BusinessMagazin

Blog

  • Intalnirea „Trilateralei”. Cum i-au primit Basescu si Isarescu pe membrii misterioasei organizatii de sute de miliarde de euro

    Intre cei prezenti si la dineul oferit, sambata, de presedintele
    Traian Basescu la Cotroceni s-au numarat Peter Sutherland –
    presedintele Goldman Sachs, Jacob Frenkel – presedintele JP Morgan
    Chase, Wolfgang Ischinger – presedintele Conferintei de Securitate
    de la München, Marek Belka – presedintele Bancii Nationale a
    Poloniei, Michael Fuchs – vicepresedinte executiv al Comisiei si
    vicepresedintele CDU (partidul din care face parte cancelarul
    Germaniei, Angela Merkel), alti reprezentanti la varf ai unor
    corporatii internationale si lideri politici, diplomati si
    reprezentanti elitei academice.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Un apartament sta opt luni pe piata pana isi gaseste cumparator. Cat poti negocia

    Proprietarii de garsoniere au scazut pretentiile financiare cu
    15% in acest an si cu 43% fata de acum doi ani. Si tendinta pare a
    fi de continuare a deprecierii.

    Chiar daca specialistii locali nu se mai inghesuie sa faca
    predictii cu privire la viitorul pietei imobiliare, o analiza
    recenta a Financial Times, cu privire la economia romaneasca trage
    un semnal de alarma. Masurile de austeritate luate de Guvern pot
    genera si alte efecte secundare, printre care scaderea pretului
    activelor imobiliare puse drept colateral.

    Detalii pe www.gandul.info.

  • Mai bine dezamagiti

    Ambii aveau dreptate, iar conversatia a cristalizat unele idei
    pe care le aveam despre situatia Japoniei, dar si despre a noastra,
    a SUA. In urma cu un deceniu, Japonia era un sinonim pentru
    politici economice esuate: la cativa ani dupa ce bula imobiliara
    s-a spart, ea inca suferea de deflatie cronica si crestere lenta.
    Apoi a venit randul Americii sa aiba propria bula imobiliara, apoi
    spargerea ei si apoi criza. Iar acum experienta Japoniei nu mai
    pare atat de rea pentru un observator american.

    De ce? In pofida tuturor erorilor, politica economica a Japoniei
    a limitat pericolul potential al unei crize financiare. Iar
    intrebarea care se pune in America este daca noi vom putea face la
    fel sau daca nu cumva vom vira brusc si abrupt spre dezastrul
    economic.

    In anii ’90, Japonia a facut o repetitie generala pentru criza
    care a lovit mare parte a lumii in 2008. Banci puse pe capatuiala
    au alimentat o bula a preturilor in imobiliare; cand aceasta s-a
    spart, bancile au fost slabite in mod fundamental, la fel si
    conturile tuturor celor ce s-au imprumutat cu speranta ca preturile
    terenurilor vor ramane la niveluri inalte. Rezultatul a fost o
    stare de slabiciune economica permanenta.

    Iar raspunsul in materie de politici economice a fost prea
    putin, prea tarziu. Banca Japoniei a redus dobanzile de referinta
    si a luat alte masuri sa impulsioneze consumul, dar a fost tot
    timpul in urma cu un pas si deflatia s-a instalat confortabil.
    Guvernul a sprijinit crearea de locuri de munca prin programe
    publice, dar eforturile sale nu au fost niciodata indeajuns de bine
    orientate astfel incat sa sprijine o revenire care sa se
    autosustina. Bancile au fost mentinute pe linia de plutire, dar nu
    au reusit sa faca fata creditelor neperformante si nici sa reia
    creditarea. Rezultatul politicilor inadecvate a fost o economie
    care ramane si in ziua de astazi in depresiune.

