BusinessMagazin

Blog

  • Afaceri de la Zero. Cum a reuşit un mic antreprenor să transforme un obiect pe care toată lumea îl trece cu vederea într-unul care atrage atenţia? Cătălin Rednic, întrerupătoarele Ornatus: Par a fi mici tablouri. Mă sperie ideea de serie

    Cătălin Rednic a pus bazele Ornatus în 2021, iar de atunci livrează pe piaţă întrerupătoare cu totul speciale, care încheie armonios orice proiect de design interior. Create în atelierul din casa sa, întrerupătoarele Ornatus combină răşinile epoxidice (material din care se pot realiza diferite obiecte – n.red.) cu boabe de cafea, tipuri de seminţe sau sare de Hymalaya, astfel că rezultatul atrage atenţia, dar şi comenzile.

    “Am ajuns printr-o conjunctură în America şi acolo am realizat nişte tencuieli speciale, autodidact. Tot atunci am descoperit partea asta de frumos. Revenind în România, m-am jucat cu răşinile epoxidice”, spune Cătălin Rednic, fondatorul Ornatus, într-un nou episod al Afaceri de la Zero, proiectul editorial ZF dedicat micilor antreprenori. 

    Iniţial, utilizând aceste răşini, Cătălin a realizat blaturi de bucătărie, dar fiind vorba despre obiecte mari, care cereau spaţii ample de depozitare după realizare, antreprenorul în devenire s-a reorientat spre un produs mai mic.

    “Nu aveam spaţiu de depozitare. Apoi m-am orientat pe partea de întrerupătoare pe care am înglobat fel şi fel de seminţe, pigmenţi perlaţi. Am făcut foarte multe teste, vreo 6 luni cu asta m-am ocupat.”

    Cu studii în zona de construcţii, pasiunea pentru zona de design l-a adus însă pe calea antreprenoriatului, astfel că în 2021 îşi face propria firmă pentru a se dedica realizării de întrerupătoare altfel. 

    “Mi-am dat seama că la nivel de design interior nu s-a închis decorul. Este cumva şi ultima fază, dar şi partea de întrerupătoare este importantă. În 2021, am pornit cu multă muncă de învaţare în spate. Am lucrat un an înainte de a pune câteva colecţii pe site. Abia atunci am fost mulţumit de calitatea produsului.” Investiţia în atelier s-a ridicat la circa 5.000-7.000 de euro. Preţul unui produs porneşte de la 190 de lei, dar în funcţie de materialul utilizat sau de gradul de personalizare cerut, preţul poate varia. 

    “Sunt foarte multe cerinţe la nivel de personalizare. Folosesc răşini epoxidice în care sunt înglobate semninţe naturale sau diferite tipuri de pigmenţi. Sunt provocat de proiectele în care clienţii chiar vor ceva personalizat. În 4 milimetri, pot îngloba orice se doreşte pentru a personaliza decorul respectiv. Par a fi mici tablouri. Clienţii cei mai îndrăzneţi sunt din zona artistică. Dar tot mai mulţi au aflat despre calitatea produselor.” 

    Promovarea produselor s-a făcut prin social media, iar acestea pot fi comandate de pe site-ul ornatus.ro. 

    “Sunt nouă colecţii realizate, mai am o colecţie în lucru, din răşini acrilice cu praf de piatră pigmentat. Pe mine mă sperie ideea de serie. Dacă apare seria, apare plictiseala, aşa că cel mai bine pentru mine este ca produsele să rămână în zona de artizanat.”

    Realizarea unui întrerupător durează circa 12 zile lucrătoare de la plasarea comenzii. 

    “Am crescut organic, dacă faci lucrurile bine, în timp lucrurile se aşază. Cu răbdare şi cu multă trudă, lucrurile se întâmplă”, mai spune Cătălin.

  • Managerii estimează pentru decembrie 2024 -februarie 2025 creşterea preţurilor în toate domeniile de activitate, relativa stabilitate a activităţii în comerţ şi servicii, în paralel cu scăderea moderată a numărului de angajati în industria prelucrătoare şi construcţii

    Managerii din economie estimează pentru perioada decembrie 2024 -februarie 2025 creşterea preţurilor în toate domeniile de activitate, relativa stabilitate a activităţii economice în comerţul cu amănuntul şi servicii şi o scădere moderată a numărului de angajati în industria prelucrătoare şi construcţii, arată datele INS publicate luni.

    În cadrul anchetei de conjunctură din luna decembrie 2024, managerii din industria prelucrătoare previzionează pentru următoarele trei luni  scăderea moderată a volumului producţiei (sold conjunctural -13%) şi a numărului de angajati, soldul conjunctural fiind de -8%.

    Pentru preţurile produselor industriale se prognozează creştere în următoarele trei luni (sold conjunctural +19%).

    În constructii, managerii se aşteaptă la o reducere a volumului producţiei (sold conjunctural -19%), dar şi a numărului de angajati(sold conjunctural -9%). În ceea ce priveşte preţurile lucrărilor de construcţii, managerii preconizează o creştere a acestora (sold conjunctural +24%).

    În sectorul comerţ cu amănuntul managerii au estimat pentru următoarele trei luni o relativă stabilitate a activităţii economice (sold conjunctural -4%). Volumul comenzilor adresate furnizorilor de mărfuri de către unităţile comerciale va înregistra creştere moderată (sold conjunctural +7%). Angajatorii estimează o creştere moderată a numărului de salariaţi (sold conjunctural +12%) şi a preţurilor de vânzare cu amănuntul (sold conjunctural +35%).

    Pentru zona de servicii, cererea (cifra de afaceri) va înregistra relativă stabilitate în următoarele trei luni (sold conjunctural +2%). Managerii din sectorul servicii prevăd relativă stabilitate a numărului de salariaţi (sold conjunctural 0%). Conform opiniei managerilor, preţurile de vânzare sau de facturare ale prestaţiilor vor avea tendinţă de creştere (sold conjunctural +17%).

