BusinessMagazin

Blog

  • Mirajul estului

    Strainii nu dau cu banul la intamplare. Investitiile straine in Romania au crescut de la an la an, motivate de potentialul de crestere a pietei si perspectiva aderarii la Uniunea Europeana in 2007.

    4,1 MLD. EURO: Valoarea investitiilor straine directe in 2004, cu 114% mai mult decat in anul anterior, potrivit statisticilor nerevizuite ale BNR.

    2,7 MLD. EURO: Investitiile directe ale nerezidentilor in primele noua luni ale anului 2005, conform statisticilor revizuite ale BNR.

    1,9 MLD. EURO: Valoarea capitalului subscris in primele zece luni ale anului de firmele straine care opereaza in Romania, cu 46% mai mult decat in aceeasi perioada a anului trecut, conform ONRC.

    3,2-3,8 MLD. EURO: Valoarea estimata de ARIS a investitiilor straine directe in Romania pentru 2005.

  • Un caricaturist American la Brasov

    Caricaturist la The New Yorker, scenarist la „Seinfeld“, investitor in Romania – asa ar putea fi descris Bruce Eric Kaplan, omul care a devenit recent actionar la o mica firma romaneasca, Tiny Creatures. Pana acum, Tiny Creatures a facut, de la Brasov, productie de desene animate in lohn. Asta va face si de-acum inainte – dar sansele de a lucra si pentru productii americane mari au crescut.

    Orice discutie despre preluarea unei companii incepe cu doua-trei intrebari simple. Invariabil, prima intrebare se refera la valoarea tranzactiei. In cazul investitiei lui Eric Kaplan la Tiny Creatures – cel mai probabil, un joint-venture cu actionarul initial – suma pe care s-a facut transferul de actiuni este mai putin importanta, pentru ca scenaristul american a cumparat o echipa de animatori, nu un business in toata puterea cuvantului. De altfel, rezultatele financiare ale Tiny Creatures in 2002 si 2003 nu sunt catusi de putin naucitoare: venituri de circa 100.000 – 150.000 de euro si profituri nesemnificative.

    A doua intrebare: care este miza tranzactiei? Productia de desene animate 3D „exclusiv pentru piata americana“, dupa cum spune Raduca Kaplan, sotia investitorului. Faptul ca sotia lui Kaplan este romanca da raspuns si la o intrebare secundara: ce anume l-a facut pe scenaristul american sa investeasca tocmai intr-o mica firma de animatie din Romania.

    Nu in cele din urma, intrebarea cu numarul trei: cine este, totusi, Eric Kaplan? Nu foarte cunoscut publicului autohton, Kaplan este un nume la Hollywood. Cunoscut mai intai drept caricaturist al ziarului american The New Yorker, Kaplan a facut cariera apoi in studiourile hollywoodiene ca scenarist si producator. Are propriul studio – Parashakti Productions – a scris scenariul pentru sase episoade din „Seinfeld“, a semnat „Late Show“ cu David Letterman si este coproducator executiv al filmului „Malcom in the Middle“.

    Venirea lui Kaplan la Tiny Creatures a insemnat si un nou nume pentru companie: Mirari Films. Mica firma din Brasov se prezenta in 2000, la un an dupa infiintare, drept cea mai importanta companie de animatie pe computer din Europa de Est, cu o echipa de 30-60 de oameni, numarul animatorilor fiind stabilit in functie de complexitatea proiectului. In vremurile sale bune, compania avea trei locatii: Bucuresti, Brasov si Iasi. La Bucuresti functiona un centru de training, iar la Iasi si Brasov erau echipele de productie. In cele din urma, compania a decis sa pastreze doar studioul din Brasov.

    Noul actionar va restructura vechea companie. „Vom produce filme doar pentru piata americana. La Brasov vom face executia propriu-zisa a filmelor, story board-urile urmand sa fie aduse din America“, spune Raduca Kaplan, sotia lui Eric Kaplan.

    Cel mai probabil, activitatea Mirari Films va semana bine cu cea a vechii Tiny Creatures: productie „in lohn“ de desene animate.

    Pana la venirea lui Kaplan, animatorii de la Tiny Creatures creau personaje si animatie pentru filme produse in Occident. Probabil ca in 2000 Tiny Creatures era intr-adevar cea mai importanta companie de animatie pe computer din estul Europei – dar lucrurile s-au schimbat intre timp. „In Ungaria se produce mult mai multa animatie decat in Romania“, spune Alex Bordeanu, directorul companiei Border Advertising, care – impreuna cu Vast Animation – face filme de animatie. De altfel, cele doua entitati intentioneaza sa fuzioneze. „Multi dintre tinerii animatori romani au plecat in Ungaria“, adauga Bordeanu.

    Un exemplu: Flavius Patrascu, in varsta de 30 de ani, a lucrat ca animator intre 1998 si 2004 in Ungaria. „Am plecat acolo pentru ca in Romania nu se mai faceau filme de animatie. In plus, ungurii plateau de 10-20 de ori mai bine decat angajatorii romani“, povesteste Patrascu, care avea, in Ungaria, un venit lunar de aproximativ 1.000-1.500 de euro. In bransa animatorilor, plata se face in functie de volumul de munca. „Nu exista salariu. Esti platit la numar de secunde sau minute de animatie“, mai spune Patrascu, care deseneaza in 2D, adica in stilul clasic al lui Walt Disney. In general, norma unui animator este de un minut pe luna – insa, in functie de complexitatea filmului, acesta poate lucra mai mult sau mai putin. Animatorul e cel care deseneaza asa-zisele „capete de animatie“ – inceputul si sfarsitul unei secvente – cadrele intermediare fiind desenate de graficieni mai putin experimentati.