    Insa tabloul general din Japonia e mai degraba gri decat negru.
    Economia Japoniei poate sa fie deprimata, dar nu se afla in
    depresiune. Piata muncii a fost strabatuta de turbulente, cu un
    numar tot mai mare de astfel de “zilieri”, care treceau dintr-o
    slujba temporara in alta slujba temporara. Dar multumita planurilor
    guvernamentale de creare de locuri de munca, tara nu are somaj de
    masa. A crescut datoria, e adevarat, dar in ciuda temerilor
    permanente cu privire la iminenta unei crize – si in pofida
    degradarilor constante ale ratingurilor de tara inca din 2002 -,
    guvernul inca e capabil sa se imprumute pe termen lung si la o
    dobanda de doar 1,1%.

    Pe scurt, performanta Japoniei a fost dezamagitoare, dar nu si
    dezastruoasa. Si data fiind agenda politica a dreptei americane,
    aceasta e o performanta pe care s-ar putea sa ne dorim s-o fi
    atins. Ca si omologii lor japonezi, decidentii americani au raspuns
    initial cu jumatati de masura la explozia unei bule si la o criza
    financiara. Eu m-am plans de acest lucru, dar acum discutia asta nu
    mai are niciun rost. Intrebarea este: ce facem acum?

    Piedicile puse de republicani inseamna ca cel mult putem spera
    ca in viitorul apropiat sa fie luate masuri paleative – cheltuieli
    suplimentare modeste, de genul programului de infrastructura pe
    care presedintele Obama l-a propus recent, ajutoare pentru
    guvernele locale si statale pentru a le ajuta sa evite viitoare
    ajustari severe, ajutoare pentru someri pentru a reduce
    austeritatea si a pastra puterea de cumparare.

    Chiar si cu astfel de masuri, am fi norocosi sa ne descurcam la
    fel de bine ca Japonia in limitarea costurilor umane si economice
    ale turbulentelor economice. Dar nu e in niciun fel sigur ca o sa
    obtinem macar atat. Daca republicanii merg dincolo de obstructie,
    spre generarea de politici in acest sens – situatie in care ar
    putea ajunge daca vor castiga un scor suficient in alegerile din
    noiembrie – o sa pornim pe drumul spre acea performanta economica
    ce face din Japonia sa ne para acum un fel de taram al
    fagaduintei.

    E greu sa exageram impactul distructiv al ideilor pe care le-a
    exprimat de curand John Boehner, liderul republicanilor din Camera
    Reprezentantilor, daca s-ar gasi cineva sa le puna in practica. El
    a cerut in esenta doua lucruri: reduceri masive de taxe pentru cei
    bogati, ceea ce ar creste deficitul bugetar, dar ar face prea putin
    ca sa sprijine economia, si reduceri drastice de cheltuieli, care
    vor trage in jos economia, dar nu prea vor face mare lucru pentru a
    imbunatati perspectivele bugetare. Mai putine locuri de munca si
    deficite mai mari, combinatia perfecta.

    Mai mult, daca republicanii recapata puterea, ei vor face cu
    siguranta ce au facut in timpul administratiei Bush: nu vor incerca
    sa abordeze in mod serios problemele economiei, ci le vor folosi
    doar drept scuza ca sa-si promoveze propria agenda, inclusiv
    privatizarea sistemului de asigurari sociale. Vor mai incerca, cu
    siguranta, sa traga inapoi si reforma din asigurarile de sanatate –
    alta sabie cu doua taisuri, care va afecta securitatea economica si
    in acelasi timp va creste deficitele pe termen lung.

    Asa ca eu ii cam invidiez pe japonezi. Da, performanta lor a
    fost dezamagitoare. Dar lucrurile puteau fi si mai urate de atat.
    Si pledoaria pe care trebuie sa o aiba acum democratii – pe care
    vad ca si presedintele Obama a inceput s-o promoveze – este ca daca
    republicanii recapata puterea, lucrurile vor fi cu adevarat mai
    urate. Americanii, pe buna dreptate, sunt dezamagiti, frustrati si
    furiosi din cauza situatiei economice.

    Dar dezamagirea e mai buna decat dezastrul.

