BusinessMagazin

Blog

  • Fabrica regelui micilor a ars în această dimineaţă într-un incendiu devastator

    Fabrica de mezeluri din localitatea Tunari din apropierea Capitalei, cuprinsa marti de flacari, este deţinută de Doly-Com Botoşani, compania omului de afaceri român Iulian Căzăcuţ. Fabrica din Tunari se concentra pe procesarea cărnii proaspete şi era una dintre cele două unităţi de producţie deţinute de compania din Botoşani.

    “”Nu ştim de s-a îmtâmplat dar se pare că este destul de puternic incendiul. Aveam asigurare pe toată companie, pe toate punctele de lucru. Eu acum sunt la Botoşani o să vin în Bucureşti””, a declarat pentru ZF Iulian Căzăcuţ.

    Incendiul de la fabrica de mezeluri din Tunari a Doly-Com a fost anunţat la numărul de urgenţă 112 în jurul orei 6.55 de către o persoană care a văzut fum în zonă, potrivit Mediafax. În urma dezastrului de la Tunari, omul de afaceri Iulian Căzăcuţ rămâne pentru moment fără una dintre cele două fabrici deţinute de compania sa. El mai are o fabrică de procesare a cărnii în localitatea Roma din Botoşani. Căzăcuţ a fost până de curând o prezenţă discretă în mediul de business, el întrând în lumina reflectoarelor după ce compania sa a fost acuzată şi disculpată ulterior în scandalul “cărnii de cal”. 

    În fabrica din Tunari, Doly-Com are 50 de angajaţi şi procesează carne proaspătă sub formă de mici, carne tocată sau cârnaţi. “Din producţia de mici am încasat anul trecut 18 milioane de lei (4 milioane de euro). Am produs aproximativ 1.800 de tone, suntem în topul primilor cinci pro­du­cători de mici din România“, spune Iulian Căzăcuţ. Potrivit unor estimări ale ZF, vânzările de mici în retailul modern se ridică la 235 mil. lei (53 mil. euro). Printre cei mai mari jucători pe acest segment sunt Elit Cugir (Dorin Mateiu), CrisTim (Radu Timiş), Agricola Bacău.

    Alte stiri pe zf.ro

  • Tânărul de 24 de ani care conduce 24 de restaurante cu sute de mii de clienţi: „Am început vânzând hot-dog în Gara de Nord”

    Bazele reţelei de restaurante de tip fast-food au fost puse în 1992 de familia de origine libaneză Mrad, mai precis de tatăl şi de unchiul său, amândoi de profesie medici. În ‘92, pe piaţa locală existau doar restaurante tradiţionale româneşti, iar ei au dorit să dezvolte un alt tip de spaţii, în care se poate mânca rapid. Născut în România şi crescut în Suedia, managing directorul Springtime spune că el însuşi a început de la zero în cadrul Springtime, vânzând hot-dog în Gara de Nord.

    „Vindeam zilnic 1.500 de hot-dogi. Apoi, în timp, am crescut în cadrul companiei”, spunea el recent. El adaugă că deşi este absolvent al unei facultăţi de economie şi management, experienţa în domeniu este cea care l-a ajutat să cunoască îndeaproape lumea afacerilor. „Abilitatea de a conduce constă în numărul de decizii luate şi nu neapărat în numărul de ani ocupaţi într-o singură poziţie.„ În acest context, Mrad afirmă că peste zece ani se vede tot la Springtime, care, crede el, va deveni un business cu acoperire internaţională. „Vreau să dezvolt lanţul de restaurante, iar acesta să devină unul dintre principalii jucători pe plan internaţional.”

    FUNCŢIE managing director
    VÂRSTĂ 24 de ani
    ACŢIONARIAT familia Mrad
    CIFRĂ DE AFACERI 2012 12 mil. euro
    CIFRĂ DE AFACERI 2011 12 mil. euro
    ANGAJAŢI 500

    100 de tineri manageri sau antreprenori care, la nici 40 de ani, conduc companii cu afaceri de milioane euro sunt puşi anual, încă din 2006, în lumina reflectoarelor de jurnaliştii BUSINESS Magazin. Indiferent că sunt formaţi în multinaţionale sau au dobândit experienţă clădind propriile afaceri, ei sunt nu numai etalonul mediului de business românesc, ci şi cei care trasează direcţiile economiei.

