BusinessMagazin

Blog

  • BANCHERI: Am hotarat sa facem bani pentru noi, in loc sa aducem milioane bancii

    Au fost ani buni directori de banci. Au castigatcredibilitate, experienta in finantare si conexiuni in mediul de afaceri. Cu aceste atuuri in buzunar, tot mai multi bancheri ies din sistem pentru a demara  propriul business. Pare greu de crezut?

    Cand isi bea cafeaua de dimineata, Doru Lionachescu se simte linistit. Mai ales de vreo luna incoace, de cand se ocupa de propria companie cu activitate in investment banking. „Nu mai simt presiunea nimanui si pot sa fac exact ceea ce imi place. Nu mai trebuie sa imi consum 90% din timp cu activitati din care nu invatam nimic nou“, marturiseste Lionachescu, fostul director general adjunct de la Bancpost. Impreuna cu alti doi fosti bancheri, Andrei Diaconescu si Victor Capitanu, el a creat compania  Capital Partners, autointitulata „casa de investitii“.

    Lionachescu si partenerii sai sunt cel mai recent exemplu de bancheri care si-au creat propria  afacere, insa nu este primul caz de acest gen. Doi tineri bancheri de la Citibank, Horia Simu (31) si Horia Pitulea (39) au intrat in urma cu doi ani in afacerile cu cupru – un  domeniu considerat falimentar pana in acel moment in Romania.

    Bancherul olandez Anthony van der Heijden, dupa ce a plecat de la Banca Tiriac acum doi ani, a revenit la Bucuresti (2005) in haina de director pentru Romania al firmei de consultanta XYZ. Tot anul trecut, bancherul Paul Prodan a plecat de la ING in urma unei intelegeri amiabile cu managementul bancii, iar acum are afaceri in domeniul imobiliar, servicii sau consultanta.

    Ce il poate determina pe un om cu o cariera sigura intr-o banca internationala sa renunte la statutul social, la soferul care vine dimineata sa te ia de acasa si, nu in ultimul rand, la un salariu anual in euro cu cinci zerouri in coada? „Nu cred ca intrebarea este valabila doar pentru domeniul bancar. Este vechea dilema: vreau sa raman angajat sau devin proprietar. Eu, dupa zece ani de experienta in banking, am optat pentru a doua varianta“, explica Doru Lionachescu.

    Intr-un articol anterior aparut in BUSINESS Magazin, Horia Pitulea, fost vicepresedinte Citibank, isi motiva plecarea din domeniul bancar pentru a investi in industria cuprului printr-o fraza ironica: „La un moment dat am hotarat sa facem bani pentru noi, in loc sa aducem milioane bancii“. Si planul lui Pitulea, cel putin pana acum, s-a dovedit corect, intrucat cifra de afaceri a Cuprom (compania cumparata alaturi de doi parteneri) a crescut de patru ori, la un an de la preluare.

    Dupa ce ai lucrat zece ani pe pozitii de management in sistemul bancar (cazul lui Doru Lionachescu si al olandezului Van der Heijden), veniturile acumulate iti dau posibilitatea sa faci investitii si plasamente care iti asigura independenta financiara cel putin pentru o generatie. In aceste conditii, de ce sa nu risti o afacere pe cont propriu?

    „Cine a reusit sa stranga 300-400.000 de euro bani lichizi poate avea un randament lunar din investitii suficient pentru a trai bine. Cu 5% pe luna din 400.000 de euro, adica cu 20.000 de euro, poti duce o viata in care nu iti refuzi nimic“, explica partenerul principal de la Capital Partners. Or, un bancher care castiga intre 100.000 si 200.000 de euro pe an poate acumula in timp capital suficient pentru a fi rentier toata viata.

    Cand si-a anuntat revenirea, la sfarsitul anului trecut, Anthony van der Heijden spunea ca, dupa ce s-a hotarat sa spuna la revedere domeniului bancar, s-a decis sa-si continue viata intr-un mod complet independent. „Sa fac lucruri distractive – acesta era singurul criteriu dupa care urma sa imi aleg activitatile“, a spus Van der Heijden. Totusi, fostul sef de banca s-a plictisit repede sa faca degustari de vinuri romanesti si sa organizeze expozitii de pictura in Olanda. A revenit in business, cu proiecte inclusiv in Romania, tara cu care olandezul spune ca are un fel de relatie de dragoste.

