BusinessMagazin

Blog

  • Sport pe internet

    In luna martie a acestui an site-ul canalului de sport a inregistrat 822.116 vizitatori unici, fiind devansat in categoria mass-media doar de site-ul postului de televiziune Pro TV (1.059.503 vizitatori unici) si de cel al cotidianului Gazeta Sporturilor (966.814).

    Potrivit datelor Studiului de Audienta si Trafic pe Internet (SATI), sport.ro a reusit sa depaseasca alte site-uri precum prosport.ro (764.067), hotnews.ro (747.141) sau libertatea.ro (654.856). Conform trafic.ro, recordul site-ului pe zi a fost de 127.000 de vizitatori (05.03.2008), iar pe saptamana de 735.000 de vizitatori.

    “Rezultatele foarte bune la nivel de trafic se datoreaza in principal modului in care este tratat sportul la Pro TV si televiziunea Sport.ro (ambele televiziuni fac parte din compania Pro TV care mai detine si Acasa TV, Pro Cinema, Pro TV International si MTV – n.red.). Drepturile pentru online de UEFA Champions League, echipa tanara a site-ului si promovarea intensa au pus puternic umarul la cifre care au ridicat sport.ro peste prosport.ro, un competitor din acelasi domeniu”, explica evolutia site-ului in clasamentul SATI Robert Berza, internet business manager al diviziei de online a Pro TV. Un alt lucru pe care a mizat site-ul a fost atragerea in mod deosebit a pasionatilor de fotbal. “Mizam pe microbisti, mai ales ca vorbim de un consumator fanatic si insetat de informatii. Spre deosebire de consumatorii de stiri generale, microbistii verifica stirile despre echipele lor din mai multe surse, din toate sursele”, afirma Berza.

    Recordul de 127.000 de vizitatori pe zi se datoreaza difuzarii pe site a meciurilor din optimile Champions League dintre Arsenal- AC Milan si Manchester United-Lyon, dar si meciului Steaua-CFR Cluj disputat in aceeasi saptamana .

    In legatura cu numarul de vizitatori de pe site, Robert Berza spune ca pentru aceasta toamna obiectivul propus este o medie de 125.000 de vizitatori pe zi si depasirea unui milion de vizitatori pe saptamana. Site-ul sport.ro s-a remarcat nu numai prin evolutia sa la nivelul audientei, ci si prin continut, iar in curand va avea o noua imagine si un nou continut.

    Printre exclusivitatile de pana acum ale site-ului se numara difuzarea pentru prima oara a unui jurnal de stiri sportive numai pe site, transmisiunile in direct ale conferintelor de presa organizate de cluburile de fotbal Steaua, Dinamo, CFR Cluj si Rapid si sectiunea speciala dedicata wrestling-ului. In prezent, sport.ro este site-ul de sport cu cele mai multe trasmisiuni live de sport exclusive in Romania: meciuri si rezumate din Champions League, gala Local Kombat, partidele Oltchim din Liga Campionilor la handbal, hochei, partide din liga a II-a de fotbal cu echipele care se bat la promovare, rugby din Liga I nationala.

    Cele mai vizionate programe de pe sport.ro sunt meciurile UEFA Champions League, care aduna in fiecare zi de difuzare o medie de 30.000 de vizitatori. Site-ul sport.ro a stabilit un record cand a transmis intr-o singura zi, patru meciuri (trei dintre ele in paralel) din Liga Campionilor – cel mai puternic format sportiv din lume, insa recordul de transmisiuni live a fost stabilit odata cu difuzarea timp de sapte ore a curselor de cai de la Dubai World Cup.

    Potrivit datelor SATI, singurul site din top 15 mass-media care a inregistrat scaderi ale traficului este cel al postului de televiziune Realitatea TV (realitatea.net), care a ajuns la aproximativ 573.000 de clienti, cu 5,4% mai putin fata de perioada anterioara. Numarul total de vizitatori ai celor mai vizitate 15 site-uri din categoria presa inscrise in SATI a crescut in luna martie fata de februarie cu 15,67%, pana la 8,8 milioane de clienti (vizitatori) unici, peste ritmul de crestere a pietei de 9,82%.

    Cele 213 site-uri monitorizate de SATI in luna martie a acestui an au cumulat aproximativ 39 de milioane de clienti unici, fata de 35,5 milioane de clienti unici raportati pentru luna februarie si 202 site-uri inregistrate.

    Tot mai multe vizite

     

  • Secretele unei vieti linistite

    O cursa de biciclete in care ciclistii merg cu spatele si castiga cel care trece ultimul linia de sosire, un club de lectura unde bunicii le citesc povesti nepotilor in parc sau o ceremonie speciala dedicata magarului, animalul emblema al miscarii de rezistenta fata de traiul in viteza – asa au sarbatorit anul trecut in Italia cei care si-au propus sa uite pentru o zi de ritmul infernal al vietii cotidiene. Italianul Bruno Contigiani a inventat o noua sarbatoare, Ziua Mondiala a Traiului Lent, si a propus ca in fiecare an sa promoveze aceasta miscare intr-un oras aglomerat al lumii.

    In 2008 Contigiani si sotia sa au vizitat New Yorkul, una dintre cele mai grabite aglomerari umane din lume. Versiunea new-yorkeza a „zilei traiului lent” s-a intamplat intr-o zi de luni, iar italianul a dat tichete de amenda false trecatorilor grabiti, pentru „depasirea vitezei”. Afisand un banner pe care scria „Atentie, radar pentru viteza pasului!”, Bruno a distribuit fluturasi cu cele 14 porunci ale miscarii traiului lent.

    De exemplu, porunca numarul 4 spune „trimiteti SMS-uri fara simboluri sau abrevieri si reveniti la obiceiul de a incepe o scrisoare cu <Draga>”, iar numarul 7 spune „Incercati sa va faceti timp pentru a nu va gandi la nimic”. Bruno a anuntat ca urmatorul oras in care va sarbatori ziua traiului incet, la anul, va fi Tokio.

