Investiţiile derulate prin parteneriate public-private (PPP) ar putea primi finanţare şi din bani publici sau fonduri europene nerambursabile, potrivit unui proiect de lege al ministrului delegat pentru proiecte de infrastructură de interes naţional şi investiţii străine Dan Şova. Proiectul de lege prevede că durata contractului de parteneriat public-privat va fi stabilită în principal în funcţie de termenul de amortizare a investiţiilor realizate de societatea de proiect şi/ sau de modalitatea de finanţare, astfel încât să se asigure atât un profit rezonabil, cât şi preţuri suportabile pentru serviciile prestate publicului. Legea va reglementa atât parteneriatul public-privat instituţional, cât şi pe cel contractual, dar va impune derularea investiţiei prin intermediul unei societăţi de proiect având acest obiect exclusiv de activitate. Societatea de proiect va avea drept acţionari fie partenerul privat alături de cel public, fie exclusiv pe cel dintâi. Premierul Victor Ponta a declarat la finele lunii ianuarie că autostrăzile Bucureşti-Braşov şi Piteşti-Craiova, reactoarele 3 şi 4 de la Centrala nuclearo-electrică de la Cernavodă, centrala de la Tarniţa, podul Măcin şi canalul Siret-Bărăgan au fost incluse pe lista proiectelor de investiţii considerate drept prioritare, toate acestea fiind gândite spre a fi realizate în parteneriat public-privat.
Blog
-
Grecia a declarat război demnitarilor şi politicienilor care fac evaziune fiscală
Un procuror grec a acuzat trei foşti miniştri de evaziune fiscală, unul dintre ei fiind ministru de finanţe când Grecia a intrat în zona euro în 2001 şi suspectat că a ascuns în conturi din străinătate câteva milioane de euro. Acuzaţiile vin într-o perioadă în care statul se luptă să combată evaziunea, iar populaţia este tot mai furioasă la adresa clasei politice corupte, scrie agenţia Thomson Reuters. Cei trei demnitari nu au putut să justifice sursa averii lor în faţa autorităţilor. Ei sunt Yannos Papantoniou, fostul ministru de finanţe din perioada în care Grecia a aderat la zona euro în anul 2001, George Voulgarakis, fost ministru de interne, şi Petros Doukas, fost viceministru de finanţe. Papantoniou riscă să fie condamnat pentru că nu a declarat în 2008 suma de 2,2 milioane euro depozitată într-un cont al băncii elveţiene HSBC pe numele soţiei sale, iar Voulgarakis este acuzat că a omis să includă în declaraţia de avere pe anul 2007 un depozit al soţiei sale de 117.000 euro de la o bancă din străinătate.
-
Italia riscă să-şi facă duşmani din Germania şi BCE
Pier Luigi Bersani, liderul Partidului Democrat care a câştigat alegerile parlamentare din Italia, este hotărât să creeze un guvern chiar dacă nu are sprijinul celorlalte formaţiuni politice şi a promis că va „elibera“ ţara de regimul austerităţii, ceea ce ar pune noul executiv în conflict direct cu singurele forţe care pot lupta cu criza, Germania şi Banca Centrală Europeană. „Trebuie să părăsim această temniţă a austerităţii. Este absolut necesar să schimbăm cursul având în vedere că cei cinci ani de austeritate şi atacuri asupra muncitorilor au împins în sus nivelurile datoriilor în întreaga Europă“, a declarat Bersani. Cea mai mare urgenţă este rezolvarea problemelor economiei reale şi pe cea a şomajului, a menţionat el. Opoziţia faţă de austeriate îl face pe Bersani să intre în conflict cu BCE, căreia nu îi este permis să ajute Italia sau orice alt stat care întâmpină probleme de finanţare dacă acesta nu respectă tratamentul austerităţii prescris de Germania pentru întreaga Europă.