    BUSINESS Magazin vă prezintă a opta ediţie a catalogului 100 TINERI MANAGERI DE TOP. Catalogul este disponibil din luna mai la toate punctele de difuzarea a presei Inmedio si Relay la pretul de 35 lei.

  • Statele Unite spionează întreaga lume: niciun guvern din istorie nu a mai reuşit să strângă atâtea informaţii

    Cazul NSA arată cat de departe merge logica statului în privinţa măsurilor de securitate preventive. Cei care vor să prevină încălcarea legii şi actele de terorism – cu orice preţ – nu pot şti niciodată suficient şi vor încerca întotdeauna să afle cât mai mult în numele securităţii. Pentru a-i urmări pe tipii răi, este spionată întreaga populaţie, cu metode sofisticate şi cu participarea serviciilor de informaţii, a poliţiei şi, posibil, a companiilor private.

    Singurul lucru bun despre spionajul NSA este că aduce în lumină principalul crez al securităţii in-terne a SUA, folosit pentru reconstruirea aparatului de securitate după 11 septembrie 2011: că cei care nu au nimic de ascuns nu au de ce se teme. Este pur şi simplu o tâmpenie“, scrie publicaţia germană Süddeutsche Zeitung.

    Capacităţi de stocare pentru 100 de ani.
    În sudul statului american Utah, NSA pune în practică unul dintre cele mai scumpe proiecte secrete ale sale. Agenţia de securitate construieşte pe o suprafaţă de 100.000 de metri pătraţi, lângă baza militară Camp Williams, clădiri imense pentru computere foarte puternice. Proiectul va costa 2 miliarde de dolari şi va asigura stocarea unui volum uriaş de date, de cel puţin 5 miliarde de GB. Doar energia necesară pentru răcirea serverelor va costa anual 40 de milioane de dolari, scrie Der Spiegel.

    Doi foşti angajaţi ai NSA, Thomas Drake şi Bill Binney, au declarat Der Spiegel că facilităţile vor fi folosite în curând pentru a înregistra informaţii personale despre oameni din toată lumea, urmând ca acestea să fie păstrate timp de decenii. Informaţiile înregistrate includ conversaţii pe Skype, căutări Google, clipuri de pe YouTube, postări pe Facebook, date despre transferuri bancare şi altele. „Au totul despre tine în Utah. Cine decide dacă se uită la informaţii? Cine decide ce fac cu ele?“, întreabă Drake.

    Binney, un matematician care anterior a fost un influent analist al NSA, calculează că serverele sunt suficient de mari pentru a stoca în totalitate comunicaţiile electronice ale omenirii pentru următorii 100 de ani, ceea ce dă foştilor săi colegi o mulţime de posibilităţi să asculte şi să citească.

    James Clapper, directorul naţional pentru informaţii al SUA şi consilierul preşedintelui Barack Obama, a confirmat existenţa programului masiv de supraveghere, iar Obama a explicat că este autorizat de Congres, dar americanii sunt protejaţi.

    Un document secret publicat recent de Washington Post şi Guardian arată de unde îşi ia NSA majoritatea datelor. Potrivit documentului, transmis presei de fostul angajat CIA Edward Snowden, agenţia a început să caute să obţină acces la scară amplă la serverele companiilor americane de internet începând din 2007.

  • Regele lemnului este mai puternic ca niciodată: a adunat la petrecerea de la Viena afaceri cu valoare cumulată de sute de miliarde de euro

    “DESCHIDE OCHII ŞI ÎNCEARCĂ SĂ ÎMBUNĂTĂŢEŞTI CE VEZI.” Este lecţia pe care a urmat-o Gerald Schweighofer în conducerea afacerii cu lemn începută de familia lui în urmă cu mai bine de 50 de ani. Austriacul, denumit de presa din România „regele lemnului”, a găzduit recent unul dintre evenimente de amploare din industria în care activează, reunind 600 de participanţi din 35 de ţări. Printre invitaţi s-au numărat alţi „regi”, reprezentanţi ai unor companii cu cifră de afaceri de miliarde de euro, dar şi politicieni, bancheri, profesori, studenţi sau membri ai unor familii aristocrate germane. Printre zâmbete largi, poze pe covorul roşu din grădina interioară a clădirii Rathaus, un simbol al burgheziei, Schweighofer  a vorbit despre viitoarea fabrică pe care compania sa, Holzindustrie Schwighofer, o va deschide în România anul viitor. Dacă la începutul anului apăruseră declaraţii ale austriacului în presă potrivit cărora pe piaţa lemnului din România nu mai este loc pentru încă o fabrică, Holzindustrie Schweighofer a anunţat că o va deschide pe cea de-a cincea, după cele din Sebeş, Rădăuţi, Siret şi Comăneşti.

