Blog

  • Studiouri de film

    Pana acum un an sau doi, Romania era cea mai ieftina locatie din Europa, dar in momentul de fata Bulgaria ataca cu succes pozitia de lider

    CASTEL FILM

    1. COLD MOUNTAIN (2002)
    Regia: Anthony Minghella
    Cu: Nicole Kidman, Jude Law, Renee Zellweger, Donald Sutherland

    2. SEED OF CHUCKY (2004)
    Regia: Don Mancini
    Cu: Jennifer Tilly, Brad Dourif, Debbie Lee Carrington, John Waters

     

    3. 7 SECONDS (2004)
    Regia: Simon Fellows
    Cu: Wesley Snipes, Tamzin Outhwaite, Georgina Rylance

    4. TRAIN DE VIE (1997)
    Regia: Radu Mihaileanu
    Cu: Marie Jose Nat, Clement Harari, Lionel Abelanski, Agathe de la Fontaine

    5. LE ROIS MAUDITS (2004, IN PREGATIRE)
    Regia: Jose Dayan
    Cu: Jean Moreau, Philippe Torreton

    6. PAINTER (2004, IN CURS DE FILMARE)
    Regia: Markus Adams
    Cu: Wesley Snipes

    7. HIGHLANDER – ENDGAME (1999)
    Regia: Douglas Aarniokoski
    Cu: Christopher Lambert, Adrian Paul, Bruce Payne

    8. SAINT ANGE (2003)
    Regia: Pascal Laugier
    Cu: Virginie Ledoyen, Lou Doillon.

    9. METHOD (2003)
    Regia: Duncan Roy
    Cu: Elizabeth Hurley, Jeremy Sisto

    10. SAMANTHA’S CHILD (2003)
    Regia: Simon Fellows
    Cu: Heather Graham, James Purefoy, David Hemmings, Fionnula Flanagan

    MEDIAPRO PICTURES

    1. CAVE (2004)
    Regia: Bruce Hunt
    Cu: Cole Hauser, Eddie Cibrian, Morris Chestnut, Marcel Iures

    2. AN AMERICAN HAUNTING (2004)
    Regia: Courtney Solomon
    Cu: Sissy Spacek, Donald Sutherland, Rachel Hurd-Wood

    3. CALLAS FOREVER (2001)
    Regia: Franco Zeffirelli
    Cu: Fanny Ardant, Jeremy Irons

    4. AMEN (2001)
    Regia: Costa Gavras
    Cu: Ulrich Tukur, Mathieu Kassovitz, Marcel Iures

    5. MODIGLIANI (2003)
    Regia: Mick Davis
    Cu: Andy Garcia, Elsa Zylberstein, Eva Herzigova, Udo Kier

    6. GUNPOWDER, TREASON & PLOT (2003)
    Regia: Gillies MacKinnon
    Cu: Robert Carlyle, Clémence Poesy, Richard Coyle

    7. SEX TRAFIC (2003)
    Regia: David Yates
    Cu: Anamaria Marinca si Maria Popistau

    8. HAUTE TENSION (2002)
    Regia: Alexandre AJA
    Cu: Cècile De France, Maïwenn

    9. FILANTROPICA (2000)
    Regia: Nae Caranfil
    Cu: Mircea Diaconu, Gheorghe Dinica, Mara Nicolescu, Viorica Voda.

    10. GARCEA SI OLTENII (2001)
    Regia: Sam Irvin
    Cu: Mugur Mihaescu, Radu Pietreanu, Alexandra Mutu

  • Creatia care ne da senzatia

    La timp. Tineti minte cuvintele acestea: nu va veti mai intalni niciodata cu ele in momentul in care intrati in lumea crepusculara a creatiei. Acolo unde artistii fac legile, tot ei le voteaza si nu lasa pe nimeni sa le aplice. N-o luati ca o critica, dragi creativi: e doar o relatare de calatorie, asa cum a facut si capitanul Cook inainte sa-l manance chiar canibalii despre care scria.

    Totusi, dincolo de aceasta plangere minora, creatia ramane singura ratiune pentru care clientii raman convinsi ca suntem, cumva, diferiti de restul lumii. Indiferent de serviciile complet adaptate nevoilor care nici nu exista inca, de know-how-ul trecut peste Atlantic cu bani grei, de starurile din fruntea agentiilor, creatia ramane marfa pentru care musteriii se intorc. Sau din cauza careia fug (sa fim putin autocritici, in premiera pe tara in publicitate).