-
Procurorii americani se plâng că nu pot condamna băncile pentru că ar destabiliza economia
Procurorul general al SUA Eric Holder a declarat în faţa congresmenilor că este îngrijorat de faptul că anumite instituţii financiare au devenit atât de mari şi au o influenţă atât de mare încât condamnarea acestora ar putea pune în pericol stabilitatea sistemului financiar şi a economiei mondiale. De altfel, tot mai mulţi congresmeni consideră că unele bănci „sunt prea mari pentru a fi condamnate“, scrie publicaţia americană The Hill. „Sunt îngrijorat că dimensiunile unor astfel de instituţii devin atât de mari, încât este din ce în ce mai dificil pentru noi să le anchetăm pentru că primim indicaţii că dacă le cercetăm şi le incriminăm, acest lucru va avea un impact negativ asupra economiei ţării şi chiar a economiei mondiale“, a spus Holder, răspunzând astfel criticilor cu privire la cazul băncii britanice HSBC care a reuşit să scape de acuzaţiile de spălare de bani prin plata unor amenzi. El a sugerat că încercările anterioare de a ancheta şi condamna băncile au fost oprite din cauza influenţei pe care o au marile instituţii financiare, aceasta împiedicând autorităţile să ia deciziile corespunzătoare. Declaraţiile procurorului general american vin într-o perioadă în care congresmenii fac presiuni pentru restructurarea celor mai mari grupuri financiare şi impun pedepsirea instituţiilor de credit care nu respectă cerinţele de capital, ceea ce ar determina băncile să îşi reducă bilanţurile, notează Financial Times.
-
Atitudinea faţă de turişti şi marketingul ineficient fac din România o destinaţie puţin atractivă
România a coborât în perioada 2011-2013 cinci locuri într-un top al competitivităţii sectorului de turism şi călătorii la nivel global, de pe 63 pe 68, în urma celor mai multe ţări din Europa Centrală şi de Est, printre care Ungaria, Polonia şi Bulgaria, potrivit unui raport realizat de Forumul Economic Mondial. Majoritatea ţărilor din Europa se situează în prima jumătate a topului, care include 140 de ţări, iar o parte a datelor folosite în studiu au fost obţinute în urma unor sondaje efectuate în fiecare ţară. Turismul din România are o poziţie inferioară mediei generale (locul 68) la 8 din cei 14 indicatori principalii, respectiv politici şi reglementări (87), prioritizare de către autorităţi (103), infrastructură de transport aerian (93), infrastructură de transport terestru (109), competitivitatea preţurilor (84), resurse umane (83), afinitate pentru sectorul de turism şi călătorii (122) şi resurse naturale (88). La sănătate şi igienă, România este trasă în jos de accesul la apă şi canalizare al populaţiei (poziţiile 92 şi 93). Prima poziţie a clasamentului privind competitivitatea în turism este ocupată de Elveţia, urmată de Germania, Austria, Spania, Marea Britanie, SUA, Franţa, Canada, Suedia şi Singapore.
-
Samsung lansează săptămâna viitoare Galaxy S4 la New York (GALERIE FOTO)
În ultimii ani, producătorul asiatic şi-a schimbat complet poziţia în industria smartphone-urilor, odată cu strategia companiei de a lansa modele de telefoane de toate formele şi mărimile – are în ofertă peste 40 de telefoane diferite – în încercarea de a adresa toate pretenţiile consumatorilor.
Bugetul fabulos de marketing al companiei, de aproape 12 ori mai mare decât al competitorului Apple, de pildă, a avut de asemenea o contribuţie importantă în creşterea vânzărilor companiei pe acest segment de piaţă.
Samsung Galaxy S4, noul model aşteptat de industrie, ar putea însemna pentru companie încă un pas pentru consolidarea supremaţiei în domeniul smartphoneurilor.
-
Oraşul care producea vinul preferat al lui Winston Churchill
MELNIK VREA ÎNSĂ SĂ DEVINĂ CELEBRU ŞI PENTRU STILUL PROPRIU, arhaic, cu casele zugrăvite în alb printre care se poate vedea piatra folosită la construcţie, bănci scorojite, dar şi mici garduri din piatră. Mai are de arătat vizitatorilor Biserica Sfântul Nicolae sau Casa Kordopulova, celebră în Bulgaria, care a fost construită pentru producţia de vinuri şi care astăzi este muzeu. Şi care ascunde secrete şi în pivniţă. Mai multe tuneluri adăpostesc vinul produs în timpul anului, iar pe ziduri se pot vedea mii de monede.
O mică piaţă şi un drum greu accesibil cu maşina, câteva magazine de accesorii. Cam asta ar mai avea vizitatorii de văzut în Melnik. Cei 208 locuitori se arată bucuroşi de vizitatori. Se îmbracă în costume naţionale, iar pe masă îţi pun numai bucate preparate în casă: brânză, iaurt, miere şi bineînţeles celebrul vin. Dacă se întâmplă să treci pe aici în apropierea lunii martie, cu siguranţă vei primi un mărţişor, pe care îl numesc martenitsa. Este simplu, făcut doar din două fire, unul alb şi unul roşu. E pentru sănătate, spun ei, se leagă la mână şi după ce îl porţi trebuie să-l agăţi de crengile unui pom.