    Cine vrea sa se faca animator cu diploma in Romania deocamdata nu are sanse. Liceul de arta „Nicolae Tonitza“ are o sectie de animatie, insa putini elevi opteaza pentru ea, din doua motive: piata nu este suficient dezvoltata pentru a absorbi absolventii, iar romanii nu percep animatia nici ca pe o arta, nici ca pe o meserie serioasa. Cu alte cuvinte, animatia nu aduce deocamdata nici bani, nici glorie. „Din nomenclatorul de meserii lipseste meseria de animator“, spune Patrascu. Si probabil ca va mai trece multa vreme pana cand meseria de animator va intra in nomenclatoare: desenul animat nu e inca o industrie in Romania, in ciuda investitiei lui Kaplan la Tiny Creatures sau a serialului de animatie de zece episoade – „Profesorul trasnit“ – produs de Border Advertising si Vast Animation si care va fi difuzat probabil in toamna la PRO TV. „Noi am scris scenariul filmului, iar Vast Animation a facut regia, animatia si montajul“, spune Alex Bordeanu, directorul de la Border Advertising.

    In lipsa unei piete autohtone a desenului animat, cele doua companii au mai colaborat pentru productia de clipuri animate sau de generice pentru televiziune. De exemplu, Border Advertising si Vast Animation au lucrat impreuna un clip animat pentru formatia „3rei Sud Est“. „Am lucrat trei luni pentru trei minute“, explica Bordeanu.

    Eric Kaplan nu este primul investitor strain pe piata desenului animat.  In anii 1990, dupa disparitia Animafilm – unicul producator de desene animate de dinainte de Revolutie – animatorii ramasi fara serviciu au fost recrutati de companii cu capital spaniol sau francez.

    Interesul lui Kaplan pentru animatia 3D este usor de inteles daca ne gandim la succesul de box-office pe care le-au avut productiile hollywoodiene de animatie in ultimii 4-5 ani. Epoca filmelor clasice in stilul lui Walt Disney – animatie 2D – s-a incheiat, iar filmul de animatie a fost reinventat cu ajutorul computerului. „Shrek“ 1 si 2 sau „Finding Nemo“, realizate in 3D, au avut un succes de casa comparabil cu cel al lungmetrajelor in care joaca actori de prima liga.

    „Shrek 2“, de exemplu, a avut incasari totale de aproape un miliard de dolari, iar vanzarile lui „Finding Nemo“ au totalizat peste 800 milioane de dolari.

    Nici costurile nu sunt neglijabile: peste 100 milioane de dolari pentru productie si marketing. Asadar, taierea costurilor prin externalizarea productiei in tari cu mana de lucru ieftina este logica. Noul actionar de la compania Tiny Creatures – redenumita Mirari Films – a dat putine detalii despre activitatea companiei sale in Romania. Ce se stie sigur: „scopul pe termen scurt al Mirari Films este sa produca episoade pilot si seriale de televiziune“, potrivit unei prezentari a companiei. Si inca ceva: pe termen lung, Mirari Films se va implica si in productii care vor fi difuzate in cinematografe sau pe DVD.

    Un posibil succes al filmelor produse de Kaplan la Brasov ar fi echivalent cu o campanie de PR pentru animatorii din Romania. Scenariul optimist: initiativa lui Kaplan ar putea fi replicata si de alte companii din SUA. Scenariul pesimist: toti animatorii care au mai ramas in Romania vor pleca fie sa munceasca in Ungaria, fie direct la Hollywood.

  • Pretul muzicii live

    Inceputul e acum, nu a fost acum 15 ani, spun organizatorii de concerte din Romania. Anul acesta, au lipit afis peste afis pe stalpii publicitari – iar numele mari de pe afisele lor au fost mai multe (peste 25) si mai in voga (Nightwish, Faithless, Paul Van Dyke) decat cele cu care publicul romanesc se obisnuise. Pentru concertul lui Phil Collins s-a facut o investitie-record. Spectatori exista, incasarile sunt in crestere, dar piata e roasa de lipsuri. Unul dintre ele, tocmai organizatorii de concerte. Incercati?

    In primele 24 de ore dupa ce au anuntat concertul Phil Collins din Tallin, organizatorii vandusera 10.000 de bilete. Acelasi spectacol, anuntat la Bucuresti pentru sfarsitul lui octombrie, nu a vandut in patru luni decat 4.000 de bilete. Emotia organizatorilor romani de a-si recupera investitia – in cazul acesta, 500.000 de euro – e o trasatura a breslei. Iar breasla abia daca numara sase-sapte companii.

    Desi mic, grupul organizatorilor de concerte e de departe, in mediul de afaceri romanesc, cel mai pestrit. Nici macar nu e un paradox. In afara de muzica, nimic nu-i face pe cei care-l formeaza sa se asemene. Avem, printre cei care ne-aduc in tara trupe straine, un fost realizator TV, un tanar realist, un om de afaceri pasionat, doi intreprinzatori entuziasti, un fost patron de restaurant, doi tineri atasati de arta si de tratamente medicale neconventionale, un motociclist si, in fine, un muzician cu renume in rockul romanesc. Daca stai de vorba cu ei, afli ca munca lor nu e nici usoara, nici mai putin riscanta decat alte afaceri. Nici nu e de mirare ca s-au gasit doar putini curajosi.

    La noi, „promovarea concertelor este o activitate de nisa, pentru ca suntem departe de piata europeana a concertelor“, spune Dorian Ciubuc, directorul general de la Fun Time Production, omul care a spart gheata in organizarea de concerte in Romania, aducandu-i in 1991 pe cei de la Uriah Heep, si pe care il numeam mai sus „afacerist pasionat“ pentru ca se ocupa de inca o afacere (Zone Vision Romania). „Infrastructura este insuficienta, si nici pozitia geografica nu ne avantajeaza. Desfasurarea unui concert la Bucuresti necesita pentru artisti si echipa ce ii insoteste trei zile fata de o zi in alta parte a Europei“, explica Ciubuc.

    Dupa revolutie, romanii s-au obisnuit cu doua pana la patru prezente ale numelor importante din muzica internationala pe an. Cu rare exceptii – Prodigy, Faithless, Moby sau Metallica, „adusi“ pe la jumatatea anilor ‘90 – pana anul trecut amatorii de pop si rock s-au intalnit cu legendele anilor ‘70 si ‘80, ascultate pana atunci la Europa Libera sau pe benzi, discuri si casete ce circulau underground. De anul trecut, dar cu precadere in acest an, numarul artistilor care vin in Romania a crescut. Iar rotita se invarte inainte, spun organizatorii de concerte live in Romania. Dar se traieste din asta?