    Cat costa ea? Aici e cea mai mare drama. Un slogan bun se face in 25 de secunde. O idee de ad poate veni intr-un minut. Un concept de campanie incape pe un servetel la carciuma (artistii nu se duc la restaurant, sa nu cumva sa uitati chestia asta!), iar o idee de promotie e gata cateodata in lift, in drum spre etajul directorului de marketing al clientului. 

    Cum sa vinzi scump asa ceva? – se intreaba in sinea lor cei care cumpara. Cum sa dai gratis tocmai lucrul cel mai de pret? – e dilema celor care vand.

    Indiferent de raspuns, e sigur ca pretul creatiei creste. Si asta pentru ca tot creatia i-a convins pe creativi ca o masina X, clasa premium, e mai de dorit decat una Y, clasa compacta. Sau ca o vacanta in Tenerife e singurul refugiu in fata vandalizarii Vamei Vechi. Rezultatul este ca oamenii buni au devenit oameni scumpi si buni – si n-am folosit aici termenul „scumpi“ in sensul de dragalasi. 

    In cazul televiziunii, unde star-sistemul a aparut mai de mult, valoarea unui star e masurata in rating – si de multe ori omul e platit in functie de asta. 

    In cazul creatiei, lumea inca nu se poate hotari. E buna ca vinde produsul sau e buna ca e geniala? Pana la taierea nodului gordian (cu o foarfeca de aur, ca otelul e demodat) sa notam ca avem un indicator de proba: creatia e buna tocmai pentru ca e scumpa. 

    Mihaela Nicola este matematician, presedinte Ogilvy Romania si  lector universitar la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice „David Ogilvy“.

  • Tratament cu reclame TV

    Surpriza: medicamentele si-au facut loc in topul marilor investitori de publicitate TV, spun statisticile. Dar v-ati fi imaginat ca unele companii farmaceutice au cheltuit anul acesta pe publicitate mai mult ca producatorii de cosmetice sau chiar decat cei de masini?

    Miscarea e neasteptata si s-a produs dupa ce compania Berlin Chemie a intrat in forta, toamna trecuta, pe televiziuni, tragandu-si dupa ea si competitorii, care s-au vazut obligati sa-si revizuiasca, la randul lor, bugetele de publicitate. Cifrele sunt clare. Volumul cheltuielilor de publicitate pentru medicamente pe ultimele doua luni ale lui 2003 a reprezentat 38% din volumul total brut la aceasta categorie. In 2004, tendinta de crestere s-a confirmat: pe medicamente s-au cheltuit, in primele 10 luni, cu 76% mai mult decat in aceeasi perioada a anului trecut.

    De cele mai multe ori, farmacia e locul in care ajungem in speranta ca vom reusi sa evitam doctorul – pe acest comportament mizeaza, de fapt, companiile de medicamente.  Stefan Tudorescu, 28 ani, angajat la o firma de calculatoare, intra in farmacie impins doar de o raceala puternica sau cu o reteta de la medic. De data aceasta, a intrat intr-o farmacie din Piata Rosetti din cauza unei dureri de articulatii, provocata de o partida de tenis prelungita. Habar nu are cum se trateaza asa ceva, iar medicamentele pe care le stie ceva mai bine sunt doar aspirina si paracetamolul. Ii mai vine in cap Fastum Gel, dar nu stie exact daca e recomandat pentru afectiunea pe care o are. Farmacista ii recomanda un alt gel, Finalgon. Stefan prefera insa Fastum Gel. „Macar am auzit de numele asta la televizor“, spune el.

    „Vanzarile produselor cu reclama la televizor sunt cu pana la 250% mai mari decat cele ale produselor similare care nu au reclama“, spune Isabelle Iacob, director general al retelei de farmacii HelpNet. Iar Stefan Tudorescu este reprezentativ pentru aproximativ o cincime din oamenii care intra in farmacii. 

    Conform unui studiu realizat in primavara acestui an de Mercury Research pentru Pharma Play TV, companie specializata in publicitatea in farmacii, aproximativ 72% din oamenii care intra in cele 50 de farmacii monitorizate de studiu au venituri de pana in 200 de dolari.