Primul contact cu Melnik arată un loc mai degrabă sărăcăcios, care încearcă să trăiască din istorie, cea pe când se număra printre cele mai înfloritoare oraşe ale statului. Însă în acelaşi timp o istorie tulbure, când, aflat sub ocupaţie otomană, a încercat să-şi conserve identitatea. Urmele trecerii otomane se mai văd încă: una dintre clădiri îşi invită oaspeţii să încerce un hamam (baie turcească) autentic. Un oraş mai degrabă trist, înveselit doar de portul popular viu colorat pe care localnicii îl îmbracă atunci când îşi aşteaptă oaspeţii.
IN TIMP CE MARILE ORAŞE DIN EUROPA ÎNCEARCĂ SĂ IMPRESIONEZE PRIN GRANDOARE, catedrale gigant vechi de sute de ani, bulevarde gălăgioase, aşezarea din Bulgaria, care îşi păstrează numele de oraş doar din motive istorice, impresionează prin simplitate şi stilul nealterat păstrat de-a lungul timpului. Micul oraş din sud-vestul Bulga-riei este înconjurat de stânci înalte în formă de piramidă, care lasă să se vadă un sol deschis la culoare. De aici îşi trage de fapt numele, Melnik însemnând “lut alb”. Pentru cei atraşi de turismul rural, Melnik este o destinaţie accesibilă: 15 euro pe noapte pentru o cameră dublă într-o casă tradiţională.
FEBRUARIE ESTE LUNA VINULUI ÎN ZONA MELNIK, MAI EXACT PE 14 FEBRUARIE, când are loc o sărbătoare specifică vinului ce marchează începutul unui an nou viticol. Preotul este chemat pentru a binecuvânta recolta, sunt tăiate vechile ramuri, iar după slujbă locuitorii cântă şi dansează pe muzică tradiţională. Ritualul este respectat cu sfinţenie la Villa Melnik, afacere de familie din zonă care deţine 30 de hectare de viţă de vie şi care se pregăteşte să finalizeze o investiţie într-o nouă cramă. Îşi cheamă angajaţii, dar şi prietenii să petreacă pentru un an viticol bun. Ceva mai târziu, după ritual, vine şi degustarea. Proprietarul Villa Melnik propune trei tipuri de vin: un cupaj Chardonnay şi Viognier, unul Cabernet Sauvignon şi Merlot şi un Merlot cu Syrah.
Spun că şi-ar dori să vândă 200.000 de sticle de vin anual, dar încă nu au ajuns la acest nivel. Preţul maxim la care poate ajunge o sticlă de vin în magazinele specializate este de maximum 9 euro, însă preţul mediu este de 4 euro. Mica proprietate exportă doar în Franţa, dar spun că şi-ar dori să ajungă şi în România.
Melnik este situat la numai câţiva kilometri de Sandanski, unul dintre cele mai cunoscute oraşe din Bulgaria pentru izvoarele cu apă termală. 80 de izvoare se găsesc aici din cele peste 600 din întreaga ţară. Folosite sunt numai 10% din acestea în Sandanski, oraş pe care bulgarii îl promovează ca fiind locul unde s-a născut Spartacus. În cinstea acestuia au ridicat o statuie în mijlocul oraşului.
Numărul mare de izvoare termale din zonă este dat de un vulcan stins acum, dar care în urmă cu 50 de milioane de ani avea activitate. Solul vulcanic este “responsabil” şi pentru gustul deosebit al vinului din Melnik.Este zona cea mai caldă din întreaga Bulgarie, anul trecut spre exemplu au avut doar două zile cu zăpadă. Numai 22 de zile pe an sunt cu ploaie, iar ceaţa este extrem de rară. Iată de ce pe 14 februarie, când un grup de turişi erau strânşi la Villa Melnik, localnicii se întrebau care dintre ei erau responsabili pentru ceaţa care se aşezase în zonă.