    Ce il poate motiva pe un bancher sa inceapa propria afacere, in afara de satisfactia de a fi propriul sau stapan? Lionachescu crede ca, daca va reusi sa creasca propria companie si sa o vanda dupa trei patru ani unui investitor strategic din investment banking, va ajunge sa fie de 10-15 ori mai castigat decat ar fi fost in domeniul bancar.

    In general, fostii bancheri convertiti in antreprenori intra cu fruntea sus in business. Cine are conexiuni in domeniul bancar este un bun intermediar sau consultant pentru obtinerea de credite. Ca sa nu mai vorbim de situatia cand fostii bancheri insisi apeleaza la credite pentru a-si finanta propria afacere. Acesta este cazul celor doi fosti bancheri de la Citibank care au facut la Cuprom investitii de 10 milioane de dolari, obtinuti din credite bancare.

    Succesul fostilor bancheri in afaceri ii va stimula si pe altii sa plece pe propriile picioare. Se pare ca in 2006, experiente gen Lionachescu, Simu, Pitulea sau Van der Heijden se vor inmulti. Prilej de bucurie pentru middle managerii care de-abia asteapta sa urce pe scara ierarhica.

  • O vanzare previzibila

    N-avea nici un rost ca nemtii de la Lekkerland, care aprovizioneaza benzinarii in zece tari europene, sa-si construiasca de la zero o afacere in Romania. Pentru ca Macromex Convenience era cel mai scurt drum pe care il putea parcurge catre benzinariile romanesti.

    Decizia Lekkerland de a veni si in Romania e mai veche – dateaza de cel putin doi ani, dupa cum spune Roland Pardey, senior vice-president pentru fuziuni si achizitii la compania germana – mai ales ca aici are benzinarii inca din 1999 grupul austriac OMV, unul dintre partenerii sai traditionali. Inainte de a-si stabili strategia de intrare, nemtii au studiat mai multe firme romanesti. N-a fost greu sa aleaga Macromex Convenience (o divizie a grupului Macromex), pentru ca este construita dupa aceeasi formula, are acelasi profil si acelasi tip de clienti ca Lekkerland.

    Cu alte cuvinte, o afacere care se potriveste „manusa“ noului proprietar si pe care nemtii au cumparat-o integral la sfarsitul anului trecut. Este, de altfel, prima tranzactie prin care un investitor strain preia in proportie de 100% un distribuitor roman. Roland Pardey, vicepresedintele Lekkerland, confirma pentru BUSINESS Magazin ca tranzactia a fost facuta pentru o suma cuprinsa intre 5 si 10 milioane de euro, dar evita sa dea o cifra exacta. Surse din piata, citate de Ziarul Financiar, apreciaza ca tranzactia s-ar situa in jurul valorii de 6 milioane de euro.

    Afacerea Macromex – cunoscuta in special ca distribuitor, la nivel national, de alimente congelate – e fondata de Dan Minulescu. Una dintre diviziile companiei, numita Macromex Convenience, se ocupa de aprovizionarea, de la A la Z, a unor magazine precum cele din benzinariile OMV, Petrom si MOL. Anul trecut, aceasta divizie a adus grupului o cifra de afaceri de 15 milioane de euro, care – crede Roland Pardey – se va dubla anul acesta, atat printr-o crestere a numarului de clienti, cat si printr-o crestere a volumului livrarilor de marfa catre acestia.

    Deja Macromex Convenience a primit un nume nou (Lekkerland Convenience) si un sediu nou, separat de cel al grupului Macromex, in comuna Chiajna, langa Bucuresti. Tot aici se pune la punct si platforma logistica, adica depozitele companiei, care au un rol esential, avand in vedere ca Macromex e furnizor unic – sau macar majoritar – pentru magazinele din benzinariile Petrom si OMV, pe care le aprovizioneaza cu sute de produse, de la cele vandute la raft pana la cele folosite la prepararea meniurilor din fast-food-uri.

    Noul proprietar al Macromex Convenience are si planuri de dezvoltare. Nemtii spun ca au pregatite investitii de cateva zeci de milioane de euro pentru o flota de masini proprie, sisteme IT si spatii de depozitare in tara. Deocamdata, aprovizionarea celor 550 de clienti, ale caror contracte Lekkerland le-a preluat prin tranzactia incheiata cu proprietarul Macromex, se desfasoara prin intermediul unor transportatori contractati.
    Lekkerland isi va incepe activitatea propriu-zisa „in cateva luni“, spune Pardey, timp in care vor fi cumparate masini si se vor face recrutari. Acum distribuitorul preluat de compania germana are 55 de angajati, iar noii proprietari estimeaza ca mai au nevoie de alti 50.