  • Presedintele sustine ca Elena Udrea nu are „experienta de viata” ca sa fie premier

    Din start, seful statului a descalificat posibila candidatura a
    vreunei doamne de pe scena politica romaneasca atat la presedintia
    Romaniei, cat si la presedintia PD-L. “Exclud un candidat femeie si
    la presedintia partidului si la Presedintia Romaniei. Nu exclud
    candidatura, exclud sansa”, a spus Basescu.

    El a lansat insa cateva nume care, din punctul sau de vedere,
    respectiv cel de “presedinte-jucator”, ar putea sa se muleze pe
    noile cerinte ale romanilor. In acest sens, i-a mentionat pe Teodor
    Baconschi, Cristian Preda si Liviu Negoita.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info.

  • 300 de filozofii de viata. Si de business

    Asa s-a intamplat la editia cu numarul 100 a BUSINESS Magazin,
    in urma cu patru ani, si asa s-a intamplat si la cea cu numarul
    200, de acum doi ani, cand economia romaneasca se pregatea sa intre
    “oficial” in criza. Nici pentru editia din acest an nu am renuntat
    la componenta de PR, insa am schimbat unghiul de abordare.


    Credem ca dincolo de succesele, esecurile, dramele, analizele,
    tendintele si povestile din cele 299 de editii de pana acum, pe
    care le puteti citi pe site-ul www.businessmagazin.ro (sau, daca
    aveti drum prin zona Dorobanti, chiar si la sediul nostru din
    strada Aurel Vlaicu, unde putem sa le si discutam linistiti la o
    cafea), este foarte important sa ne amintim cum se vedea Romania si
    viata noastra din fiecare saptamana, prin vorbele celor care faceau
    agenda zilei: antreprenorii din IT si telecom care isi vindeau
    afacerile in 2006, consultantii care nu isi mai vedeau capul de
    fuziuni si achizitii prin anul 2007, dezvoltatorii imobiliari care
    faceau profituri uriase pana in 2008 sau managerii care se declarau
    profund surprinsi de efectele pe care criza internationala le-a
    avut in Romania incepand din 2009.

    Veti gasi, asadar, in continuare, o selectie a celor mai
    importante declaratii, asa cum au fost ele consemnate in editiile
    BUSINESS Magazin din ultimii sase ani. Veti descoperi oameni care
    au anticipat viitorul si ale caror afaceri au rezistat tsunami-ului
    financiar din ultimii doi ani, dar si visatori in afaceri, bancheri
    oportunisti, insa lipsiti de viziune, sau ministri-poeti, ale caror
    decizii, din pacate pentru ei si pentru noi (in cazul ministrilor),
    se simt si astazi.

  • 300. Povestea, nu filmul

    Pun pariu ca cel putin trei dintre ele sunt de bine si probabil
    ca cele mai multe se leaga de familie si de cei dragi. Sigur ati
    avut si un regret, cel mai probabil legat de criza asta nenorocita
    care v-a cam luat prin surprindere si v-a afectat intr-un mod in
    care nu ati fi banuit ca se poate. Chiar si asa, inseamna ca
    bilantul ultimilor sase ani, adica ai maririi si decaderii
    economice a Romaniei, este pozitiv.

    Aceasta este, pe scurt, si povestea ultimilor sase ani, vazuta
    in cele 300 de editii ale BUSINESS Magazin, o revista aparuta
    intr-un moment in care termeni precum “business” sau “profit” erau
    sinonime pentru cei mai multi dintre romani cu “spaga” sau
    “smecherie”, iar “piata” nu avea alt inteles in afara celei de
    piata agroalimentara.

    Am avut in acest rastimp povesti despre succes, despre esecuri,
    falimente, restructurari, divorturi (in afaceri sau in viata de zi
    cu zi), discutii despre strategii, topuri si evenimente.
    Imobiliare, bursa, credite si, bineinteles, criza. Dar ceea ce este
    mai important este ca toate aceste subiecte au fost dezvoltate prin
    POVESTI.

