BusinessMagazin

Blog

  • Un MBA in limba germana, bitte schön

    Piata locala a programelor MBA creste si va depasi anul acesta valoarea de 2,5 milioane de euro. Si oferta de astfel de programe se diversifica – au aparut programe care se sustin si in alte limbi straine decat engleza. Anul acesta a absolvit prima promotie de studenti ai programului de MBA Romano-German „Management Antreprenorial“.

     

    Pentru Florenta Rantz-Voicu, proaspata absolventa a primului MBA in limba germana organizat in Romania, un astfel de program a fost o continuare naturala a studiilor si pregatirii sale – a absolvit scoala germana si apoi sectia in limba germana a Academiei de Studii Economice.

     

    „Comunitatea de business germano-austriaca reprezinta cumulat cel mai puternic investitor in Romania, iar limba germana mi-a adus multe beneficii la primul meu loc de munca, o banca cu capital german. O pregatire economica de nivel MBA in aceasta limba imi va deschide cu siguranta si alte usi si voi avea acces la mai multe zone de business, nefiind limitata doar la limba engleza ca sursa de informatii“, spera absolventa. Odata cu absolvirea MBA a acceptat si functia de marketing coordinator la compania de consultanta Deloitte. „Personal consider ca acest MBA este o investitie pe termen lung, ale carei efecte substantiale se vor simti cel mai devreme peste cinci ani“, spune Florenta Rantz-Voicu.

     

    La randul sau, Andrei Iovita a ales acest program datorita profesorilor. „Pentru mine era esential ca MBA sa fie in limba germana, cu profesori din Germania. Principalii clienti ai firmei la care lucrez sunt din Germania, de aceea am considerat ca este foarte important sa studiez cu profesori care fac parte din aceeasi cultura si traiesc in acelasi mediu organizational cu clientii nostri“, spune Iovita, care din 2002 are propria afacere, o companie in domeniul traducerilor.

     

    In cazul sau, absolvirea acestui program a insemnat o crestere a cifrei de afaceri. „Planul nostru pentru urmatorii trei ani include dublarea cifrei de afaceri a firmei, iar cunostintele acumulate in timpul cursurilor MBA m-au ajutat la dezvoltarea acestui plan“, spune antreprenorul.

     

    Programul MBA in germana este organizat de Universitatea de Stiinte Aplicate Gelsenkirchen din Germania impreuna cu Facultatea de Administrare a Afacerilor din cadrul Academiei de Studii Economice Bucuresti. Cursurile se desfasoara pe parcursul a doi ani (patru semestre) si sunt sustinute de profesori germani din Gelsenkirchen, Bochum si Köln si profesori romani, precum si de catre specialisti din mediul de afaceri roman si german. Primele trei semestre reprezinta activitate efectiva de curs, iar cel de-al patrulea cuprinde activitate practica necesara pentru elaborarea lucrarii de disertatie.

     

    „Spatiul german, atat prin semnificatia economica, dar si prin radacinile sale din Romania, este unul dintre cele mai bine conturate. Investitiile cu capital austriac si german sunt cele mai importante. In plus, avem in tara un contingent de buni cunoscatori ai limbii germane, inclusiv etnici sau din familii mixte. Toate acestea creeaza premisele unui potential puternic pentru o instruire in aceasta limba“, comenteaza prof. univ. dr. Nicolae Alexandru Pop, codirector al MBA romano-german si decan al Facultatii de Administrare a Afacerilor cu predare in limbi straine de la ASE.

     

    MBA se adreseaza managerilor actuali si potentiali, dar doar celor care au realizat deja contactul cu mediul de afaceri, pentru ca se cer minim doi ani de experienta practica. La interviul de selectie, candidatii trebuie sa convinga juriul ca au o motivatie reala pentru a urma MBA si ca stapanesc limba principala de comunicare, deoarece 18 module din 20 sunt in limba germana. Si trebuie sa aiba si resursele financiare pentru a acoperi costurile programului, de  2.600 de euro pe an (5.200 de euro in total).

     

    „Diferenta de pret in minus fata de celelalte programe de pe piata este semnificativa. Pe de o parte se explica prin costuri de personal ceva mai coborate, dar nu neaparat discriminatorii, pentru ca profesorii sunt platiti in raport cu performanta, nu cu salariile autohtone. In plus, suntem la inceput, iar profesorii din Germania au lucrat in regim de voluntariat“, spune Pop.

     

    Din cei 40 de studenti inscrisi acum doi ani, 30 si-au sustinut in acest an lucrarile de disertatie. Jumatate dintre ei sunt economisti, iar cealalta jumatate sunt de formatie ingineri, juristi, medici, filologi, istorici. In seria intai, un sfert dintre candidati au avut programul platit de companiile unde lucrau, iar in seria a doua, o treime au fost in aceasta situatie. „Pentru programul ce incepe anul acesta, cererea va fi mult mai mare si ideal ar fi sa avem tot mai multe companii dispuse sa-si sustina financiar angajatii“, afirma Pop, adaugand ca a obtinut deja trei burse din partea unei companii, care acopera integral costurile programului, dar care implica un angajament din partea beneficiarilor – fie sa lucreze part-time la compania respectiva, fie sa se angajeze acolo dupa absolvire.

     

    Pentru prima generatie de absolventi, beneficiile au fost diverse. Unii si-au schimbat locul de munca sau au avansat pe o pozitie mai buna in cadrul aceleiasi companii, iar cei ce aveau propria afacere au capatat o premisa in plus sa intre intr-un alt nivel de dezvoltare. „Oricum, toti si-au creat o retea de contacte profesionale, dublata de cunoastere personala si uneori chiar de relatii de prietenie“, spune Nicolae Pop.