    Preluarea Macromex Convenience nu e prima tranzactie in care au fost implicati distribuitori romani. Principalul competitor roman al Macromex pe diviziile de alimente refrigerate si congelate, Agroalim Distribution, a intrat deja de anul trecut in portofoliul Smithfield Foods, care a cumparat 30% din actiunile companiei romanesti. Asa ca pentru companiile de pe piata, tranzactia era previzibila: exista mobilul (intentia mai veche a Lekkerland de a intra in Romania), existau si mijloacele si exista si „prada“ – Macromex, o companie numai buna de cumparat.

  • CAPITAL DE IMAGINE

    KNOW-HOW: Activitatea dintr-o banca te invata cum sa finantezi companii din mai multe industrii. Pentru a le credita, trebuie sa le intelegi businessul, ceea ce iti ofera o experienta valoroasa

    INCREDERE: Cum banking-ul este un business de incredere, acesta aduce un capital de imagine care poate fi un „asset“ pentru orice start-up

    ACCES: Pentru un fost bancher care isi face o afacere de consultanta sau de intermediere financiara o buna relatie cu mediul bancar este un atu in atragerea  potentialilor clienti

  • LEKKERLAND PE SCURT

    Lekkerland este o firma de distributie fondata in urma cu 15 ani in Olanda si preluata acum cativa ani de investitori germani. Compania a avut in 2004 o cifra de afaceri de peste 8,3 miliarde de euro si 6.500 de angajati. Profitul reprezinta circa 1% din cifra de afaceri.

    TARI: Compania este prezenta in zece tari europene, intre care se numara Germania, Austria, Spania, Ungaria.


    CLIENTI: Lekkerland aprovizioneaza peste 116.000 de clienti, intre care benzinarii, chioscuri, magazine de tip convenience (n.r. – de proximitate), magazine specializate de bauturi sau tigari.


    PRODUSE: Compania isi aprovizioneaza clientii in special cu bunuri de larg consum (dulciuri, bauturi, snack-uri, tigari, inghetata etc.), dar si cu produse nealimentare (cartele telefonice, presa).

  • Apare si Spar

    Un nou retailer international e pe cale sa-si faca intrarea in Romania: Spar. Compania de origine olandeza isi propune sa deschida 200 de magazine, pentru care va investi circa 350 de milioane de euro, conform unor surse din piata.

    Romania va ocupa locul 35 in lista tarilor in care este prezent Spar, retailer de origine olandeza, ca ordine a „intrarii“. Strategii companiei au simtit ca a venit momentul sa-si treaca si Romania pe liste. Nu se bazeza doar pe instinct, ci pe mai bine de 70 de ani de experienta. Cu ce vin in Romania?

    Vor aduce, spun sursele citate, trei din cele patru formate de magazin pe care le are la nivel international. Totusi, in prima faza, atentia celor de la Spar se va indrepta catre hypermarketurile Interspar si supermarketurile Eurospar. Sub numele Spar International se mai regasesc insa si supermarketurile Spar (care au o suprafata mai mica decat Eurospar) si magazinele de proximitate Spar Express (destinate cumparatorilor care se grabesc). Ce-i intereseza insa pe olandezi si de unde vor porni?

    Strategia lor difera de cea a francezilor de la Carrefour sau a germanilor de la Metro si Selgros. Daca „internationalii“ care au intrat in Romania pana prin 2004 au preferat calea Capitalei, unde si-au deschis primele magazine, Spar a decis sa incerce mai intai piata romaneasca la Timisoara. Nu e de mirare, pentru ca exista deja un precedent. Real, divizia de hypermarketuri a comerciantului german Metro, a anuntat in mod oficial ca primul sau magazin va fi cel pentru timisoreni.

    Cu o populatie de peste 300.000 de locuitori, resedinta celui mai occidental judet romanesc, geografic vorbind, devine un nou pol al comertului modern. Fara a lua in considerare Spar-ul si Real-ul (care acum isi pregatesc magazinele), Timisoara are acum peste 15 magazine deschise de marile lanturi de retail, intre care se numara Metro (2 magazine), Selgros (1 magazin), Billa (2 magazine), Profi (4 magazine) si Univers’all (1 magazin). Dar locuitorii din Timisoara mai au la dispozitie si reteaua locala Etti (5 magazine), infiintata de un om de afaceri timisorean. Iata, asadar, ca si la poarta vestica a tarii incep sa bata retaileri.