    In ciuda traficului infernal, al poluarii si nivelului crescut de stres, Bucurestiul nu se afla inca pe lista de prioritati a italianului. Insa ideea promovata de miscarea lui a inspirat idei de afaceri inedite si chiar profitabile, iar locurile in care se poate trai intr-un ritm acceptabil s-au inmultit.

    Cel mai bun decor pentru incetinirea ritmului este o cafenea sau un restaurant, unde avand in fata un suc fresh sau o mancare gatita pe indelete, poti sa scapi pentru un timp de teroarea ceasului.

    „Nu avem mancare ieftina si junk-food, dar nici nu facem sculpturi in dovleci si picturi din sos pe farfurii. A manca trebuie sa insemne o placere simpla si autentica”, spun Violeta Dinca (aflata intotdeauna in bucatarie) si Ediz Abibula, proprietarii Violeta’s Vintage Kitchen, un mic restaurant din centrul Capitalei, de pe strada Batistei.

    Cel mai bun moment in care toate felurile de mancare se dezvaluie complet este la pranz.

    Spre seara, acestea se epuizeaza si singurele lucruri care raman constant in meniu sunt painea de casa cu seminte, fresh-urile din fructe si shake-ul de banane. In rest, intr-o zi merge fie o salata de cartofi cu ciuperci, leurda, ardei gras, menta si patrunjel, o supa de ceapa gratinata, vita cu legume, ghimber, sos de soia si taitei sau supa minestrone.

    Violeta Dinca spune ca nu gateste preparatele unei singure bucatarii, ci a colindat prin lume si a ales retetele care au impresionat-o de fiecare data.

    Mai apoi, cum vii spre Magheru trecand pe langa ambasada americana, ajungi la Frufru, un alt promotor al meniurilor in stil „slow food”. Desi a fost inclus de unii in topurile fast food-urilor, pe motiv ca mancarea este realizata pe loc si relativ repede, asemanarile cu astfel de localuri se opresc aici.

    „Conceptul frufru este in procent de 95% dezvoltat intern, atat in ceea ce priveste modelul de business, cat si numele, elementele de identitate, mediul de retail si comunicarea”, sustine Mihai Simiuc, fondatorul companiei, care spune ca pana in prezent a investit 500.000 de euro in local si estimeaza o cifra de afaceri de un milion de euro pentru 2008.

    Meniul include paste, supe (pomodoro, morcov si ghimbir sau spanac si parmezan), salate, deserturi, dar si „smoothie” – sucuri naturale din fructe fara adaos de apa. Tot in meniu exista si asa-numita „Papa pentru spirit”.

    „Am avut o perioada bilete la teatru pe care le livram impreuna cu comenzile, pe urma au fost bilete la spectacole de dans, a urmat o expozitie de fotografie <Cuba libre>, iar acum a venit randul fascinantului Hundertwasser (arhitect austriac, n.red.), pe care-l puteti descoperi la magazinul din Batiste”, explica Simiuc, spunand ca vor urma si alte proiecte pe parcursul anului.

    Mai departe, la Fito Café, intreg conceptul porneste de la marul verde, element decorativ care apare in diverse ipostaze in local. Cocteilurile si bauturile au nume inspirate dupa orasele in care au avut loc olimpiade, dupa o proba olimpica sau un element complicat din sport.

    Astfel, poti degusta Triple Axel – cu iaurt, menta si zmeura, Slamdunk – fresh de morcovi, pepene galben, ananas, mere sau sfecla rosie, Black Belt – cocteil energizant cu ginseng sau Lillehamer Smoothie cu piure de capsuni, suc de mere, inghetata de vanilie si lapte. Cat despre gustari, Fito Café a fost singura cafenea din Bucuresti unde am vazut la o masa doi tineri impartind o farfurie cu morcovi.

    In fine, daca ne departam de centru, ajungem la Juice Zone, in Piata 1 Mai, intr-o zona aglomerata si cu trafic agitat. Dupa primul Juice Zone care exista de un an in Brasov, cel din Bucuresti a implinit deja doua luni.

    Franciza canadiana, Juice Zone are 70 de localuri in toata lumea. Aici piesa de baza e fresh-ul din fructe si legume, cu toate ca in meniu sunt incluse si sandwich-uri si salate. Amatorii au de ales intre Supreme (suc de portocale, sorbet de zmeura, capsuni, banane), Energizer (suc de ananas, sorbet de mango, capsuni si banane), Slim (suc de portocale, sorbet de mango, capsuni) sau Body Builder (suc de coacaze, sorbet de zmeura, iaurt, banane).

    Exista si cocteiluri cu legume (ghimbir, morcovi, patrunjel, telina, spanac). Tot la Juice Zone se gaseste Matcha Green Tee, despre care se spune ca are cea mai mare concentratie de fibre, antioxidanti, vitamine si minerale dintre ceaiurile verzi.

  • De ce nu mai are gust mancarea

    Desi se sustin prin argumentul financiar – legumele si fructele hibride, de import, sunt mult mai ieftine – lipsa gustului este familiara tuturor cumparatorilor de rosii sau de struguri importati. In gastronomie, acest lucru echivaleaza insa cu o catastrofa, pentru ca oricat de ieftin ar fi un fel de mancare din meniul unui restaurant de cinci stele, pretul nu va fi un avantaj in ochii celui care il alege si apoi constata ca mancarea e fada. In arta culinara, meniurile depind de sezonalitate.

    Brânza are o alta consistenta iarna, tot asa cum salata poate sau nu sa fie gustoasa prin prisma ingredientelor utilizate. Si nimeni nu isi doreste sa savureze mereu aceeasi salata, in care numai sosul difera de la o reteta la alta, oricât de spumoasa ar fi conversatia la evenimentul la care a fost invitat.

    Imbatrânirea livezilor, dar si fragmentarea lor prin retrocedare, inchiderea serelor sau cerintele alinierii la normele UE sunt doar câteva dintre motivele declinului inregistrat de soiurile românesti. Insasi notiunea de soi românesc este acum neclara pentru cumparator.