     

     

     

     

     

  • Cea mai mare bătaie de joc a guvernului PSD-PNL este înfiinţarea unui nou departament pentru „eficienţă guvernamentală” prin acelaşi OUG prin care cresc taxele, afirmă parlamentarul USR Claudiu Năsui, fost ministru al Economiei

    Cea mai mare bătaie de joc a guvernului PSD-PNL este înfiinţarea unui nou departament pentru <eficienţă guvernamentală> prin acelaşi OUG prin care cresc taxele. Noul guvern ne spune aşa: <Taxele cresc acum, dar cheltuielile vor scădea după ce înfiinţăm un nou departament care cândva în viitor poate va propune tăieri pe care poate vom avea voinţa să le facem>”, scrie pe Facebook Claudiu Năsui.

    În opinia deputatului USR, „eficienţa guvernamentală nu are nevoie de un departament”.

    „Fie ai voinţa politică să tai cheltuielile, fie nu. Ce va face acel departament? În cel mai bun caz un raport prin care va spune ce se ştie deja. În cel mai rău caz, va toca bani mulţi ani de acum încolo fără să facă nimic precum majoritatea acestor departamente şi agenţii de stat cu nume pompoase. Problema statului român nu e că nu avea încă un departament în plus, ci că politicienii nu îşi doresc deloc reducerea semnificativă a cheltuielilor şi pune toată povara în spatele sectorului privat”, încheie Năsui.

  • Din cauza jocurilor politice ale lui Iohannis/PSD/PNL/Ciolacu/Ciucă/Servicii, vom avea o notă de plată pe care nu o vom putea duce: Ordonanţa Austerităţii este doar începutul unor revolte economice, politice şi sociale care vor urma

    Nu ştiu ce jocuri politice au vrut să facă PSD/Ciolacu, PNL/Ciucă, Iohannis, Serviciile şi toţi cei care le ţin “oalele de noapte” (Patul lui Procust – Camil Petrescu), dar toţi aceştia au aruncat economia, ţara, România, în aer. 

    Toţi aceşti analfabeţi politici de mai sus, care au vrut “să şi-o tragă” unul celuilat, au dus la apariţia lui Călin Georgescu şi a acestui cutremur politic care afectează România de sus până jos, blocând alegerile prezidenţiale fără niciun rezultat, dar cu punerea la îndoială a întregului sistemul politic din România. 

    Nici nu ne dăm seama acum ce costuri vom plăti din cauza jocurilor politice, ce pierderi economice vom avea (scădere economică, blocarea salariilor, darea oamenilor afară etc.), financiare (dobânzi mai mari, risc de ţară mai mare etc.), sociale (ura privind opinia fiecăruia, ura dintre bogaţi şi săraci, ura dintre salariaţi, directori şi patroni, proteste în stradă, tensiuni sociale) şi pierderi politice (este pusă la îndoială opţiunea euroatlantică a României şi înţelegerile privind apartenenţa la UE şi NATO). 

    Tot acest joc politic ne costă: 

    – Creşterea riscului politic şi economic privind România: creşterea CDS-ului României (riscul de intrare în faliment)

    – Scăderea ratingului de ţară al României şi aruncarea în categoria “Junk”: deja agenţiile de rating au schimbat perspectiva privind România de la “Stabil” la “Negativ”, iar de aici nu mai este decât un pas pentru trecerea la scăderea ratingului de ţară. 

    – Dobânzi mai mari la lei şi creşterea expunerii pe valută a României: în decembrie, din cauza cutremurului politic, Ministerul Finanţelor a plătit dobânzi mai mari, cu 40-50 de milioane de lei în plus, iar anul viitor, când necesarul de finanţare este cuprins între 250-300 de milioane de lei, vom plăti în plus faţă de dobânzile pe care ar fi trebuit să le plătim încă 1,5-2,5 miliarde de lei, adică 300-500 de milioane de euro. Cu aceşti bani s-ar fi putut face un spital, s-ar fi putut crea zece şcoli noi, s-ar fi putut construi o sală nouă de spectacole care să înlocuiască Sala Palatului; dacă extrapolăm creşterea dobânzilor cu un punct procentual pe o perioadă de zece ani, vom ajunge să plătim în plus dobânzi de 3-5 miliarde de euro. 

    – Creşterea accelerată a datoriei publice: pentru că avem nevoie de o finanţare bugetară mai mare la dobânzi mai mari, creşterea datoriei publice va creşte mult mai repede decât aşteptările şi ne vom izbi de zid mult mai repede.

    – Includerea României pe lista roşie a investitorilor: unii vor pleca de tot când ne va scădea ratingul, alţii vor cere dobânzi mai mari ca să rămână, alţii nu vor mai veni. 

    – Creşterea riscului de ţară, costurile mari de împrumut ale României vor duce la scăderea valorii activelor româneşti.

    – Scăderea Bursei: deja piaţa bursieră din România era percepută ca fiind supraevaluată faţă de bursele din jur, iar acum ceea ce se întâmplă pe scena politică şi ce va urma în economie vor constitui motive pentru revizuirea aşteptărilor în jos. 

    – Pilonul II de Pensii, unde 8,2 milioane de români au o parte din banii de pensie, va fi afectat de scăderea valorii titlurilor de stat româneşti şi scăderea acţiunilor la Bursă. 

    – Cursul valutar leu/euro va fi sub o presiune imensă: nu se ştie cât va ma putea BNR să ţină cursul stabil, având în vedere tensiunile economice şi financiare care vor urma. 

    – Ordonanţa “Trenuleţ”/Ordonanţa Austerităţii  va duce la creşterea inflaţiei: toate impozitele şi taxele vor fi transferate în costurile finale, va urma scăderea consumului, scăderea încasărilor la buget, iar finalul va fi o scădere economică în T1, T2, T3/2025.

    – Scăderea economică va duce la un deficit bugetar şi mai mare, ceea ce va însemna că guvernul Ciolacu 2 sau cine va fi la Palatul Victoria, va trebui să majoreze alte taxe şi impozite. 