    „De data aceasta, chiar este ultima”, spune Schweighofer, cu trimitere la investiţia de 150 de milioane de euro de la Reci din judeţul Covasna. Proiectul pentru o nouă fabrică exista deja, dar aparţinea altui jucător austriac important din industria lemnului. Kronospan a anunţat în urmă cu trei ani că va construi fabrica, însă Holzindustrie Schweighofer va finaliza proiectul în urma unei înţelegeri.  Grupul austriac Kronospan are afaceri de 500 de milioane de euro pe plan local şi ar fi deschis această fabrică la Braşov. Schweighofer a preluat  o parte din utilajele de acolo şi a demarat proiectul în judeţul Covasna. El confirmă că, nici în aceste condiţii, dublarea afacerii în România nu poate fi realizată: „Este imposibil să ajungem la un miliard de euro„. Iar acest lucru este cauzat, în mare parte, de lipsa de materii prime: „În România nu există zone nedescoperite pentru exploatare, iar cantitatea de materie primă pe care o cumpărăm de pe piaţa locală prin licitaţiile organizate este insuficientă”.

    ASTFEL, PENTRU FUNCŢIONAREA CELEI DE-A CINCEA FABRICI, UNDE SE VOR PRELUCRA CIRCA 800.000 DE METRI CUBI ANUAL, austriecii intenţionează să crească importurile, estimate în prezent la circa  500.000 de metri cubi pe an. Oficialii companiei vor să crească importurile de lemn din Ucraina, Belarus, Rusia, Bulgaria şi alte ţări pentru a satisface capacitatea de producţie. 80% din cheresteaua produsă aici  va fi exportată, principala piaţă rămânând cea din Japonia. Cea mai importantă piaţă de export pentru companie generează 40% din venituri, fiind  urmată de cea din Orientul Mijlociu. Investiţiile de la Reci nu sunt singurele din perioada următoare, austriacul vrea să investească în continuare în fabricile din Comăneşti şi Siret. Astfel, valoarea totală a investiţiilor în România va ajunge la circa 180 de milioane de euro. Sumele direcţionate spre Comăneşti şi Siret, unde se produc panele şi panouri de cofraj, vor creşte astfel afacerea – estimată la jumătate de miliard de euro cu un profit de o sută de milioane – cu 10% în acest an. În afara celor patru fabrici, Holzindustrie Schweighofer deţine în România 16.000 de hectare de păduri şi 5.000 de hectare destinate agriculturii, dar şi un hotel de patru stele în Rădăuţi.

    BIROCRAŢIA, SCHIMBĂRILE DESE ALE PERSOANELOR DE LA CONDUCERE  ŞI LIPSA UNEI ORGANIZAŢII CARE SĂ SE OCUPE DE INVESTITORII STRĂINI SUNT CÂTEVA DINTRE PROBLEMELE  IDENTIFICATE DE REGELE LEMNULUI ÎN ROMÂNIA. El a exprimat nevoia unei instituţii puternice care să se ocupe de investitorii străini şi dă exemplul Agenţiei Române pentru Investiţii Străine,  ce oferea un sprijin investitorilor străini, puţin familiarizaţi cu mediul de afaceri local. La finalul anului 2009, ARIS a fost absorbită de Centrul Român pentru Promovarea Comerţului, iar austriacul apreciază că decizia politică a cauzat dificultăţi investitorilor străini. Totuşi, cea mai mare problemă identificată de omul de afaceri se referă la exploatările forestiere ilegale: „Dezvoltarea pieţei ilegale a lemnului este cel mai rău lucru care se poate face în industria lemnului, iar acest lucru este cauzat în mare parte de autorităţi care ar fi trebuit să remedieze problema„. Schweighofer cere controlarea pieţei de către autorităţi printr-o poliţie forestieră la fel de strictă ca acelea din Germania şi Austria: „Piaţa ilegală ne afectează, cei care exploatează astfel pădurile ne cauzează şi nouă probleme legate de preţ”. 