    „Depinde cum vrei sa traiesti… as spune ca da“, spune Minel Stoica, asociatul lui Dorian Ciubuc la Fun Time, care pe vremuri realiza emisiuni muzicale la TVR. „Este o afacere intre pasiune, hobby si profit. Este la fel de adevarat ca toti marii organizatori de concerte din Romania mai fac si altceva, au si alte surse de venit“, spune Stoica. Mihai Cernea de la Sfinx Experience, care organizeaza in jur de 12 concerte cu artisti internationali pe an, confirma: „Din pacate, in proportie de 70% traim din inchiriere (n.r. – de aparatura pentru dotarea scenei) si doar 30% din concerte“. Dupa ce a investit circa 600.000 de euro in cel mai mare sistem „touring GPL“ (instalatie de sunet) existent in Europa, Cernea a facut bani cu el plimbandu-l in alte tari precum Bulgaria, Austria sau Franta.

    Pentru Mircea Nanca, producator si organizator de concerte din acest an la Fundatia Culturala Phoenix, exista o regula nescrisa conform careia, daca faci 10 concerte intr-un an, unul dintre ele iti va aduce foarte multi bani, doua iti vor aduce multi, din altele doua vei castiga relativ bine, dar pe restul le faci de dragul meseriei si al artistilor. Pentru acest organizator de concerte de 28 de ani – pe care l-am numit „realist“ la inceputul istorisirii pentru ca incepe totul cu calcule si gandeste pe termen lung – trupa britanica Faithless cantand pe scena Arenelor Romane a fost concertul anului. Din start, Nanca a gandit evenimentul nu ca pe o masina de bani, ci ca pe o oportunitate de a intra in relatie si a-si construi credibilitatea in ochii agentiilor straine „de booking“, care gestioneaza agenda concertelor marilor artisti. Primele concerte sunt cel mai greu de realizat, pentru ca impresarii isi lasa cu greu artistii pe mana unor incepatori. Cu Faithless pe cartea de vizita, Nanca a capatat credibilitate.

    De cinci ani in meserie, Razvan Opran de la The Mission organizeaza cate cinci-opt concerte si petreceri cu disc-jockey pe an si spune ca, pe termen lung, se poate trai din asta. Cu conditia sa ai sponsori: „De luni pana vineri suntem agentie de publicitate“. Cu alte cuvinte, The Mission presteaza servicii de publicitate „sponsorilor“. Concurentii lor directi in piata: vreo doi-trei.

    Cuantificarea a ceea ce inseamna organizarea de concerte in Romania este destul de greu de facut, dar piata in intregul ei poate fi estimata la 25 de milioane de euro anual. In intregul ei, adica tot ce inseamna – o scena, unul sau mai multi muzicieni pe scena si organizatorii (companii specializate sau cele care sponsorizeaza evenimente muzicale). Iar la aceasta suma se ajunge greu. Daca va intrebati de ce, cititi mai departe.

    Privita din afara, Romania ca piata a concertelor nu e prea atragatoare pentru artistii straini: concertele se amana sau se anuleaza (vezi Michael Bolton sau Depeche Mode), salile sunt putine si organizatorii de concerte, la fel, spun insisi organizatorii de concerte din Romania. In plus, in aceasta piata vanzarile de CD-uri originale sunt atat de mici ca ar fi absurd sa credem ca pe un manager de artist strain l-ar imbia spre Romania speranta de a-si creste cota de piata, unul dintre scopurile turneelor de promovare. Nu puterea de cumparare e vinovata de aceasta stare de fapt, crede Mircea Nanca.

     „Daca ma uit peste Dunare la Sofia sau Belgrad, ca sa nu mai zic de Katovice sau Budapesta, imi dau seama ca e un handicap mai degraba in starea pietei, decat in puterea de cumparare“, spune Nanca. „Sofia si Scopje nu se compara cu Bucurestiul, insa acolo oamenii au alte preocupari de a-si cheltui banii decat mall-urile.“ In plus, concertele cu intrare libera, oferite atat de frecvent in Romania de mari companii sau de administratiile locale, au facut ca gestul cumpararii unui bilet pentru a asista la un concert sa devina aproape nenatural, se plang toti organizatorii intervievati de BUSINESS Magazin.

    „Consumatorul capata sentimentul ca i se cuvine“, spune Dorian Ciubuc de la Fun Time Production. „Ulterior, influentat de concertele gratuite sau de televiziune, dar si sub impactul puterii reduse de cumparare, potentialul spectator nu se mai simte indemnat sa cumpere un bilet, indiferent de numele aflat pe afis.“ In timp ce in pietele occidentale orice concert se autosustine prin vanzarea de bilete, in Romania concertele cu bilet sunt, de regula, partial sponsorizate, spectatorul platind un pret modic fata de cel real.

    Moda a inceput dupa revolutie. „Culmea este ca, inainte de 1989, organizarea de spectacole era o activitate mai capitalista decat in prezent, pentru ca un concert sau un turneu era sustinut numai din vanzarea de bilete“, isi aminteste Mihai Cernea, fost membru al grupului rock Sfinx. „Nu existai daca nu vindeai. In prezent, putini muzicieni romani mai pot vinde bilete la un concert: Stefan Banica jr., Voltaj sau Holograf“. Iar aceste fenomene specifice doar pietei romanesti au influentat piata si consumatorul.