    A fost misiunea BUSINESS Magazin de la bun inceput, aceea de a
    scrie POVESTI pentru toti cei care nu se multumesc cu cifre seci si
    interpretari banale. POVESTI pentru cei care vor sa inteleaga mai
    mult din ceea ce se intampla in jurul lor si care aveau, astfel,
    puterea de a decide in cunostinta de cauza.

    O poveste despre primul miliardar al Romaniei sau una in care
    sunt explicate implicatiile diferitelor scenarii de curs valutar
    intereseaza deopotriva un bancher sau un profesor de sociologie,
    dupa cum povestea impactului economic al numarului tot mai mare de
    nasteri intereseaza la fel de mult un antreprenor, dar si un
    analist de credite aflat in fata unui business-plan al unui
    comerciant de haine pentru copii. La fel de important, o discutie
    intre manageri, antreprenori, consultanti si sociologi, precum cele
    din cadrul CLUBULUI BUSINESS Magazin, prezentat pe larg in cele 300
    de editii de pana acum ale revistei, pot genera idei care se pot
    transforma in afaceri de succes sau pun bazele unor parteneriate pe
    cat de neasteptate, pe atat de profitabile.

    Pentru ca, dupa cum spune George Akerlof, creatorul celebrei
    “Carti de povesti a unui economist” si al “Spiritelor Animale”,
    “mintea omeneasca este obisnuita sa gandeasca in termeni de
    povestiri, secvente de evenimente cu o logica interna si o dinamica
    ce apare ca un tot unitar. In schimb, o buna parte din motivatia
    umana vine si din trairea unei povesti a vietii noastre, o poveste
    pe care ne-o spunem noua insine si care creeaza un cadru
    motivational. Daca nu ar exista astfel de povesti, viata ar putea
    fi doar o insiruire de nimicuri. Acelasi lucru este adevarat si in
    privinta increderii intr-o natiune, o firma sau o institutie. Marii
    lideri sunt in primul rand creatori de povesti”.

    In aceste conditii, am decis de anul acesta sa ducem mai departe
    ideea povestilor de business, prin intalniri in care cei mai
    importanti manageri din Romania isi impartasesc experienta,
    trairile, emotiile si, mai ales, invatamintele. Botezat MEET THE
    CEO, proiectul i-a avut pana acum ca participanti pe Mariana
    Gheorghe (sefa Petrom), Liliana Solomon (Vodafone Romania), Misu
    Negritoiu (ING Bank Romania), Saduokhas Meraliyev (Rompetrol),
    Yorgos Ioannidis (Romtelecom), Radu Ghetea (CEC Bank), Dusan Wilms
    (Metro Cash & Carry Romania) si Jérôme Olive (Dacia), alti
    manageri de companii cu afaceri de miliarde de euro fiind deja pe
    lista unor evenimente viitoare.

    Daca pana cum v-am vorbit despre plusurile BUSINESS Magazin in
    ultimii sase ani, voi fi sincer, asa cum spuneam la inceputul
    editorialului, si voi vorbi si despre neimpliniri.

    Probabil ca cel mai mare regret al nostru, ca pentru intreaga
    presa economica din Romania, este cel legat de faptul ca nici la
    sase ani de la aparitia noastra pe piata si la peste 20 de ani de
    la revolutie nu gasim in randul administratiei de stat oameni cu
    care sa putem discuta aplicat. Care sa inteleaga ce se intampla cu
    ei/cu noi si care, vorba lui Akerlof, sa creeze povesti pentru
    intreaga natiune.

    Intrebarea pe care o adresa unul dintre cei mai cunoscuti
    publicitari managerilor de la inceputul seriei MEET THE CEO este in
    aceste conditii cum nu se poate mai legitima: “Ati condus firme cu
    mii si zeci de mii de angajati. Ce ati zice sa conduceti o firma
    care are peste 20 de milioane?”.

    Daca acest lucru se va intampla sau nu in urmatorii sase ani,
    veti citi cu siguranta intr-o poveste in BUSINESS Magazin. Sper
    insa, pentru noi toti, ca aceasta poveste sa aiba happy-end.