-
Alte sute de milioane de euro pentru regii asfaltului
NU ESTE DELOC O NOUTATE CĂ ROMÂNIA STĂ ÎN CONTINUARE CU CAPUL PLECAT ATUNCI CÂND VINE VORBA DE INFRASTRUCTURA RUTIERĂ. Cu doar 530 de kilometri de autostrăzi, România se străduie de câteva decenii să intre pe harta europeană a transportului rutier şi să atragă astfel mai mulţi investitori străini şi mai mulţi turişti. Nici drumurile naţionale sau judeţene nu stau mai bine, în condiţiile în care an de an intră în reparaţii capitale, iar saga gropilor pare a fi nesfârşită.
Cu toate acestea, statul continuă să plătească sute de milioane de euro pe şosele, fără rezultate imediate însă. Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) are anual un buget de 1,5-2 miliarde de euro, bani care se împart între constructorii români şi cei străini care au contracte de şosele.
Şi anul trecut cele mai importante 10 companii româneşti din domeniu au încasat, cumulat, circa 440 de milioane de euro de la CNADNR. Chiar dacă rezultatele financiare obţinute în 2012 de companiile locale de construcţii nu sunt încă publice, iar acestea evită în general să facă declaraţii în presă cu privire la businessul lor, sumele încasate de constructori de la compania de drumuri oferă o imagine cu privire la modul în care au evoluat anul trecut afacerile asfaltatorilor.
Dorinel Umbrărescu, care controlează constructorul băcăuan Spedition UMB, a rămas şi anul trecut lider la capitolul încasări de la compania de drumuri. Circa 145 de milioane de euro au intrat în conturile firmei sale pentru proiecte precum autostrada Timişoara-Lugoj, autostrada Moara Vlăsiei-Bucureşti, deszăpeziri sau centura municipiului Rădăuţi. De altfel, Umbrărescu a fost în ultimii ani liderul incontestabil al regilor locali ai asfaltului, câştigând an de an contracte de sute de milioane de euro care i-au adus şi profituri pe măsură. În 2011, spre exemplu, Spedition UMB a avut un profit net de aproape 40 de milioane de euro la afaceri de aproape 190 de milioane de euro.
O sumă importantă, de aproape 93 de milioane de euro, a încasat de la CNADNR şi constructorul giurgiuvean Romstrade, controlat de Nelu Iordache, care în prezent se află în arest, fiind cercetat pentru deturnarea unor fonduri pentru construirea autostrăzii Nădlac-Arad. Totodată, Romstrade a intrat spre finalul anului trecut în insolvenţă, la scurt timp după ce mai multe contracte de infrastructură ale companiei au fost reziliate de compania de drumuri.
O ascensiune importantă în ultimii ani a avut-o compania Straco Grup, controlată de fraţii Alexandru şi Traian Horpos. Înfiinţată în 2003, când înregistra o cifră de afaceri de mai puţin de un milion de euro, firma a ajuns în 2011 la un rulaj de aproape 90 de milioane de euro, susţinut de contractele de peste jumătate de miliard de euro pe care le-a câştigat în ultimii ani pe cont propriu sau în consorţiu cu alte firme. De altfel, Straco Grup îşi încasează o mare parte din bani din contractele de autostrăzi şi drumuri naţionale, numai anul trecut primind de la CNADNR circa 54 de milioane de euro pentru lucrări precum autostrada Orăştie-Sibiu.
IN TOPUL FIRMELOR ROMÂNEŞTI CARE AU ÎNCASAT CEI MAI MULŢI BANI ÎN 2012 de la CNADNR nu lipsesc PA&CO International a lui Costel Căşuneanu sau Euro Construct Trading 98 a lui Sorin Vulpescu şi Dan Beşciu, care au primit anul trecut circa 40 de milioane de euro. Chiar dacă au continuat să încaseze sume de la CNADNR şi anul trecut, unele firme şi-au redus practic “dependenţa” de instituţia care coordonează autostrăzile şi drumurile naţionale din România, nu neapărat pentru că aşa şi-au dorit, ci pentru că bugetele alocate lucrărilor de infrastructură au fost drastic reduse anul trecut. Delta ACM 93, firmă controlată de omul de afaceri Florea Diaconu, este un exemplu, în condiţiile în care anul trecut sub 10% din cifra de afaceri de 110 milioane de euro a fost generată de încasările de la CNADNR, potrivit calculelor Business Magazin pe baza datelor oferite de compania naţională de drumuri şi de Delta ACM 93. “Noi avem în continuare lucrări de drumuri, dar nu au existat bugete alocate pentru acestea anul trecut, aşa cum se întâmplă în cazul centurii Bucureştiului”, spune Florea Diaconu, care are un contract de aproape 50 de milioane de euro şi pentru construcţia unei autostrăzi în Irak.Anul 2012 nu a adus numai reducerea semnificativă a bugetelor pentru lucrări de infrastructură, ci şi mult mai puţine licitaţii decât în perioada 2010-2011, fapt care a iscat îngrijorări în rândul constructorilor. Câţiva companii mari, printre care Romstrade, controlat de Nelu Iordache, sau Confort, deţinut de Georgică Cornu, au intrat chiar în insolvenţă.