  • Oferta de MBA

    In fiecare an, aproximativ 300 de romani termina cursuri MBA (Master of Business Administration), iar reprezentantii acestor programe spun ca in general cererea evolueaza mult mai rapid decat oferta.

    • BSM ofera programul MBA Romano-Canadian, care are 95 de locuri pe an si a fost dezvoltat in doua variante: de un an (Intensive) si de doi ani (In Action). Programul Intensive costa 5.000 de euro, iar In Action 9.000 de euro.
    • Programul MBA Open University Business School este organizat in Romania prin intermediul fundatiei CODECS. Este un program modular, pe o durata de minim 2,5 ani, care include doua etape: treapta de intrare, reprezentata de „Diploma Profesionala in Management“ – varianta in limba romana, sau cursul „Fundamentals of Senior Management“ – varianta in limba engleza, si treapta finala reprezentata de programul MBA propriu-zis. Costul programului este de aproximativ 14.200 de euro.
    • Institutul de Administratie Publica si a Afacerilor din Bucuresti ASEBUSS organizeaza in colaborare cu universitatea americana Kennesaw State University din Atlanta programul Executive MBA. Acesta are o durata de doi ani si este sustinut in limba engleza. Taxa de scolarizare este de 9.000 de euro pe an.
    • Central European University (CEU) Business School de la Budapesta a intrat pe piata romaneasca anul trecut. Aceasta accepta din Romania intre 30 si 40 de studenti pe an. Programul Weekend MBA are o durata de doi ani si costa in jur de 14.000 de euro.
    • Universitatea Sheffield, prin institutia afiliata City College, este a doua universitate straina care a intrat in Romania anul trecut. Sheffield ofera un program de EMBA cu o durata de doi ani, care costa in jur de 12.800 de euro.

  • La toamna numaram si pensiile private

    Autoritatile au decis ca startul vanzarilor de pensii private obligatorii sa fie amanat cu mai bine de o luna, pana pe 17 septembrie. Decizia, despre care cei implicati au variante destul de diferite, lasa loc (cel putin teoretic) si pentru alte schimbari. Mai e posibila insa o alta amanare?

     

    Aproape toti administratorii care au depus dosare pentru a se autoriza in sistemul de pensii private obligatorii sunt acum intr-o faza „destul de avansata“ a procesului, declara pentru BUSINESS Magazin Mircea Oancea, presedintele Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP). Motivul pentru care nu a fost obtinuta inca nicio licenta de administrator (obligatorie pentru a intra pe aceasta piata), desi la linia de start s-au aliniat deja 15 companii, tine de strategia Comisiei, adauga Oancea: „Cel mai bine ar fi ca administratorii sa primeasca deciziile intr-un termen oarecum apropiat“. Pe de alta parte, chiar din saptamana aceasta CSSPP va incepe sa emita primele decizii de licentiere pentru administratori.

     

    Hotararea de a amana startul pentru pilonul II al sistemului de pensii private obligatorii, de la 1 august pana pe 17 septembrie, a fost justificata initial prin nevoia de a le lasa viitorilor contributori mai mult timp de gandire si posibilitatea de a alege intre mai multe fonduri. Dar daca, asa cum spune Oancea, aproape toti administratorii sunt inca de pe acum in faze avansate de autorizare – ceea ce, teoretic macar, ar fi pus in fata potentialilor clienti o plaja larga de fonduri de pensii obligatorii -, de ce a fost totusi intarziat startul?

     

    Explicatia presedintelui CSSPP este ca 17 septembrie este o data de start „care multumeste pe toata lumea“. Si pe reprezentantii companiilor, care vor sa inceapa cat mai curand, dar si pe cei ai sindicatelor, nemultumiti de forma actuala a legii de reglementare a pensiilor private. „Consideram ca CSSPP nu si-a facut treaba bine, iar sistemul nu poate porni daca macar problemele esentiale semnalate de noi nu sunt rezolvate“, declara pentru BUSINESS Magazin Petru Dandea, vicepresedinte al Confederatiei Nationale Sindicale Cartel Alfa, organizatie la care sunt afiliate 38 de federatii profesionale. La 16 iulie, sindicalistii au depus la Guvern un text cu mai multe articole ce ar trebui sa modifice legea pensiilor private obligatorii, intrata in vigoare in ianuarie. „Propunerile sindicatelor sunt inca in lucru“, sustine Paul Pacuraru, ministrul muncii, care alaturi de Sebastian Vladescu, secretarul de stat din Ministerul Economiei si Finantelor, a fost desemnat de premier sa analizeze propunerile sindicalistilor.

     

    Una dintre problemele de pe lista sindicalistilor este sistemul informatic prin care va fi coordonata redistribuirea contributiilor facute de salariati din sistemul public de pensii catre cel privat. Acest sistem ar trebui sa lege baza de date de la Casa Nationala de Pensii (CNPAS) cu cea de la Fisc, sa asigure legatura cu bancile care vor depozita banii din contributii si sa transmita informatiile catre administratorii privati. Acum sistemul nu exista, dar grupul de lucru care a fost creat pentru a-l pune la punct „a definitivat deja procedurile de colectare“, spune Oancea, adaugand ca aplicatia necesara „va fi gata cand se va incepe colectarea“. Daca pensiile private vor incepe la 17 septembrie, primele contributii ar trebui sa fie colectate in martie-aprilie anul viitor, cand fiecare angajat sub 35 de ani si, optional, salariatii intre 36 si 45 de ani vor vira 2% din salariul brut catre pensia privata obligatorie.