    LA VIENA, SCHWEIGHOFER A OFERIT 300.000 DE EURO PENTRU IDEI INOVATIVE DIN INDUSTRIE. „Familia mea a construit această afacere prin lemn, iar încurajarea inovaţiilor din această industrie este o modalitate de a returna comunităţii ce am obţinut.„ Cercetătorii, studenţii sau tinerii antreprenori iau contact cu cei mai importanţi jucători mondiali din industria lemnului. La evenimentul din acest an, alături de Gerald Schweighofer şi părinţii lui, Franz şi Maria Schweighofer, au participat personalităţi din mediul politic austriac şi reprezentanţi ai celor mai importante companii din industrie. Printre proiectele premiate în cadrul evenimentului se află un sistem computerizat  de control pentru industria de procesare a lemnului, o clădire de birouri de opt etaje din Austria din cherestea sau un proiect ce promovează dezvoltarea urbană cu structuri din lemn în oraşele nordice. 

    Din capitala Austriei, regele lemnului pare mai puternic ca niciodată. A adunat sub acelaşi acoperiş afaceri cu valoare cumulată de sute de miliarde de euro de pe întreg mapamondul: prieteni, politicieni, furnizori, clienţi şi diplomaţi. Toţi s-au intersectat la un moment dat cu cei peste un milion de metri cubi care pleacă anual din România.

  • Furnizorul de echipamente Glykon, plus 10% la vânzări

    Aura şi Dumitru Caranica, familia de antreprenori din Constanţa care de­ţi­ne de 17 ani compania Glykon, fur­nizor de echipamente şi soluţii pentru magazine, vizează în acest an o creştere de 10% a afacerilor.
     
    Citiţi articolul integral pe www.zfcorporate.ro

    Acest articol a apărut în ediţia tiparită a Ziarului Financiar din data de 17.06.2013

    ZF Corporate este serviciul specializat de ştiri cu plată al Ziarului Financiar. Pentru a putea citi aceste ştiri trebuie să vă abonaţi la ZF Corporate sau la unul din cele 12 fluxuri ale sale, profilate pe sectoare de activitate (Bănci, Retail, Imobiliare şi altele). Detalii de abonare la ZF Corporate: Alexandru Matei (tel. fix: 0318.256.286, tel. mobil: 0766.606.994) sau trimiteţi un email cu datele dumneavoastră de contact prin care solicitaţi informaţii şi abonare la adresa alexandru.matei@zf.ro sau stefan.paraschiv@m.ro. Veţi fi contactat în maximum o oră.

     

  • Fără investiţii în restaurante, cei care le echipează se uită către spitale şi cantine

    Piaţa de echipamente pentru retail şi HoReCa merge mână în mână cu con­sumul care a fost puternic afectat de criza din ultimii ani. Dezvoltările de res­taurante pot fi numărate pe degete, iar lanţurile de retail s-au concentrat pe ma­gazine mai mici, care ne­cesită inves­ti­ţii mai re­duse. Totuşi, perspecti­ve­le de viitor sunt optimis­te, vizând creşteri de 5-10%, în contextul în care con­su­mul dă semne de re­venire, iar ju­cătorii din do­meniu găsesc noi di­recţii de creş­tere în do­me­niul medical şi industrial.

    Citiţi articolul integral pe www.zfcorporate.ro


    Acest articol a apărut în ediţia tiparită a Ziarului Financiar din data de 17.06.2013

    ZF Corporate este serviciul specializat de ştiri cu plată al Ziarului Financiar. Pentru a putea citi aceste ştiri trebuie să vă abonaţi la ZF Corporate sau la unul din cele 12 fluxuri ale sale, profilate pe sectoare de activitate (Bănci, Retail, Imobiliare şi altele). Detalii de abonare la ZF Corporate: Alexandru Matei (tel. fix: 0318.256.286, tel. mobil: 0766.606.994) sau trimiteţi un email cu datele dumneavoastră de contact prin care solicitaţi informaţii şi abonare la adresa alexandru.matei@zf.ro sau stefan.paraschiv@m.ro. Veţi fi contactat în maximum o oră.

     

  • Îmbunătăţirea performanţelor Tarom a trecut pe plan secund după introducerea managementului privat

    Ca fost “combatant” in prima linie, pot spune azi, la şapte luni de la numirea boardului Tarom prin management privat, ca “batalia” pentru imbunatatirea performantelor Tarom a trecut pe plan secund la scurt timp dupa introducerea managementului privat

    De fapt, principala preocupare a devenit “batalia” romaneasca pentru Tarom. Aceasta “batalie” pentru Tarom este lupta dusa de o parte din managementul privat ne-executiv, inteles cu actionarul, de a lua locul managementului privat executiv direct ori prin interpusi.