    Astfel, soiurile Ionatan (denumire corecta – Jonathan), Bot de iepure (Starkrimson) si Golden (Golden Delicios) sunt percepute ca mere românesti, originea lor fiind insa americana. Cu adevarat autohtone sunt insa Frumosul de Voinesti sau soiuri ca Generos, Romus si Pionier – sortimente nou-create in statiunile de cercetare, cu un aspect deosebit, gust racoritor si efecte benefice asupra sistemului imunitar.

    Prunul este unul dintre mai cultivati pomi de la noi, inclusiv pentru tuica. Fructul sau are valoarea nutritiva cea mai ridicata din familia pomilor fructiferi, iar prunele românesti sunt usor de recunoscut dupa forma rotunjita, usor sferica, culoarea albastru-vinetiu, pulpa suculenta.

    Vita-de-vie, care odinioara a clasat România pe locul al noualea in ierarhia mondiala la suprafata cultivata, este recunoscuta in afara granitelor pentru soiurile nobile de struguri. Nu pentru multa vreme insa, pentru ca acum se inlocuiesc hectare intregi de soiuri românesti cu variante internationale.

    Leguminoasele au avut parte de aceeasi soarta ca si pomii fructiferi. De la ger, grindina sau inundatii si pana la importul de seminte netestate in România, toate au influentat negativ productivitatea si calitatea culturilor. Importatorii au venit cu legume mari, grase, stralucitoare, care au ajuns sa domine piata. Peste 75% din alimentele comercializate in România sunt de import.

    La randul lor, statiunile de cercetare pomicola – Voinesti, Baneasa, Geoagiu, Pitesti-Maracineni sau legumicola din Vidra si Buzau, unde se dezvolta, se testeaza si se omologheaza soiurile si-au diminuat activitatea si suprafata.

    Aici s-au creat numeroase soiuri românesti (obtinute aici prin incrucisari de soiuri straine sau numai din soiuri românesti). Tot aici ar trebui testate noile seminte sau materiale saditoare din import, pentru a tine la curent producatorii despre soiurile si hibrizii recomandati pentru tara noastra.

    Tendinta producatorilor de a cultiva seminte din import vine din dorinta de a obtine fructe si legume mai mari, mai frumoase si mai rezistente, insa aceasta directie nu e lipsita de riscuri. Soiurile importate in general nu produc seminte, astfel ca trebuie cultivate in fiecare an.

    Pe de alta parte, pentru ca fructele si legumele sa pastreze acel gust deosebit, autentic, trebuie asigurate toate conditiile necesare dezvoltarii optime: temperatura, lumina, umiditate, tratamente contra bolilor si a daunatorilor, folosirea unui material saditor potrivit, lucrari asupra solului. Cand astfel de conditii sunt neglijate, avem de-a face cu produse lipsite de savoare, chiar daca ele sunt cultivate in Romania. Iar cei ce pierd sunt consumatorii, cei care, aflati in fata unui castron de capsuni europene si pere asiatice, abia mai pot sa le deosebeasca gustul.

    Anca Mitu este director general al Privileg Catering

  • Strategia de atac Oresa Ventures

    “Romania era un teritoriu virgin. Nu existau companii, atunci erau doar antreprenori care vedeau oportunitatile. Nu existau nici foarte multe banci la acel moment, pentru a obtine finantare”, descria saptamana trecuta Jonas af Jochnick, fondatorul fondului suedez de private equity Oresa Ventures, situatia din Romania anilor 1996-1997.

    Intr-un astfel de mediu nu este de mirare ca fondurile de private equity au devenit principala sursa de capital pentru dezvoltarea afacerilor, numai investitiile Oresa Ventures depasind pana acum 60 de milioane de euro.
    Alte 100 de milioane de euro sunt deja pregatiti pentru investitii viitoare in urmatorii ani, numai ca datele problemei sunt cu totul altele.

    “A urcat pretul de intrare in companie, ca urmare a competitiei tot mai acerbe si a dezvoltarii companiilor. Daca la inceput investeam pana la patru milioane de euro, acum ne uitam la companii unde trebuie sa investim intre 10 si 15 milioane de euro. Alaturi de preturi s-au triplat si multiplii de evaluare. Acum se incheie tranzactii la de zece ori EBITDA (profit operational – n.red.)”, explica fondatorul Oresa Ventures.

    Fondul a intrat pe piata in anul 1997, prin achizitia retailerului de electronice Flanco, ce avea o cifra de afaceri de 3 milioane de euro. In momentul exitului, in 2006, retailerul avea afaceri de 120 de milioane de euro. Dar cele mai spectaculoase perfomante le-a inregistrat compania de servicii financiare Credisson, infiintata prin externalizarea activitatii de creditare a Flanco. In acest caz, multiplicatorul investitiei fondului suedez a fost de 15, de aproape doua ori mai mult decat in cazul investitiei in compania La Fantana, cel mai mare imbuteliator de apa in sistem watercooler. In urma vanzarii, Oresa a incasat de 8 ori mai mult decat suma investita.

    In paralel cu vanzarea, fondul a incheiat si alte achizitii – firma de constructii Bau Profil in 2008, investitia in brokerul de credite Kiwi Finance in 2007 si producatorul de vopseluri Fabryo in 2006. Multe dintre fondurile care au spart gheata in perioada 1996-1998 si-au incheiat durata de activitate. Dar managerii acestora au ridicat noi fonduri si au revenit puternic pe piata romaneasca. Alaturi de Oresa, Romanian American Enterprise Fund (RAEF), Enterprise Investors, GED Capital au planuri mari.

    GED Capital Development a anuntat pentru anul acesta investitii de 40 de milione de euro, Oresa Ventures are de cheltuit 100 de milioane de euro in urmatorii cinci ani, polonezii de la Innova Capital scot din buzunar intre 10 si 25 de milioane de euro pentru investitii locale, in timp ce fondul 3i arunca in lupta intre 100 si 200 de milioane de euro in urmatorii ani. Mai mult, daca piata se stabilizeaza, Romania poate genera circa 500 de milioane de euro pe an investitii private equity. Cele mai vizate sunt domenii precum IT, constructii, imobiliare, servicii financiare.