     

    Reprezentantii companiilor ce vor sa administreze pensii private spun ca „realizarea sistemului de colectare este, fara indoiala, in interesul nostru, dar problema poate fi rezolvata“, conform lui Adrian Allott, directorul Aviva Pensii Private. Totusi, adauga el, o schimbare majora a legislatiei in acest moment „ar fi tare neplacuta“, pentru ca Romania si-a creat deja un cadru legal pentru pensiile private, aprobat de Parlament, iar toti administratorii si-au facut business plan-urile pe aceasta legislatie. „O schimbare ar fi nedreapta si, in plus, ar dauna reputatiei Romaniei ca destinatie de investitii“, crede directorul Aviva Pensii Private.

     

    O alta solicitare a sindicatelor priveste introducerea in lege a unui articol referitor la garantarea contributiilor platite pana la valoarea reala a acestora, minus comisioanele de administrare. „Nu-i normal sa-i spui unui om ca ia doar ce da“, spune Petru Dandea. Ar accepta insa sindicatele o astfel de garantie daca ea ar implica un cost mai mare, asa cum spun companiile ca s-ar intampla? In opinia lui Dandea, nici nu este vorba despre o crestere a costurilor, dat fiind ca aceste costuri suplimentare vin primordial din constituirea provizioanelor. Or, argumenteaza el, investitiile majoritar in titluri de stat (instrumente foarte sigure, pentru care, spune el, nu e nevoie de constituirea unor provizioane pe masura celor ce se fac, spre exemplu, pentru investitiile in actiuni) nu vor aduce costuri suplimentare. Da ca exemplu Polonia, unde „la opt ani de la lansarea sistemului de pensii private peste 75% din bani sunt inca plasati in bonduri“. Tot la capitolul garantii, Dandea crede ca Guvernul ar trebui sa garanteze contribuabililor „macar acoperirea pierderii pe care o au la pensia de stat, pentru ca isi redistribuie o parte din bani catre acest sistem privat“.

     

    In privinta lipsei unei campanii publice de informare din partea CSSPP, vicepresedintele Cartel Alfa sustine ca data aderarii la un fond nu poate sa fie „in niciun caz inainte de campania de informare“ si nici „vara, cand oamenii sunt in concedii“. Daca insa aceasta campanie s-ar derula in toamna (presupunand ca solicitarea sindicalistilor va fi acceptata) startul sistemului ar fi iarasi amanat. In replica, presedintele CSSPP spune ca aceasta campanie, finan-tata cu fonduri de la Banca Mondiala, „este in faza finala“ si va dura in jur de o luna si jumatate, inainte de lansarea campaniilor facute de administratorii de fonduri. Acestia au voie sa porneasca informarea doar dupa momentul de start, adica 17 septembrie.

     

    In opinia lui Bram Boon, directorul general al ING Asigurari de Viata, problemele legislative pe care sindicatele le ridica in momentul de fata au fost deja discutate si respinse in Parlament in momentul in care a fost adoptata legea. Aproape toate companiile ce vor sa administreze pensii se plang ca o amanare le aduce pierderi, din cauza investitiilor mari pe care trebuie sa le faca si, evident, sa le recupereze in timp. „Pentru noi orice intarziere este neproductiva“, sustine Boon, adaugand ca la ING aceste pierderi sunt in curs de evaluare. Nemultumirea administratorilor fata de intarzierea deja stabilita depaseste insa aspectul pierderilor efective. „Singurii care au de castigat sunt cei care nu s-au pregatit la timp pentru implementarea acestui sistem“, afirma Boon.

     

    Autoritatile sustin ca o noua amanare nu va mai exista, „iar daca cineva la nivel politic vrea sa mai intervina, trebuie sa modifice legea“, spune Mircea Oancea – o procedura greoaie, mai ales in conditii de vacanta parlamentara. Pe de alta parte, reprezentantii sindicatelor sustin ca daca legea nu va fi schimbata, vor continua sa conteste startul campaniei si, potrivit lui Dandea, „daca nu vom fi luati in seama, ne vom sfatui membrii de peste 35 de ani (in cazul carora nu exista obligativitatea pensiei private – n.red.) sa nu participe in niciun chip la sistem“.

  • Pe lista sindicatelor

    • Logistica. Punerea la punct a sistemului care sa asigure circuitele financiare intre salariati, societatile de pensii private si Agentia Nationala de Administratie Fiscala.
    • Garantii de la stat. Contributiile platite de participantii la fonduri ar trebui sa fie garantate pana la valoarea reala a sumelor, minus comisioanele de administrare catre societatile de pensii private.
    • Reducerea rolului CSSPP. Parlamentul si nu Comisia ar trebui sa stabileasca nivelul comisionului si formula de calcul a ratei de rentabilitate a fondurilor de pensii private. Legea ar trebui sa fixeze un plafon al ratei minime de rentabilitate a fondurilor
    • Eliminarea discriminarii. Legea ar trebui sa elimine actualul calcul al pensiilor diferentiat pe sexe, ca sa nu existe riscul ca femeile sa primeasca pensii mai mici pe motiv ca traiesc in medie mai mult ca barbatii. Legea ar urma sa prevada plata de la bugetul de stat a contributiilor pentru persoanele in concediu de maternitate sau parental.
    • Informare. Inceperea din toamna a campaniei de informare a publicului si pornirea sistemului de pensii private abia dupa derularea acesteia.

  • AUTO: Cand vom conduce primul Ford iesit de la Craiova?

    Potentiala venire din toamna a Ford la Craiova ridica semne de intrebare. Dincolo de pretul pe care il va oferi sau modelele pe care le-ar putea produce in Oltenia, cea mai importanta intrebare este cat de repede poate fabrica prima masina. Pentru ca in lumea auto timpul inseamna bani.