    Dar Spar nu este interesat numai de regiunea vestica a tarii, ci si de Banat si Bucuresti. In toate aceste zone, magazinele Spar vor functiona pe baza unei licente acordate din partea companiei de origine olandeza, model de afacere pe care Spar il mai are in tari ca Italia, Irlanda si Germania. Deocamdata, Spar isi dezvolta depozitul central, asa cum au facut si nemtii de la Kaufland si cei de la Plus, care au preferat sa-si puna la punct depozitele inainte de a deschide primele magazine.

    Iata, asadar, ca dupa un 2005 plin de evenimente – patru comercianti au deschis magazine in Romania – si 2006 da zor sa nu ramana mai prejos.

  • CINE ESTE SPAR?

    Retailerul de origine olandeza Spar a avut in 2004 vanzari de 27,5 miliarde de euro, in crestere cu 4% fata de 2003. Reteaua opereaza la nivel international peste 15.000 de magazine in 34 de tari.

    INCEPUTURILE: Spar a fost fondat in Olanda, in 1932, de Adriaan van Well, sub forma unei retele de magazine alimentare care opera sub numele „De Spar“.

    DEZVOLTAREA: Conceptul Spar a inceput sa se extinda si in afara granitelor Olandei la sfarsitul anilor ‘40, prima tara fiind Belgia. Trei ani mai tarziu, a aparut Spar International, al carui rol era sa coordoneze schimbul de cunostinte intre tarile in care operau magazine Spar. Pe parcursul anilor ‘50 a avut loc o puternica expansiune a conceptului Spar prin toata Europa. In 1963, au fost deschise primele magazine in Africa de Sud, iar in 1977, Japonia s-a alaturat pe lista tarilor in care era prezent grupul. Cele mai importante piete pe care Spar a intrat in ultimii 20 de ani sunt Argentina si Australia.

    FORMATE: Spar opereaza patru tipuri de magazine: supermarket Spar (supermarket de proximitate, cu suprafata cuprinsa intre 200 – 1.000 mp); Eurospar (supermarket pentru cumparaturi saptamanale, cu suprafata cuprinsa intre 1.000 si 3.000 mp); Interspar (hypermarket); Spar Express (magazine de tip convenience, cu o suprafata de 100 – 200 mp).

  • INVESTITII: Unele dintre cele mai mari castiguri le va aduce segmentul rezidential

    2005 a aratat ca majoritatea oamenilor de afaceri prefera sa-si plaseze banii in banci sau in investitii imobiliare. Plasamentele sunt sigure si, in cazul celor in real-estate, au randamente foarte bune. Sa fie singurele variante? Nu neaparat, este raspunsul bancherilor.

    Exista inca multi directori financiari care nu sunt foarte constienti ca trebuie sa gestioneze foarte strans disponibilitatile companiilor. Multi au inca o anumita inertie in a lua masurile de investitii potrivite“, spune Aurelian Dochia, director general, BRD/SG Corporate Finance. In opinia sa, preferinta oamenilor de afaceri pentru deja clasicele depozite bancare sau investitii imobiliare ar putea fi „deturnata“ de o diversificare a pietei. Iar 2006 este anul care ar putea aduce o diversificare a preferintelor pentru investitii. Din cate spun bancherii, o buna parte dintre oamenii de afaceri incep sa-si indrepte atentia si catre certificatele de trezorerie, plasamente in obligatiuni, dupa cum „incep sa fie interesante si plasamentele in fonduri de investitii“. Si tot ei se gabesc sa adauge ca, in cazul celor care au un anumit apetit pentru risc, piata de capital poate fi o optiune interesanta.

    Bursa poate aduce profituri bune, asa cum au aratat-o si cresterile din 2005, dar gradul de risc este mult mai ridicat. „Daca plasezi bani la Bursa, s-ar putea sa ai surpriza ca atunci cand ai nevoie de bani sa nu poti sa vinzi actiunile respective sau pretul lor sa fie mic“, explica Dochia. Motiv pentru care, adauga el, „Bursa nu prea e folosita de catre companii“.

    Asa cum nu prea sunt folosite nici plasamentele in strainatate, desi, odata cu liberalizarea contului de capital, exista si aceasta varianta. Pentru companiile care nu au presiuni pe cash flow, fondurile mutuale vor fi si ele interesante. 