    „Un esec major a fost pentru noi concertul cu trupa Yes, un spectacol de 90.000 de euro, la care am avut un bilet modic, dar nu a venit lumea“, spune Cernea, directorul general de la Sfinx Experience. „Am pierdut 60.000 de euro. In loja, la spectacol, am constatat ca am cumparat, eu si asociatul meu, doua bilete de cate 30.000 de euro.“

    Aceasta nesiguranta a pietei concertelor din Romania ii tine inca la distanta de scenele romanesti pe multi dintre artistii straini. „Cred ca acum se uita spre Romania ca la o piata in crestere, dar fata de care functioneaza inca vechile rezerve“, spune Nanca. In august, Marilyn Manson a concertat in Budapesta. O ocazie mai buna de a-i aduce pe americanii excentrici in Bucuresti nici c-ar fi gasit. Dar directorul de la Phoenix spune ca tratativele cu agentia artistilor s-au incheiat cu un refuz, amintindu-i de alta incercare, si ea esuata, de a-i aduce pe Black Sabbath. „«It’s not gonna work» (n.r – «Nu va functiona»), e raspunsul pe care il primesc cel mai frecvent, si, de regula, nu prea explica ei de ce“, spune managerul Fundatiei Phoenix. De acelasi refuz se loveste si Mihai Cernea de la Sfinx Experience de trei ani, de cand incearca sa aduca grupul german Rammstein in Romania.

    Cele mai statornice categorii de spectatori sunt, in prezent, cele ale concertelor rock si ale amatorilor de muzica electronica pe care-i aduna la un loc petrecerile cu disc-jockey. La concertul Nightwish de anul trecut, 5.000 de spectatori au facut casa inchisa la Sala Palatului, care are o capacitate de 4.000 de locuri, iar in acest an e aproape sigur ca trupa va reedita succesul. Pentru trupa rock Megadeth s-au strans 4.200 de spectatori. La concertele rock vin si tineri, dar si publicul matur care s-a format cu aceasta muzica. La DJ-party vin numai tineri, dar termenii sunt comparabili, avand in vedere ca la recitalul DJ Paul Van Dyke au participat peste 5.000 de romani.

    Intre timp, concertul unuia dintre cei mai valorosi artisti de jazz – Joe Zawinul – nu a reusit sa adune nici 2.000 de spectatori si nici un sponsor, spune Pepino Popescu, organizatorul concertului, care „semneaza“ si aparitiile bianuale ale lui Tudor Gheorghe. Popescu pregateste acum concertul Michael Bolton si spune ca altul nu va mai urma, pentru ca nu a reusit sa traiasca din asta.

    O nisa in nisa este de multe ori o cheie a succesului. Si a fost descoperita de Fundatia Aquarium, care s-a specializat pe rock simfonic, aducand in Romania grupurile Therion si Nightwish. Daca pana anul trecut reprezentantii fundatiei aveau proiecte in domenii precum medicina, educatia, cultura si artele vizuale, de anul trecut s-au lasat cuprinsi si de virusul organizarii de concerte. Tot cu gandul la cultura. „Cand am inceput discutiile cu Therion, managerul trupei l-a legat de Romania pe Mircea Eliade si nu pe Hagi“, zambeste Aurelia Olaru, vicepresedinte la Aquarium. Olaru spune ca relatiile de prietenie si respect pe care le-a dezvoltat cu artistii au ajutat-o sa obtina contracte bune.

    Flerul conteaza mult, pana la urma, si in aceasta afacere. Cum calculeaza organizatorii sansa de a face un spectacol de succes? „Sa luam un artist de 120.000 de euro, precum Joe Cocker“, incepe sa explice Mihai Cernea de la Sfinx Experience. „Unde il duci sa cante? El singur nu mai e de stadion. In Sala Palatului sunt 4.000 de locuri. Daca imparti 120.000 de euro la 4.000, iti iese 30 de euro biletul. Dar la cei 120.000 de euro se mai adauga transportul, acomodarea, masa, taxele la stat si, daca mai adaugi si dotarea tehnica, ajungi la o suma aproape dubla: 200.000 de euro. Impartind suma la 4.000 de locuri, iti iese biletul la 50 de euro, si asta fara sa ai profit. Nu ai cum sa ceri 50 de euro in Romania, unde Cocker a mai cantat“, explica Cernea, care a primit o astfel de oferta la un moment dat. Dar nu toate concertele se fac de dragul banilor.

    Cine a auzit de Kid Koala, un DJ canadian-chinez, catalogat de cunoscatori drept „turntable“-ist pentru ca foloseste pick-up-ul drept instrument muzical? Foarte putini, probabil, dar asta e si ideea: „Incerc sa aduc ce nu s-a prea adus, sa formez un public pe care sa ma bazez in viitor“, spune Mircea Nanca de la Fundatia Phoenix. „Obiectivul meu este ca, in timp foarte scurt, publicul sa fie pregatit pentru tot mai multe genuri de muzica“. Printre concertele cu „curiozitati“, Nanca presara si artisti pentru care exista un public format, pe care se poate baza, precum Eliades Ochoa, care va concerta in octombrie la Sala Palatului.

    Ochoa face parte din Buena Vista Social Club, un „club“ foarte popular intre melomanii romani. „Aceste concerte care imi aduc profit imi dau speranta ca pot face asta pe termen lung.“ Inainte de a organiza un concert, Nanca face si el acel studiu prin care stabileste, ca in orice plan de afaceri, un „break-even point“ (adica momentul in care investitia e amortizata). Astfel, daca la concertul Megadeth Nanca si-ar fi recuperat investitia din banii primilor 2.200 de cumparatori de bilete, in sala s-au adunat pana la urma peste 4.000 de platitori, aducandu-i un profit de 60%. Pentru a atinge „break-even point“ cu concertul Faithless, Nanca spune ca ar fi avut nevoie de 3.000 de cumparatori de bilete la un pret mediu de 75 de lei noi. Si nici nu se astepta sa vina mai multi. Dar totalul de platitori s-a ridicat la 3.600, astfel incat, chiar in lipsa unui sponsor, fundatia a avut profit.

    Puterea scazuta de cumparare nu e unica explicatie pentru faptul ca numarul de platitori de bilete nu prea sare de cateva mii: salile de concerte sunt mici, motiv pentru care pretul biletelor nu poate fi decat mare.