  • Radu Georgescu la a treia vanzare: “Nu vreau sa ma laud”

    La etajul al doilea al unei cladiri de birouri din Pipera, unde
    isi are sediul omul de afaceri Radu Georgescu, imediat ce iesi din
    lift dai cu ochii de un perete pe care sunt reprezentate siglele
    fiecareia dintre cele cateva companii controlate de el. Nu se stie
    cata vreme va mai fi acolo ePayment, dupa schimbarea de actionariat
    anuntata saptamana trecuta, prin care Georgescu a vandut 83% din
    companie catre Allegro, parte a grupului media sud-african Naspers,
    cel ce a cumparat anul trecut si site-ul Autovit.ro pentru aproape
    5 milioane de euro.


    “Deocamdata nu s-a decis daca ne mutam sau nu”, raspunde Daniel
    Nicolescu, directorul executiv al Gecad ePayment, desi o asemenea
    miscare n-ar fi neaparat necesara, atata vreme cat Radu Georgescu
    detine restul de 17 procente din companie si continua sa fie
    implicat in viata ei.Despartirea nu pare sa fi fost grea pentru
    antreprenorul deja obisnuit sa vanda afaceri pornite de la zero. Un
    titlu de antreprenor in serie incepe sa fie chiar asumat, vanzarea
    ePayment fiind a treia ocazie cand semneaza un contract de vanzare
    a unui pachet de actiuni, dupa tranzactia cu Microsoft, care a
    preluat tehnologia RAV aflata astazi la baza sistemelor de
    securitate ale companiei lui Bill Gates, si achizitia ceva mai
    recenta a 11,7% din actiunile Axigen de catre un consortiu de
    investitori ce include si un fond de investitii finantat de
    americanii de la Cisco. Mai grea a fost de fapt separarea Avangate
    de ePayment, in conditiile in care pana atunci platforma de
    distributie electronica de software era comuna cu cea de procesare
    de plati online cu cardul; scindarea era insa oricum planificata de
    mai multa vreme.

    “Tranzactia era chiar necesara. Compania depasise deja pragul de
    maturitate si risca sa se plafoneze, atata vreme cat 90% din
    platile cu cardul din internetul romanesc sunt procesate prin
    ePayment”, explica Georgescu intr-o discutie cu BUSINESS Magazin la
    o zi dupa anuntul oficial.Ratiunea vanzarii incheiate in secret in
    luna august si pastrate departe de ochii jurnalistilor a fost insa
    ceva mai complexa. Inainte de toate, trebuie mentionat ca omul de
    afaceri discuta in permanenta cu potentiali investitori, chiar daca
    vanzarea companiilor lui nu e un obiectiv clar pe lista de
    prioritati. E mai degraba o cale de a ramane conectat la
    “comunitatea fuziunilor si achizitiilor”, cum o numeste el, in
    perspectiva unor oportunitati.

    Pentru ePayment, in particular, au fost mai multe discutii, dar
    cu cei de la Allegro, companie cu experienta in comertul online in
    Polonia, unde furnizeaza servicii de plati electronice, s-a
    intalnit intamplator in decembrie anul trecut, in urma unui telefon
    sau e-mail, nici nu mai stie exact. A fost nevoie de aproape noua
    luni de discutii, asistate din partea ePayment de avocatii CMS
    Cameron Mc Kenna SCA, consultantii PricewaterhouseCoopers si
    negociatorul Diwaker Singh, cunoscut in Romania pentru perioada
    cand a condus Zapp in Romania; din partea Allegro au participat
    Marian Dinu Law Office (DLA Piper) si Deloitte. Si a mai fost
    nevoie de un contract de 500 de pagini cand s-a batut palma. “Intre
    cele doua companii a fost oricum o sinergie. Obiectivele erau
    foarte bine aliniate, asa ca miscarea avea sens”, spune omul de
    afaceri, adaugand ca mai existau si alte variante, ca de pilda sa
    fie invers si ePayment sa preia Allegro.

