BusinessMagazin

Blog

  • Inceput cu stangul pentru Abbas

    Radicalii palestinieni au vrut sa avertizeze Israelul ca ei conteaza mai mult decat moderatul nou presedinte Mahmud Abbas in echilibrul de forte din zona si au reusit. Atacul sangeros lansat de ei in Fasia Gaza si soldat cu sase morti din randul civililor israelieni l-a infuriat pe premierul evreu Ariel Sharon, care a anuntat nu numai ca sisteaza orice contacte cu palestinienii pana la incetarea completa a atacurilor, dar si ca isi rezerva dreptul de a recurge la orice mijloace, inclusiv cele armate, pentru a-i pune la respect pe atentatori.

     

    Aceste decizii inseamna ca noul presedinte Abbas este constrans astfel la primul test important al mandatului sau, acela de a negocia cu radicalii o incetare a atacurilor. Dupa cum se stie, prima reactie a statului evreu la victoria lui Abbas in alegerile din 9 ianuarie a fost sa accepte redeschiderea negocierilor de pace, in ideea ca orientarea moderata a noului lider palestinian ar fi de bun augur pentru un compromis intre cele doua parti.

  • Cu cat mai colorati, cu atat mai bine

    Douglas Freeman este directorul executiv al firmei de consultanta Virtcom Enterprises si fondatorul organizatiei World Diversity Leadership Summit, care isi propune nici mai mult, nici mai putin decat sa promoveze rolul diversitatii in economia globala. Prima conferinta a avut deja loc la Praga, la sfarsitul anului trecut, consemneaza Prague Post. In opinia lui Freeman, datorita schimbarilor demografice la nivel global, va trebui ca tarile sa tina cont de rolul jucat de minoritati, fie ele rasiale, culturale sau lingvistice, in cadrul economiei mondiale.

     

    Numai in America se estimeaza ca pana in 2050 minoritatile vor totaliza 70% din mana de lucru, devenind un pion central al mersului economiei. In Europa, din cauza declinului demografic, tarile sunt nevoite sa incurajeze imigratia fortei de munca, ceea ce face ca rolul minoritatilor etnice sa creasca. In acest sens, companiile trebuie sa inteleaga ca solutia cea mai buna pentru a ramane competitive este formarea unor echipe cat mai eterogene, adica in stare sa integreze cat mai multi reprezentanti ai minoritatilor de tot felul, care sa sporeasca astfel creativitatea in cadrul firmei.

     

    Prima editie a summit-ului a avut ca principala tema de discutie crearea unei fundatii care sa sustina dialogul la nivel international cu privire la diversitate, intr-un moment in care comunicarea transatlantica trece printr-o accentuata faza de declin, dupa cum apreciaza Freeman. Pentru urmatoarea intalnire, care va avea loc in decembrie 2005 tot la Praga, organizatorii summit-ului isi propun sa colaboreze in special cu universitatile din Cehia, pentru a atrage in dialog cat mai multi studenti. Cateva companii multinationale si-au anuntat deja sprijinul, anuntand sume importante pentru sponsorizare, iar lideri politici ca Madeleine Albright au fost invitati sa participe.

  • Decat credite, mai bine granturi

    Discutiile din jurul inghetarii sau stergerii datoriilor pentru tarile afectate de tsunami au inceput sa produca si concluzii mai generale despre modul cum tarile dezvoltate pot sa se raporteze la nevoile de ajutor ale tarilor sarace.

     

    Clubul de la Paris al principalelor 19 tari creditoare a decis sa inghete neconditionat plata datoriei in cazul celor mai afectate tari (Indonezia, Seychelles si Sri Lanka), ceea ce inseamna numai pentru anul acesta un total de 3 miliarde de dolari.

     

    India, Malaiezia sau Thailanda n-au solicitat insa un astfel de ajutor, din cauza temerii, exprimate deja de oficiali din Indonezia, ca inghetarea platii datoriilor le va afecta ratingul si le va ingreuna astfel accesul pe pietele internationale de capital.