    – Din cauza scăderii economice care va urma, instabilităţii fiscale, lipsei de credibilitate a guvernului, companiile private – atât cele româneşti, cât şi cele străine – vor opri investiţiile, vor opri angajările, vor opri majorările de salarii şi vor începe să dea oameni afară (am văzut acest lucru în 2009/2010/2011/2012).

    – Toate aceste măsuri fiscale vor lovi companiile în cascadă, iar economia îşi va reveni doar după 4-5 ani: instabilitatea economică va lovi cel mai mult în companiile antreprenoriale româneşti – micro, mici, mijlocii, care nu prea au capacitatea şi nici banii de a face faţă turbulenţelor economice. 

    – Băncile îşi vor reduce creditarea din cauza majorării riscului, ceea ce va afecta cel mai mult companiile româneşti; guvernul nu prea mai are capacitate de a acorda garanţii pentru credite, ceea ce va însemna că băncile nu îşi vor asuma riscuri mai mari. 

    – Proiectele publice de investiţii sunt puse sub semnul întrebării pentru că nu sunt bani suficienţi pentru toată lumea. 

    – Piaţa imobiliară rezidenţială se va bloca şi mai mult pentru că nimeni nu ştie ce să facă acum, dacă să mai cumpere sau nu. Dacă dezvoltatorii nu îşi vând proiectele, nu mai au bani să înceapă altele noi. 

    Poate o parte dintre aceste măsuri fiscale din Ordonanţa “Trenuleţ” ar fi fost adoptate şi dacă nu am fi avut cutremurul politic. Dar problema este că în acest moment România a ajuns pe o listă roşie, punându-se la îndoială opţiunea politică. 

    Toţi politicienii români folosesc această expresie proastă “Câinele nu pleacă niciodată de la măcelărie”, pe ideea că investitorii străini nu vor pleca din România pentru că aici fac profit şi o duc bine. Din păcate nu este aşa – cea mai bună dovadă este că gigantul german E.ON vrea să plece cât mai repede şi alături de el mai sunt grupuri vestice care s-au săturat de administraţia politică şi publică din România, de promisiunile celor care sunt la putere şi de lipsa de decizii a guvernului/ministerelor/miniştrilor/autorităţilor publice/funcţionarilor publici. 

    Problema este că, deşi a crescut enorm în ultimii douăzeci de ani (de la un PIB de 30 de miliarde de euro am ajuns la 350 de miliarde de euro pe an, de la un salariu mediu de 150 de euro/lună am depăşit 1.000 de euro/lună), România nu este suficient de puternică pentru a gestiona intern aceste crize politice, economice şi financiare. Guvernul nu se poate împrumuta numai de pe piaţa internă pentru finanţarea deficitului, ci are nevoie şi de investitori şi creditori externi, ceea ce înseamnă că trebuie să se împrumute în euro/dolari, ceea ce va duce la creşterea expunerii pe valută, la fel ca în 2008.

    Investitorii/antreprenorii/patronii români, deşi au făcut mulţi bani în ultimii 15 ani, preferă acum să-i ducă în afară, aşteptând prăbuşirea activelor interne ca să le cumpere mult mai ieftin.

    Iohannis a primit de la Băsescu o situaţie politică bună, fără îndoieli privind opţiunea românilor.

    Din păcate, Iohannis va lăsa moştenire următorului preşedinte, cel care va veni, o Românie unde guvernul va fi contestat din cauza măsurilor nepopulare, asta dacă nu va cădea între timp, o ţară instabilă politic/economic/social, cu un preşedinte care nu se ştie ce opţiuni politice va avea, cu un establishment politic crăpat în grupuleţe, fiecare preocupat “să i-o tragă” celuilalt, cu o societate din ce în ce mai divizată, gata să iasă în stradă.

    Iohannis se va retrage la golf, iar toţi ceilalţi vor rămâne să plătească costurile acestor analfabeţi politici, cu jocurile lor.

    Iar aceste costuri sunt reale.

  • Antreprenorii români au prins curaj să iasă cu achiziţii în afara graniţelor: 2024 este anul cu cele mai multe tranzacţii făcute de români peste hotare

    În România sunt 15.000 de firme cu capital majoritar din Ungaria, 1.300 din Cehia, 3.200 din Bulgaria şi 1.700 din Polonia. 

    În timp ce vecinii şi-au consolidat an de an prezenţa pe piaţa românească, prezenţa companiilor româneşti cu operaţiuni în afara graniţelor a fost timidă. Ultimii ani arată însă o schimbare, iar capitalul românesc începe să contruiască primii campioni regionali. 

    2024 este anul în care ZF a numărat cele mai multe tranzacţii realizate de români în afara graniţelor. 

    În decembrie 2024, grupul Aquila, unul dintre liderii în servicii integrate de distribuţie şi logistică pentru piaţa de bunuri de larg consum, a semnat un acord de preluare al companiei ungare KITAX, în top 5 în ţara vecină, valoarea tranzacţiei fiind de maxim 14 mil. euro. Este a doua ieşire în afara graniţelor pentru compania românească, după Republica Moldova. 

    „Acest demers ne apropie de ambiţiile de dezvoltare regională după succesul înregistrat în Republica Moldova prin achiziţia companiei Trigor AVD”, declara în comunicatul care a anunţat tranzacţia Cătălin Vasile, CEO al Aquila, companie antreprenorială fondată în 1994 de către Alin Adrian Dociu şi Constantin Cătălin Vasile şi listată în 2021 la BVB. 

    Tot în decembrie, grupul TeraPlast a anunţat continuarea expansiunii în Europa prin preluarea activelor pentru producţia de ţevi din PVC şi PE, deţinute de Wavin Ungaria (businessul de Constructii si Infrastructura al Orbia.

    Valoarea tranzacţiei este de 7 milioane de euro.

    „Obiectivul nostru este să creştem vânzările în Europa de vest, iar achiziţia acestei fabrici ne va permite să eliminăm dezavantajul calităţii proaste a infrastructurii rutiere, reducând costurile de transport şi timpii de livrare” , a spus în cpmunicatul de presă care anunţă tranzacţia Dorel Goia, preşedintele Consiliului de Administraţie TeraPlast.