     

    Industria auto este o afacere, iar afacerile nu functioneaza pe baza de sentimentalisme.“ Cand spune asta, Constantin Stroe, vicepresedintele Dacia, incearca sa para distant si echilibrat, precum seful sau de la Renault, cost-killer-ul Carlos Ghosn, care vorbeste de concedieri si reduceri de costuri cu usurinta cu care ar alege un anume fel de mancare la masa de pranz.

     

    Dar in vocea lui Stroe se simte si acum, la aproape un an, regretul ca nu a putut sa ii aduca in Romania, dupa francezii de la Renault si pe japonezii de la Nissan.

     

    Fabrica de la Craiova parea in toamna anului 2005 o destinatie ideala pentru Nissan, care tocmai cauta sa isi deschida o fabrica pentru pietele din Europa de Est si Rusia.  Intarzierea unei rezolvari pentru ceea a devenit „problema Daewoo Craiova“ (dispute sterile intre autoritatile romane care detineau 49% din actiunile fabricii si actionarul majoritar Daewoo Motor, aflat in faliment) l-au facut pe Ghosn, presedinte atat la Renault, cat si la Nissan sa renunte in toamna anului trecut la varianta Craiova pentru Sankt Peterburg.

     

    Anuntul lui Ghosn de la Salonul Auto de la Paris insemna pentru Constantin Stroe finalul povestii Nissan la Craiova. Dar nu cu un final fericit, ca in 1999, cand i-a adus pe francezii de la Renault la Pitesti.

     

    „Pentru un producator de masini, timing-ul este foarte important. Companiile stiu exact cand vor lansa o noua generatie de masina si nimeni nu risca sa aiba un  proiect industrial, dar nu si o fabrica unde sa il produca“, explica Marius Carp, analist auto si fost director executiv al Asociatiei Producatorilor si Importatorilor de Automobile din Romania (APIA).

     

    Dar tocmai ciclurile de fabricatie care ii indepartasera pe japonezi de Oltenia i-au adus mai aproape pe americanii de la Ford, ramasi din aceasta luna singurul producator care a depus o oferta concreta pentru achizitia fabricii Daewoo Craiova, dupa ce aceasta a fost scoasa oficial la vanzare in martie 2007. „Ford va lansa intre 2008-2010 noua generatie a modelului sau de clasa mica Fiesta, o masina la care pretul conteaza“, sustine Marius Carp.

     

    Cu alte cuvinte, daca pana acum aceasta masina a fost produsa in fabricile din Germania si Spania, presiunea pe costuri i-ar putea determina pe americani sa opteze pentru o varianta low-cost precum Romania, unde Renault a dovedit ca se poate obtine calitate si la costuri mici.

     

    Aceasta este prima si cea mai vehiculata ipoteza a analistilor privind tipul de masina pe care americanii de la Ford l-ar putea produce in Oltenia.

     

    Ipoteza este alimentata si de declaratiile lui John Fleming de anul trecut de la Salonul Auto de la Paris, dar si de recentele sale comentarii dintr-un interviu pentru televiziunea publica.

     

    Foarte retinut in general in a furniza informatii, Fleming lasa sa se inteleaga la Paris ca il intereseaza locatia de la Craiova pentru a produce masini de clasa mica pentru piata est-europeana. Saptamana trecuta, tot el preciza ca in cazul in care va cumpara fabrica de la Craiova, Ford va produce in Romania „un automobil in exclusivitate“, iar capacitatea de productie va ajunge la 300.000 de unitati pe an.

     

    In ultimii doi ani doar doua modele Ford din Europa au avut un astfel volum de vanzari, modelul de clasa mica Fiesta si cel din clasa compacta Focus.

     

    Cum noua generatie a modelului Ford Focus a fost lansata pe piata incepand din 2004 (un model inca nou, care nu a ajuns la jumatatea ciclului sau de viata – marcata in general prin lansarea unei variante facelift), cea mai plauzibila varianta – „90% sanse“, potrivit lui Carp – este modelul Fiesta.

     

    „In uzina de la Craiova se poate trece cu eforturi minime la asamblarea unui model de clasa mica din gama Ford. Sectia de ambutisaj, de exemplu, care da tonul intr-o linie de productie a unei fabrici de masini, este foarte moderna si se poate adapta foarte usor doar prin schimbarea unor matrite. La Dacia acest proces a durat patru ani si am scos din functiune 88 de prese care erau vechi“, adauga Stroe.

     

    Paralela cu venirea Renault nu este deloc intamplatoare, oficialul Dacia avansand si o alta ipoteza. Lansarea la Craiova, dupa modelul Logan, a unui proiect pilot de masina ieftina care nu exista pana acum in portofoliul sau. „Un  model care sa coste obligatoriu pana in 10.000 de euro si sa se adreseze in principal Europei de Est.“

     

    Cadrul general este insa diferit acum decat in 1999. Renault anuntase cu un an inainte de a veni la Pitesti ca are in plan dezvoltarea unui model de masina ieftina (masina de 5.000 de dolari, cum a fost anuntata la vremea respectiva), in timp ce Ford nu a pomenit niciodata ca ar vrea sa intre pe acest segment, cel putin nu pe pietele europene.

     

    O alta diferenta importanta este reprezentata potrivit analistilor de stadiul in care se aflau cele doua fabrici romanesti inainte de privatizare.

     

    „La Pitesti, Renault a gasit utilaje cu care nu prea avea ce sa faca, pe care trebuia sa le duca la casat, in timp ce la Craiova, echipamentele nu sunt deloc depasite din punct de vedere tehnologic“, exemplifica Carp. Pe de alta parte, adauga el, producatorul de la Pitesti avea in gama un model – Dacia Berlina, pe care a putut sa il produca in continuare nestingherit si dupa venirea Renault, in timp ce fabrica de la Craiova nu are licenta pentru a produce Matiz sau Cielo dupa momentul in care va fi achizitionata de Ford.