  • Morgan Stanley castiga teren la BVB

    Nici un broker sau actionar al BVB nu spune ca vanzarea participatiei inseamna iesirea de pe piata tranzactiilor cu actiuni. Dar valorificarea unor titluri al caror pret s-a dublat in mai putin de un an si are perspective bune in continuare nu se face fara motive intemeiate. In primul rand trebuie sa vedem ce inseamna Bursa de Valori.

    O societate pe actiuni, cu un capital social de aproape 50 de milioane de lei (aproximativ 13,5 milioane de euro la cursul zilei), cu o valoare nominala pe actiune de 10 lei. Numarul total de titluri include si 184.200 de actiuni preferentiale, care nu ofera drept de vot in cadrul Adunarii Generale (conform regulamentului de functionare al BVB, drept de vot nu au decat societatile de brokeraj, nu si persoanele fizice).

    Actionarii sunt 72 de persoane juridice si 86 de persoane fizice, dintre care doar 66 au drept de vot. In prezent, principalul actionar, conform datelor de pe site-ul BVB, este SSIF Broker Cluj, cu 2,96%, in conditiile in care nici un actionar nu poate detine mai mult de 5%.

    Compania Bursa de Valori Bucuresti a avut anul trecut o crestere de aproape 40% a tranzactiilor derulate fata de 2006, a caror valoare a ajuns pana la 4,1 miliarde de euro, conform datelor preliminare. Sustinerea volumului de tranzactionare, in principal de catre investitorii straini, a insemnat o majorare cu 87% a profitului net, care s-a ridicat astfel la 8,7 milioane de euro.

    Important de subliniat este ca Bursa creste indiferent de trend. “Daca trendul este descrescator, BVB isi mentine aceeasi valoare, dar daca este ascendent, Bursa va creste mult mai mult”, spune Stere Farmache, presedinte si director general al BVB.

    In prima parte a anului trecut, Bursa de Valori era estimata la aproximativ 75-80 de milioane de euro de catre firma de consultanta Ernst & Young, valoare la care a ajuns dupa ce pretul unei actiuni a crescut de zece ori fata de cotatia sfarsitului de an 2004.

    Vanzarile de actiuni nu au aparut insa decat inspre sfarsitul lui 2007, cand banca de investitii Morgan Stanley a achizitionat societatea de brokeraj HTI Imobiliare. Iar valoarea Bursei a crescut exponential. Conform datelor rezultate din vanzarile efectuate luna trecuta, cele aproape 50 de milioane de actiuni ale BVB pot fi vandute contra unei sume intre 210 si 236 de milioane de euro.

    Unul dintre principalii vanzatori de actiuni este WBS Romania, societate de brokeraj controlata de Cristian Sima. Presedintele WBS a achizitionat tot mai multe actiuni in perioada in care facea parte din Consiliul de Administratie (CA) al Bursei, cu intentia de a obtine cat mai multe voturi. Esecul de a reforma activitatea BVB – intentia declarata in momentul intrarii in CA – a determinat brokerul sa demisioneze din conducerea bursei. Titlurile detinute au fost de atunci ca o investitie, din care a incercat sa obtina maximum de profit.

    In vara lui 2007, WBS Romania a achizitionat circa 20.000 de actiuni de la Mobinvest Oradea la pretul de 90 de lei/actiune, insa din cauza unui sechestru asigurator asupra respectivelor titluri, tranzactia a fost blocata, situatia acestora fiind in continuare incerta. Ultima vanzare incheiata de societatea de brokeraj a lui Cristian Sima s-a petrecut luna trecuta si a inclus 60.000 de actiuni (1,21% din capitalul social al BVB), la pretul de 160 lei/actiune.

    Conform surselor din piata, cumparatorul pare sa fi fost tot Morgan Stanley, insa informatia nu a fost confirmata. Oferte de vanzare a titlurilor BVB au aparut si dupa aceasta tranzactie. Egnatia Securities, care detine un pachet de 1,21% (60.000 de actiuni), si-a anuntat intentia de a vinde 10.000 de titluri la pretul de 170 de lei, Dorinvest vrea sa valorifice doar o mica parte din detineri, mai putin de 2.000 de titluri, la pretul de 177 lei/actiune, iar Intervam ofera circa 8.500 de actiuni la 165 lei/titlu. De asemenea, WBS Romania a decis sa mai scoata la vanzare 30.000 de titluri BVB la preturi intre 140 si 150 de lei.

    Desi cumparatorii nu sunt in totalitate cunoscuti, se pare ca principalul “castigator” este Morgan Stanley. Insa achizitionarea unor pachete mari de actiuni ale BVB s-ar inscrie in strategia institutiei pe piata de capital romaneasca. In noiembrie anul trecut, americanii de la Morgan Stanley au devenit cei mai importanti actionari ai Bursei Monetar-Financiare si de Marfuri Sibiu, obtinand 5% din drepturile de vot dupa achizitia HTI Valori Mobiliare.

    In prezent este si principalul actionar al BVB, cu aproape 5% (o achizitie importanta a fost si preluarea, la sfarsitul anului trecut, a titlurilor detinute de casa de brokeraj H&C Securities din Iasi, reprezentand 1,31% din capitalul social, la pretul de 150 lei/actiune). Aproximativ jumatate din titlurile detinute direct sau indirect de catre banca de investitii nu au insa drept de vot. Banca americana este una dintre putinele institutii care au trecut relativ bine prin criza de anul trecut.

    Profitul pe primul trimestru al anului in curs a scazut cu 42% fata de aceeasi perioada a anului trecut, in special din cauza reducerii valorii activelor cu 2,3 mld. dolari, insa rezultatele au fost prognozate. Valoarea participatiilor la companii romanesti se ridica la aproape 10 mil. euro. Cele mai valoroase detineri sunt la SIF-uri, Imotrust Arad, Albalact Alba Iulia si Adama. Preluarea HTI de catre banca de investitii americana s-a tradus si printr-o revigorare semnificativa a activitatilor casei de brokeraj.