    În Ungaria, TeraPlast are alte două fabrici – Polytech si Pro-Moulding, iar noul acord va permite creşterea grupului in Europa, în condiţiile în care vânzările din afara României reprezintă deja 25% din cifra de afaceri consolidată.

    În ultimii ani nevoia de campioni regionali cu “rădăcini” în România a apărut din ce în ce mai des în mediul de business, în condiţiile în care în sens invers, mai ales din Polonia, Ungaria sau Cehia ambiţiile regionale au fost evidente. 

    Timid mai întâi, dar mult mai articulat în ultimul an, antreprenorii români au prins curaj să se uite spre o hartă de extindere mai mare, cea regională. 

    Tranzacţiile au loc de cele mai multe ori în domeniile în care firma activează şi în România, aşa cum este cazul Aquila, Teraplast, Sameday care a cumpărat în iulie 2024 Pactic din Ungaria sau Digi care a preluat al patrulea cel mai mare operator de telecomunicaţii din Portugalia, Nowo Communications, într-o tranzacţie de 150 mil. euro. 

    Dar sunt antreprenori care ies cu achiziţii în afara “tiparului” de business din România. 

    Pavăl Holding, grupul consolidat de fraţii Adrian şi Dragoş Pavăl, fondatorii Dedeman, a preluat al doilea activ important din turism în acest an, în afara graniţelor.

    Pavăl Holding a cumpărat Waldhaus Flims Wellness Resort, un complex hotelier aflat în Alpii Elveţieni, poziţionat pe segmentul de lux.

    Hotelul din Elveţia are o îndelungată istorie, fiind astăzi plasat pe segmentul de lux al ospitalităţii. Complexul a fost deschis în 1877 sub numele de Hotel Waldhaus, funcţionând timp de 70 de ani doar pe durata verii. Hotelul a funcţionat până în vara anului trecut, când foştii proprietari au decis să închidă unitatea de cazare pe perioadă nedeterminată. 

    Prima investiţie în afara ţării a grupului antreprenorial românesc a fost în 2023 prin  achiziţionarea hotelului Gardone de pe malul lacului Garda din Italia.

    La finalul anului, achiziţia clubului de fotbal Genoa din Italia de către Dan Şucu, proprietarul grupului Mobexpert din industria mobilei, dar şi al clubului de fotbal Rapid Bucureşti, a atras atenţia asupra anvergurii la care a ajuns capitalul privat românesc. 

    Gazzetta dello Sport, cel mai citit ziar de sport din Italia, i-a dedicat lui Dan Şucu şi poveştii sale de business două pagini din ediţia tipărită de după preluarea celui mai vechi club de fotbal din Serie A.

    Ferenc Korponay, cunoscut pentru că a fondat, dezvoltat şi apoi vândut businessul Maravet, activ în domeniul produselor pentru animale, către holdingul american Henry Schein, şi-a axat afacerile, începând cu 2020, pe numeroase plasamente făcute prin intermediul Vetimex Capital, vehicului de investiţii al omului de afaceri ce are peste 25 de ani de experienţă în industria de produse veterinare.

    În prezent, antreprenorul din Baia Mare estimează că numărul companiilor în care deţine participaţii directe sau indirecte se apropie de 70, un portofoliu care acoperă domenii variate, începând cu zona de imobiliare, până la agricultură sau companii de investiţii de capital precum ROCA Investments, soluţie de private equity care urmăreşte consolidarea şi sca¬larea IMM-urilor româneşti cu potenţial. Investiţiile sale sunt realizate atât în ţară, cât şi în afară. 

    În prima parte din 2024, antreprenorul a parafat o primă mutare şi în Ungaria (WAF Kft, o firmă de distribuţie de medicamente şi de hrană pentru animale).“Foarte mulţi dintre antreprenorii pe care îi cunosc, şi care au făcut exit, au reinvestit în alte societăţi şi şi-au diversificat portofoliul”.

    Tranzacţiile semnate în 2024 de companiile româneşti se adaugă unui portofoliu de ambiţii regionale care includ şi Banca Transilvania (Victoria Bank, Republica Moldova, 2018), BitDefender (RedSocks Security BV – Olanda, eTech – Australia, 2018), Scandia (Spania, 2018), Superbet (2021),  eMag în Ungaria, în 2019 sau Bico Industries, parte a holdingului ROCA, într-o serie de tranzacţii în Republica Moldova şi Lituania.

    Un studiu EY privind structura pieţei de fuziuni şi achiziţii în 2023 arată că ponderea românilor care au preluat afaceri în afara ţării în total fuziuni şi achiziţii în 2023 a fost de 5%, un procent care va creşte în 2024 potrivit estimărilor ZF.

  • Harta unicornilor din Europa Centrală şi de Est: România are 40 de companii cu afaceri anuale de peste 1 mld. euro şi ocupă locul patru în regiune. Cine îi ia faţa?

    România are 40 de „unicorni”, mai exact companii cu afaceri de peste 1 mld. euro anual. Este vorba de rezultatele pe 2023, cele mai recente disponibile.

    După numărul de „unicorni”, piaţa locală se află pe locul al patrulea în Europa Centrală şi de Est, după Polonia, Cehia şi Ungaria, arată o analiză ZF pe baza raportului Coface CEE Top 500 Ranking – ediţia 2024 (cea mai recentă).

    Deşi România suflă în ceafa Ungariei şi a Cehiei, care au 43 şi, respectiv, 44 de unicorni, trebuie remarcate două lucruri. Pe de-o parte, economia locală e mai mare decât a celor două ţări, iar populaţia e de două ori mai numeroasă. Chiar şi aşa, raportul acesta de puteri nu se menţine şi la nivelul celor mai mari companii, România fiind în pierdere.