    „Reteta-i scumpa la sala mica“, spune Pepino Popescu de la Solistis Media. „Daca as fi avut o sala mare, de 10-15.000 de locuri, as fi putut fixa un pret mai mic pentru biletele la Michael Bolton, pana in 50 de lei noi. Dar o astfel de sala nu exista in Romania.“ Mici cum sunt, salile din Romania tot inghit intre 1.000 si 8.000 de euro cu titlu de chirie pentru fiecare concert. Per total, cheltuielile unui organizator ar putea speria orice novice: 20-25% din veniturile din bilete merg pe chiria salii, inca 2% merg catre stat daca locatia aleasa pentru concert se afla in patrimoniul national (vezi Teatrul National sau Sala Palatului), 5% e timbrul de spectacol, 8,5% drepturile de autor, mai adaugi TVA-ul pentru bilete introdus din luna iunie a acestui an, apoi onorariul artistului, al firmei care se ocupa de sonorizare, lumini si scena, cazarea, masa si transportul artistilor, fara a uita cheltuielile de promovare dinainte de spectacol (pe langa spoturi radio si TV si articole in presa, mai platesti 60 de bani pentru tiparirea fiecarui afis, 90 de bani – lipirea afisului, fara a avea garantia ca peste el nu va fi aplicat altul in minutul doi si 30 de bani taxa de publicitate pentru fiecare afis lipit).

    Dar partea cea mai consistenta ramane, desigur, onorariul artistului: bugetul total pentru Phil Collins este de 450-500.000 de euro, si este cel mai mare buget de concert organizat in Romania – daca il scoatem din socoteala pe cel al lui Michael Jackson, cotat la vremea respectiva (1992 si 1996) la un milion de dolari. Organizatorii – Fun Time Production – se asteapta sa vanda 8.000 de bilete. Comparatiile cu pietele invecinate suna nostim sau ironic: „La acelasi concert la Tallinn, s-au vandut 10.000 de bilete in primele 24 de ore“, spune Dorian Ciubuc de la Fun Time Production. „Aici, am vandut 1.000 (n.r. – din mai) pana acum.“ Pana la Phil Collins, recordul era detinut de concertul Metallica din 1999: 250.000 de dolari (acum, pretul lor trece de 500.000 de dolari). Si Michael Bolton tinteste sus: 240.000 de euro. Despre artistii mari de jazz, Minel Stoica de la Fun Time Production spune ca nu castiga mai mult de 20-30.000 de euro pe concert, iar tariful celor mai cunoscuti DJ-i nu sare de 40.000 de euro. Pentru concertul Nightwish, organizatorii de la Fundatia Aquarium nu au vrut sa divulge onorariul, spunand doar ca e mai mic decat cel practicat de trupa pe alte piete.

    Pe toti va va incerca o senzatie placuta in urmatoarele momente, cand veti citi ca piata romaneasca a concertelor e in crestere intr-un moment in care sora mai mare occidentala e in scadere: pretul mediu al biletelor la concerte a scazut cu 6% in acest an – la 50,27 dolari – in efortul organizatorilor de a umple locurile, iar biletele ieftine de 20 de dolari au redevenit realitate in oferta celui mai mare organizator de concerte din lume – Clear Channel, scrie revista Newsweek.

    Un lucru bun este si faptul ca Bucurestiul pare sa fi pierdut exclusivitatea concertelor importante. Unde merg amatorii de muzica din provincie?

    Pe malurile Muresului, la doua manifestari importante – Festivalurile Peninsula (Targu-Mures) si Rock la Mures (Periam, judetul Timis). La prima editie a festivalului Rock la Mures, organizat in 2002 de Nicolae Buda si Helmuth Jost, au participat 18 trupe din Romania, Elvetia, si Germania. Numarul spectatorilor a crescut de la cateva sute la cateva mii in timp, sporind si numarul formatiilor participante si chiar numarul scenelor – de la una la trei. Rock la Mures s-a desfasurat in perioada 14 – 17 iulie.

    Festivalul Peninsula (27-31 iulie) este puiul manifestarii de gen de la Sziget din Ungaria, fiind organizat de aceeasi companie. Bugetul manifestarii a crescut in timp de la 70.000 de euro in primul an la 350.000 de euro pentru acest an, la finantarea editiei din acest an participand si Ministerul ungar al Tineretului cu o contributie de 652,5 de milioane de lei vechi. Evenimentul a cuprins circa 70 de concerte ale unor trupe din Romania, Ungaria, Marea Britanie, Finlanda si Statele Unite, dar a beneficiat si de prezenta unui mare numar de organizatii neguvernamentale care au profitat de ocazie pentru a-si transmite mesajele, ba chiar si de un Cort al Integrarii si de unul al Artelor Vizuale, cu un maraton de proiectii de filme.

    Organizatorii au pierdut in jur de 20.000 de euro. „Pentru a nu avea pierderi, ar fi trebuit sa vindem 50.000 de bilete. Noi am prognozat trei ani cu pierderi la festivalul Peninsula de la Targu-Mures“, a declarat Gerendi Karoly, actionarul majoritar la Sziget Management. Cei de la Apocalyptica, care canta rock cu violoncelul si au fost prezenti pe peninsula, spun ca muzica lor s-a nascut din greseala, la o repetitie de muzica clasica, intr-o pauza in care s-au jucat cu acordurile dure ale rockului pe instrumentele clasice.

    Un al doilea nucleu pentru concertele din provincie a devenit Brasovul, care ii va gazdui, in aceasta vara, pe cei de la trupa Europe, dar si pe Joe Cocker, la Cerbul de Aur. Tot la Brasov, dar mai spre finele anului, ar putea veni si Deep Purple.

    Un lucru care ar fi parut destul de greu de realizat, dar posibil acum, este si aducerea unor formatii importante la manifestari aparte, cum sunt intalnirile motociclistilor. Clubul timisorean MC Trust a reusit, dupa discutii care au durat cateva luni de zile, sa aduca la manifestarea West Romanian Bike Week patru trupe rock, trei din Germania – Bonfire, Messenger si Slick 50 – precum si Kiss Forever Band din Ungaria.