    Pretul la un gel antiinflamator variaza intre 150.000 si 200.000 lei. „Daca inainte le-as fi spus sa cumpere Fastum Gel sau Voltaren, ar fi spus ca sunt prea scumpe, insa dupa ce le-au vazut la televizor le cauta chiar si oamenii care nu au mari posibilitati financiare“, afirma Maria Georgescu, farmacista la o unitate centrala. Ea mai spune ca un produs traditional, precum Lasonil, care inainte de ‘89 era in mare voga si se procura pe sub mana, nu mai este cautat de nimeni, desi este mai ieftin si are inca beneficiile lui. Dar sa ne intoarcem la Berlin Chemie. Decizia companiei de a investi masiv in publicitatea TV a insemnat numai in 2003 un buget brut de 4,38 milioane de euro, la care s-au adaugat inca 8,68 milioane de euro pe primele zece luni ale acestui an. Iar toti acesti bani au fost alocati pentru promovarea a patru marci: Fastum Gel, Lioton Gel, Prostamol Uno si Mezym Forte. 

    Trebuie precizat ca in Romania, publicitatea la medicamente se rezuma doar la asa-numitele OTC-uri (over-the-counter), adica medicamentele care se pot cumpara fara reteta, printre care se numara si vitaminele, suplimentele alimentare sau tratamentele pentru piele.

    „Piata OTC-urilor a ajuns sa semene cu piata bunurilor de larg consum“, spune Oana Cociasu, managing director la Medic One, agentie specializata in publicitatea la medicamente. Din acest motiv, promovarea medicamentelor urmeaza in principal aceeasi cale cu a berii, ciocolatei sau cosmeticelor: televiziunea.

    Anul acesta, bugetele brute investite in publicitatea pe TV au crescut cu 76% fata de perioada similara din 2003, iar numarul marcilor promovate s-a inmultit. Unele cu bugete la fel de impresionante ca cele din portofoliul Berlin Chemie. 

    Cel mai cunoscut exemplu este Prostenalul, tratament pentru prostata al companiei Wallmark, care a intrat cu reclama pe TV din aceasta primavara, cheltuind un buget apropiat de cel pus in joc de Berlin Chemie pentru produsul sau similar, Prostamol.  Este interesant de observat ca desi ambele produse amelioreaza aceeasi disfunctie, iar denumirile lor suna asemanator, spoturile pentru TV incearca sa diferentieze produsele, adresandu-se unor segmente diferite: barbatii mai in varsta in cazul Prostamol si cei de 45-50 de ani in cazul Prostenal. 

    Dar intre cele doua medicamente mai exista o diferenta: data la care au intrat pe TV, tradusa in diferente de vanzari. „Vanzarile de Prostamol sunt duble fata de cele de Prostenal. In cazul acestuia exista o tendinta de crestere, mai ales de cand a aparut oferta speciala prin care pacientul primeste o cutie cu 30 de tablete gratuit“, spune directorul general al retelei HelpNet.

    In lupta pentru atragerea clientilor produsele pentru prostata nu sunt singura categorie pentru care publicitatea face diferenta. „Vanzarile produselor cu reclama sunt mai mari fata de cele produselor similare care nu beneficiaza de reclama, iar procentul variaza de la caz la caz intre 55% si 250%“, afirma Isabelle Iacob.

    De ce a ales Berlin Chemie aceasta abordare in forta? Oficialii companiei spun ca a fost o „decizie strategica“ pe care intentioneaza sa o aplice si in viitor, cu largirea gamei de marci promovate. 

    „Efectul Berlin Chemie“ asupra pietei e sesizabil: competitorii au incercat sa tina pasul, majorandu-si si ei bugetele de publicitate. GlaxoSmithKline (GSK), de exemplu, lider al pietei de medicamente din Romania, a investit in publicitatea pe TV cu 63% mai mult (la rate card) in primele zece luni ale anului fata de aceeasi perioada din 2003, in timp ce Novartis, locul doi pe piata medicamentelor, a alocat publicitatii cu 368% mai mult in 2004 fata de 2003. 

    Citand studiul Omnibus efectuat de GfK in mai 2004, Ioana Enache, director comercial al diviziei Open Care de la GSK, spune ca „publicitatea constituie factorul cel mai important in decizia de cumparare a vitaminelor. Pentru brandul Vitamax, reclama are o pondere de 52% in ceea ce priveste notorietatea, alte surse importante fiind recomandarea medicului sau farmacistului“.

    Pe piata medicamentelor din Romania, OTC-urile reprezinta aproximativ 16% din volumul total, conform companiei de cercetare a pietei Cegedim, restul fiind medicamentele distribuite prin spitale si prin prescriptii. Din punct de vedere al publicitatii, legislatia din Romania, aliniata la cea din Uniunea Europeana, nu permite companiilor sa faca reclama decat la OTC-uri fara insa ca aceasta diferentiere sa se produca si la vanzare.