    Totodată, România a pierdut un loc în top în ultimul an, fiind înlocuită de Ungaria, după ce numărul de unicorni a scăzut (de la 42 la 40). Deşi este evidentă evoluţia pozitivă a economiei autohtone în ultimii ani (faţă de ediţia din 2021, care analizează rezultatele financiare din 2020, numărul de companii cu afaceri de peste 1 mld. euro s-a dublat), este totodată vizibilă o involuţie în ultimul an. Aceasta vine pe fondul unui an complex, cu inflaţie ridicată, creştere economică anemică, consum prudent şi preţuri mai mici la energie, fapt ce a dus la o scădere drastică a businessurilor companiilor din domeniu.

    Este aceasta doar o situaţie contextuală?

    În ultimul deceniu, economia României s-a aflat pe un trend puternic ascendent, fapt ce a atras atenţia investitorilor locali şi străini deopotrivă. Această creştere a PIB-ului a dus la un volum investiţional mai mare, fapt ce se vede în timp într-un mediu de business mai puternic, mai dezvoltat, mai stabil. Numărul companiilor mari a devenit tot mai mare, la fel şi numărul „unicornilor”. E vorba de firme cu o cifră de afaceri de peste 1 miliard de euro anual.

    Această situaţie nu este specifică doar României, ci şi altor economii regionale, cum ar fi Polonia, spre exemplu, ţară deja cunoscută drept lider în Europa Centrală şi de Est cel puţin la capitolul PIB şi populaţie.

    Totuşi, raportat la ultimul deceniu, România s-a dezvoltat mai alert şi decât Polonia, şi decât alte ţări, fapt ce a făcut ca, treptat, puterea de cumpărare să o depăşească pe alocuri (în unele zone) pe cea din Ungaria. Totodată, salariul mediu net este peste cel din ţara vecină şi se apropie de cel din Polonia. 

    Chiar şi aşa, atât Polonia, cât şi Ungaria şi Cehia au mai mulţi unicorni şi mai multe firme în top 500 cele mai mari companii din Europa Centrală şi de Est.

    Aşadar, în continuare, România mai are mult de crescut până să aspire la statutul Poloniei, de campion regional. Această ţară are, spre exemplu, 130 de unicorni, de peste trei ori mai mulţi decât România, la o populaţie de două ori mai mare.

    O soluţie pentru a obţine o poziţie similară poate fi dezvoltarea marilor companii româneşti dincolo de graniţă, după modelul Dacia, poate cel mai cunoscut brand autohton al tuturor timpurilor. 

    Pe măsură ce tot mai multe afaceri locale ajung în alte geografii, pe măsură ce şi alţi consumatori decât cei autohtoni le descoperă produsele şi serviciile, businessul românesc poate creşte mai rapid.

     

    A pierdut podiumul

    România ocupă al patrulea loc în regiune în ceea ce priveşte numărul de firme în top 500 cele mai mari companii din Europa Centrală şi de Est. Piaţa locală a coborât un loc faţă de ediţia din 2023, fiind înlocuită pe podium de Ungaria. De altfel, competiţia pentru acest loc trei în regiune se dă de mai mulţi ani între cele două ţări, în timp ce liderii rămân, momentan, neclintiţi – Polonia şi, la mare depărtare, Cehia.

    Cifra de afaceri a companiilor româneşti din clasament a scăzut puternic în 2023, cu aproape 13%, la 97,8 mld. euro. Datele sunt valabile la nivelul lui 2023, iar evoluţia este faţă de anul anterior.

    Această evoluţie vine pe de-o parte pe fondul unui an 2023 dificil, cu o inflaţie care îşi arate colţii în consum şi cu preţuri în picaj în energie, fapt ce s-a văzut în rezultatele companiilor de profil, care au raportat afaceri mai pământene faţă de anul de glorie 2022.

    Această involuţie nu e specifică doar României, şi Cehia, dar şi Slovacia, Slovenia sau Bulgaria au mai puţine companii în top 500 din regiune, semn că businessurile din aceste ţări au scăzut sau nu au crescut la fel de repede precum cele din alte state. Cine sunt însă câştigătoare? Polonia, Ungaria, Croaţia şi Serbia au mai multe firme în top 500 decât în anul anterior.

  • Noi credem în aur, sau cum băncile centrale care cumpără metal preţios ucid încet supremaţia dolarului

    În 2017, Germania a adus acasă lingouri de aur de aproape 31 de miliarde de dolari care au stat depozitate la New York şi Paris după al Doilea Război Mondial. Poate că nicio altă ţară (cu excepţia, poate, a Zimbabwelui) nu înţelege mai bine puterea lingourilor de aur de a păstra valoarea ca Germania.

    Hiperinflaţia din timpul Republicii de la Weimar din anii 1920 i-a făcut pe cetăţeni să meargă cu roaba plină cu mărcile germane aproape fără valoare pentru a cumpăra doar strictul necesar. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Germania nazistă a jefuit aproximativ 4 tone de aur pe care l-a depozitat în Reichsbank. Dar, în 1948, aliaţii l-au recuperat şi l-au restituit proprietarilor de drept, golind de lingouri seifurile Germaniei.

    Nu a trecut însă mult până când Germania a fost din nou în măsură să cumpere aur. Wirtschaftswunder – miracolul economic – din anii 1950-60 a permis Germaniei de Vest, occidentale, să acumuleze cantităţi mari de aur. În cadrul sistemului Bretton Woods al ratelor de schimb fixe, Germania putea folosi dolari, câştigaţi prin afacerile de export de succes care schimbau moneda americană cu mărci, pentru a cumpăra aur la
    35 de dolari uncia.

    Business MAGAZIN. Noi credem în aur

  • Taxa pe stâlp, prin care Guvernul Ciolacu 2 vrea să impoziteze cu 1,5% valoarea construcţiilor speciale, loveşte în plin investiţiile eoliene şi proiectul Neptun Deep

    Taxa pe construcţii speciale (taxa pe stâlp) – cea mai controversată măsură din Ordonanţa austerităţii publicată duminică în transparenţa decizională de Ministerul Finanţelor – prin care se impune un impozit de 1,5% din valoarea acestor construcţii, loveşte în plin în investiţiile eoliene, fotovoltaice, off-shore, on-shore inclusiv proiectul Neptun Deep din Marea Neagră.