    HTI Valori Mobiliare a intrat intre primii zece brokeri de la BVB dupa valoarea tranzactiilor incheiate in luna martie. Pozitia a noua a fost ocupata dupa ce a intermediat achizitia unei participatii de 22% din Comvex Constanta de catre ECE Energy Consulting Establishment, transfer in valoare de 13,5 mil. euro. Este evident ca banca de investitii atrage investitorii institutionali, care pot propulsa societatea de brokeraj pe locurile fruntase ale topului tranzactiilor si, mai ales, pot majora substantial profitul din intermediere.

    Vanzarea actiunilor BVB reprezinta cel mai probabil restrangerea tot mai anuntata a pietei de intermediere a tranzactiilor pe piata de capital. “Societatile mici de brokeraj, nesustinute de grupuri financiare mari, au probleme din cauza crizei, care a dus la o scadere a valorii tranzactiilor.

    Vanzarea actiunilor detinute la BVB este si o forma de sustinere a profiturilor, pot trece astfel mai usor peste perioada de scadere”, spune Adrian Simionescu, director general al Vienna Investment Trust. Micsorarea numarului de brokeri existenti este o miscare prevazuta de majoritatea analistilor, in conditiile in care din totalul de 75 de intermediari autorizati, primii 15 detin o cota de aproximativ 60% din piata.

    Comparativ cu alte burse din lume, BVB are o valoare mult mai mica. Cea mai mare piata din lume, Bursa din Londra, era estimata anul trecut la 3,6 mld. euro, iar Bursa din Milano are o valoare de circa 1,7 mld. euro. Bursa de la Bucuresti mai are mult de crescut pana la asemenea valori, insa “cresterea organica” anuntata de Stere Farmache, care include aparitia a noi instrumente de tranzactionare si a noi companii, este de asteptat sa urce pretul unei actiuni BVB indiferent de randamentul titlurilor tranzactionabile in 2008. Profitul de peste 400% din ultimii trei ani nu poate fi ignorat de nici un investitor.

    Proprietarii BVB

     

  • Baietii destepti vor sa aprinda becul

    Jack Cutisteanu, directorul Petprod, al doilea furnizor privat de energie electrica de pe piata, le prezenta acum un an celor cinci colegi ai sai o noua achizitie, mica, dar importanta: un program software cu care sa poata urmari micii consumatori.

    Programul software era parte din planul lui Cutisteanu de a intra, imediat dupa liberalizarea pietei de energie (care a avut loc la 1 iulie 2007), in segmentul micilor consumatori, „de apartament”.

    „Acest segment iti schimba radical structura de vanzari, dar eu am cochetat mult cu ideea, deoarece il consider un segment important si stabil”, spune Cutisteanu. Petprod, firma prin care Jack Cutisteanu livreaza energie catre combinatul siderurgic Arcelor Mittal, nu a fost singura care a luat in considerare intrarea in acest segment, micii consumatori fiind vizati si de o parte din ceilalti furnizori privati din piata de energie – precum EGL Power & Gas, Energy Financing Team (EFT) sau Luxten.

    Prima faza a interesului nu se va concentra direct pe cei mai mici dintre consumatori, adica pe cei casnici, ci pe micii institutionali – companii mici si medii, cu consum stabil din activitati precum mica productie sau utilizarea intensa a serverelor, dar si consumatori medii de curent pentru iluminare, precum magazinele sau cafenelele si cluburile.

    Primul anunt de acest fel a fost facut la sfarsitul anului trecut de EFT, trader de energie care spune ca principalul obiectiv al grupului pentru acest an este patrunderea in segmentul de consumatori intre 1 si 10 MW. EFT, care a avut anul trecut afaceri de 40 de milioane de euro, a vandut pana acum energie pe piata en-gros, avand ca parteneri grupuri ca CEZ, ENEL, E.ON, Romelectro, Petprod, Grivco si Elcomex.

    „Acesti consumatori intre 1 si 10 MW sunt o piata destul de mica din punct de vedere valoric, insa destul de pretioasa din punctul de vedere al stabilitatii”, spune Jean Cutisteanu, analist independent al pietei de energie. Asadar, desi un client de 5 MW va aduce mult mai putini bani decat unul de 50 sau 500 MW, acesta nu va fi vanat, cum sunt marii consumatori, mai spune Cutisteanu.

    Pe langa ca sunt vanati, marii consumatori mai au un dezavantaj – dupa cum spune Jean Cutisteanu: vor cam disparea de pe listele de clienti, deoarece marile companii consumatoare de energie, precum Alro, Petrom sau chiar unele fabrici de dimensiuni medii iau in calcul fie constructia unor centrale pentru a-si produce singure energia, fie participarea la proiecte de dezvoltare a unor producatori de energie.

    De ce nu au aparut astfel de intentii mai devreme, mai precis imediat dupa liberalizarea totala a pietei de energie? Cel mai important raspuns este ca acesti clienti mici nu au fost destul de atractivi pentru furnizorii alternativi, care vizeaza marii consumatori – strategia lor de lucru fiind lucrul cu putini angajati si putini clienti, asadar costuri reduse si profituri mari.

    „Furnizorii alternativi de astazi nu sunt interesati de consumatorii mici, nici macar de cei industriali mici, cu atat mai putin de cei casnici. Costurile lor cu furnizarea sunt mari si prefera sa aloce resursele catre consumatorii mari, cu consum in banda previzibil”, spune Adrian Borotea, corporate affairs la CEZ Romania, companie care a cumparat Electrica Oltenia, avand, asadar, si un important portofoliu de clienti captivi. „Experienta internationala arata ca mai mult de 95% din consumatorii casnici prefera sa nu-si exercite eligibilitatea si sa ramana protejati cu tarife reglementate, fiind in continuare alimentati de furnizorul traditional”, spune Adrian Borotea.

    Dupa cum arata datele pietei, pretul reglementat se va mai mentine o perioada destul de lunga pe piata: „Toate statele membre au ales sa pastreze o perioada de tranzitie de maxim sase ani pana la eliminarea definitiva a preturilor reglementate, iar Romania va adera cu siguranta la aceasta optiune”, spune Jean Cutisteanu.