    Titlurile de stat sunt o alta varianta de investitie pe care companiile o vor prefera in acest an, crede Robert Kovacs, de la Trezoreria HVB Bank. Alaturi de ele, raman „dobanzile bancare in crestere, investitiile in actiuni – pentru companiile care pot investi in aceste produse – si investitiile imobiliare“. In opinia sa, faptul ca volumul emisiunilor de titluri de catre Ministerul Finantelor a fost foarte redus, iar in ultimul trimestru al anului trecut nu a avut loc nici o astfel de emisiune, a fost unul dintre motivele pentru care multe dintre companii au preferat sa-si investeasca banii in domeniul imobiliar sau sa-i plaseze la banci. Fapt care a dus la o lichiditate mare in piata. „Pe de alta parte, nici BNR nu a sterilizat excesul de lichiditate si, astfel, dobanzile au atins niveluri minime istorice“.

    „In general companiile au un apetit pentru risc mai redus“, adauga Mihail Ion, presedintele Raiffeisen Asset Management, motiv pentru care prefera titluri purtatoare de dobanzi – depozite, obligatiuni sau fonduri de investitii ce investesc preponderent in obligatiuni sau pe piata monetara. „In actiuni nu prea investesc“, adauga el. In schimb, admite si Ion, la unison cu ceilalti bancheri intervievati, investesc puternic in imobiliare. Si o fac chiar daca lichiditatea unei astfel de investitii este mai redusa, iar „solutia plasamentelor in domeniul imobiliar este cumva anormala“, completeaza Dragos Cabat, vicepresedintele Asociatiei Analistilor Financiari din Romania. „Incetinirea cresterii economice din ultimele noua luni ale anului trecut este vizibila si prin excesul de lichiditate al companiilor romanesti, care nu gasesc oportunitati de investitie viabile in domeniul lor de activitate“, adauga el.

    Iar pentru ca plasarea resurselor financiare in depozite bancare este descurajata de dobanzile mici oferite, multe companii au recurs la investitii imobiliare in speranta ca pretul acestora  va continua sa creasca, oferind randamente atractive. „Aceasta solutie este anormala si valabila numai pe termen scurt, pana cand ciclul economic isi va relua trendul ascendent“, incheie Cabat. Sa fie insa plasamentele imobiliare doar o solutie de moment? Sau randamentele mari vor continua sa atraga oamenii de afaceri catre acest domeniu?
    Desi, de-a lungul timpului, a reinvestit 75% din profit in propria companie, Gabriel Mardarasevici si-a creat un portofoliu imobiliar a carui valoare depaseste acum 4 milioane de euro. Omul de afaceri din Iasi si-a vandut afacerea, integratorul IT Radix – in care era actionar principal – americanilor de la Ness Technologies -, intr-o tranzactie a carei valoare totala depaseste noua milioane de dolari.

    In urma cu doi-trei ani, el a devenit proprietarul sediilor companiei din Iasi si Bucuresti. In aceste doua orase, Mardarasevici a cumparat si apartamente pentru angajati. Care sunt motivele pentru care a preferat sa investeasca in imobiliare? „In primul rand, cumparandu-ne sediile am scazut cheltuielile companiei cu chiria. Si, doi la mana, am dobandit niste active cu care, la o adica, puteam depune garantii pentru credite“, explica Mardarasevici – actual director general al Ness Technologies Romania. El a ramas in continuare proprietarul sediilor companiei, obiectul tranzactiei facandu-l doar business-ul Radix. Mardarasevici considera ca real-estate-ul a adus, si inca mai aduce, randamente superioare investitiilor pe piata de capital sau plasamentelor bancare. „Traim intr-o nisa de timp in care randamentul pietei imobiliare este mai mare“, explica omul de afaceri.

    Pe langa plasamentele in sedii de firma sau apartamente pentru salariati, el a investit si in turism. A construit un minihotel si doua vile in localitatea Panaciu, de langa Vatra Dornei, avand o capacitate totala de cazare de circa 40 de camere. „Aceasta investitie nu o vad ca pe una de real-estate, valoarea sa constand in potentialul sau turistic“, explica Mardarasevici. Pe de alta parte, Horia Galateanu, directorul companiei de real-estate Metropola Imobiliar, este de parere ca investirea surplusului de cash al companiilor in real-estate nu este neaparat o tendinta generala.

    In opinia sa, o astfel de decizie poate avea mai multe motivatii: fructificarea speculativa a unor oportunitati, siguranta conferita de investitia imobiliara in general sau diversificarea prin intrarea intr-un business nou. Cat despre tendinta firmelor de a-si construi sedii proprii, Galateanu invoca nevoia de personalizare a cladirii.