     

    De aceea, miza cea mai importanta la Craiova pare a fi inceperea cat mai rapida a productiei. Iar cea mai indicata varianta este, potrivit analistilor, lansarea unui model interimar, care sa preceada aparitia noii masini despre care Fleming a spus saptamana trecuta ca se afla pe plansele designerilor din Germania si Marea Britanie. „Ford ar putea incepe, in cazul in care privatizarea se finalizeaza pana in toamna, sa produca la Craiova din august 2008 actualul model Fiesta, care ar putea fi pastrat in gama sa in paralel cu noua generatie“, crede Carp. Comercializarea a doua generatii ale aceluiasi model in paralel a devenit in ultimii ani o practica frecventa in Europa, cele mai bune exemple fiind Opel Astra, Skoda Octavia sau Renault Clio.

     

    Introducerea in productie la Craiova a unei variante usor restilizate a unui model actual, cel mai probabil Fiesta, este sustinuta si de Constantin Stroe. „Renault a avut nevoie de aproape patru ani pentru a lansa Solenza (modelul intermediar care a precedat aparitia Logan – n. red.). Ford poate sa faca acelasi lucru in 9 sau cel mult 12 luni.“

     

    Singura intrebare la care analistii din industria auto evita sa se pronunte este cea legata de momentul cand privatizarea fabricii de la Craiova se va incheia.

     

    Anuntata pentru toamna acestui an, incheierea negocierilor ar putea insemna acceptarea de catre autoritatile romane a unui pret foarte mic fata de evaluarile de sute de milioane de euro ale afacerii vehiculate pe piata, dar care sa acopere cele 45 de milioane de euro platite catre Daewoo pentru rascumpararea pachetului de 51% din actiuni.

     

    Semnalul in acest sens este clar, primul-ministru cerandu-le saptamana trecuta ministrilor implicati in procesul de privatizare, potrivit Mediafax, sa nu insiste in declaratiile publice asupra ofertei financiare depuse de Ford, ci sa se refere in principal la efectele economice si sociale ale privatizarii.

     

    „Ford a asteptat pana acum, dar nu poate astepta la nesfarsit. Daca nu se incheie repede privatizarea, si aceasta ocazie s-a pierdut“, conchide analistul Marius Carp.

  • Ce vrea Ford la Craiova

    • investitii directe de 675 de milioane de euro
    • cresterea numarului de angajati de la 3.900 la 7.000 si chiar mai mult
    • cheltuieli anuale in Romania de un miliard de euro pana in 2012
    • productie anuala de 300.000 de masini, din care 90% la export
    • productie de 300.000 de motoare, din care 70% la export

  • Si Pirelli se apuca de imobiliare

    Cum productia de anvelope a Pirelli din Romania merge bine, italienii au decis sa aduca aici si alte linii de business. E vorba de proiecte rezidentiale – unul din ele va fi destinat chiar expatilor din conducerea fabricilor de la Slatina.

     

    Undeva la marginea Slatinei, un grup de barbati eleganti coboara din mai multe masini de lux. Sunt cei care se afla in prima linie de conducere a producatorului de anvelope Pirelli si au venit pentru prima oara in Romania, pentru a inspecta cele doua fabrici din judetul Olt.

     

    Pirelli a fost primul grup strain din industria de profil care a venit in Romania in cautarea unor costuri de productie mai mici, in 1998, prin cumpararea fabricii Siemens de cabluri si sisteme de la Slatina. A urmat construirea unei unitati de productie de cord metalic (element de baza pentru realizarea scheletului anvelopei) printr-un joint-venture cu Continental si inaugurarea in 2006 a fabricii de anvelope, ambele situate tot in Slatina. Cele doua fabrici au atras investitii totale de 210 milioane de euro, insa acestea ar putea sa fie dublate in urmatorii doi-trei ani, dupa cum a declarat presedintele grupului, Marco Tronchetti Provera. „Anul viitor vom dubla capacitatea de productie a fabricii de anvelope la patru milioane de unitati, insa obiectivul este sa ajungem la 8-10 milioane de unitati dupa 2008 si sa transformam fabrica intr-una dintre cele mai mari ale grupului Pirelli din lume“, a spus el. De ce Romania? „Fiindca se situeaza intr-o regiune cu 120 de milioane de locuitori care va inregistra in urmatorii ani cresteri de minim zece procente pe segmentul componentelor auto.“

     

    Fabrica de cord metalic a atras investitii de 40 de milioane de euro, in timp ce in unitatea de producere a anvelopelor au fost directionate 170 de milioane de euro. Acestea vor fi urmate in curand de o noua linie de afaceri pentru Pirelli, care isi va stabili in Romania centrul operatiunilor de producere a filtrelor antipoluante pentru motoarele diesel. Constructia primei fabrici de acest tip a italienilor a inceput deja in parcul industrial din Bumbesti, judetul Gorj, investitia initiala fiind de 25 de milioane de euro, iar productia urmeaza sa inceapa in 2008. Pirelli tinteste 5% din piata de profil, care va absorbi in 2011, gratie normelor Euro 5, un numar de 10,5 milioane de motoare diesel echipate cu filtre antipoluare, capacitatea de productie anuala a Pirelli la acea data fiind estimata la 530.000 de filtre.