    Insa managementul privat ne-executiv, adica boardul companiei sau Consiliul de Administratie, a fost selectionat pentru a exercita un rol ne-executiv in conducerea companiei Tarom si nu pentru a folosi aceasta pozitie ca si intrare “prin dos” in conducerea executiva, unde se accede printr-un proces competitiv diferit.

    Tarom a fost compania pilot pe Ordonanta de Urgentă 109/decembrie 2012 privind managamentul privat la companii de stat iar evolutia acesteia sub managementul privat este deplin monitorizata.

    Experimentul Tarom reprezinta o serie de lectii in guvernanta corporatista autohtona din multiple perspective: maniera de lucru a unui board independent, controlul actionarului asupra boardului, mutari de preluare a controlului etc.

    Probabil “batalia” pentru Tarom se va incheia prin demiterea CEO-ului indiferent de rezultatele pozitive obtinute si de rezultatul procesului iminent (ca doar compania plateste), imediat dupa depunerea scrisorii de intentie spre aprobarea Boardului FMI.

    Desi CEO-ul este “rugat” aproape zilnic in ultima perioada sa se imbolnaveasca ori “sa se ceara afara” pentru orice motiv doreste sa invoce, nu cred ca va parasi compania a carei performanta deja o imbunatateste.

    Cu toate acestea, rezultatele inregistrate deja de noua conducere executiva privata (CEO si echipa manageriala Tarom) sunt considerabil mai bune decat cele inregistrate in aceeasi perioada a anului trecut, decat cele bugetate pentru anul in curs si decat tintele din planul de management aprobat de Consiliul de Administratie privat al Tarom.

     

    Care este povestea instalarii managementului privat la Tarom

     

    Dupa schimbarea guvernamentala, pe fondul dorintei unor ne-executivi sa devina executivi si in intelegere cu actionarul, prioritatea a devenit nu imbunatatirea performantei companiei ci  “batalia” pentru pozitiile de management executiv.

     

    Primul CEO a fost schimbat dupa o saptamina, decizia fiind luata cand bataia pentru pozitii executive inca nu se declansase.

     

    Ce se intampla cu al doilea CEO, aflat acum in functie?

     

    Lupta din Consiliul de Administratie, singurul capabil sa demita CEO-ul, a inceput prin sicane si subminarea autoritatii CEO-ului in companie atat prin lansarea zvonurilor ca planul nu va fi aprobat ( cu greutatea data de sursa numita Ministerul Transporturilor) precum si prin angajarea in micro-managementul la nivel de companie de catre unii membri ai Consiliului de Administratie.

     

    Suplimentar au inceput reprosurile pentru lipsa de activitate desi mesajul a fost de nu schimba major lucrurile pina la aprobarea planurilor.

     

    Supararea Ministrului Transporturilor a devenit explicita la adresa CEO-ului privat in acea perioada pe fondul disputelor cu CEO-ul legate de marirea flotei (desi gradul de utilizare nu este optim) si a discutiei legate de aeronava prezidentiala.

     

    Actualul CEO nu a fost atunci de acord cu achizitii de dragul achizitiilor si nici cu un scandal public pe o tema care sa afecteze brandul Tarom.

     

    Cum rezultatele positive au inceput sa apara si CEO-ul a inceput sa apara in presa s-a pus in nenumarate momente problema limitarii iesirii in presa a CEO-ului si incercarea de controlare a ceea ce comunica. Nu s-a reusit.

     

    Prin urmare era nevoie de rebalansarea influentei in Consiliul de Administratie.

     

    Pentru aceasta au fost folosite o serie de tehnici ca de exemplu:

    –       reliefarea si generarea de discutii la nivel de Consiliu de Administratie a problemelor minore, de competenta managementului executiv

    –       lansarea de acuzatii legate de diferite actiuni ori de lipsa de actiuniale managementului executiv

    –       discutii despre indicatorii calitativi greu de masurat

    –       utilizarea tehnicii cunoscuta drept “ dropping names”, aruncarea de nume, prin care, invocandu-se discutii cu diferite oficialitati guvernamentale si ale reprezentantilor finantatorilor internationali se incerca inducerea ideii ca eliminarea CEO-ului Tarom este o decizie luata in unanimitate de toti exponentii puterii (mai mult sau mai putin implicati ori aveniti in a avea un cuvant de spus)

     

    Cum nici aceste metode nu au schimbat echilibrul in Consiliul de Administratie, s-a trecut la echilibrarea fizica.