În contextul în care nici sectorul construcţiilor private nu stă tocmai roz, piaţa construcţiilor în ansamblu a stagnat anul trecut la circa 9,3 miliarde de euro, potrivit datelor Asociaţiei Române a Antreprenorilor de Construcţii (ARACO). “Începând cu semestrul al doilea al anului trecut, decidenţii politici au fost alţii. Schimbările de guvern de la jumătatea anului şi criza politică s-au resimţit în dinamica sectorului”, spune Laurenţiu Plosceanu, preşedinte al ARACO. El apreciază că semnalele politice din acest început de an în ceea ce priveşte bugetele pentru lucrări de infrastructură arată că cel puţin primul trimestru va fi unul de sacrificiu pentru piaţa construcţiilor. Iar dacă situaţia va continua şi în celelalte trimestre ale anului, regii asfaltului se vor vedea nevoiţi să-şi reducă nu numai rulajele, ci să renunţe şi la o parte din profituri.
-
Liviu Jitea, liderul grupării de contrabandă cu alcool, este cel mai bogat om de afaceri din Vrancea
Liviu Jitea este acţionar majoritar la societăţile Trust LF SA, SC Vranlact SA şi Vinexport SA, toate cu sediul în Focşani.
Trust LF este societate producătoare de băuturi spirtoase, iar Vinexport produce vinuri. Liviu Jitea nu are calitatea de administrator la niciuna dintre firme, afacerile fiind conduse de directori.
SC Vranlact SA produce brânzeturi şi lactate.
În firmele omului de afaceri Liviu Jitea lucrează peste 300 de persoane, conform unor surse locale.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Am descoperit cel mai bătrân gamer din România. Are 87 de ani!
După ce termină treburile de zi cu zi din casă şi se plictiseşte şi de îndeletniciri precum împletitul ciorapilor, specifice de altfel unei bunici, Maria Băcanu se aşază la calculatorul primit de la nepotul său, un economist în vârstă de 37 de ani, şi se dedică unei alte pasiuni, anume jocurile. Timp de cel puţin patru ore din zi, bunica în vârstă de 87 de ani, pe vremuri secretar de redacţie la Editura Univers, se delectează cu jocuri dintre care nu lipseşte, de pildă, binecunoscutul Solitaire, dar şi Scooby-Doo sau “jocuri cu iepuraşi şi vulpiţe” de tipul Mario. Preferat este însă Mahjong, dar Coca, aşa cum îi spun apropiaţii, a avut de-a lungul timpului multe titluri preferate, dat fiind că pasiunea sa nu este deloc nouă, ci a pornit cândva în anii ’90, când şi-a luat pentru prima dată un calculator. Iar acum, se bucură de orice fel de joc care nu necesită conexiune la internet şi care îşi găseşte loc în calculator cu ajutorul lui Călin, nepotul său.
Maria “Coca” Băcanu este însă un exemplu rar întâlnit în România. În SUA, în schimb, seniorii pasionaţi de jocuri formează deja comunităţi în toată regula. Thomas Abel, de exemplu, un mecanic de aeronave în vârstă de 43 de ani, se joacă aproape în fiecare seară când ajunge acasă de la serviciu, atât pe calculator, cât şi pe consola sa de jocuri Xbox. Evită însă pe cât posibil să intre în contact cu copiii care se joacă în acelaşi timp pe internet titlurile lui preferate. “Dai peste tot felul de copii de 12 ani care vorbesc urât şi sunt dezagreabili. Te întrebi uneori unde le sunt părinţii”, spune Abel. Pentru a ocoli astfel de situaţii, mecanicul îşi găseşte parteneri de joc pe site-uri şi forumuri dedicate publicului matur amator de jocuri.