    “Taxa pe stâlp, referitoare la grupa 1 din Catalogul privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, vizează, în principal, construcţii speciale utilizate în diverse activităţi economice. Această măsură fiscală impactează şi proiectul Neptun Deep, dezvoltat de OMV Petrom şi Romgaz, care implică infrastructuri esenţiale pentru extracţia şi procesarea gazelor naturale din platoul continental al Mării Negre. Majoritatea acestor infrastructuri se încadrează în categoria construcţiilor speciale, fiind astfel supuse taxei de 1,5%”, spune Daniela Mândru, analist al Swiss Capital – cea mai mare casă de brokeraj de la Bursa de Valori.

    Potrivit proiectului de ordonanţă, impozitul pe construcţii se calculează prin aplicarea unei cote de 1,5% asupra valorii construcţiilor existente în patrimoniul contribuabililor la data de 31 decembrie a anului anterior, din care se scade valoarea clădirilor pentru care se datorează impozit pe clădiri. “Asupra valorii construcţiilor” este o exprimare neclară şi confuză. Ce fel de valoare? Contabilă, valoarea pieţei?

    Daniela Mândru spune că infrastructurile incluse în proiectul Neptun Deep care ar putea intra sub incidenţa acestei taxe includ conductele submarine şi reţelele de transport gaze, considerate construcţii speciale. De asemenea, platformele de foraj şi extracţie offshore, dacă sunt înregistrate contabil ca construcţii fixe şi nu ca echipamente mobile, ar putea fi impozitate. Staţiile onshore utilizate pentru procesarea şi distribuţia gazelor naturale sunt alte componente ale proiectului care se încadrează în această categorie.

    Daniela Mândru notează că un aspect important de reţinut este că platformele offshore, deşi clasificate ca fiind construcţii speciale, pot fi exceptate de la taxă dacă sunt considerate echipamente tehnologice mobile în înregistrările contabile. Această distincţie poate influenţa semnificativ povara fiscală asupra proiectului.

    “Pentru a atenua impactul acestei taxe, există mai multe soluţii posibile. O clasificare contabilă optimizată ar putea exclude anumite componente, precum echipamentele tehnologice mobile, din categoria construcţiilor speciale, reducând astfel baza de impozitare. De asemenea, dat fiind caracterul strategic al proiectului pentru securitatea energetică a României, guvernul ar putea analiza posibilitatea exceptării acestor tipuri de investiţii de la taxa pe stâlp. O altă opţiune este integrarea costurilor generate de taxă în preţul final al gazelor naturale, ceea ce ar transfera parţial povara fiscală asupra consumatorilor finali”. Ea menţionează însă că cel mai important aspect este legea offshore care stipulează ce regim fiscal se aplică pe toată perioada derulării acordurilor petroliere, respectiv cel de data de 1 ianuarie 2023, când nu exista impozit pe construcţii

    Companiile din domeniul energiei, extracţiei de petrol şi gaze, mineritului, telecomunicaţiilor sau agriculturii ar urma să fie cele mai afectate de taxa pe stâlp dată fiind valoarea foarte mare a construcţiilor speciale deţinute de astfel de firme.

    Taxa pe stâlp, introdusă în 2014 de guvernul Ponta, a fost eliminată în 2017 din mai multe motive legate de impactul negativ asupra economiei şi competitivităţii companiilor. Printre motivele principale care au condus la anularea acestei taxe se numără:

    Povara fiscală excesivă asupra companiilor

    Taxa afecta în special companiile cu investiţii semnificative în infrastructură şi active fixe, cum ar fi cele din energie, telecomunicaţii, agricultură şi industrie. Costurile ridicate au redus competitivitatea acestor companii pe piaţa internă şi externă.

    Descurajarea investiţiilor

    Taxa pe stâlp a fost percepută ca o piedică în atragerea de investiţii străine şi în stimularea investiţiilor interne. Impozitarea suplimentară a construcţiilor speciale a diminuat profitabilitatea proiectelor şi a descurajat dezvoltarea infrastructurii strategice.

    Impact negativ asupra economiei

    Companiile au transferat parţial costurile generate de taxă către consumatori, prin creşterea preţurilor la produse şi servicii, ceea ce a afectat consumul şi a generat presiuni inflaţioniste.

    Ineficienţa fiscală

    Deşi a fost introdusă ca o măsură pentru creşterea veniturilor bugetare, efectele adverse asupra economiei au diminuat impactul pozitiv pe termen lung. Taxa a fost văzută ca un impozit care penalizează dezvoltarea economică şi investiţiile productive.

    Critici din partea mediului de afaceri

    Asociaţiile de afaceri şi investitori au criticat taxa pe stâlp pentru caracterul său regresiv şi discriminatoriu, solicitând eliminarea acesteia pentru a îmbunătăţi climatul investiţional din România.

    Eliminarea taxei în 2017 a fost justificată de guvernul de atunci prin necesitatea de a stimula mediul de afaceri şi de a încuraja investiţiile în sectoare-cheie ale economiei.

  • Capitalul, cunoaşterea, autostrăzile, Schengen-ul şi peste toate ambiţia vor dubla valoarea activelor româneşti în următorii cinci ani. Inerţia creşterii şi foamea de a merge înainte este atât de mare, încât nu se va împiedica de ceea ce se va aproba astăzi în guvern- o serie de ajustări fiscale şi bugetare

    La aceste ore de bilanţ al anului 2024, uitaţi-vă la oamenii din stânga, din dreapta, din faţă şi din spate, la organizaţiile de business din care fac parte şi o să constataţi că au avut un an peste medie, cu cel puţin un plus de 20% la profit şi la cifra de afaceri.

    Cu toată vâltoarea politică de final de an, businessul românesc a căpătat o independenţă dată de două forţe: forţa acumulării de capital financiar, de care vorbesc mai mulţi de mai mult timp, şi forţa acumulării de capital de cunoaştere, de care se vorbeşte prea puţin.