    „In Romania pot sa-mi cumpar fara reteta cel mai puternic antibiotic, care sa-mi afecteze serios sanatatea, in schimb nu pot sa-i fac reclama pe TV, in care sa explic la ce foloseste si ce riscuri prezinta“, spune Doina Topala, director executiv al Wellcare, agentie de publicitate pentru medicamente. 

    In cazul medicamentelor cu prescriptie, cea mai mare parte a promovarii este adresata medicilor, care la randul lor vor recomanda medicamentul pacientilor. „In cazul medicamentelor cu prescriptie, concurenta dintre companii este si mai mare decat la OTC-uri, iar companiile sunt foarte atente la tot ce face concurenta in materie de promovare“, spune Oana Cociasu de la Medic One. Organizarea simpozioanelor si congreselor de informare, cat si in formarea echipelor de promovare necesita, in majoritatea cazurilor, bugete mult mai mari decat cele alocate pentru promovarea OTC-urilor. „Din punct de vedere al costurilor, peste doua treimi din ce facem noi reprezinta proiecte pentru medicamentele cu prescriptie“, precizeaza Oana Cociasu. 

    O cale de a se adresa direct si consumatorului final exista si pentru medicamentele cu prescriptie, si anume campaniile educationale, in care populatia este informata despre existenta unui tratament fara ca numele medicamentului sa fie mentionat. Un exemplu este campania de out-door pentru tratarea disfunctiei erectile de la compania Pfizer, in care nu apare numele pastilei Viagra, insa sunt prezente alte elemente de identificare vizuala: culoare, logo, slogan si producator. In plus, campania a fost prezenta si cu afisaje pe autobuze, avand ca element central pilula albastra pe care era inscris numele companiei, nu al medicamentului. Asociatia Nationala a Medicamentului s-a sesizat in acest caz, solicitand companiei Pfizer sa scoata reclamele de pe autobuze.

    Cresterea bugetelor de publicitate indica o tendinta clara. Concurenta intre medicamente este tot mai mare si nu tine cont de vechimea pe piata. Este si cazul Sicomed, cea mai mare companie romana de medicamente si producator al algocalminului sau antinevralgicului, care luna aceasta a schimbat atat ambalajul la o serie de produse clasice cat si imaginea corporatista. „In contextul unei concurente in crestere, notorietatea medicamentelor trebuie alimentata incontinuu, mai ales in conditiile in care competitorii nou intrati pe piata deruleaza campanii agresive de promovare“, spune Mirel Nicola, director de dezvoltare in cadrul companiei Sicomed.

  • Medicamentele cu prescriptie la TV

    • UNIUNEA EUROPEANA

    LEGISLATIE: Publicitatea la medicamentele cu prescriptie este interzisa la televiziune. Ridicarea interdictiei a fost luata in discutie dar respinsa de mai multe ori de catre CE, ultima data in mai 2004.

    ARGUMENTE PRO:  Pacientii care sufera de HIV, astm sau cancer spun ca accesul la informatii – inclusiv publicitare – despre noi tratamente le poate prelungi si chiar salva viata. 

    ARGUMENTE CONTRA: Multe dintre guvernele tarilor europene se tem ca o eventuala ridicare a restrictiilor la publicitatea TV ar putea determina pacientii sa solicite noi medicamente, care ar fi prea costisitoare pentru bugetele de sanatate.

    • STATELE UNITE ALE AMERICII

    LEGISLATIE: Restrictiile pentru publicitatea TV la medicamentele care se vand pe baza de prescriptie au fost ridicate in 1997.

    PUBLICITATE: In 2003, numai publicitatea TV la medicamentele cu prescriptie a insumat 3,8 mld. dolari. Vioxx este cel mai recent caz care arata relatia directa dintre volumul vanzarilor si publicitate.

    CONSECINTE: Cresterea artificiala a costurilor nationale de sanatate, pentru ca pacientii prefera sa ceara doctorilor un medicament pe baza de reteta, care este mai scump, dar compensat de la bugetul de asigurari, decat sa plateasca din buzunar un OTC mai ieftin.

  • Star sistem de doua stele

    Vedeta  e diferita. Vedeta e ca noi. 

    Am numarat: sunt sapte cuvinte. Din ele se fac insa banii, celebritatea, gloria eterna sau uitarea subita in show-biz. Cele doua propozitii sunt de fapt optiunile fundamentale in materie de imagine a starurilor. Ca PR-ist de vedete n-ai alta treaba decat sa  combini, dupa gust, scoala si intuitie (un alt nume pentru greselile in care  persisti pana cand e prea tarziu) aceste doua ingrediente de imagine: vedeta cu nimic deosebita de omul de pe strada si vedeta care nici nu stie cum arata strada.

