi germenul ipohondriei, la inceput in doze mici, ca instrument de supravietuire.

     

    Ulterior, insa, pe masura ce instrumentele medicinei moderne au evoluat, facand ca pericolul maladiilor sa se diminueze, istorisirile despre bolile stranii sau mortale au inceput sa ne placa la fel de mult ca povestile de groaza spuse la gura sobei. Iar civilizatia ne-a oferit mai mult timp, bani si energie pe care sa le cheltuim gandindu-ne la boli. Iata de ce John Naish s-a gandit sa scoata, din cele mai obscure colturi de gazete medicale (cu blazoane, de altfel, cat se poate de serioase), articole – scandaloase, inspaimantatoare sau doar bizare – scrise de medici despre niste maladii care, pare-se, i-au incercat pe unii dintre pacientii lor. In fapt, sunt doar incercari de descoperire a unor noi boli „spre folosul nostru“, al celor care, din lipsa de preocupare, am ajuns in hilara situatie de a ne cauta, atunci cand nu avem ce face, afectiuni pana si pe Internet.

     

    Iata cateva din cele 250 de cazuri de boala pe care, spre amuzamentul nostru, le-a adunat acest medic hatru: hepatita jucatorului de golf (boala produsa prin lingerea mingiilor, ca sa inainteze mai bine prin aer), criza cardiaca a barbatilor care nu se barbieresc zilnic (conform unei monitorizari, operate vreme de 25 de ani de catre cercetatorii de la universitatea din Bristol), sindromul Sid Vicious (provocat de ascultarea muzicii punk si care duce la inrosirea si apoi sangerarea ochilor), sterilitatea barbatilor care stau picior peste picior, scleroza de apartament (potrivit cercetatorilor din Tasmania, daca va bucurati de soare in copilarie, riscul de face scleroza in placi se diminueaza considerabil) sau boala carpei de vase (care, potrivit unei echipe de la universitatea Arizona, apare la numeroase persoane, datorita bacteriei numita listeria).

     

    John Naish, Ghidul ipohondrului, O boala pentru orice simptom, o suferinta pentru orice ocazie,

    Editura Nemira, Bucuresti, 2006

  • Noutati

    Tinerete vesnica

    Cronicarul de la The Times (Andrew Taylor) o spune de-a dreptul: „Initiatul“ lui Robert Finn este „un impresionant volum de debut, care combina romanul politist cu thrillerul ocult. Este varianta britanica a marilor succese «Codul lui da Vinci» si «Misterul manuscrisului» («The rule of four»)“. Cartea ne plaseaza in fata unei spargeri atipice: nu lipseste nici un obiect din locul intruziunii, iar singurele pagube sunt cele indurate de spargatori (criminalii sunt cei care sunt gasiti morti). David Braun (angajat al unei firme de asigurari) si Susan Milton (experta in antichitati) descopera ca adevaratul hot, cel care s-a ascuns indaratul aparentei spargeri, intentioneaza sa puna mana pe un nepretuit obiect care, potrivit unei stravechi credinte chinezesti, pare sa inchida in sine secretul tineretii fara batranete si al vietii fara de moarte.

     

    Robert Finn, Initiatul,

    Editura RAO, Bucuresti, 2006

     

     

    Indreptar de ghicit

    Specialist in istoria literaturii sarbe, doct cunoscator al poeziei baroce, eseist si poet, Milorad Pavic s-a afirmat mai ales prin operele sale de fictiune, a caror constructie este cu totul neobisnuita: „Dictionarul khazar“, este un roman lexicografic care ia, de fapt, forma a trei dictionare sau trei viziuni sau trei chei religioase (crestina, islamica si ebraica) ce pot da seama de viata ciudatilor khazari; „Peisajul pictat in ceai“, a carui grila de intelegere este un careu de cuvinte incrucisate, si, in sfarsit, acest recent tradus volum „Ultima iubire la Tarigrad“, ale carui 22 de capitole sunt, de fapt, cele 22 de arcane ale tarotului. Ca sa aduca lucrurile la scara 1/1 sau ca sa-si delecteze cititorii excentrici, autorul a tinut ca toate editiile cartii sale sa aiba anexate 22 de carti de tarot. Ceea ce s-a si intamplat.

     

    Milorad Pavic, Ultima iubire la Tarigrad,

    Editura Paralela 45, Pitesti, 2006