     

    Insa inainte de a incepe productia de filtre antipoluare, grupul italian si-a adus aici divizia imobiliara, Pirelli RE. La fel ca si in cazul fabricii de cord metalic de la Slatina, Pirelli a ales si de aceasta data varianta unui joint-venture, printr-un parteneriat cu Unicredit Tiriac Group (cota Pirelli in ambele parteneriate este de 80%). „Anvelopele sunt afacerea noastra de baza si de aceea nu s-a pus problema unui joint-venture. In cazul diviziei imobiliare, partenerul nostru cunoaste piata foarte bine si putem astfel sa beneficiam de expertiza acestuia“, a explicat pentru BUSINESS Magazin vicepresedintele grupului italian, Alberto Pirelli. El a adaugat ca acesta este modelul preferat si in Germania sau Polonia, doua dintre tarile unde Pirelli RE este prezenta. In Romania, Pirelli RE se va concentra pe proiecte rezidentiale, existand chiar posibilitatea dezvoltarii unui proiect la Slatina, special dedicat expatilor din managementul celor doua fabrici.

     

    Prima companie straina de anvelope care a mizat pe Romania printr-o investitie greenfield a fost grupul german Continental AG, al patrulea producator din lume. Fabrica de anvelope de la Timisoara, a carei productie din acest an este estimata la 13 milioane de unitati, a atras 170 de milioane de euro. Productia de pneuri a fost urmata de unitati de comanda centrale si pentru usi, respectiv de componente electronice pentru airbag-uri, realizate de divizia Continental Automotive Systems din Sibiu. Grupul german este prezent in Romania si prin divizia Contitech, care produce tubulatura pentru sistemele auto de aer conditionat, curele de transmisie si furtunuri de racire, unitatile fiind situate in Timisoara si Carei (judetul Satu Mare).

     

    Michelin, liderul mondial in producerea de anvelope, si-a facut intrarea in Romania in 2001, preferand cumpararea a doua fabrici de la grupul Tofan, situate la Zalau (jud. Salaj) si Floresti (jud. Prahova). Valoarea tranzactiei a fost estimata atunci la 80 de milioane de dolari, francezii investind apoi alte cateva zeci de milioane de euro in retehnologizare si in constructia unei fabrici de cord metalic, situata tot la Zalau.

  • Mostenirea familiei Lee

    Cel mai mare conglomerat coreean e la un pas in fata unei schimbari de generatii. Lupta de a pastra cu orice pret Samsung in familie isi are justificarea in faptul ca de acum va incepe compania sa arate ce poate cu adevarat.

     

    Coreea este numita tara diminetilor linistite. Lucru valabil insa cata vreme nu sunt incluse si fabricile Samsung. In Suwon de exemplu, un oras la 30 de kilometri de Seul, ora 8:30 e deja agitata in zona care adaposteste mare parte din ce inseamna productia de telefoane mobile a grupului tehnologic asiatic. Daca

    n-ar fi cate doua benzi pe fiecare sens la cele doua artere de circulatie din interior, cu siguranta s-ar crea ambuteiaje. Grupuri de angajati asteapta lifturile din cei doi zgarie-nori, cladirile de birouri care domina tot domeniul Samsung. E momentul cand apare presedintele Kun-Hee Lee (66 de ani), aterizand pe o mica portiune de gazon la 200 de metri distanta de intrarea in cladirea principala, unde cativa jurnalisti europeni predau camerele de fotografiat ca sa poata intra.

     

    Unul dintre cei care urmareste de la distanta aterizarea este Jaeho Anthony Lee, manager al departamentului de comunicare, cel care mentine relatia cu presa si coordoneaza managerii regionali ai corporatiei. De sapte ani de cand lucreaza la Samsung, nu a avut niciodata ocazia sa se afle in apropierea presedintelui. „Cel mai aproape ma aflu atunci cand domnul Lee le vorbeste angajatilor cu ocazia inceperii unui nou an“, spune directorul de comunicare. Lucru incredibil pentru modul de relationare din interiorul unei companii americane sau europene. Cei mai multi angajati ai Apple spun, de exemplu, ca se pot lauda ca i-au strans mana lui Steve Jobs.

     

    Autoritatea lui Lee este insa superioara, nu doar in Samsung, ci in toata Coreea. Nici nu e de mirare. Compania pe care a fondat-o tatal sau in 1950 asigura acum 21% dintre exporturile tarii, aducand anual 70 de miliarde de dolari de pe pietele externe. Din Romania au intrat anul trecut mai mult de 100 de milioane de euro din vanzarile de electronice si telefoane mobile. Samsung inseamna acum o cincime din produsul intern brut al Coreei si are 250.000 de angajati in toata lumea. Este cel mai mare chaebol, nume dat conglomeratelor industriale private coreene, care grupeaza mai multe activitati cu venituri suficient de mari incat sa influenteze economia – in cazul de fata, in afara afacerilor cu electronice, e vorba de industria chimica, de constructii, de asigurari, un lant de hoteluri si chiar un parc de distractii.

     

    Cat despre familia fondatoare, daca din Coreea au ajuns anul trecut in topul Forbes al celor mai bogati oameni din lume 9 persoane, cel mai bogat este presedintele Samsung, cu o avere estimata la 2,9 mld. dolari, iar cea mai bogata femeie este sora acestuia, Myung-Hee Lee, cu 1,8 miliarde. Lista celor 9 este completata de alti doi membri ai familiei care a fondat Samsung, fiul si nepotul lui Lee, la care se mai adauga doi membri ai familiei Hyundai, doi dintre proprietarii retailerului Lotte si, ultima in clasament, detinatoarea companiei de cosmetice AmorePacific, care a lansat parfumul Lolita Lempicka. Acum, chiar daca Lee personal nu mai pastreaza mai mult de 5% din actiuni la nici una dintre diviziile conglomeratului, el este in continuare cel ce numeste directorii celor 61 de divizii ale grupului, iar influenta sa in societatea coreeana de rand este vizibila. Cel mai mare muzeu de arta din Seul  poarta numele Leeum, un joc de cuvinte intre numele familiei care a fondat Samsung si a sponsorizat muzeul si cuvantul „museum“.