    Atunci insa, fie puterea financiara a companiei romanesti ar fi
    trebuit sa fie foarte mare, fie ar fi fost nevoie de un parteneriat
    intre cele doua companii, model care in general nu prea
    functioneaza, iar in acest caz particular ar fi implicat o serie de
    complicatii.Obiectivele despre care vorbeste Georgescu vizau in
    principal extinderea in Europa Centrala si de Est. Atat Allegro,
    care are birouri in mai multe tari din regiune, cat si ePayment
    cautau o formula de extindere la nivel european, insa una nu avea
    platforma care sa-i permita prezenta in mai multe tari, iar
    celeilalte ii lipsea deschiderea catre piata internationala –
    tocmai factorii care au stat la baza acestei tranzactii. Acum,
    depasirea granitelor romanesti si poloneze va fi coordonata de
    Allegro, iar prima destinatie este Ungaria, in 2011, urmata de
    Bulgaria, Cehia sau Ucraina, insa fara planuri concrete cu privire
    la moment.

    “Este foarte simplu, in situatia actuala, sa iei sistemul ePayment
    si sa il aplici in piete care nu au un asemenea serviciu, adica
    toate din regiune cu exceptia Romaniei si a Poloniei”, completeaza
    Georgescu. Iar potentialul este enorm – un alt motiv pentru care
    ideea extinderii serviciului incoltise deja de mai multa vreme in
    mintea omului de afaceri. De la o piata romaneasca a platilor cu
    card bancar estimata sa ajunga anul acesta la aproximativ 130 de
    milioane de euro si una poloneza de cinci ori mai mare, unde
    cumparaturile din magazine online se fac aproape numai cu cardul
    sau alte forme de plata electronica, cele doua companii ar urma sa
    atace o piata central- si est-europeana care ajunge probabil de
    ordinul miliardelor de euro numai din plati online.

  • UniCredit Private Banking: Milionarii isi pierd increderea in banci, din cauza crizei

    Unii dintre cei intervievati iau in considerare iesirea partiala
    de pe pietele financiare, iar imaginea bancilor in ochii lor are
    probleme, intrucat acestea par sa fie mai preocupate de vanzarea
    produselor lor decat de a oferi consiliere personalizata de
    investitii, arata rezultatele sondajului, care a avut drept
    subiecti peste 100 de clienti cu venituri mari din Germania,
    Austria, Polonia si Italia.

    “Ceea ce parea un sistem foarte rezistent si o piata ce functiona
    bine a devenit mai intai un cazinou si acum un teren minat”, arata
    raportul UniCredit, preluat de Reuters. “Toata lumea va incepe, incet si in
    decurs de cativa ani, sa gandeasca altfel banii, investitiile,
    bancile si consilierea financiara.”

    Andreas Woelfer, seful UniCredit Private Banking, declara ca multi
    clienti vor consiliere, insa isi pierd increderea in banci din
    cauza crizei si sunt mai dispusi sa ceara o a doua sau a treia
    opinie in privinta modului in care ar fi bine sa-si investeasca
    banii.

    Aceasta a intensificat concurenta intre banci si face industria
    financiara sa depuna eforturi mai mari pentru a recapata increderea
    clientilor. “Trebuie sa fii mai deschis in a le intelege afacerile,
    scopurile si viata, si nu numai sa te concentrezi asupra
    performantei unei mici parti din activele lor lichide”, spune
    bancherul.

    UniCredit Private Banking si-a schimbat modul de interactiune cu
    clientii bogati, concentrandu-se mai mult pe abordarile
    conservatoare si orientate spre valorile familiei. “Valorile
    acestor oameni sunt mult mai asemanatoare cu cele ale restului
    populatiei decat se crede in mod obisnuit”, adauga Woelfer.