    Asadar, deocamdata cel putin, investitia intr-un sediu mare si in infrastructura necesara nu se justifica pentru a atrage niste clienti acum captivi, cu un consum mic si care beneficiaza, deocamdata, de un pret reglementat – minim garantat de catre Autoritatea Nationala de Reglementare a Energiei.

    Jack Cutisteanu explica faptul ca, pentru a intra pe piata acestor consumatori, furnizorii ar trebui sa construiasca un pret destul de apropiat de cel reglementat, prin adunarea unor costuri fixe si reglementate (precum acciza care merge la buget, pretul transportului energiei, platit la Transelectrica, taxa de distributie platita distribuitorului zonal si TVA) cu unele variabile (pretul energiei si profitul propriu al furnizorului).

  • Jamie Lidell si pop-ul pur

    Casa Warp Records era candva sinonima cu muzica „dificila”. Insemna o electronica cu piuituri si chitaituri si artisti ca Aphex Twin si Autechre deveniti promotori ai unei miscari cunoscute drept “braindance” sau “Intelligent Dance Music”.

    Imi aduc aminte clar ca am cumparat niste discuri de la Warp si le-am ascultat vreme de saptamani de zile, inainte ca un prieten sa-mi spuna ca nu le ascultam la viteza care trebuia. O greseala penibila, insa Warp devenise renumita pentru muzica sa ce suna “interesant” atat la 33, cat si la 45 de rotatii.

    Deloc surprinzator, electronica a atras un public format din barbati (desigur) care se desfatau cu tot ceea ce era obscur si ezoteric – publicul concertelor Warp era renumit pentru a faptul ca era aproape in intregime compus din barbati imbracati in negru.

    Totusi, desi a inceput ca o casa de discuri techno britanica, lansand propria-i versiune deformata a sound-ului din Detroit, Warp a devenit din ce in ce mai greu de definit. Candva puteai folosi termenul de “Warp” pentru a descrie un gen de muzica, acum insa nu mai e cazul. Incheierea unui contract de catre Warp cu trupa !!! (se pronunta “Chk chk chk”, va spun inainte sa ma intrebati), care aproape ca seamana cu o trupa obisnuita de chitaristi, cu doar cateva elemente de electronica aruncate asa ca sa fie, a fost destul de surprinzatoare.

    Apoi, in momentul in care Warp a semnat contratul cu trupa indie Maxïmo Park, a devenit evident ca se produsese o oarecare schimbare de directie. De la o platforma pentru o electronica data peste cap, Warp a evoluat spre o platforma pentru orice, de la post-rock-ul Gravenhurst la hip-hop-ul mutant al Anti-Pop Consortium. Si totusi, odata cu ultimul LP al lui Jamie Lidell, s-ar putea sa fi facut ceva de neconceput, lansand un album pop curat.

    Jamie Lidell a inceput sa atraga atentia asupra sa din 2005, odata cu albumul “Multiply”. Un album plin de soul luminos stil Motown, ce si-a castigat oarecare laude din partea presei pentru capacitatea de a captiva instantaneu si pentru melodiile care nu-ti mai ies din minte. Acest LP avea un minim de smecherii electronice, punand accentul pe cantece de moda veche si soul retro din anii saizeci.

    Noul sau LP, intitulat „JIM”, este cam de acelasi tip, mai putin rafinamentele electronice care infrumusetau LP-ul „Multiply”. Acesta este un album care se inscrie in ceea ce se numeste „soul cu ochi albastri” (soul cantat de albi – n.trad.).

    Intregul disc suna ca si cum ar fi putut fi lansat candva prin 1969, cu exceptia a una sau doua piese, ca „Figured Me Out”, care da ceasul cu cativa ani inainte si se inspira din aceeasi era a disco-ului cu sintetizator din care tot sterpelesc Chromeo de o gramada de vreme.

    Una dintre primele comparatii care mi-a venit in minte in timp ce ascultam „JIM” nu a fost prea laudativa – in anumite momente iti poti inchipui ca-l asculti pe celalalt furnizor de soul cantat de albi, mai celebru si infinit mai agasant, Jamiroquai. „JIM” reprezinta, in esenta, acelasi stil de muzica, retro pop inofensiv, cuvinte pe care nu mi le-as fi inchipuit niciodata asociate cu un artist de la Warp Records.

    Totusi, daca noul album dezamageste un pic, nu o face fara un motiv bun – Lidell nu e un bun artist de studio. El e un cantaret care se cere vazut live – asa cum pot depune marturie cei care au avut norocul sa-i urmareasca in 2006 spectacolul absolut captivant de la Bucuresti (multumita celor de la Rokolectiv). Live, Lidell se transforma intr-un om-orchestra, reusind sa creeze cu vocea o adevarata broderie a capella. Pe disc, vocea lui suna la fel ca a oricarui cantaret alb de soul. Numai live ii puteti aprecia talentul uluitor de vocalist dotat si cu o personalitate magnetica pe scena.

    Lidell tocmai a anuntat un turneu epuizant cu 38 de concerte in Europa si Statele Unite. Cu o productie stil Mark Ronson si un sound pop numai bun de dat la radio, reprezinta materialul perfect pentru promovarea ca un soi de „Amy Winehouse masculin”. Deja i-au fost utilizate piese in reclame si emisiuni TV (piesa „Multiply” a aparut in serialul TV de mare succes „Anatomia lui Grey”), iar „JIM” pare ca va fi un succes comercial. Cu Lidell, s-ar putea ca Warp sa fi facut acea tranzitie improbabila de la muzica pentru impatimitii de electronica la furnizorii de pop pur care nu se rusineaza de asta.

    In romaneste de Loredana Fratila-Cristescu

  • Puiu Popoviciu, portret de miliardar roman

    La jumatatea anului 2005, intr-una dintre cele mai mari sali de conferinte ale hotelului Howard Johnson din Capitala, zeci de ziaristi chemati pentru lansarea proiectului Baneasa ii cautau cu privirea, pe langa primarul Adriean Videanu, pe cei doi oameni care controlau giganticul proiect de peste 220 de hectare de la iesirea din nord a Bucurestiului.