     

    Dupa criteriile FMI sau ale Bancii Mondiale, pagubele aduse economiei tarilor asiatice de catastrofa din 26 decembrie nu sunt considerate atat de grave incat sa permita includerea acestora in categoria tarilor sarace cu mari datorii (HIPC – highly indebted poor countries), alaturi de statele africane.

     

    Ministrul indonezian al economiei a declarat deja ca banii pe care se bazeaza pentru reconstructia dupa tsunami vor fi fonduri nerambursabile primite din strainatate si nu sume realocate ca urmare a moratoriului la plata datoriei externe.

     

    Iar distinctia facuta de ministrul indonezian a fost preluata imediat de creditorii internationali, care au descoperit brusc cat de eficiente sunt granturile atunci cand nu vrei sa-ti complici viata cu iertarea sau inghetarea datoriilor. Banca Mondiala a anuntat ca SUA, principalul sau actionar, au sugerat ca institutia ar trebui sa se orienteze de acum inainte spre programe de ajutor bazate pe granturi, nu pe imprumuturi, pentru a nu alimenta inutil discutiile despre datoriile tarilor sarace.

     

    Cea mai recenta din acestea a fost declansata chiar zilele trecute de ministrul britanic de finante, Gordon Brown, care a anuntat ca tara sa va plati datorii in valoare de 2 miliarde de dolari ale unui numar de 70 de tari din lumea a treia catre institutii creditoare ca Banca Mondiala, Banca Africana de Dezvoltare si FMI.

  • FRUMUSETI DE 1 LEU

    Un caz aparte il reprezinta Ministerul Agriculturii, ai carui specialisti au avut nevoie de 8.155 de pagini pentru a enumera bunurile cu care contribuie la averea statului. Ministerul gospodareste, pe langa regularizari de ape, drumuri forestiere, terenuri sau cladiri, si monumente naturale – pestera Scarisoara (foto), vulcanii noroiosi din judetul Buzau, Cheile Bicazului, Lacul Rosu, Codrii de Arama si cei de Argint, precum si cele 1.459 de hectare ale masivului Piatra Craiului. Fiecare din respectivele locatii a primit chiar si o valoare de inventar, de un leu.

  • Scrisoare de intentie

    Lansarea Ziarului Financiar, acum 6 ani, a parut la vremea respectiva o initiativa prea curajoasa. Acum, avem cel mai bun cotidian financiar din Romania. Vom face si cea mai buna revista saptamanala de business.

    „Proprietar al unui atelier auto in Manhattan, George Manson nu s-ar fi gandit niciodata ca o decizie luata la Tokyo de seful Toyota ii va schimba radical viata…“ Nu este inceputul unui roman ci al unui stil editorial care a modificat esential aspectul presei financiare internationale, in urma cu doua decenii.

    Stilul, care apropie cititorii fara apetit pentru termeni economici de presa de business, a fost asumat pentru prima data in stirile despre afaceri de Wall Street Journal iar rezultatul nu are nevoie de comentarii. Desi ziar financiar, WSJ a fost pentru multi ani cotidianul cu cel mai mare tiraj din Statele Unite, pozitie pe care a pierdut-o abia de curand in favoarea unui ziar generalist – USA Today.

    Considerat curajos la vremea respectiva, pariul WSJ a fost castigator in totalitate pentru ca a reusit sa apropie publicul larg de stirile financiare, fara a deranja cu noul stil cititorii traditionali: investitorii si bancherii de pe Wall Street.

    La inceputul anilor ‘30 ai secolului trecut, despre bursa din New York scriau doua ziare americane. Numele celui de-al doilea nu si-l mai aminteste nimeni. WSJ a rezistat, pentru ca a explicat.

    Umanizarea stirilor financiare s-a propagat rapid in toata presa vestica si rezista in continuare, pe masura ce salariatii s-au transformat, direct sau prin intermediul fondurilor de pensii, in investitori. Este un statut de care nu suntem departe nici noi, romanii. Iar pariul de tipul WSJ si-l va asuma in Romania, respectand proportiile, BUSINESS Magazin. 