    Aceşti doi vectori, plus deschiderea a 500 de kilometri de autostrăzi în 2024 şi 2025, plus intrarea în Schengen, plus modul cum va fi restartată  economia mondială după preluarea puterii de către Donald Trump, vor fi motoarele de creştere pentru viitor.

    Capitalul, cunoaşterea, autostrăzile, Schengen-ul şi peste toate ambiţia vor dubla valoarea activelor româneşti în următorii cinci ani.

    Inerţia creşterii şi foamea de a merge înainte este atât de mare, încât nu se va împiedica de ceea ce se va aproba astăzi în guvern-  o serie de ajustări fiscale şi bugetare. Şi nici dacă vor fi măsuri mai dure. Aşa cum un tanc-amfibiu trece o vâltoare, aşa va trece şi business-ul românesc aceste obstacole.

    România îşi subevaluează capacitatea de a face business, dar încet- încet, prin mişcări surpriză care au avut loc chiar la acest sfârşit de an, oamenii de business locali îşi vor da seama nu doar că au capacitatea financiară pentru a fi mult mai îndrăzneţi, dar şi că au ştiinţa de a face lucrurile mai bine decât alţii.

    Este de fapt un proces de învăţare care, desfăşurându-se într-un mod liniar, nu se observă decât atunci când vine saltul. Apropo de Salt Bank, o bancă digitală cu capital local lansată în 2024, după ce tot mediul bancar local a asistat la iureşul revoluţiei digitale estono-londoneze.

    S-a gândit cineva că poate tocmai lipsa de ambiţie a fost penalizată în aceste alegeri şi că românii simt că locul lor este de fapt altul pe scena europeană şi a lumii? Oriunde mergi azi  în ţară, vezi investiţii. Spre Suceava şi Iaşi, investiţii, spre Cluj, investiţii, spre Craiova, investiţii. Ce era în jurul Bucureştiului în anii 90 şi 2000, când 90% din locuitorii comunelor din jurul capitalei şi-au îmbunătăţit nivelul de trai de pe urma creşterii explozive a valorii terenurile agricole devenite intravilane şi destinaţii pentru cartierele bucureştenilor fugiţi de la bloc, pentru depozite sau pentru fabrici, se întâmplă astăzi de-a lungul a sute de noi kilometri de autostradă.

    Mamaia şi Năvodari, cu blocurile aşa urâte şi îngrămădite cum sunt, deţin astăzi active imobiliare poate de 5 miliarde de euro, adică o valoare de 1.000 de ori mai mare decât în urmă cu 20 de ani. De ce? Pentru că prin construcţia autostrăzii Bucureşti-Constanţa au devenit un cartier al Bucureştiului. „Mă enerva că hotelul îmi cerea să eliberez camera duminica la ora 12.00 şi îmi strica ziua de plajă aşa că mi-am luat un apartament” – motiv auzit de la un kinetoterapeut. Când kinoterapeuţii investesc în apartemente la malul mării ca să aibă weekend-urile asigurate pe litoral – înseamnă că pe undeva există capital în această economie.

    Turism, logistică, depozitare, producţie, comerţ, servicii – toate vor fi accelerate în următorii cinci ani ca urmare a deschiderii autostrăzilor şi a intrării în Schengen. În 2027-2028, când va fi gata Sibiu-Piteşti, Clujul se va apropia de Bucureşti şi de litoral cu 200 km. Practic, distanţele dintre cele mai mari oraşe din ţară se vor reduce. Distanţele mai mici, accesul mai facil, înseamnă accelerare de business, înseamnă consum mai mare, vânzări mai mari. Cu o bună strategie de încurajare a producţiei locale, cercul virtuos al investiţiilor va porni.

    Cifra de afaceri a tututor întreprinderilor din economia românească este de circa 600 miliarde de euro, la un PIB de 350 miliarde de euro estimat pentru 2024. Din această cifră de afaceri, circa jumătate este la companiile cu capital privat românesc, deci 300 miliarde de euro. La un profit net de 10%, înseamnă 30 miliarde de euro profituri nete anuale pentru întreprinzătorii români. Unde se duc aceşti bani? Probabil că astăzi jumătate din cele 10 miliarde de euro pe an cheltuiţi de români pe vacanţe în străinătate. Să spunem că se mai duc 5 miliarde de euro în achiziţii imobiliare sau shopping de lux, acasă sau în lume. Dar restul de 20 miliarde de euro, restul, ce se întâmplă cu ei? Se întorc în investiţii. Şi să luăm aminte că acestea sunt sume obţinute într-un singur an. Cumulat, probabil că vorbim de 100 miliarde de euro în depozite local sau în străinătate deţinute de capitalul românesc privat astăzi.

    De altfel, puţini ştiu că populaţia şi firmele au în bănci cu 40 miliarde de euro mai mult în depozite şi conturi curente decât credite luate. Astfel, populaţia şi firmele au la bănci 120 miliarde de euro în echivalent, în timp ce creditele luate de la bănci sunt în valoare de doar 80 miliarde de euro. În 2008-2009, era invers.

    Dar peste capitalul financiar, peste investiţiile în infrastructură şi peste Schengen, este capitalul de cunoaştere al business-ului românesc. Mulţi dintre cei care astăzi au afaceri de peste 100 milioane de euro au avut o perioadă  -un an, trei, cinci – în care au fost mici şi au învăţat să fie mari. Cărtureşti a fost mică librărie pe Edgar Quinet timp de trei ani, între 2000 şi 2003, vizavi de grandioasele Academiei şi Eminescu de vizavi. Au fost trei ani de învăţare şi de acumulare a unei ambiţii probabil, uitându-se fondatorii cu jind la celelalte două mari librării din apropiere. Saltul la sediul şi conceptul din Pictor Verona a propulsat astăzi Cărtureşti la un lanţ de 75 de librării în toată ţara arhipline în aceste zile de sărbătoare şi la afaceri de aproape 100 de milioane de euro în 2024. Este un proces de acumulare de cunoaştere. Unde sunt fondatorii Cărtureşti astăzi ca ştiinţă a business-ului faţă de anul 2000? Unde sunt Oscar Downstream, Dedeman, Banca Transilvania, Bebe Tei, Aqua Carpatica, Sanador, Altex, Mobexpert, Arabesque, Transavia, Energobit, Electrogroup, Bog’Art, Concelex, UMB Spedition, Purcari, Trutzi, Tester Iaşi, faţă de anul 2000? Nu mai vorbim de One United care nu era poate nici în mintea fondatorilor în acel an?