    Dar sa lasam deoparte extremele, mai ales ca nici nu prea avem parte de ele la noi. Ca si in domeniul hotelier, unde canapeaua de 5.000 de euro coexista in hol cu vaza de o suta de mii, peisajul stelelor noastre e dominat de hibrizi, de constructii mediatice facute din bucati care nu se imbina, din trairi care nu se asorteaza, din personalitati care nu se potrivesc cu discursul si asa mai departe.

    Sa luam de exemplu cazul starurilor din muzica. 90% dintre aceste vedete au un traseu de cariera clar: un succes – ceva bani – schimbarea stilului de viata – scandaluri – insucces. In cazul lor, problema cea mai mare este gloria, nu anonimatul. Multi manageri stiu sa le faca celebre – insa putini PR-isti reusesc sa le pastreze asa… 

    Cum le recunosti pe vedetele noastre? Simplu: cand se fac mari, nu mai comunica decat lucrurile care le despart de publicul lor. Masini, case, calatorii si mari cuceriri geologice (diamantul fiind aici cea mai potrivita stanca) sau biologice (le iubeste pisica sau amantul, dupa caz). 

    Aparent, toate vor sa scape de bani. De fapt (dar asta nu va recunoaste nimeni), cele mai  multe ar vrea sa se descotoroseasca de insecuritate. Si asta pentru ca, vedeti dumneavoastra, cele mai multe vedete nici nu stiu de ce au ajuns celebre. 

    Fara asistenta profesionala, fara macar vreo analiza a punctelor forte si slabiciunilor, vedetele noastre spera ca au talent si se roaga sa-si pastreze carisma. Si-n tot acest timp sunt la cheremul mediului cultural al star-sistemului romanesc. Care are o singura regula: cheltuie si spune. Altminteri lumea o sa creada ca nu mai ai succes. De aici, drumul e simplu: aceste staruri inceteaza sa mai comunice cine sunt si se concentreaza pe ceea ce au. 

    Sau pe ce isi cumpara saptamana viitoare, de la buticul Roberto Cavalli, din Milano, unde isi petrec week-endul, dupa o saptamana obositoare, alaturi de stilistul care le decoreaza casa.

    Pentru o meserie in care singura marfa e imaginea, e cam putin de vanzare in star-sistemul nostru. Ca si in industria racoritoarelor, pe la inceputul anilor ‘90, se simte nevoia de o multinationala…

    Mihaela Nicola este matematician, presedinte Ogilvy Romania si  lector universitar la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice „David Ogilvy“.

  • Declinul „Le Monde“

    Schimbari dramatice la unul dintre cele mai influente cotidiene franceze

    Le Monde e in criza. In redactia celui mai cunoscut ziar francez se vorbeste deja de restructurari masive – 100 de angajati ai ziarului si 90 ai tipografiei vor trebui sa-si caute de lucru. S-a ajuns aici din cauza scaderii vanzarilor si a diminuarii incasarilor din publicitate. Conducerea cotidianului spune ca nu numai Le Monde trece printr-o asemenea criza. Toata presa de informatie din Franta e in declin ca urmare a exploziei surselor de informare gratuite si usor de accesat, care ii indeparteaza ireversibil pe cititori de ziarul clasic, rasfoibil.

    Actuala conducere de la Le Monde, avandu-l in frunte pe Jean-Marie Colombani, a preluat controlul la mijlocul anilor ‘90 cu misiunea clara de a reforma un cotidian prafuit, prea putin modernizat dupa fondarea, in 1944, dupa eliberarea Frantei de sub ocupatia nazista. 

    Sub conducerea lui Colombani ziarul s-a schimbat: in pagini s-au regasit mai multe fotografii, articolele au fost scurtate, scriitura a fost si ea inviorata. Veniturile ziarului au inceput sa creasca, iar tirajul a ajuns, si el, la 400.000 de exemplare zilnic in 2001. Acum doi ani, Le Monde cocheta chiar cu ideea unei listari la bursa. Acum se asteapta schimbari dramatice: pe langa concedieri, se vorbeste despre transformarea cotidianului – care acum apare dupa-amiaza –  intr-unul de dimineata. In plus, echipa redactionala discuta si posibilitatea de a micsora dimensiunea ziarului cu jumatate, ca sa se apropie mai mult de formatul A4, al ziarelor gratuite.