    Organizatorii evenimentului au avut ghinion: pierderile lor s-au ridicat la peste 35.000 de euro. „Din cauza meciului de fotbal Romania – Brazilia, organizat in aceeasi perioada, au venit mai putini oameni decat ne-am asteptat, in jur de 1.500, mai multi straini decat romani“, spune Radu Nidel, unul din organizatori. „Anul trecut grupul romanesc Cargo a strans 5.000 de oameni.“

    Pierderea, spune Nidel, era planificata, dar organizatorii vor ca intalnirea pe care o organizeaza sa intre, in urmatorii doi – trei ani, in circuitul marilor intalniri ale motociclistilor europeni, dupa care vor veni si banii. Redimensionand discutia la nivelul pietelor dezvoltate, unde se plimba trupe la care romanii nici nu indraznesc sa viseze, cele mai scumpe acte artistice la ora actuala sunt Rolling Stones si U2.


    In cazul lor, vorbim deja de onorarii minime de 1,5 – 2 milioane de euro. Dar daca Pink Floyd va avea turneu anul viitor, va trece pe primul loc, spune Dorian Ciubuc de la Fun Time. „Iata trei nume a caror muzica nu se difuzeaza in Romania.“

    Vreti doua ponturi? Primul: daca sunteti pasionat si aveti ceva bani, puteti incerca sa-i concurati pe Ciubuc, Cernea sau Nanca, pentru ca pe piata mai este loc. Ba este loc si de activitati conexe, cum ar fi distributia de bilete sau prestarea de servicii. Al doilea este cel de construire a unei sali de peste 10.000 de locuri in Bucuresti, necesara daca romanii vor vrea sa vada numele mari ale muzicii fara a pandi buletinul meteo.

  • CE NE TINE PE LOC?

    Romania e departe deocamdata de „zona“ concertelor cu artisti mari, considera toti organizatorii de concerte intervievati de BUSINESS Magazin. Sapte motive justifica situatia.

    SALI PREA PUTINE Daca vrei sa aduci o trupa mare in Romania, cu siguranta te vei lovi de problema salilor. Iar organizatorii de concerte o invoca invariabil, cand ii intrebi „de ce nu e la noi ca la ei“. In Bucuresti, ai de ales intre Sala Palatului – care are insa numai 4.000 de locuri si biletele trebuie sa fie scumpe pentru ca organizatorul sa-si poata recupera investitia -, Sala Polivalenta – care are un numar dublu de locuri, dar nu e sala de concerte -, Arenele Romane – care nu sunt acoperite si exista intotdeauna riscul meteorologic – sau orice stadion sportiv din tara. Petrecerile cu disc-jockey sunt singurele pentru care se pot improviza sali in locatii neconventionale.

    PUTINI ORGANIZATORI Cei cinci-sase organizatori de concerte cu artisti straini in Romania sunt prea putini pentru a crea o imagine de piata serioasa care sa atraga atentia impresarilor straini, spun organizatorii.

    PUTEREA DE CUMPARARE Unii organizatori cred ca romanii trebuie sa traiasca la fel de bine ca ungurii pentru ca organizarea de concerte sa devina o activitate banoasa. Altii cred ca obiceiurile de cumparare primeaza in fata puterii de cumparare cand e vorba de mersul la concerte cu bilet, dand ca exemplu Sofia sau Belgrad, superioare Bucurestiului in ce priveste concertele live, dar cu un nivel de trai comparabil.

    PIATA SLABA Vanzarile de CD-uri in Romania sunt foarte slabe, fapt pentru care nici managerii artistilor nu vad in concertele in Romania o oportunitate de a-si creste vanzarile de CD-uri (unul din scopurile oricarui turneu de promovare).

    POZITIONAREA GEOGRAFICA Romania este amplasata oarecum in afara circuitelor normale ale artistilor. Fiecare zi de turneu costa, iar daca in Vest concertele se pot tine lant, pentru un concert in Romania e nevoie de trei zile: venit, cantat, plecat.

    CONCERTELE GRATUITE Un obicei specific romanesc, cum il descriu organizatorii de concerte live din Romania, concertele gratuite i-au dezobisnuit pe romani de obiceiul de a plati pentru a vedea un concert.

    AUDIOVIZUALUL Posturile de radio si televiziunile romanesti difuzeaza foarte rar muzica artistilor „de live“ considerati mari in Occident.

  • Sofia o ia de la capat

    Are 39 de ani, e socialist si prim-ministru. Serghei Stanisev a reusit sa alcatuiasca un guvern la Sofia, gratie ok-ului dat de „salvatorul“ Bulgariei, Simeon de Saxa Coburg-Gotha (care a acceptat sa participe la un guvern de uniune nationala), punand astfel capat unei crize politice de sase saptamani.

    Bulgarii au rasuflat usurati, desi toata lumea apreciaza ca e cam tarziu si ca timpul ramas pana la raportul de tara din octombrie e prea scurt pentru cat de multe mai sunt de facut. Ca si romanii, bulgarii au restante mari la reforma in justitie (capitol la care Bucurestiul e insa ceva mai avansat, dupa adoptarea, prin asumarea raspunderii guvernului, a pachetului de legi privind reforma in domeniu).

    Ca si romanii, bulgarii sunt tot la nivel de promisiuni si in ceea ce priveste lupta anticoruptie. Ca si in cazul romanilor, politicienii occidentali nu se mai multumesc cu promisiuni nici atunci cand ele sunt rostite in limba bulgara. Nu e suficient sa spuna ca vor face totul, iar reformele nu se fac peste noapte, spun ei cu scepticism. Criza politica din Bulgaria s-a sfarsit. Cu toate acestea, sansele ca Sofia sa devina capitala europeana cu staif la 1 ianuarie 2007 sunt abia de 50%, estimeaza analistii. Cam aceleasi cu cele ale Bucurestiului.