    Vom incerca sa facem prin intermediul revistei ceea ce nu am reusit decat in mica masura, din lipsa de timp si spatiu, in Ziarul Financiar. Adica sa explicam simplu, intr-un limbaj direct, modul in care banii circula, iar afacerile de cele mai diverse tipuri, aparent complicate, au un foarte important numitor comun: oamenii. Fie ca sunt manageri, antreprenori, salariati sau doar consumatori. Dorim ca revista sa reprezinte pentru cititorii ei cel mai rapid vehicul de conectare la tendinte care deja nu mai pot fi separate clasic, intre „interne“ si „internationale“. Nu vom pierde nici ocazia de a diseca, pe rand, aproape fiecare sector al afacerilor romanesti, pentru a analiza prezentul si a incerca sa estimam, alaturi de cei implicati, care este viitorul.

    Tot in urma cu cateva zeci de ani, WSJ a mai sesizat ceva important. Ca granita dintre afaceri si timpul liber se subtiaza treptat si ca presa financiara nu poate sa insemne doar companii si burse. La fel de importante pentru mediul de business au devenit modalitatile de eliberare a stresului, arta, cartile sau sportul. Pe scurt, calitatea vietii, care isi va gasi de asemenea loc in paginile BUSINESS Magazin.

    Si pentru ca o scrisoare de intentie trebuie sa contina si o promisiune ferma, a noastra va fi pentru calitate: a informatiilor, a opiniilor, a aspectului grafic. Ca produs ce extinde considerabil aria de informatii si analize a Ziarului Financiar, BUSINESS Magazin va prelua si profesionalismul si pertinenta care au impus ziarul pe piata romaneasca. Dar, mai ales, va prelua spiritul de invingator: am facut cel mai bun cotidian financiar din Romania, vom face si cea mai buna revista saptamanala de business.

  • O altfel de cota unica

    Cum ar putea fi eliminata supraimpozitarea veniturilor din munca: cota unica de impozitare sa includa si contributiile sociale

    Este deja acceptata ideea ca sistemul fiscal actual trebuie reformat, in ciuda diferentelor de opinie asupra modului de realizare a reformei. In acest context, se poate observa ca exista doua aspecte ale fiscalitatii care sunt tratate cu superficialitate in programele electorale: supraimpozitarea muncii si arieratele. Daca in cazul arieratelor exista o solutie – amnistia fiscala – ale carei implicatii (morale) au potential exploziv pentru alegatori, solutiile propuse pentru eliminarea supraimpozitarii muncii nu par a fi suficient de eficiente. 

    Politica reducerii treptate a impunerii promovata de social-democrati nu a determinat o reducere a muncii la negru (sau gri), ceea ce a determinat un deficit cronic al bugetului asigurarilor sociale. Pe de alta parte, nici cota unica de impunere nu prezinta o prea mare atractivitate pentru cei mai multi dintre salariati (acestia o vor respinge, fara nici o indoiala, daca nu vor avea un beneficiu material, direct si imediat).

    Orice schema de reducere a impozitarii fortei de munca trebuie sa ia in considerare faptul ca supraimpozitarea muncii provine din multitudinea de contributii sociale pe care le platesc persoanele salariate si angajatorii acestora. De asemenea, este evident ca sistemul de asigurari sociale este destinat (si util) in primul rand persoanelor care obtin venituri mici si medii, in cazul carora se inregistreaza incidenta cea mai mare a muncii la negru. 

    Persoanele cu venituri mari au posibilitatea de a evita plata contributiilor sociale, pe care le considera un impozit in plus deoarece apeleaza arareori la serviciile publice finantate din contributiile platite. Practic, persoanele cu venituri mari prefera economisirea privata (pensii private, asigurari private de sanatate, investitii etc.).

    Aceste situatii de fapt conduc la concluzia ca eliminarea supraimpozitarii veniturilor ar trebui sa aiba in vedere urmatoarele obiective:

    – persoanele cu venituri mici si medii trebuie sa contribuie in primul rand la sistemele de asigurari sociale, sanatate si somaj si foarte putin sau deloc la bugetul de stat;

    – persoanele cu venituri mari ar trebui sa contribuie in primul rand la bugetul de stat si mai putin (plafonat) la sistemele de asigurari sociale, somaj si sanatate;

    – munca la negru poate fi combatuta mai usor daca nu este un fenomen de masa. Impozitarea redusa a salariilor mici duce la reducerea tentatiei de a utiliza munca la negru.