    Le Monde mai duce o lupta. Incearca sa-si recastige credibilitatea, puternic zdruncinata de publicarea anul trecut, a cartii ajunsa rapid best-seller „Fata ascunsa a Le Monde“ – o investigatie agresiva despre anumite practici ale jurnalistilor de la Le Monde, neconforme cu etica jurnalistica.

    „Timp de 20 de ani, a fost precum Biblia – daca era scris in Le Monde, atunci era adevarat. Acum sentimentul ca Le Monde este ceva sacru a disparut“, spune Daniel Schneiderman, fost angajat al Le Monde, acum comentator media pentru cotidianul rival Liberation. Acum, redactorul-sef Jean-Marie Colombani trebuie sa vina cu un plan de redresare pana la sfarsitul anului. „Trebuie sa ne restabilim prioritatile editoriale. Formula pe care o folosim acum a fost creata cu 10 ani in urma. Este sanatos si natural sa ne gandim la schimbare“, spune Colombani.

  • CINE SE INTERESEAZA…

    CINE SE INTERESEAZA…

    Vanzarea Astral ar putea aduce la masa negocierilor un nume greu din telecom (UPC) si fonduri de investitii de calibru, toate cu experienta in industria de cablu. 

    UPC (SUA)

    • Parte a United Global Com, cu venituri anuale de peste 2 miliarde $
    • Circa 10 milioane de clienti in Europa
    • Operatiuni in Europa Centrala si de Est: Cehia, Polonia, Ungaria, Romania 

    HICKS, MUSE, TATE & FURST (SUA)

    • Administreaza fonduri de investitii in valoare de 11 miliarde $
    • Unul dintre cei mai mari investitori financiari in cablu din lume
    • Detine Aster City Cable (companie de cablu) in Polonia 

    AIG – EMERGING EUROPE INFRASTRUCTURE FUND (SUA)

    • Capitalizarea fondului: 550 milioane $
    • A cumparat anul trecut Vivendi Telecom Hungary (telefonie fixa)
    • A detinut un operator de cablu in Polonia impreuna cu Hicks, Muse, Tate & Furst 

    ENTERPRISE INVESTORS (POLONIA)

    • Investitii totale: peste 800 milioane $ in Europa Centrala si de Est
    • Fond nou de 250 de milioane de euro anul acesta
    • Investitii in telecomunicatii: Bulgaria Telecommunication Company, Orange Romania, Orange Slovenia  

    CSFB PRIVATE EQUITY (INTERNATIONAL)

    • Compania de asset management a bancii de investitii Credit Suisse First Boston
    • Fonduri administrate: peste 25 miliarde $
    • A investit in doua companii de cablu in Cehia

     

    …SI DE CE

    • Industria de telecom s-a revigorat in ultimii doi ani
    • Cu o cota de 24 – 25%, Astral reprezinta, alaturi de RCS&RDS, cea mai rapida cale de a obtine o pozitie suficient de mare pe piata
    • Potentialul Astral pe segmentul de telefonie fixa si internet
    • Situatia financiara foarte buna a Astral (profit operational estimat de peste 30 milioane $ anul acesta)

  • Fabrica de scandaluri

    Conflictul din Irak se dovedeste un soi de cutie a Pandorei, plina cu scandaluri greu de banuit cu un an in urma. In SUA si in Marea Britanie, divergentele mocnite dintre serviciile secrete, pe rand acuzate ca n-au recunoscut la timp primejdia terorista si apoi ca s-au inselat supraestimand-o, au rabufnit anul trecut, hranind din plin niste dispute politice care, cel putin dincolo de Canalul Manecii, au ajuns sa puna in pericol insasi cariera politica a premierului Tony Blair.

     

    Faptul ca tarile europene au intrat in razboiul din Irak pe baza unor dovezi false despre niste arme de distrugere in masa inexistente ale lui Saddam Hussein a fost extrem de umilitor pentru liderii europeni adepti ai razboiului. Iar pentru noul premier spaniol Jose Rodriguez Zapatero a fost argumentul decisiv in retragerea trupelor tarii sale din Irak, chiar daca venirea lui la putere s-a produs imediat dupa cel mai sangeros atentat terorist din 2004, cel de la Madrid, soldat cu aproape 200 de morti. Criticii l-au acuzat pe premierul spaniol ca frica lui de alte atentate a fost mai puternica decat dorinta de a respecta adevarul, numai ca acest factor pare a fi functionat mai puternic in cazul altor tari, ca de pilda Filipinele, care si-au retras trupele din Irak in schimbul eliberarii unui conational ostatic amenintat cu decapitarea.