    “Astfel de proiecte vor schimba fata Bucurestiului in urmatorii 7-10 ani”, le spunea Videanu ziaristilor, care nu au avut insa ocazia sa ii vada in prezidiu pe Gabriel Popoviciu si pe partenerul acestuia, Radu Dimofte, artizanii proiectului Baneasa.

    La aproape trei ani de atunci, proiectul Baneasa a schimbat fata zonei de nord a Capitalei, explozia pietei imobiliare din ultima perioada suprapunandu-se cum nu se poate mai bine peste ritmul in care au aparut noi si constructii de o parte si de alta a drumului national ce incepe la aeroportul Baneasa si merge inspre Valea Prahovei.

    Pe parcursul a mai putin de un kilometru sunt acum insirate show-room-uri auto (BMW, Mitsubishi, KIA, Citroën), benzinarii, cladiri de birouri (Baneasa Business & Technology Park, Victoria Park), hipermarketuri (Carrefour), magazine de bricolaj (Bricostore), magazine de tip cash & carry (Metro, Selgros) sau de mobila (centrul comercial al Mobexpert sau magazinul IKEA), aproape toate fiind realizate in ultimii trei ani.

    Iar in aceasta saptamana, tot in zona, mai exact in cadrul proiectului Baneasa, se va deschide si cel mai mare mall de pe piata – Baneasa Shopping City, cu o suprafata totala inchiriabila de 85.000 mp.

    Cu toate acestea, putini dintre cei aproape 3 milioane de vizitatori din ultimul an ai magazinului IKEA sau ai hipermarketului Carrefour din zona comerciala a proiectului Baneasa stiau cine este Gabriel Popoviciu, omul care controleaza intregul ansamblu, de departe cel mai mare proiect imobiliar de pe piata.

    Ca fapt divers, una dintre primele aparitii in presa a unei fotografii cu Popoviciu, dar si cu partenerul acestuia, Radu Dimofte, nu a fost nici intr-un ziar de afaceri si nici intr-un cotidian central sau un tabloid, ci intr-o revista mondena.

    Gabriel Popoviciu este acum probabil cel mai bogat roman despre care publicul nu stie aproape nimic, chiar daca discretia a fost unul dintre elementele care ii leaga pe aproape toti miliardarii Romaniei, fie ca vorbim de Ion Tiriac, Dinu Patriciu sau Zoltan Teszari, proprietarul RCS&RDS.

    Singura exceptie de la regula pare a fi Gheorghe Becali, o prezenta obisnuita in cadrul programelor de televiziune, dar si al presei scrise – cu deosebire in tabloide si ziare de sport -, omul de afaceri nesfiindu-se sa declare ori de cate ori are ocazia ca el este cel mai bogat roman.

    Discretia excesiva de care dau dovada multi dintre oamenii de afaceri puternici din Romania amplifica, potrivit analistilor, perceptia negativa pe care o au oamenii de rand despre magnatii romani.

    “Nu cred ca afacerile celor enumerati mai sus ar fi mai mult sau mai putin valoroase in functie de discretie, in sensul expunerii in media”, considera Radu Stoicoviciu, partener in cadrul companiei de consultanta PricewaterhouseCoopers.

    Numai ca acest comportament contribuie la impresia de relativitate pe care o lasa incercarile de ierarhizare a averilor si de aproximare a modului cum oamenii bogati ai tarii si-au acumulat nu numai primul milion, ca sa folosim cliseul clasic, ci si urmatoarele milioane.

    Nici numarul exact al celor ce pot fi socotiti miliardari in euro in Romania nu e cunoscut. George Mucibabici, presedinte al firmei de audit si consultanta Deloitte Romania, apreciaza ca numarul romanilor care au afaceri (inclusiv proprietati imobiliare) evaluate la cel putin un miliard de euro este “cu siguranta mai putin de zece – probabil ca in jur de sapte-opt persoane”.

    Vom incerca in cele ce urmeaza sa facem un portret al unuia dintre cei mai puternici oameni de afaceri din tara, Gabriel Popoviciu, chiar daca solicitarile noastre adresate de-a lungul timpului reprezentantilor Baneasa Investments pentru o intalnire cu omul de afaceri nu au avut succes. Asadar, cum a reusit Popoviciu sa construiasca un imperiu imobiliar estimat la cateva miliarde de euro?

    Si, mai departe, in ce masura poate fi el considerat, alaturi de Tiriac sau Patriciu, un model intr-o societate romaneasca unde tranzitia prelungita a facut ca averile sa se construiasca greu, iar cand s-au construit, asupra legalitatii multora dintre ele au planat suspiciuni? Mai ales ca Popoviciu n-a fost scutit deloc de controverse, alimentate de relatii cu politicieni, ca si de modul cum a reusit sa obtina terenul, reprezentand 1% din suprafata Bucurestiului, unde se ridica proiectul Baneasa.

    Baiatul domnului profesor
    Cu o privire patrunzatoare, un stil apasat de a vorbi si o atentie deosebita la detalii, Popoviciu nu se fereste sa foloseasca superlative cand vine vorba de oamenii sai de incredere sau de proiectele imobiliare, spun cei care au intrat in contact cu el. Ei il descriu ca pe un om intotdeauna elegant, consumator de produse de lux, dar care nu se fereste sa declare ca ii place la fel de mult sa manance casul pe care i-l aduce un taran de la Sibiu.

    Popoviciu este un om de afaceri controversat, fiind considerat un apropiat al primarului Capitalei Adriean Videanu si acuzat de acest lucru de catre unii dintre adversarii politici ai acestuia, precum primarul sectorului 5 al Capitalei, Marian Vanghelie.

     

    Cititi aici care sunt afacerile lui Popoviciu si ale partenerului sau de afaceri Radu Dimofte 

    Legaturile cu mediul politic

    O reteta simpla: terenuri si afaceri cu statul

    Cine sunt colaboratorii miliardarului

     

  • TinaR urmareste listarea la BVB

    "In toamna acestui an, sau cel tarziu la inceputul anului viitor, TinaR va fi listata pe Bursă, tinta fiind categoria a II-a a BVB. In perioada urmatoare se vor demara procedurile specifice ofertei publice de actiuni,", anunta Rares Jianu, directorul general al societatii.