     

    Dupa dimensiune, Samsung ramane a treia firma din lume aflata in continuare sub controlul familiei fondatoare, dupa Wal-Mart si Ford. Dilutia actiunilor detinute de familie in cadrul grupului, prin majorari succesive de capital si vanzari de participatii, face insa ca dorinta lui Lee de a pastra afacerea in familie, ferita de invazia investitorilor financiari straini care au tot acumulat actiuni la chaeboluri, sa fie dificil de indeplinit. Iar daca macar conducerea afacerii va fi pastrata in familie, succesiunea se anunta oricum lipsita de glorie, din cauza modului in care Lee a inteles sa-si asigure succesiunea, pasandu-i fiului sau actiuni fara sa fie nevoit sa plateasca statului taxe pe mostenire. Luna trecuta, un tribunal din Seul a respins recursul inaintat de doi directori ai Samsung condamnati intr-un proces in care au fost acuzati ca au vandut in 1996 pachete de actiuni, la preturi sensibil mai mici decat cele ale pietei, singurului fiu al fondatorului Lee, Lee Jae-Yong (39 de ani). In cauza au fost 1,2 milioane de actiuni la Everland – compania care actioneaza ca holding pentru tot grupul asiatic si mecanismul prin intermediul caruia familia Lee controleaza chaebolul.

     

    Lee fiul (ajuns intre timp director in Samsung Electronics, cel mai mare producator mondial de cipuri de memorie) nu mai poate fi deposedat de actiunile pe care le are, pentru ca justitia considera ca nu a comis nicio ilegalitate cumparand ieftin. Dar cazul a aruncat o lumina proasta asupra culturii interne a Samsung si in general a unor chaeboluri aflate inca foarte departe de standardele culturii corporatiste occidentale. Faptul ca Lee tatal n-a fost deloc chestionat in procesul fiului si ca un proces care dureaza din 2000 incoace n-a reusit sa stabileasca drept vinovati decat niste oameni din afara familiei Lee va conta in demitizarea imaginii aproape legendare a clanului. „Chiar si daca Lee Jae-Yong va deveni urmatorul conducator din familia Lee al Samsung, el nu va fi investit cu increderea poporului coreean“, spune Kim Sang Jo, economist la Universitatea Hansung, citat de International Herald Tribune.

     

    Prestigiul tatalui, privit strict prin prisma initiativelor de crestere a companiei, ramane insa in picioare. E meritul lui Lee ca Samsung a iesit din multimea de companii asiatice care produc pentru brandurile europene sau americane, a investit in design si a reusit sa pozitioneze electronicele pe care le produce in gamele superioare. Si tot lui i se datoreaza miza pe doua tehnologii ce vor asigura pe termen mediu importante surse de venit: panelurile LCD pentru monitoare sau televizoare si cipurile de memorie.

     

    La 100 de kilometri de Seul, insemnand mai putin de 30 de minute cu trenul care circula la o viteza maxima de peste 300 de kilometri pe ora, este Valea Cristalelor. Joint venture-ul cu producatorul japonez de electronice Sony inseamna cateva zeci de mii de metri patrati in care sunt produse, taiate si asamblate panourile LCD. Sticla necesara e produsa tot de o companie a Samsung, iar pentru ca sticla sa ajunga din locul unde este produsa in facilitatile de productie LCD a fost realizat un tunel subteran steril, care trece pe sub culturile de orez din imprejurimi.

     

    Celalalt pariu castigator, investitia in productia de cipuri de memorie, a facut din Samsung principalul furnizor al acestor produse (necesare Apple pentru gama iPod) si cel mai mare producator mondial de memorii flash. Capacitatea de stocare la care s-a ajuns acum in cazul acestor cipuri si rezistenta la socuri le face un inlocuitor al solutiilor de stocare pe hard disk. Dar nu acesta e stilul Samsung. E drept, marjele de profit pentru aceste produse ajung acum si la 40%, dar e suficient ca in aceeasi zona sa apara concurenta fortei de munca din China sau Vietnam pentru a intra intr-un razboi al preturilor. Samsung a invatat ca e de preferat varianta de a impacheta in marketing si design produsele sale pentru a putea sa le vanda prin propriul brand. Exact lucrul pe care il face cu telefoanele mobile.

     

    Planurile pentru sfarsitul acestui an prevad atingerea pozitiei secunde pe piata telefoniei mobile, in toate tarile Europei de Est, pana la sfarsitul lui 2007. In Romania, aceasta ar insemna un salt de doua pozitii in clasamentul vanzatorilor, unde conduce Nokia (48% din piata, conform GfK), urmata de Sony Ericsson cu 12%, Motorola cu 10,3% si Samsung cu 9,5%. „Romania e o piata speciala si de aceea nu avem neaparat obiectivul rigid de a ajunge numarul doi in jumatate de an. Dar vom face tot ce putem ca sa se intample“, spune Seo Giyong, manager al departamentului de vanzari si marketing al Samsung pentru Europa de Est. Presiunea vine de la Jong Yong Yun, CEO al Samsung Electronics, care spune ca vrea ca in 2010 Samsung sa vanda in total produse electronice de 170 mld. dolari. Dar asta ar face din Samsung o dinastie mai bogata decat cea regala a Angliei.

  • Tara chaebolurilor

    Regimul politic din Coreea a incurajat aparitia conglomeratelor industriale private (chaeboluri), garantandu-le creditele de la banci pentru a putea concura cu marile grupuri industriale din economiile cu traditie. Si chaebolurile au aparut.