     

    Pe de alta parte, sondarea mai amanuntita a dedesubturilor razboiului a scos la lumina o serie de fapte stanjenitoare pentru multe figuri respectabile ale lumii civilizate. Raportul intocmit de seful inspectorilor americani in Irak, Charles Duelfer, pe tema armelor de distrugere in masa ale lui Saddam Hussein afirma ca seful irakian a sabotat cu succes regimul sanctiunilor impuse de ONU, mituind politicieni si inalti functionari din ONU, Franta, China, Rusia si din alte tari, reusind astfel sa incheie contracte de export de petrol in valoare de peste 11 miliarde de dolari. Tot Saddam ar fi incalcat embargoul privind comertul cu arme, izbutind sa cumpere armament conventional si echipamente militare dintr-o serie de tari, printre care Rusia, China, cele doua Corei, Iordania, Egipt, Siria, India, dar si Franta, Italia, Romania, Polonia si Bulgaria.

  • HOPUL ANULUI 2005

    Aprecierea puternica a monedei nationale fata de euro si dolar a fost, fara indoiala, evenimentul sfarsitului de an. Un leu mai puternic si in 2005 sau 2006 va schimba radical fata economiei romanesti in urmatorii ani. De ce a decis, insa, Banca Nationala sa isi ia mana de pe cursul leului, permitand astfel vanzatorilor de valuta sa devalorizeze euro si dolarul?

     

    Pentru ca Romania va trebui ca, din aprilie anul viitor, sa ia o masura ale carei efecte le asteapta toti cu sufletul la gura: liberalizarea contului de capital. Strainii vor putea atunci sa devina jucatori directi pe piata monetara romaneasca, adica si sa faca depozite in lei sau sa cumpere titluri de stat, si sa repatrieze banii. In opinia analistilor, Banca Centrala si-a testat, prin aceasta decizie, strategia inaintea momentului de liberalizare a contului de capital.

     

    Din acelasi scenariu face parte si scaderea repetata a dobanzii de interventie a Bancii Centrale. In prezent, o banca straina ar putea plasa fara probleme cateva sute de milioane de dolari in depozite in lei cu dobanda de 15-16%, obtinand aici un randament de circa 6 ori mai mare decat pe pietele internationale.

     

    Anticipand potentialele dificultati de anul viitor, Banca Nationala a anuntat la inceputul lunii decembrie al saptelea pas de scadere a ratei dobanzii de interventie, pana la 17% pe an, respectiv cu 4,25 puncte procentuale mai jos fata de nivelul de 21,25% de la care a inceput trendul descendent in luna iunie a acestui an. Bancile comerciale au urmat si ele, mai lent, tendinta, reducand dobanzile la depozitele in lei. Pentru ca sistemul financiar romanesc sa fie, macar in parte, protejat in fata intrarilor speculative de capital, dobanda de interventie a bancii centrale ar trebui sa scada cel putin in acelasi ritm, spun analistii.

     

    Principalul risc pe care il presupune aprecierea leului e dezechilibrarea balantei comerciale, adica a importurilor si exporturilor. In conditiile scaderii euro sau dolarului, marjele de profit ale exportatorilor pot scadea substantial sau se pot transforma in pierderi. Pe de alta parte, un leu mai puternic poate incuraja importurile. Pe primele noua luni ale acestui an, deficitul comercial al Romaniei (diferenta dintre importuri si exporturi) a urcat deja la 3,2 mld. euro, de la 2,4 mld. euro in aceeasi perioada a lui 2003.

     

    Aprecierea leului ar putea fi o provocare si pentru gasirea surselor de finantare pentru acoperirea deficitul de cont curent, care ar putea creste din cauza celui comercial. Deocamdata, BNR si-a permis sa lase piata libera, pentru ca intrarile de valuta sunt mari. In prezent, 2/3 din soldul contului curent este finantat prin atragerea de capitaluri din strainatate, in special investitii si imprumuturi ale statului. Guvernul s-a angajat fata de FMI sa reduca, in acest an, deficitul de cont curent la 5,5% din PIB, de la 5,8% in 2003.

     

    Cresterea va ajuta Banca Nationala a Romaniei sa se mentina daca nu in tinta de inflatie stabilita la inceput de an, macar in apropierea acesteia. Autoritatile intentioneaza sa reduca rata inflatiei, la sfarsitul lui 2004, la 9%, fata de 14,1% la finele anului 2003. Cei mai multi dintre analistii bancilor anticipeaza o inflatie calculata pentru perioada decembrie 2003-decembrie 2004 sub nivelul de 10%, insa „cu siguranta“ peste tinta initiala de 9%. Cei mai multi dintre reprezentantii bancilor au indicat, pentru intervalul precizat, o crestere a indicelui preturilor de consum cu 9,6 puncte procentuale.