    Pretul la care vor fi tranzactionate actiunile Tina R va rezulta din consultarile care vor avea loc cu potentialii investitori, in cadrul procesului de , spune Daniel Tepes, membru in Consiliul de Administratie al HTI Valori Mobiliare.

    “TinaR va deveni societate deschisa pentru a avea acces la capitalul necesar dezvoltarii la nivelul atins de companii similare din tarile vecine. Scopul principal va fi dublarea numarului de magazine in sase luni de la listare”, explica Daniel Tepes.

    TinaR va investi un milion de euro, in 2008, in deschiderea a cel putin zece magazine noi in Bucuresti si in tara, in principal in centrele comerciale care urmeaza sa fie deschise in urmatoarea perioada.

    In prezent, reteaua TinaR numara 14 magazine, plus unul online, deschis in decembrie anul trecut si de la care asteapta vanzari anuale de 150.000 de euro.

    La cele zece magazine din acest an ar urma sa se adauge 20 in 2009 si inca 25 in 2010. In plus, exista in proiect si lansarea in 2009 a unui nou concept de magazin, TinaR Store, cu o suprafata de 1.000 mp. Extinderea retelei de magazine ar urma sa se reflecte in conturile companiei, iar previziunile merg spre sapte milioane de euro vanzari in 2008.

    Actionarii majoritati ai TinaR sunt Rares Jianu si Iulia Stoica, fondatorii afacerii, care detin impreuna un pachet de 76% din actiuni prin intermediul firmei TinaR Retail, restul de 24% din actiuni fiind impartit de sapte persoane fizice.

  • Cand va fi primul faliment de mall

    Final de martie, Arad, bulevardul Aurel Vlaicu. Intr-un decor cu baloane, circulatie partial oprita, sute de invitati, sampanie si frigarui, dezvoltatorul Atrium Centers inaugura constructia la mall-ul Atrium Center Arad, primul din cele patru pe care dezvoltatorul le va construi in tara.

    “Cred ca in Arad pot exista patru centre comerciale, la fel si in Cluj”, considera Michael Israeli, director general si actionar al Atrium Center, dezvoltator care va mai construi mall-uri si in Baia Mare, Satu Mare si Cluj.
    “Probabil vom avea un randament anual mai mic decat in alte zone, dar…” Directorul companiei se opreste putin, ridica privirea inspre un colt al santierului unde urmeaza sa inceapa constructia mallului si continua: “Probabil ca nu este cea mai fericita situatie, dar cred ca noi si cu AFI vom crea un pol comercial in oras”.

    Mai exact, in zona indicata de Michael Israeli, adica dupa ce iesi din santierul Atrium Center Arad, situat de-a lungul bulevardului, mergi pe bulevard maxim 500 de metri si treci de o intersectie, se afla un alt santier, unde compania Africa Israel construieste AFI Arad Palace.

    Peisajul cu cele doua viitoare mall-uri situate vizavi unul fata de celalalt este de altfel caracteristic pentru Arad, oras unde s-au anuntat spre dezvoltare cele mai multe centre comerciale raportat la populatie, dar si pentru tabloul general al celor peste 100 de mall-uri si parcuri de retail care ar trebui sa se deschida in tara pe termen mediu.

    O asemenea perspectiva ar trebui sa genereze optimism in randul dezvoltatorilor si al consultantilor, insa acestia considera ca nivelul veniturilor populatiei nu este atat de ridicat pentru a sustine toate proiectele de noi mall-uri, mai ales in orasele medii, unde sunt anuntate mai multe parcuri de retail, mall-uri clasice sau centre de tip outlet. Aradul este poate cel mai bun exemplu, cu cele patru mall-uri si doua parcuri de retail afl ate in constructie sau anuntate spre dezvoltare in urmatoarea perioada.

    In acest an se va finaliza parcul de retail Armonia Arad, dezvoltat de catre RED Management, iar pentru anul viitor ar urma sa fie inaugurate mall-urile Galleria Arad si Atrium Center Arad si parcul de retail West Gate al Meinl European Land. AFI Palace va fi inaugurat in 2010, in timp ce un alt proiect de mall apartine irlandezilor de la Mivan, care au pus Aradul pe lista celor zece orase unde ar urma sa deschida un Tiago Mall impreuna cu Moritz Group. In total, peste 200.000 de metri patrati inchiriabili in centre comerciale la o populatie de aproape 170.000 de locuitori, cat numara Aradul, adica o medie de peste 1,1 mp/locuitor.

    “Cred ca pana la o medie de un metru patrat pe locuitor, incluzand si mall-urile si parcurile de retail, poate fi in regula. Un maxim de 0,5 mp/locuitor pentru mall-uri si restul pentru parcuri de retail”, spune Razvan Gheorghe, directorul general al Cushman & Wakefield Activ Consulting, companie de consultanta imobiliara care este, alaturi de Jones Lang LaSalle, agent de inchiriere al AFI Arad Palace.

    Razvan Gheorghe spera, ca si Michael Israeli, ca cele doua mall-uri situate unul langa altul vor crea un pol comercial al orasului si ca nu vor ajunge sa se canibalizeze. “Cel putin pentru o vreme, in primii ani nu cred ca isi vor crea unul altuia probleme foarte mari.”

    Dezvoltarea rapida a centrelor comerciale din provincie, comparativ cu Bucuresti, unde ultimul mall a fost inaugurat in 2005, a dus de altfel la o situatie inedita: pentru prima data pe piata de retail, alt oras decat Bucurestiul atinge cea mai mare suprafata de centre comerciale pe cap de locuitor.

    Dupa ultimul raport intocmit de catre Colliers International, prin inaugurarile Iulius Mall si Polus Center, Clujul a ajuns la o medie de aproape 0,3 mp/locuitor, comparativ cu 0,05 mp/locuitor in Bucuresti. Cresterea acestui indicativ nu va ajunge insa la nivelul rezultat din adunarea tuturor proiectelor anuntate, situatia in care Aradul va avea 1,4 mp spatii comerciale/locuitor fiind putin probabila.