     

    Nume

    Domeniu principal

    Cifra de afaceri (mld. euro)

    Samsung Group

    Electronice

    67

    Hyundai Kia Automotive

    Auto

    51

    SK Group

    Industria chimica

    44

    LG Group

    Electronice

    52

    Lotte

    Retail

    25

    Posco

    Metalurgie

    21

     

    Sursa: fortune global 500 2007

  • GHID DE PENSII: Sa stii tot despre fondul tau si ceva pe deasupra

    Alegerea unui fond de pensii facultative, dar si decizia de a-i ramane sau nu fidel trebuie sa se faca pe baza unor informatii foarte clare. O parte dintre acestea sunt oferite in mod gratuit de catre administratori, insa cunoasterea altor detalii ramane in grija contribuabililor.

     

    Pentru cei ce decid sa participe la un fond de pensii facultative, prospectul schemei de pensii este instrumentul de informare cel mai important. Alegerea unui fond trebuie sa se faca pe baza unor informatii foarte clare (contributie minima, comisioane, strategie de investitii etc.), chiar daca decizia finala are si o componenta oarecum subiectiva (renumele companiei pe piata locala sau pe pietele in care mai activeaza, in domeniul pensiilor sau in sectoare asemanatoare).


    Pentru prima categorie, sursa cea mai buna de informare este, fara doar si poate, prospectul de emisiune al schemei respective. Prospectul este un document elaborat de administrator si autorizat de catre Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP), care descrie schema de pensii facultative, termenii contractului de administrare, precum si alte informatii de baza. Spre exemplu, in prospect este descrisa modalitatea de dobandire a calitatii de participant la fondul respectiv, conditiile de eligibilitate a participantilor la fond si procedura semnarii actului de aderare. Actul de aderare trebuie semnat personal de catre participant, nefiind permisa semnarea prin reprezentare.


    Tot in prospect exista si informatiile referitoare la contributia minima si maxima la fond; legal, contributia maxima poate fi de 15% din venitul salarial brut lunar sau din venitul asimilat acestuia al participantului. Contributia poate fi impartita intre angajat si angajator, fara a depasi insa suma maxima legala. La fondurile care au inceput deja vanzarea, suma minima variaza intre 30 si 60 de lei pe luna. Tot in prospectul de emisiune al schemei de pensii se regasesc si informatii referitoare la politica de investitii, principiile investitionale si riscurile aferente luate in calcul. De asemenea, el trebuie sa contina informatii privind nivelul si structura cheltuielilor (comisioanele si taxele suportate din contributii si din activul fondului), precum si modalitatile de transfer la un alt fond de pensii si penalitatile ce apar in aceasta situatie.


    In privinta strategiei de investire a contributiilor, prospectul permite administratorilor o oarecare libertate de miscare, fara ca acestia sa fie nevoiti sa informeze participantii sau sa le ceara acordul. Mai precis, prin prospectele de emisiune, administratorii pot stabili limite minime si maxime pentru un anumit tip de investitii, precum si un portofoliu-tinta (pe care, de altfel, il si comunica). Altfel spus, procentele de investire pot fi modificate oricand in limitele stabilite de la bun inceput, pentru a permite administratorilor sa se „miste“ rapid, pentru a putea profita de anumite oportunitati sau a evita anumite pericole.


    Agentii de marketing ai companiilor de pensii sunt singurele persoane ce au dreptul legal sa ofere informatii de marketing legate de fondul respectiv. Agentii, la randul lor, sunt in mod obligatoriu autorizati sau avizati de CSSPP, dupa ce urmeaza in prealabil un program de training organizat de companie. Pentru a verifica daca un agent de marketing este sau nu autorizat de catre CSSPP, website-ul Comisiei include o baza de date cu toate persoanele ce au dreptul sa vanda pensii facultative. Pe acelasi site, www.csspp.ro, exista si informatii privind administratorii de fonduri de pensii facultative, depozitarii si auditorii avizati, precum si brokerii ce au voie sa vanda pensii.


    Intr-o etapa ulterioara, administratorul are obligatia, fara a percepe nicio taxa, sa transmita anual, in scris, informatii referitoare la activul personal (respectiv la numarul de unitati de fond si la valoarea acestora).


    In cazul in care participantul solicita, pe langa informatiile obligatorii la care are dreptul, si alte informatii suplimentare, administratorul este obligat sa i le ofere, dar contra cost. Tariful acestui serviciu se stabileste anual de catre CSSPP, insa administratorul poate decide, la alegerea sa, sa nu perceapa acest tarif.


    In orice moment, compania trebuie sa informeze participantii in maxim 10 zile daca are loc o schimbare a regulilor schemei de pensii. Legal, o companie ce administreaza fonduri de pensii poate decide oricand sa-si modifice prospectul schemei, dar pentru a putea face acest lucru trebuie sa urmeze o serie de pasi – printre care si informarea participantilor la schema. Mai precis, dupa ce primeste avizul Comisiei privind modificarea prospectului, in maxim zece zile el trebuie sa publice propunerile de modificare in cel putin o publicatie de circulatie nationala si pe website-ul propriu. In termen de 30 zile de la data aparitiei in presa a propunerilor, participantii se pot opune acestor schimbari, insa pentru a putea impiedica schimbarea respectiva, numarul opozantilor trebuie sa depaseasca jumatate din totalul participantilor.


    In plus, in fiecare an, cel mai tarziu la finele lunii mai, administratorii trebuie sa publice un raport, pe care il vor pune la dispozitia participantilor, cu informatii privind activitatea desfasurata in anul precedent.