In urma vanzarii unui model de baza iPad, Apple are o marja de
profit de 40%, echivalentul a aproximativ 200 de dolari. “Un iPad
care are o memorie de 16 GB are un pret de productie de aproximativ
270,5 dolari”, explica Brian Marshall, analist in cadrul companiei
Broadpoint AmTech. Potrivit acestuia, costurile celor mai
importante componente ale tabletei sunt impartite astfel: ecranul
de 9,5 inci – 100 de dolari, procesorul – 15 dolari, memoria de 16
GB – 25 de dolari, iar carcasa 25 de dolari. Restul de bani sunt
cheltuiti cu alte componente sau cu serviciile de fabrica, asa cum
este cel de garantie.
“Pretul scazut al materialelor folosite in fabricarea iPad face
parte din strategia companiei Apple de a reduce, in timp, pretul de
vanzare al acestui dispozitiv”, afirma analistul Francis Sideco de
la compania de cercetare de piata iSuppli. Asa incat, daca cei de
la Apple vor dori sa reduca pretul de vanzare, vor avea de unde.
Apple spera ca succesul inregistrat de iPad sa fie reeditat cu
iPhone 4G, telefonul de ultima generatie pe care compania l-a
lansat in iunie. Calitatea, partea electronica si interfata au fost
bune in ambele cazuri, compara Kevin Keller, analist principal al
iSuppli, referindu-se la crearea si producerea celor doua aparate.
Iar materialele folosite la crearea celei de-a patra generatii de
iPhone nu sunt diferite de cele utilizate in crearea iPhone-urilor
lansate anterior. “Daca smartphone-ul lansat de Apple isi va
mentine pretul actual, compania va fi capabila sa mentina marjele
care pana acum i-au permis sa isi dezvolte o rezerva colosala de
bani lichizi – a carei marime este depasita doar de Microsoft”,
adauga Keller.
Cele mai reduse costuri de fabricare a iPhone 4G sunt
inregistrate in fabricile din Shenzhen, un orasel din sudul Chinei,
detinut de Hon Hai Group of Taiwan, cea mai mare fabrica de
electronice din Asia, care are aproximativ 800.000 de angajati in
China si contracte cu Apple, HP si Dell. Aici, muncitorii sunt
platiti cu mai putin de un dolar pe ora sa asambleze si sa ambaleze
produsele pentru cele mai cunoscute branduri din lume. “China
obtine un profit foarte mic de pe urma acestei piete”, spune Jason
Dedrick, profesor la Syracuse University si autor al mai multor
studii despre lantul de dezvoltare a produselor Apple. Mare parte
din valoarea produselor de varf este concentrata la inceputul si la
sfarsitul procesului, adica de catre compania care l-a creat,
distribuitori si comercianti.
In urmatoarea perioada insa, aprecierea monedei chineze si
cresterea costului vietii, inclusiv al locuintelor, vor stimula o
majorare a costului de fabricatie a electronicelor, asa incat
clientii fabricilor de electronice care s-au obisnuit sa-si procure
gadgeturile la preturi de nimic va trebui sa isi schimbe strategia.
Sa fabrici in China va deveni in timp din ce in ce mai scump si
producatorii vor fi nevoiti sa plateasca mai mult pentru noile
linii de netbook-uri, camere digitale sau smartphone-uri. Deja New
York Times a relatat ca “proprietari disperati de fabrici isi muta
productia din centrul de productie a electronicelor de la Shenzhen
catre zone cu costuri mai mici, spre vestul indepartat al tarii si
chiar in zonele muntoase din interiorul Chinei”.
Companiile de produse electronice incearca acum sa gaseasca o
modalitate pentru a iesi la lumina cu marirea costurilor de
productie, desi deja pana acum au economisit tot ce au putut,
constata Jenny Lai, analist tehnologic la CLSA, o firma de servicii
financiare cu sediul in Hong Kong. Spre deosebire de alte companii,
Apple se poate descurca destul de bine, deoarece are o marja de
profit de 60% si poate absorbi unele costuri suplimentare. Alti
producatori de calculatoare personale, telefoane mobile si
componente, intre care HP, Dell si LG, au marje de profit mult mai
mici, iar problemele vor fi mult mai mari pentru ei, adauga Jenny
Lai.
Cresterea costurilor in China ar putea face ca marii producatori
de electronice sa se orienteze catre alte destinatii, cum ar fi
Vietnam, India sau Indonezia. Vicepresedintele Asociatiei
Fabricantilor de Electronice si Electrocasnice din Taiwan, Luo Huai
Jia, spune ca organizatia pe care o conduce incurajeaza
producatorii de electronice taiwanezi sa faca fabrici si in alte
tari din Asia, unde mana de lucru este mai ieftina. Compania Compal
Electronics, care face notebookuri si alte produse electronice
pentru branduri mari precum HP si Dell, a terminat de curand
constructia unei fabrici de notebookuri in Vietnam. Chihming Chang,
purtatorul de cuvant al Compal Electronics, a precizat ca mai mult
de 80% din productia Compal este concentrata in China in prezent si
ca, in afara de noua unitate din Vietnam, compania mai are o
fabrica in Brazilia.
O alta companie, numita TVP, care ofera produse pentru Dell,
Sony si producatorii de televizoare Vizio si Philips, vede o
tendinta globala in mutarea fabricilor din China catre locuri mai
ieftine. Insa, in momentul actual, TVP se teme sa se mute din cauza
instabilitatii politice si a lipsei de muncitori calificati in
Vietnam si Indonezia. “In plus, din moment ce avem cea mai mare
parte a productiei in China, costul mutarii va fi imens”, a spus
Vijoo Lee, manager si investitor in cadrul TVP.
Cu toate ca produsele Made in China vor ramane dominante in
urmatorii ani, nu va fi o surpriza daca Made in Vietnam sau Made in
Indonesia vor deveni mai evidente odata cu imbunatatirea sistemului
economic si a infrastructurii in aceste tari in dezvoltare. In
prezent, piata serviciilor de productie pentru industria de
electronice este dominata de trei companii: Foxconn, Flextronics si
Jabil Circuit, care produc si asambleaza pentru toate marile
branduri de produse electronice din lume, ceea ce inseamna o piata
de 250 de miliarde de dolari. Situatia nu mai poate ramane insa ca
pana acum: asa cum s-a vazut in urma recentului scandal care a
implicat sinuciderea unor muncitori la Foxconn din cauza
conditiilor de munca si a salariului mizer, presiunea in directia
majorarii salariilor este de asteptat sa creasca in continuare, iar
autoritatile de la Beijing nu numai ca nu se opun acestei tendinte,
ci o incurajeaza, cu consecinta ca regulile jocului in privinta
“Chinei celei ieftine” vor sfarsi prin a se schimba, indiferent
daca firmele occidentale vor sau nu sa accepte asta.