     

    Initial s-a incercat sa se introduca un al 7 lea membru in Consiliul de administratie pentru ca voturile sa se miste in 4 la 3 dar nu era suficient.

     

    Prin urmare,  Ministerul Transporturilor a propus un alt candidat care era acceptat si de unii din membrii Consiliului de Administratie, desi sugestiile de incompatibilitate ale acestuia inca nu au un raspuns ferm din partea institutiei de stat care poate da un aviz pe aceasta tema.

     

    Acest candidat pentru pozitia in board aduce acum voturile la 3 la 4 in favoarea eliminarii CEO-ului si in plus era un candidat care isi exprimase si el interesul de a fi CEO privat al Tarom, deci nu este exclus sa fie o miscare in acest sens.

     

    Toate bune si frumoase doar ca tot nu existau suficiente voturi pentru a schimba CEO-ul si mai mult erau deja 2 membri ai consiliului de Administratie care isi doreau sa devina CEO.

     

    Era nevoie de o deblocare a situatiei pentru ca timpul trece si nu se puteau debloca anumite proiecte, dovada ca actualul CEO al Tarom nu doar ca livreaza rezultate superioare chiar planului de management ambitios dar nici nu se dovedeste sufficient de “flexibil” cu dorintele unor si altora.

     

    Deblocarea a aparut prin acordul de imparti functiile de management si a de elimina un membru din board pentru ca voturile sa devina 3 la 3, cu veto de la presedintele Consiliului e Administratie, altfel spus se apropiau de un vot in favoarea eliminarii CEO-ului.

     

    Impartirea facea ca managementul executiv sa fie ocupat de urmatoarea maniera:

    –       noul membru in board ar deveni CEO

    –       se creeaza o noua pozitie de COO care ar fi si deputy CEO si va fi ocupata de membrul in board caruia I se refuzase initial pozitia de CEO

    –       functia de CCO va reveni sefului unei firme de jeturi apropiate de minister

    –       functia de CFO va reveni prietenului unui membru din board care a facut cel mai mult “advocacy” (ca lobby nu se poate in Romania) pentru schimbarea CEO-ului; nu au o problema majora cu actualul CFO britanic deoarece contractul acestuia este doar pe 1 an si nu pe 4 ca cel al CEO-ului.

     

    Ca urmare, pe 29 Mai Adunarea Generala a Actionarilor Tarom, la ordinul Ministrului Transporturilor, a decis scoaterea mea, Lucian Isar, din Consiliul de Administratie Tarom (chiar daca nu era conform cu spiritul si litera Ordonantei 109 privind managemntul privat) astfel incat voturile pentru schimbarea CEO-ului Tarom au devenit 3 la 3.

     

    Din implementarea negocierilor de mai sus, ceea ce s-a realizat dupa plecarea mea este doar instituirea pozitiei de COO, deputy CEO si mentinerea presiunii pe CEO sa renunte de buna voia la pozitia sa.

     

    Dar atentie, este foarte probabil ca aceasta bunavointa sa i se ofere CEO-ului doar pana cand FMI-ul decide asupra inchiderii cu “success” a acordului cu Romania.

     

    Dupa schimbarea foarte probabilă a CEO-ului, “batalia” pentru Tarom, atunci castigata, va trebui sa si dovedeasca pentru cei care s-au inteles cu ministrul ca a “meritat” macar efortul.

     

     

    Lucian Isar a fost Ministru al Mediului de Afaceri in 2012, iar anterior vicepreşedinte la Bancpost S.A.

  • Dentons: Ne aşteptăm să continue activitatea în sectorul bancar, prin transferuri de active şi portofolii

    Dentons: Ne aşteptăm să continue activitatea în sectorul bancar, prin transferuri de active şi portofolii
     
    Biroul local al firmei de avocatură Dentons, fostă Salans în România, îşi va concentra activitatea anul acesta pe sectorul bancar, unde estimează că vor avea loc transferuri de active şi portofolii, precum şi în sectorul agricol, unde sunt probabile achiziţii de terenuri, afirmă Anda Todor şi Christopher Berlew, parteneri în cadrul firmei.
     