    „Dar aceasta conditie poate fi satisfacuta si de un dezvoltator care construieste dedicat“, explica directorul Metropola Imobiliar. Pe de alta parte, construirea unui sediu propriu are si dezavantaje, pentru ca „un sediu propriu te limiteaza si iti reduce flexibilitatea de a te muta chiar daca ti-a crescut numarul de personal si ai nevoie de mai mult spatiu“, mai spune Galateanu.

    Tiberiu Urdareanu, presedintele si proprietarul grupului de firme UTI, confirma faptul ca un sediu propriu nu iti aduce doar avantaje. „Dimpotriva, atunci cand ai propriul sediu de birouri apare o grija in plus – aceea de a administra imobilul“, spune el. Presedintele UTI, care a cedat recent 30% din afacere fondului de investitii AIG Investment Fund pentru 20 de milioane de dolari, a anuntat ca grupul sau va construi un nou sediu central in Bucuresti, reprezentand o investitie de 18 milioane de euro.

    „Principalul motiv pentru care construim aceasta cladire este dorinta de a avea mai multa prestanta in calitate de companie care vrea sa se listeze la bursa pentru patru-cinci ani“, explica Urdareanu. Investitii imobiliare importante a facut si retailer-ul de electronice si electrocasnice Altex.

    Anul acesta, grupul condus si detinut de Dan Ostahie a preluat pentru sapte milioane de euro pachetul majoritar al Cometex Suceava – companie care detine spatii comerciale in Moldova. Dan Ostahie a aratat in momentul achizitiei ca noul centru ii permite consolidarea businessului de real-estate al Altex. Compania a mai cumparat un alt spatiu comercial in 1999, pentru 500.000 de euro, in care a mai investit 600.000 de euro.

    Pentru toti acesti antreprenori, investitiile imobiliare au fost cel mai simplu si mai sigur mod de a-si plasa profitul. Va ramane aceasta realitate valabila si in 2006? Agentiile imobiliare avertizeaza: randamentele investitiilor imobiliare ar putea scadea cu circa 10% anul acesta. Chiar si asa, ar ramane cu mult peste un clasic depozit bancar si cu mult mai putin riscante decat o investitie pe Bursa.

  • Unde sa investim

    Aveti bani si nu sunteti foarte siguri in ce sa-i investiti? Iata cateva sugestii.

    BURSA DE VALORI: In acest caz, riscul este mai ridicat, insa si rezultatele au fost pe masura – cel putin anul trecut. Bursa a adus cresteri medii de 50%, iar cine a investit doar in SIF-uri a castigat 175%.

    INVESTITII IMOBILIARE: Randamentul mediu al unei investitii in Romania variaza intre 15 si 35%. Rezidentialele si retailul pot aduce cresteri si mai mari. Agentiile imobiliare avertizeaza insa ca aceste randamente ar putea scadea cu 10% in 2006. Cu toate acestea, Romania va ramane o piata mai atractiva decat centrul si vestul Europei.

    FONDURI MUTUALE: Aceste instrumente devin un instrument de plasament din ce in ce mai popular, dupa ce imaginea lor a fost puternic afectata de crahul FNI. Fondurile de actiuni au adus in 2005 un castig mediu de 35%, iar cele diversificate de 30%

    PLASAMENTE BANCARE: Ani la rand, bancile au adus castiguri bune celor care nu voiau sa-si bata capul cu instrumente de investitii sofisticate. Acum, bancile aduc o crestere anuala de cel mult 15%.

  • Investitia cu risc zero?

    Inceputul de an a adus Romania pe primul loc intr-un top al rentabilitatii investitiilor imobiliare din Europa. Firma de consultanta PricewaterhouseCoopers a apreciat ca o investitie pe piata imobiliara romaneasca ar putea aduce un randament de 500% in urmatorii zece ani. Dar in ce ar trebui plasati banii?

    Orice investitie in real-estate va aduce profit in urmatorii ani. Pe piata imobiliara poti sa castigi mai mult sau mai putin, dar in nici un caz nu vei pierde“, este de parere Alexandru Nitescu, directorul departamentului Investitii-Terenuri din cadrul companiei imobiliare Regatta. De fapt, Nitescu remarca faptul ca studiul PricewaterhouseCoopers nu face altceva decat sa confirme ceea ce au subliniat analistii imobiliari romani in ultimii doi ani, si anume, ca in aceasta perioada interesul investitorilor straini pentru piata imobiliara din Romania a crescut exponential.