  • ECHIPAREA“ UNUI CONCERT

    Lumina, sunet, scenotehnica – adica decoruri si construirea scenei – cadre pentru filmare, artificii de interior. Zece-douazeci de tehnicieni sunt necesari pentru a „cladi“ infrastructura unui concert de o oarecare amploare, iar munca incepe cam cu trei zile inainte de ultimul „gong“. Povesteste din experienta sa de la Deb Sound, Doru Bratu.

    INVESTITII PERMANENTE: Pentru a-ti pastra piata, trebuie sa investesti mereu in echipamente de ultima ora. Compania lui Bratu a investit anul acesta 140.000 de euro in echipament de lumina.

    CONCURENTA: In Bucuresti sunt circa 10 companii care se ocupa de „infrastructura“ concertelor „live“.

    BREAK-EVEN POINT: O companie de acest gen devine profitabila abia dupa trei-patru ani, cand investitia s-a amortizat.

    CONCERTE: Compania Deb Sound are cinci concerte cu trupe in fiecare luna, deci cam 60 de concerte pe an, la care se mai adauga 100 – 150 de altfel de evenimente.

    INVESTITIE INITIALA: 100.000 de euro este o investitie minima pentru a putea asigura infrastructura unui concert in sala. Pentru o sala de dimensiunea Salii Polivalente, o instalatie de sunet si lumina pentru un concert rock costa cel putin 200.000 de euro.

    BANI DIN INCHIRIERE: Din inchirierea aparaturii, o companie poate castiga de la 10 euro (inchirierea unui reflector), pana la cateva mii de euro. Daca o conferinta poate fi „rezolvata“ din punct de vedere tehnic cu 200-300 de euro, inchirierea echipamentului tehnic pentru un concert in aer liber costa minimum 3.000 – 5.000 de euro, dar poate ajunge la 15 – 20.000. Iar pentru o sala ca Sala Polivalenta, 4-5.000 de euro e un buget „usor“.

    RIDER-UL: E o fisa tehnica pe care compania care urmeaza sa asigure sunetul si lumina o primeste inainte de concert si pe care o semneaza. Daca realitatea de pe scena nu corespunde contractului, compania nu isi mai primeste banii. In cazul concertelor mari, rider-ul vine cu cateva luni inainte de eveniment. „De o saptamana am rider-ul lui Tiesto, care vine in noiembrie“, spune Bratu.

    DIFICULTATI: „Artistii romani, spre deosebire de cei straini, nu stiu ce vor, si e foarte greu de lucrat cu ei, mai ales cu cei neconsacrati“, spune Doru Bratu. „Sunt depasiti de echipamentul tehnic.“

    CAMIOANELE: Infrastructura unui concert circula pe sosele, ca orice marfa, in camioane – cine nu le cunoaste? Pentru o trupa ca Holograf, e nevoie de trei. Pentru Laguna, nu e necesar unul, spune Bratu.

    ECHIPA: In medie, de un concert se ingrijesc 12-14-16 tehnicieni. Pentru concerte foarte mari, se ajunge si la 25 de tehnicieni.

  • Toamna se numara strategiile

    Nu e vorba de strategia fiscala pe urmatorii ani, ci de o strategie promisa de Guvern pentru categoria de intreprinzatori cu care la ora actuala are cea mai proasta relatie – exportatorii. Dupa mai bine de jumatate de an de proteste fara ecou pe marginea aprecierii leului, exportatorii „destarcati“ de BNR sunt acum consolati de Iuliu Winkler, ministrul delegat pentru comert, cu fagaduiala ca in septembrie va fi lansata o strategie nationala pentru sprijinirea exportatorilor.

    Winkler a inceput prin a contracara cu cifre acuzatia exportatorilor ca aprecierea leului le-ar fi ruinat afacerile, afirmand ca in primul semestru, exporturile Romaniei au crescut cu 16,6%, ajungand la peste 10,5 miliarde de euro. Explicatia ar fi ca mare parte din exporturile noi s-au bazat pe importurile facilitate de un leu mai tare (adica acele importuri care strica acum balanta comerciala), dat fiind ca aceste exporturi noi au avut in mare parte valoare adaugata consistenta (masini si echipamente electrice, vehicule), incepand deci sa schimbe vechea paradigma romaneasca a exporturilor de textile in lohn sau a vanzarilor de lemn brut si metal.

    Astfel incat, dupa cum sustin oficialii de la Comert, noua strategie pentru exportatori nu e menita sa scoata din dificultate o activitate impiedicata de cursul valutar, ci sa previna viitoarele probleme aduse de integrarea in UE, cand parghia subventiilor de la buget va trebui inlocuita cu alte forme de sprijinire a producatorilor autohtoni care vand in strainatate. Deja de luna trecuta exportatorii nu mai au parte de bonificatii de dobanda de la Eximbank, fiindca acestea sunt considerate ajutoare de stat. Cu ce vor fi inlocuite ajutoarele de stat? Deocamdata stim numai ca strategia din toamna va pastra ideea alocatiilor de la buget pentru exportatorii care merg la targuri si expozitii; continutul strategiei ramane insa ascuns. Singurul lucru dezvaluit de cei de la Comert e faptul ca documentul in cauza este „un exemplu de parteneriat public-privat“, fiind rezultatul eforturilor a nu mai putin de 500 de persoane – experti, exportatori si functionari guvernamentali.

  • Euroregiunea secuiasca

    Pentru liderii UDMR, adeptii stabilirii unor obiective precise pe care urmaresc cu consecventa sa le atinga, prioritatea momentului o constituie Legea minoritatilor nationale. Celelalte obiective i se subordoneaza, decurg din ea. Este si cazul autonomiei Tinutului Secuiesc, obiectiv la care tin in mod deosebit radicalii din UDMR, cei din UCM si Consiliul National Secuiesc, dar pe care Marko Bela l-ar vedea atins nu explicit, ci implicit („pachetul de descentralizare ar oferi puteri sporite si un buget tuturor administratiilor teritoriale din Romania“).