    Pornind de la aceste obiective, poate fi utilizat un sistem de impozitare a veniturilor salariale ale persoanelor fizice cu o cota unica de 30% cu urmatoarele caracteristici (vezi si tabel):

    a) Impozitare in doua transe de impunere:

    – transa aplicabila veniturilor mici si medii – pana la trei salarii medii brute pe economie: 30% (17% contributii sociale si 13% impozit pe venit), cu mentinerea deducerilor personale actuale;
    – transa aplicabila veniturilor mari: 30% (numai impozit pe venit).

    b) Cota contributiilor platite de angajator va fi de 17%, care va merge la fondul de pensii, baza de impunere fiind plafonata la nivelul a trei salarii medii pe economie (eliminarea cotei de 3% la somaj si a contributiei angajatorului la asigurarile publice de sanatate de 7% este justificata de faptul ca aceste bugete inregistreaza excedent in 2004, desi marile companii de stat nu platesc aceste contributii).

    c) Reducerea/eliminarea treptata a ajutoarelor sociale platite de la bugetul de stat si preluarea acestora prin sisteme de asigurari private cu caracter facultativ sau de catre angajatori, dupa caz.

    Este evident ca schema de mai sus prezinta aceleasi avantaje pe care le propun programele electorale ale fortelor politice dominante din Romania: relaxare fiscala, stimularea (fiscala) a ocuparii fortei de munca, protectie sociala pentru persoanele cele mai expuse (pensionari), o cota de impunere echitabila – 30% – care permite pastrarea in buna masura a echilibrului bugetar.

  • Bancnota de un baril

    Cu cinci ani in urma unii se temeau ca barilul de petrol va ajunge 5 dolari. Acum pretul s-a inzecit, iar pietele sunt asaltate de temeri.

    Pretul petrolului a depasit marti, 28 septembrie, pragul psihologic de 50 de dolari pentru un baril. O ironie fina, proprie numai intamplarii, a facut ca tot in acea marti Rezerva Federala a Statelor Unite sa lanseze o noua bancnota de 50 de dolari. Astfel incat figura redesenata in tonuri pastelate de verde a presedintelui Grant va ramane o buna perioada de timp legata de negrul brut al titeiului, indiferent de evolutia ulterioara a preturilor.  Probabil ca oficialii Fed care au folosit primii, in mod simbolic, noua bancnota la cheltuieli nu s-au gandit la legatura dintre cele doua evenimente. Si, intorsi in birourile bancii, au uitat repede de bancnota, confruntati cu vestile deloc incurajatoare legate de evolutia pretului petrolului. 

    Un amalgam format din rebeli nigerieni, furtuni tropicale, conducte sabotate in Irak si procesul miliardarului rus Hodorkovski, amestecat in rezervoarele rezervelor americane, asezonat cu neputinta OPEC de a mai influenta piata si cu cresterea majora a nevoii chinezesti de energie a incins anul acesta pretul petrolului, care s-a majorat la New York cu peste 50 de procente. 

    Cei 50 de dolari pentru un baril de petrol par o multime de bani… si chiar sunt. Dar nu trebuie uitat ca lumea a mai trait astfel de evenimente, in perioada celor doua crize majore ale petrolului, adica in 1973 – 1974 si la inceputul anilor ‘80. In acest ultim caz petrolul si-a atins chiar maximul istoric, pentru ca in termeni reali atunci barilul a costat peste 80 de dolari. In prezent, unii analisti pluseaza, uneori chiar si numai pentru a iesi in evidenta, anticipand un nivel al pretului de 100 de dolari pentru un baril de titei. Dar drumul de la 50 la 80 sau chiar 100 de dolari se poate dovedi prea anevoios chiar si pentru niste traderi lipsiti de scupule. 

    Efecte? Majoritatea scenariilor sunt apocaliptice…. In mod cert, daca actualele preturi se vor mentine, economia mondiala va intra in recesiune. O spune chiar Purnomo Yusgiantoro, seful OPEC. 