  • Revista presei economice din Romania

    Guvernul intentioneaza sa se prezinte in fata delegatiei FMI cu
    o noua cota unica de impozitare, cu un nivel mai
    scazut al contributiei pentru salarii si cu o usoara majorare a
    veniturilor aflate la coada grilei, scrie Gandul, care
    enumera in acelasi articol si propunerile de politica economica ale
    PSD. Numarul infractiunilor de evaziune fiscala constatate in
    primele noua luni a crescut cu 45% fata de perioada similara a
    anului trecut, prejudiciul recuperat fiind de peste 37 de milioane
    de euro.

    Daca in urma cu doi ani boomul imobiliar l-a facut pe Gigi Becali sa detina prima pozitie in Top 300
    Capital, cu o avere estimata la 2,5 miliarde de euro, averea
    acestuia este de cinci ori mai mica acum, dupa ce preturile
    terenurilor au cazut, consemneaza Evenimentul Zilei.
    Guvernul a decis sa majoreze contributia la pensiile private pana
    la 3% din salariul brut, potrivit proiectului de buget pe 2011,
    chiar daca legislatia in domeniu prevede ca aceasta ar trebui sa
    fie de 3,5%.

    Cultele din Romania nu resimt crizei economice, sustine
    Adevarul: facilitatile fiscale, fondurile imense alocate de
    stat (330 de milioane de dolari numai in ultimii trei ani) si
    afacerile derulate cu succes au adus profituri in conturile
    Bisericii Ortodoxe Romane, cea care primeste
    80% din banii alocati cultelor. Sumele trimise in tara de romanii
    care muncesc in strainatate s-au ridicat la 2,47 miliarde de euro
    in primele opt luni, nivelul minim al ultimilor cinci ani.

    Guvernul a stabilit ca in Romania cel mai ieftin kilometru de autostrada nu poate trece de 3,9
    milioane euro, iar cel mai scump de 6,1 milioane, insa
    constructorii au sanse sa umfle preturile in continuare, deoarece
    nu li se spune si ce materiale sa foloseasca si ce volum de lucrari
    trebuie efectuate, remarca Romania Libera. Pipera nu este un
    caz singular; in tot spatiul balcanic, dezvoltarea urbanistica a
    scapat de sub control, invadand orasele cu mutanti arhitectonici –
    asa-numita “turboarhitectura”.

    Primul duel intre Templeton si Guvern, relatat de Ziarul
    Financiar    : administratorul Fondului Proprietatea nu vrea ca
    milioanele Romgaz sa fie donate la buget. Luxul prinde si pe doua
    roti: compania Mos Ion Roata, detinuta de Emilian Bituleanu –
    presedintele bancii de mici dimensiuni Libra Bank – impreuna cu
    sotia sa, a vandut 400 de biciclete Felt la un pret mediu de 500 de
    euro in cele sase luni de la deschiderea showroomului.

  • Basescu: Nu este permis ca bancile sa impinga toata nesabuinta lor “in spinarea celor care au credite”

    “Pana nu este analizata, nu ma pot pronunta, dar, in orice caz,
    voi incerca sa tin un echilibru intre interesul cetatenilor care au
    luat credite si interesul de a avea un sistem bancar sanatos. Voi
    tine acest echilibru, indiferent de cine s-ar supara, bancile sau
    beneficiarii de credite”, a afirmat Traian Basescu la Pro TV.

    Presedintele a adaugat, pe de alta parte, ca nu este permis ca
    bancile sa impinga toata nesabuinta lor din perioada in care dadeau
    credite cu buletinul “in spinarea celor care au credite” si ca
    riscul trebuie impartit.

    “In momentul de fata este un exces de lichiditate pe piata, in
    conditiile in care bancile totusi nu crediteaza asa cum ne-am dori
    economia. (…) Bancile au uitat acum si apelurile guvernatorului
    Bancii Nationale si apelurile mele din perioada in care dadeau
    credite cu buletinul. Au uitat, iar acum se uita in traista si
    constata ca tot mai multe credite au devenit neperformante”, a
    afirmat Basescu.

    Detalii pe
    www.incont.ro    .