    Celor doua subiecte-forta (legea minoritatilor, respectiv pachetul de descentralizare), UDMR le adauga inca una, despre care vorbeste de mai multa vreme: redesenarea euroregiunilor („nu sunt coerente, nu exprima interese economice comune judetelor componente“ – Marko Bela), respectiv dublarea lor. Noul desen ar insemna, inclusiv, reorganizarea Regiunii 7 Centru si constituirea unei regiuni de dezvoltare Covasna-Harghita-Mures. 

  • Inflatia, o metafora

    Inundatiile, majorarea accelerata a tarifelor la utilitati, cresterea in continuare a consumului intern, afluxul de capitaluri straine pe termen scurt si pretul petrolului aproape de 70 de dolari pe baril creeaza premisele ca inflatia pentru acest an sa se apropie de limita de sus a marjei acceptate de BNR, respectiv 8,5%. Pentru la anul, aproape certitudinea unei TVA majorate ridica din nou tinta de inflatie de la 5% la 6,5%, iar variabile care s-o ameninte raman in continuare destule (interesant e ca, in raportul despre inflatia pe primul trimestru din 2005, publicat saptamana trecuta, BNR enumera printre ele si posibilitatea ca Romania sa suspende acordul cu FMI, din cauza depasirii obiectivelor de deficit bugetar si de cont curent).

    Aceasta inseamna, din nou, ca acea dezinflatie urmarita de BNR in perspectiva aderarii la UE ramane un obiectiv greu de atins. Pentru ca, desi mai toti factorii enumerati de banca centrala ca explicatii pentru faptul ca inflatia nu scade sunt conjuncturali, discursul de saptamana trecuta al guvernatorului Mugur Isarescu despre noua politica a BNR de tintire a inflatiei vorbeste de fapt despre altceva, despre probleme structurale ale economiei, inca nerezolvate. Cum spunea recent ministrul finantelor, e greu sa vorbesti despre limitarea consumului intr-o tara saraca; acum, cand BNR declara ca trebuie limitat excesul de cerere si trebuie introduse restrictii noi la creditare, oamenii de afaceri raspund pe drept cuvant ca asa li se inchide accesul la capitalurile strict necesare pentru dezvoltare, iar consumatorii care se imprumuta „doar cu buletinul“ pentru case, masini si aparate de aer conditionat au tot dreptul sa protesteze, comparandu-se cu cetatenii din alte state ale Estului, unde consumul pe credit nu e socotit deloc daunator economiei.

    Ceea ce spune insa guvernatorul BNR e tocmai ca economia romaneasca de acum nu poate creste sanatos pe baza consumului, ci pe baza unei productivitati interne care deocamdata lasa de dorit. Mesajul e continut si in avertismentul lui Isarescu la adresa bancilor care iau credite ieftine din strainatate ca sa alimenteze cererea interna de imprumuturi in valuta (cu care vor fi apoi cumparate produse de import), si in metafora guvernatorului despre motorul mic care nu ar trebui supraturat, ci inlocuit cu unul mai mare (economia inca rigida si restransa, incapabila sa absoarba excesul de cerere, ar trebui sa fie mai intai hranita cu investitii in cresterea productivitatii).

    Aceasta e de fapt morala discutiilor despre tintirea inflatiei: ele aduc aminte ciudat de tare de discutiile de acum zece ani despre cresterea economica „sanatoasa“ (neinflationista) si cea zisa „nesanatoasa“ (inflationista). Faptul ca in ajunul aderarii e asa de greu de redus inflatia spune tocmai ca, neiesita inca din tranzitie, Romania nu-i pregatita pentru Uniunea Europeana.

  • ABC-UL ORGANIZATORULUI

    Organizarea unui concert mare poate dura de la cateva luni la un an. Odata anuntat, concertul trebuie sa aiba loc. Altfel organizatorul pierde toti banii investiti si poate fi dat in judecata.

    PLANIFICAREA In apropierea turneului, organizatorul ia legatura cu agentia de impresariere („booking agent“) si incep negocierile – de regula prin e-mail.

    NEGOCIERILE Dureaza in functie de artist. Cu Faithless a durat trei-patru saptamani, isi aminteste Nanca de la Fundatia Phoenix. Contractele se negociaza procentual, cu un minim garantat: adica artistul negociaza procentul pe care il va primi din incasarile din bilete, avand garantia ca va castiga o suma minima, in cazul in care procentul respectiv nu acopera aceasta suma.

    ROST DE BANI Orice artist care cere mai mult de 30.000 de euro nu prea poate fi adus fara sponsor, spune Nanca de la Phoenix. Ca atare, dupa ce onorariul este negociat, organizatorul roman trebuie sa inceapa goana dupa sponsori. Cum gaseste unul care se declara interesat, trimite e-mailul de confirmare si semneaza contractul.

    PLATA ONORARIULUI Se face de regula in avans, prin virament bancar.

    ORGANIZAREA De organizare (gasirea locatiei, vanzarea biletelor, promovare, securitate, sonorizare si lumini etc.) se ocupa, in general, doua-trei persoane. Firma de securitate, precum si cea care asigura dotarea scenica, isi fac planul cu luni inainte de concert. Pentru concertul lui Phil Collins din 30 octombrie, firma de securitate CPI a ajuns deja la „postul numarul 100“, spune Dan Ratiu, director executiv.

    VANZAREA BILETELOR Punctele de vanzare sunt putine in Romania, unde nu exista retele dezvoltate precum cea din Ungaria unde, pentru concertul Depeche Mode, au existat 40 de puncte de vanzare. Pentru ca Imprimeria Nationala are monopol asupra tiparirii biletelor, cu un termen de virare de 15 zile, organizarea „din scurt“ a unor concerte este cronofaga in vanzarea biletelor. Pentru rezervari, Internetul pare sa functioneze destul de bine: la Megadeth au fost facute 500 – 600 de rezervari prin Internet inainte chiar de lansarea campaniei de promovare a concertului, doar ca urmare a unor anunturi facute pe forumuri, spune Mircea Nanca. Dar neincrederea potentialilor spectatori (date fiind repetatele amanari de concerte) face ca foarte multe bilete sa se vanda in ziua concertului (vezi concertul Megadeth, cu 1.200 de bilete vandute in ultima zi).