    Nici macar aderarea la UE nu va stopa ritmul de dezvoltare, asa cum s-a intamplat in Cehia, Ungaria si Polonia. „Aici, piata imobiliara este atat de nedezvoltata incat nu se va repeta experienta Cehiei, Poloniei sau Ungariei“, asigura Alexandru Nitescu. La momentul aderarii, despre aceste piete se spunea ca sunt saturate, dar piata romaneasca „nu numai ca nu este saturata, nici macar nu este dezvoltata“, explica el. Investitorii care au avut curajul sa se aventureze pe piata imobiliara in anii cand Romania era perceputa ca o tara cu un grad ridicat de risc au avut profituri considerabile. In multe situatii, rentabilitatile obtinute din real-estate au eclipsat orice alte investitii. Sa luam, bunaoara, cazul terenurilor din unele zone ele Bucurestiului, a caror valoare a crescut de trei-patru ori in mai putin de un an. Dublari sau chiar triplari ale sumelor cerute pe un apartament din Capitala au fost la ordinea zilei in 2004.


    Poate ca astfel de evolutii nu se vor mai repeta, dar analistii subliniaza de fiecare data ca  piata imobiliara va ramane o sursa sigura de castig.

    Dar de unde vor veni castigurile cele mai mari? „Segmentul rezidential, spatiile comerciale si terenurile, in special cele agricole“, spune Radu Lucianu, partener in compania imobiliara Eurisko. El mizeaza pe dezvoltarea clasei de mijloc, care isi poate permite un credit imobiliar si pentru care „achizitionarea unei locuinte reprezinta afirmarea statutului social“. Pe de alta parte, centrele comerciale au „prins“ rapid pe piata autohtona, dar oferta de spatii este inca restransa. In acelasi timp, aderarea la UE ar putea face din Romania un important furnizor de produse agricole pentru piata comuna, crede Lucianu. „Investitorii sunt acum interesati de cumpararea de terenuri agricole, pe care le comaseaza in vederea constructiei de ferme“, arata acesta. Alexandru Nitescu imparte recomandarile in functie de profilul de risc al potentialului investitor si de suma de bani pe care acesta e dispus sa o aloce. Investitorii speculativi sunt indreptati in special catre achizitia de terenuri, in timp ce persoanele care prefera sa-si asume riscuri mai reduse sunt sfatuite sa cumpere un spatiu deja inchiriat.

    Cel mai mare profit poate fi obtinut prin achizitia unui teren in jurul unui mare oras – unde se va dezvolta ceva: fie un proiect de infrastructura, fie un parc comercial etc. Daca investitorul are la dispozitie o suma mai mare si posibilitatea de a accesa finantari bancare, constructia unui proiect poate aduce satisfactii si mai mari.

    „In segmentul rezidential, randamentul se obtine pe un termen mai scurt – fiind un produs destinat vanzarii -, in timp ce in cazul centrelor comerciale randamentul este pe termen lung, dar si cu profituri mai mari – fiind un produs destinat inchirierii si chiar revanzarii catre un investitor strategic“, apreciaza Radu Lucianu.

    Pentru moment, vazuta prin prisma analistilor, piata imobiliara pare a fi un nou „El Dorado“, cu atat mai mult cu cat acestia nu au avansat un termen in care cresterea s-ar putea  opri. „Nu stiu oameni in Romania care sa fi pierdut bani in real-estate“, era marturisirea de inceput a lui Alexandru Nitescu. Ramane de vazut cand va fi momentul in care se va spune: „iata primul om care a pierdut in real-estate“.

  • Gaz rusesc, via Bulgaria

    Romania va inaugura un al patrulea punct de intrare in tara a gazului rusesc de indata ce va gasi o solutie pentru alimentarea cu gaz a orasului Giurgiu. De data aceasta, drumul gazului va fi si mai lung: va trece prin Bulgaria.


    Criza gazului a facut tarile europene, fie si numai pentru cateva zile, sa se gandeasca la solutii alternative pe termen mediu si lung care sa elimine dependenta de Rusia. Pentru orasul Giurgiu insa, dependenta de gazul rusesc abia incepe. Anul acesta se va construi si se va da in folosinta prima conducta care sa alimenteze orasul dunarean cu gaze. Solutia statului roman pentru Giurgiu este o conducta legata nu la infrastructura romana de transport,  ci la cea bulgara, mai precis, la conducta care alimenteaza orasul bulgar Ruse, vecinul de peste Dunare al Giurgiului.