    Acest articol a apărut în ediţia tiparită a Ziarului Financiar din data de 17.06.2013

    ZF Corporate este serviciul specializat de ştiri cu plată al Ziarului Financiar. Pentru a putea citi aceste ştiri trebuie să vă abonaţi la ZF Corporate sau la unul din cele 12 fluxuri ale sale, profilate pe sectoare de activitate (Bănci, Retail, Imobiliare şi altele). Detalii de abonare la ZF Corporate: Alexandru Matei (tel. fix: 0318.256.286, tel. mobil: 0766.606.994) sau trimiteţi un email cu datele dumneavoastră de contact prin care solicitaţi informaţii şi abonare la adresa alexandru.matei@zf.ro sau stefan.paraschiv@m.ro. Veţi fi contactat în maximum o oră.

  • Raja Tabet, vicepreşedinte Freescale Semiconductor: „Insigna“ de softist nu îţi garantează un job. Competenţele tehnice trebuie dublate de abilităţi de leadership

    Industria de software a devenit în ultimii ani unul dintre cele mai dorite domenii pentru IT-iştii care îşi caută un loc de muncă, iar tinerii ştiu că sunt norocoşi că s-au specializat pe o nişă pentru care cererea este foarte mare. Dar asta nu înseamnă că titulatura de softist le şi asigură acestora un job imediat ce trec pragul unei com­panii, este de părere Raja Tabet, vicepresident software & solutions technology în cadrul producăto­rului american de microprocesoare Freescale Semi­conductor.

     

    Acest articol a apărut în ediţia tiparită a Ziarului Financiar din data de 17.06.2013

    ZF Corporate este serviciul specializat de ştiri cu plată al Ziarului Financiar. Pentru a putea citi aceste ştiri trebuie să vă abonaţi la ZF Corporate sau la unul din cele 12 fluxuri ale sale, profilate pe sectoare de activitate (Bănci, Retail, Imobiliare şi altele). Detalii de abonare la ZF Corporate: Alexandru Matei (tel. fix: 0318.256.286, tel. mobil: 0766.606.994) sau trimiteţi un email cu datele dumneavoastră de contact prin care solicitaţi informaţii şi abonare la adresa alexandru.matei@zf.ro sau stefan.paraschiv@m.ro. Veţi fi contactat în maximum o oră.

     

  • Ţiriac investeşte un milion de euro într-o grădiniţă pentru copiii expaţilor. Cât costă taxele de şcolarizare

    Omul de afaceri Ion Ţiriac, care controlează Complexul Rezidenţial Stejarii din Băneasa, dezvoltat prin intermediul firmei Masterange România, a investit un milion de euro pentru construcţia unei grădiniţe private în cadrul com­plexului. Grădiniţa Ioanid Preschool International Edu-cation, administrată prin intermediul Fundaţiei Blue Planet, are o suprafaţă de 750 de metri pătraţi, iar spaţiul verde se întinde pe o suprafaţă de 500 de metri pătraţi.

    Taxele anuale de şcolarizare variază între 4.675 euro pentru grupa mini (copiii cu vârste între 18 luni şi 3 ani), în timp ce pentru restul grupelor tarifele sunt cuprinse între 4.800 euro (la program scurt , între orele 8:30 şi 12:30 ) şi 5.000 de euro pentru programul lung (între orele 8:30 dimineaţa şi 17:00). Grădiniţa se adresează, mai ales, copiilor de expaţi, cu vârste cuprinse între 18 luni şi 5 ani.

     

    Acest articol a apărut în ediţia tiparită a Ziarului Financiar din data de 17.06.2013

    ZF Corporate este serviciul specializat de ştiri cu plată al Ziarului Financiar. Pentru a putea citi aceste ştiri trebuie să vă abonaţi la ZF Corporate sau la unul din cele 12 fluxuri ale sale, profilate pe sectoare de activitate (Bănci, Retail, Imobiliare şi altele). Detalii de abonare la ZF Corporate: Alexandru Matei (tel. fix: 0318.256.286, tel. mobil: 0766.606.994) sau trimiteţi un email cu datele dumneavoastră de contact prin care solicitaţi informaţii şi abonare la adresa alexandru.matei@zf.ro sau stefan.paraschiv@m.ro. Veţi fi contactat în maximum o oră.