    Costuri mai mari pentru toate industriile, un soc care va face KO multe din cele mai mari linii aeriene ale lumii, profituri mai mici pentru companii, scaderi ale economiilor populatiei, cresteri ale preturilor carburantilor auto si cheltuieli mai mari cu incalzirea.  Totusi, declaratii linistitoare vin din partea unor oficiali europeni, increzatori in steaua in urcare a euro, care cred ca economia mondiala va rezista socului.

    Daca e sa pastram tonul prapastios, omenirea merge in prezent cu rezervorul aproape gol: in lume se foloseste cam de sase ori mai mult titei decat se descopera, iar marile companii se lupta pentru ceea ce a mai ramas. 

    Cel mai relevant exemplu este recenta preluare a unui pachet de actiuni de la LukOil de catre ConocoPhilips. Numai 90 de secunde au fost suficiente rusilor sa finalizeze cea mai mare licitatie de privatizare din istoria tarii: 2 miliarde de dolari pentru nici 8% din actiunile LukOil, companie care reprezinta 2,1% din productia mondiala si care detine 1,5% din rezervele planetare.

    Si acesta este numai un capitol al povestii petrolului rus, care mai include negocieri purtate de ExxonMobil si Chevron Texaco pentru actiuni la  Iukos, investitii sud-coreene de 3,5 miliarde de dolari sau preluarea de catre francezii de la Total a unui sfert din cel mai mare producator privat de gaze, Novatek. Totul numai in ultima luna. 

    Pentru Romania, socul petrolier din 2004 are si bune si rele. 

    Daca actualul nivel al preturilor se va mentine, petrolistii romani vor repeta scenariul binecunoscut al majorarilor de preturi, cu toate ca aici trebuie tinut cont si de faptul ca titeiul rusesc, preferat de rafinariile din Romania, este ceva mai putin sensibil decat cel tranzactionat la Londra sau New York. 

    Pe de alta parte, paradoxal, un pret la cote inalte si o economie mondiala in deriva s-ar putea dovedi de bun augur pentru investitiile straine pe care le-ar atrage o Romanie ce se mentine inca ferita de socurile majore de pe piata.

  • Petrol si conflicte

    PETROL SI CONFLICTE


    1941 – La baza atacului de la Pearl Harbour a stat si decizia americana de a limita livrarile de titei catre Japonia. 
    1953 – Interesele petroliere ale SUA si Marii Britanii au „netezit“ calea catre preluarea conducerii Iranului, prin lovitura de stat, de catre Reza Pahlavi. Principalul pacat al predecesorului acestuia a fost nationalizarea companiei Anglo Iranian. 
    1991 – Razboiul din Golf. Comentariile sunt de prisos. 
    2004 – Interventia americana in Irak. Si aici comentariile sunt de prisos.


    EFECTE

    • Cresterea pretului carburantilor auto
    • Costuri mai mari pentru liniile aeriene
    • Cheltuieli mai mari pentru companii
    • Incetinirea cresterii economice mondiale
    • Reducerea cheltuielilor de consum
    • Scaderea economiilor populatiei si a depozitelor bancare

  • Emotii electorale

    Efectul benefic al lacrimilor lui Traian Basescu asupra electoratului a fost anulat dupa nici 24 de ore tot de primarul general al Bucurestiului, care a raspuns cu duritate valului de speculatii referitoare la starea sanatatii lui Theodor Stolojan

    Va voi dezvalui un mic secret profesional. O reteta simpla de a salva un articol slab este miza pe latura emotionala. Adica, daca nu prea ai continut, mai poti lucra la scriitura, la titlu, la introducere sau la incheiere. Se mai „baga“, astfel, putin „sentiment“, putin „hormon“ – fara a afecta acuratetea informatiei, ci numai stilul. Acesta e un mic „adevar de dincolo de cititori“, pe care – de azi inainte – il stiti si dumneavoastra.