    Plus, ce vine acum şi iarăşi puţini vorbesc: cine va conduce spre exemplu de la 1 ianuarie Vinăria Purcari, un colos al vinului moldovenesc cotat la bursă, cu afaceri de 70 milioane de euro pe an? Fostul şef al McKinsey România, adică un profesionist în business de sub 40 de ani, şcolit în Spania şi Marea Britanie şi antrenat la cea mai puternică companie de consultanţă de business din lume. Vine un val de tineri şcoliţi afară cu experienţă în mari firme de consultanţă care vorbesc limba afacerilor internaţionale. Ce n-a avut România în anii 1990-2000 pentru întreprinderile de stat şi de asta nu avem noi coloşi precum au ungurii MOL, OTP sau cehii CEZ – o clasă de tineri profesionişti în business în stare să ţină piept valurilor business-ului global.

    Cunoaştere locală plus cunoaştere internaţională este. Bani sunt. Infrastructură se face. Ambiţie este. Avem, avem di tăti, nu vă speriaţi dacă o să mai apară şi ceva tăieri de bugete şi taxe noi, că dublarea afacerilor şi a activelor în următorii cinci ani tot vine.

    PS. Apropo, Purcari a anunţat ca obiectiv o dată cu instalarea noului CEO dublarea afacerilor şi EBIDTA în trei ani, nu în cinci. Cine ridică mănuşa?

  • Poate nu ştiaţi, dar cel mai mare producător de afine din România este un fond de investiţii listat la Bursa de Valori Bucureşti şi care are şi acţiuni la Banca Transilvania, Petrom, BRD: Evegent Investments are o suprafaţa de 105 hectare de afine în Braşov, Argeş şi Bacău

    Fondul alternativ de investiţii Evergent Investments (EVER), cu active de 3 mld. lei şi o capitalizare de 1,3 mld. lei, are un portofoliu de investiţii diversificat, care cuprinde de la acţiuni listate la Bursa de Valori, precum Banca Transilvania, Petrom, BRD, la plasamente în sectorul imobilar şi la ferme de afine.

    Fondul – prin intermediul a două companii pe care le controlează integral, respectiv Agrointens şi EverAgribio – exploatează o suprafaţă de 105 hectare de afine în Braşov, Argeş şi Bacău şi spune că este lider în producţia de astfel de fructe.

    “Proiectul “Fermele de afini” – cu o deţinere de 100% prin Agrointens SA şi EVER Agribio SA (fondată în anul 2022) se concentrează pe agricultura intensivă cu valoare adăugată ridicată. Suntem lideri în producţia de afine, exploatând o suprafaţă de 105 hectare. Producţia de afine reprezintă un model de afaceri scalabil, iar în prezent pregătim un teren de 50 de hectare pentru o nouă fermă dezvoltată de EVER Agribio. Pentru înfiinţarea plantaţiei de afine la noua fermă, a fost aprobat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale un grant de 1,5 milioane de euro”, se arată în raportul trimestrial al Evergent.

    Evergent este un fond listat la Bursa de Valori cu simbolul EVER. Acţiunile se tranzacţionează la 1,455 lei pe unitate, iar de la începutul anului 2024 încoace randamentul livrat investitorilor este de 14,5%. Tranzacţiile cu acţiuni EVER au fost de 148 mil. lei.

    Reprezentanţii fondului scriu în raportul trimestrial că Agrointens SA este o companie a cărei activitate constă în înfiinţarea şi dezvoltarea culturilor de afine. “În prezent, sunt în diverse stadii de dezvoltare fermele din judeţul Braşov – Viştea şi Mândra şi judeţul Argeş – Popeşti şi Răteşti. La sfârşitul perioadei de raportare, suprafaţa plantată a fost de 105 hectare”.

    Veniturile Agrointens la 9 luni din 2024 au fost de 7,4 mil. lei şi cheltuieli de 14,1 mil. lei cu un rezultat negativ de 6,8 mil. lei. Pentru anul 2024 bugetul este de 11,8 mil. lei venituri ş 21,6 mil. lei cheltuieli în timp ce pierderile ar fi de 9,9 mil. lei. La data de 12 iulie 2024, Adunarea generală extraordinară a acţionarilor societăţii Agorintens SA a aprobat majorarea capitalului social cu suma de 6,5 mil. lei. prin contribuţia acţionarului Evergent Investments pentru finanţarea investiţiilor şi activităţilor operaţionale ale companiei. Agrointens are o pondere de 143% din activele Ever, adică o evaluare de 50 mil. lei.

    EVER Agribio SA a fost înfiinţată în luna septembrie 2022 pentru dezvoltarea unei plantaţii de afini pe terenul de 50 hectare pe care îl deţine în comuna Săuceşti, judeţul Bacău.

    “Compania este inclusă pe lista preliminară de finanţare prin AFIR pentru înfiinţare plantaţie de afine de cultură. Valoarea proiectului este de 4,3 milioane de euro, din care valoarea grantului aprobat este de 1,5 milioane de euro”. Ever Agribio are o pondere de 0,18% în activul Evergent, adică o evaluare de 6,2 mil. lei.
    Cea mai mare investiţie a fondului este în acţiuni Banca Transilvania: 1,35 mld. lei, adică o pondere de 38,8% din activul fondului. Evergent are astfel o deţinere de 5,35% din capitalul social al celei mai mari bănci din România.

    “Cea mai importantă instituţie bancară din sistem, rămâne principala deţinere care furnizează stabilitate şi creştere portofoliului Evergent Investments”, se arată în raportul trimestrial.