    Conducta care vine din Ucraina si traverseaza Romania prin Dobrogea (intra in tara prin Isaccea si iese pe la Negru-Voda) este cea care alimenteaza Bulgaria, implicit Ruse; din aceasta se va face o „ramura“ care va urca spre nord si din care va fi alimentat sudul Romaniei. Varianta este adoptata si batuta in cuie, dupa ce proiectul „Giurgiu“ a fost amanat timp de zece ani, in special pentru ca autoritatile nu erau de acord cu pretul pe care l-ar fi presupus racordarea Giurgiului la reteaua nationala de gazoducte. „Solutia initiala avea in vedere realizarea unei conducte de transport gaz pe directia Crevedia Mare – Giurgiu. Modificarea solutiei tehnice are drept efect reducerea considerabila a valorii lucrarilor de investitii de la 15,8 milioane euro la 3,4 milioane euro“, spune pentru BUSINESS Magazin directorul general al Transgaz, Florin Muntean.

    Conducta care va subtraversa Dunarea in regiunea dintre Ruse si Giurgiu va avea 11 km (dintre care sase pe teritoriul Romaniei) si o capacitate initiala de transport de 0,5 miliarde metri cubi pe an, conform datelor furnizate BUSINESS Magazin de Ministerul Economiei si Comertului (MEC). „Proiectul pentru realizarea conductei are la baza intelegerea dintre Bulgargaz, in calitate de operator al Sistemului de transport gaze naturale din Bulgaria, Wintershall AG, ca investitor pentru portiunea de traseu de pe teritoriul Bulgariei, si Transgaz Medias, in calitate de investitor si operator pentru partea romana“, spun oficialii MEC.

    Conform OUG 169/2005, constructia la conducta care va lega Ruse de Giurgiu va trebui sa inceapa in luna aprilie a acestui an si sa fie data in folosinta in octombrie 2006, numai bine pentru ca locuitorii orasului sa apuce sa isi cumpere centrale pentru iarna. Venirea conductei va insemna mult atat pentru locuitorii orasului, dar si pentru potentialii investitori, atrasi de accesul usor la Dunare si de forta de munca disponibila. „Locuitorii au avut mereu de suferit din cauza pretului ridicat al energiei termice, pentru care in prezent se folosesc carbunele si pacura, iar orasul a avut mereu de suferit, deoarece multe companii care au vrut sa investeasca in Giurgiu au renuntat cand au aflat ca nu este racordat la gaze naturale“, spune primarul orasului Giurgiu, Lucian Iliescu.

    Dar lucrurile nu se incheie odata cu ajungerea conductei la Giurgiu. Se pare ca planul ar fi ca din punctul sudic de intrare a gazelor in tara sa fie sustinut, pe termen lung, consumul mereu in crestere de gaz din Capitala. „Proiectul vizeaza alimentarea cu gaze naturale a Giurgiului si, in viitor, echilibrarea parametrilor de furnizare a gazelor naturale pentru Bucuresti, prin prelungirea conductei si racordarea acesteia in inelul de alimentare a Capitalei“, spun oficialii MEC. Asta ar face ca, in caz de nevoie, Bucurestiul sa poata fi sustinut cu gaze din toate gazoductele care intra in Romania.

    Nu se stie deocamdata cand va fi construit racordul cu Bucurestiul si cine va castiga contractul de distributie. Stim insa ca distributia in Giurgiu a fost castigata de „fiica“ companiei Wintershall, Wirom Gas, un joint-venture intre Distrigaz Sud (DGS) si compania WIEH, detinuta in proportii egale de Wintershall (100% BASF) si concernul rus de gaze Gazprom. De altfel, inca de anul trecut, din vara, casa de comert Wirom Gas a deschis distributii locale in patru orase din sudul tarii: Turnu Magurele, Alexandria, Oltenita si Giurgiu. Mai precis, in toata zona care se va racorda la gaze imediat ce conducta va intra in Romania.

    Pentru aceste distributii, Wirom are un plan de investitii de 17 mil. dolari. Anul trecut, compania-mama a Wirom Gas, Wintershall, a vandut in Romania gaze in valoare de circa 300 de mil. euro, avand in vedere si cresterea pretului mondial al titeiului, in functie de care se stabileste si pretul gazelor. Noua conducta va fi asadar sub puterea Gazprom. Iar pana la punerea in practica a proiectelor care sa aduca gaz din Iran sau din nord, importul de gaze va echivala cu numele de companii detinute in proportii diferite de concernul rus. Pentru ca asa a fost si este politica ruseasca.