     

    De anul viitor, prioritatea Bancii Nationale va deveni inflatia. Banca Centrala va trece la o politica de tintire directa a inflatiei, avand ca obiectiv o crestere a indicelui preturilor de consum de 7%. Pentru 2006, tinta este de 5%, urmand ca, in anii viitori, inflatia sa fie redusa la 3-4%.

  • Minunata Europa noua

    A fost unul din cei mai agitati ani din istoria Uniunii Europene, ar spune unii; altii ar spune, dimpotriva, ca a fost unul din cei mai fructuosi. La 1 mai, Uniunea s-a extins cu inca 10 state – Polonia, Ungaria, Slovenia, Slovacia, Republica Ceha, Cipru, Malta, Lituania, Letonia si Estonia -, iar in decembrie si-a oficializat intentiile de a accepta patru noi state – Romania, Bulgaria, Croatia si Turcia.

     

    La sfarsitul lui octombrie, liderii celor 25 de state membre au semnat (foto) Constitutia UE, actul fundamental al unei comunitati de state cu 450 de milioane de locuitori – a treia entitate demografica a planetei, dupa China si India. In fine, seful Comisiei Europene in perioada 1999-2004, Romano Prodi, si-a incheiat in toamna un mandat de o importanta istorica greu de egalat, avand in vedere ca sub presedintia lui a fost introdusa moneda unica europeana si au fost luate cele mai dificile decizii privind extinderea. O expansiune a Uniunii in zona Balcanilor si cuprinderea Turciei n-ar mai face acum decat sa desavarseasca visul unei Europe unificate, armonioase si puternice.

     

    In realitate insa, visul cu pricina s-a impiedicat la tot pasul de piedici subiective si obiective, ajungand aproape sa semene a cosmar. Extinderea de la 1 mai a adus in casa comuna a Europei o multime de necunoscuti, parte din ei cam prea saraci pentru clubul select unde au intrat; ideea ca urmatoarele valuri de integrare vor aduce noi membri inca mai saraci si mai necunoscuti a iritat deja spiritele in destule tari ale „vechii Europe“ si a starnit polemici politice aprinse, imposibil de linistit doar prin diplomatia liderilor care n-au incetat sa proclame ca primirea de noi membri nu face decat sa imbogateasca Uniunea.

     

    Nici vechii membri n-au fost de prea mare ajutor: contextul unui dolar tot mai slab in raport cu euro a scos in evidenta lipsa de competitivitate a economiei europene fata de cea americana si a redeschis discutiile despre parametrii prea rigizi ai Pactului de Stabilitate si Crestere. Unii membri au fentat de-a dreptul parametrii respectivi, declarand pur si simplu deficite bugetare mai mici pe ultimii ani: a fost cazul Greciei, pe care insa Bruxelles-ul se fereste s-o pedepseasca prea tare, atata vreme cat inclusiv Germaniei, Frantei sau Italiei le e greu sa respecte Pactul.

     

    Mai departe, armonizarea culturala pe continent se dovedeste poate cel mai greu de atins. Redactarea Constitutiei europene, un proces mult mai indelungat si mai anevoios decat se crezuse, a impartit practic Europa in doua tabere, in functie de atitudinea fata de includerea in text a referirii la originile crestine ale civilizatiei europene. Iar faptul ca s-a optat in final pentru imaginea unei Europe laice nu arata atat intentia de modernizare, de iesire de sub tutela Bisericii, cat deferenta fata de vecinatatea tot mai nelinistitoare a islamismului: mai intai sub forma valurilor masive de imigranti musulmani, mai in perspectiva sub forma integrarii Turciei, tara musulmana cu o populatie cat cea la un loc a celor 10 state proaspat primite in UE la 1 mai.

     

    Unii comentatori au admis ca inmultirea membrilor UE poate ajunge sa insemne de fapt inmultirea problemelor cu care se confrunta institutiile europene, incepand chiar cu dificultatea traducerii textelor si a dezbaterilor comunitare in limbile tuturor tarilor. Deocamdata, esecul fara precedent al primei Comisii Barroso dovedeste ca unitatea europeana sufera in primul rand la capitolul institutiilor comunitare. Ambitia Parlamentului European de a-si impune autoritatea, cu pretul unei amanari rusinoase a preluarii mandatului de catre noua Comisie Europeana, vesteste un viitor destul de complicat al Uniunii, unde impartirea puterii va deveni din ce in ce mai dificila.