DE ALTFEL, A FOST UNUL DINTRE MEMBRII CARE, ÎN URMĂ CU MAI BINE DE ZECE ANI, puneau bazele comunităţii online GezzerGamers.com adresată celor care “se joacă între momentele de schimbat Pampers” sau, mai precis, “oamenilor de cel puţin 30 de ani care nu iau lucrurile foarte tare în serios”, aşa cum este precizat chiar pe paginile forumului. Acolo, nu e deloc neobişnuit să vezi imagini şi poveşti ale unor bunici trecuţi de o vârstă care sunt însă pasionaţi de jocuri video. Chiar pe prima pagină este prezentată povestea Hildei Knott, o bătrână de 86 de ani pasionată de acest mod de divertisment de aproape patru decenii, care, printre altele, se joacă acum Grand Theft Auto IV pe consola sa PS3.
Asemenea comunităţi dedicate seniorilor pasionaţi de jocuri au început să apară peste tot în lume pe măsură ce generaţia tânără din vremea Pong şi Pac-Man a ajuns acum la o anumită vârstă, dar continuă să se distreze cu titluri precum Halo sau Call of Duty, scrie Wall Street Journal. Site-uri precum 2old2play sau TheOlderGamers sunt numai câteva exemple. Acesta din urmă numără peste 57.000 de membri din toate colţurile lumii – Ralph Atkinson, de pildă, vine din Melbourne, Australia, iar “atunci când câştig, le spun competitorilor că tocmai au fost învinşi de un pensionar”, spune fostul măcelar în vârstă de 77 de ani.
SUNT PERSPECTIVE SĂ APARĂ ASTFEL DE COMUNITĂŢI ŞI ÎN ROMÂNIA, AVÂND ÎN VEDERE EXPANSIUNEA CONTINUĂ A ACESTUI DOMENIU”, este de părere Silviu Stroie, directorul executiv al comunităţii ComputerGames.ro. Nu crede însă că prea curând, mai ales că piaţa noastră este în general cu câţiva ani în urmă faţă de cea mondială la acest capitol. Există totuşi un public matur, cu vârsta de peste 40-50 de ani, amator de jocuri, dar este foarte greu de cuantificat, în condiţiile în care nu se poate calcula exact câţi dintre seniori cumpără jocurile pentru ei şi câţi pentru nepoţi. Iar absenţa unei nişe personalizate pe această categorie, aşa cum observă Stroie, nu face decât să îngreuneze calculul.
IN JUR DE 10% DIN AFACERILE DE 1,8 MILIOANE DE EURO ALE COMPUTERGAMES.RO REVIN PUBLICULUI MATUR, însă la nivelul pieţei de jocuri în ansamblu, estimată la 24 de milioane de euro anul acesta, în creştere cu 20% faţă de 2012, ponderea este probabil uşor mai ridicată. “Bunicii sunt cumpărători importanţi în domeniu”, punctează Doru Răduţă, managing directorul TNT Games, divizia de gaming a distribuitorului RHS. Cumpără pentru a satisface dorinţele şi capriciile nepoţilor care nu au trecut încă de vârsta adolescenţei, motiv pentru care, de obicei, decizia de cumpărare se face strict din perspectiva titlului, preţul fiind mai puţin important. Cheltuiala medie pentru un joc video este însă de aproximativ 120 de lei.
La o privire de ansamblu, peste trei milioane de români au intrat măcar o dată în contact cu un joc video în ultimul an, estimează Silviu Stroie, iar dintre ei un milion sunt consideraţi specialişti, pentru că se joacă cam două ore în fiecare zi, în timp ce 10.000 pot fi încadraţi la categoria profesioniştilor, alocând chiar şi 6-7 ore zilnic acestei forme de divertisment. Media de vârstă este sub 30 de ani, aşa că seniorii sunt consideraţi păsări rare în domeniu sau cel puţin în statistici, pentru că nu jocurile video pentru care se fac calcule şi estimări îi atrag pe aceştia, ci mai degrabă jocurile aşa-numite casual, de ocazie, care sunt disponibile gratuit pe internet, susţine Doru Răduţă.
Un lucru este totuşi cert: peste două-trei decenii vom avea şi în România comunităţi de jucători de vârsta a treia. Va fi momentul când generaţia actuală de gameri va intra la categoria seniorilor.