    Cu o situatie oarecum similara se confrunta romanii in aceste zile, asistand la spectacolul emotiilor oferit de retragerea-surpriza a lui Theodor Stolojan din cursa pentru Cotroceni. Lacrimile presedintelui PD, Traian Basescu, varsate la o ora de maxima audienta, au impresionat atat electoratul Aliantei, cat si o buna parte din cel al PSD. Cum sa nu fii miscat? Un lider consacrat ca fiind un tip jovial, glumet, amuzant, un barbat dintr-o bucata, isi dezvaluie, brusc, o alta fata: trista, usor patetica, dar profund umana. Succes garantat!

    Insa, din pacate pentru Alianta, efectul benefic al lacrimilor lui Basescu a fost anulat a doua zi. Paradoxal, tot de primarul general al Bucurestiului, care a simtit nevoia sa le faca un serviciu inamicilor Aliantei si sa contracareze dur valul speculatiilor referitoare la starea precara a sanatatii lui Stolojan, spunand ca fostul co-presedinte al Aliantei D.A. nu are nevoie de nici o operatie, ci doar de repaus „intr-un loc linistit, in natura“.

    Discutia s-a mutat, astfel, de la subiectul „sanatate fizica“, la cel legat de starea psihica a liderului PNL. Practic, Basescu nu a facut altceva decat sa ia miza din teritoriul compasiunii umane (domeniu emotional profitabil din punct de vedere electoral) si sa o duca intr-o cu totul alta zona, plina de pericole: aceea a ingrijorarii, a incertitudinilor, a acuzatiilor si a suspiciunilor de tot felul.

    Indiferent din ce unghi l-am privi, demersul solitar al lui Basescu – evident, facut „la nervi“ si fara prea multe consultari cu partenerii de Alianta – e fundamental gresit.

    1) Daca Stolojan este, intr-adevar, grav bolnav, presedintele PD va pierde, caci va aparea drept mincinos cand se va afla clar de ce anume sufera Stolojan si cat de grava este boala sa.

    2) Daca Stolojan nu este atat de bolnav cum s-a speculat abundent, ci doar deprimat. Opozitia are de pierdut din nou: alimenteaza ideea (draga PSD-ului) ca este in criza acuta de lideri si ca a propus un candidat labil psihic, care nu ar fi putut duce la bun sfarsit un mandat prezidential. Dar santajul, presiunile, amenintarile voalate sau directe sunt, din pacate, obisnuite in politica. Poti, oare, ca lider politic matur, sa te astepti ca toata lumea sa joace cinstit – mai ales in campania electorala?!

    3) Daca Stolojan nu este nici atat de bolnav fizic si nici atat de extenuat psihic pe cat se spune, cu ce este santajat el? Ce fapta, ce episod din trecut te poate determina sa renunti la candidatura pentru functia suprema in stat, intr-un moment atat de important? Sambata, in timp ce Basescu plangea in direct, parand extrem de sincer in exprimarea deschisa a sentimentelor sale, la Acasa TV se derula primul episod din „prima telenovela romaneasca“. Ambele evenimente, puternic incarcate emotional si difuzate aproape simultan, au obtinut audiente-record. Semn ca miza pe emotie este o strategie castigatoare. Atat in politica, cat si in mass-media. 

    Dar sa nu ne emotionam in exces! Nu de alta dar, altminteri, s-ar putea ca intreaga Romanie sa aiba nevoie, in curand, de un foarte lung repaus. In mijlocul naturii.

  • WiMAX Incercam si fara fir?

    Internetul prin unde radio va deveni in curand un concurent serios pentru telefonia de generatia a treia si va ajunge la fel de comun in fabricarea aparatelor electrocasnice precum tranzistorul. Frigiderul ar putea, la un moment dat, primi instructiuni de exploatare de la un server de pe Internet, iar display-ul aragazului ar putea monitoriza fazele pregatirii desertului favorit direct din cartea de bucate in format electronic.

    Care e diferenta intre un Starbucks din Washington D.C. si o cafenea din Piata Dorobantilor? Preturile sunt la fel, trairea snoaba a „centralitatii“ tale e identica. Cei cu rafinamente intelectuale anti-americanesti ar spune ca singura deosebire este sentimentul acut de Europa. Altii ar raspunde ca singurul neajuns este imposibilitatea de a-si conecta computerul la Internet ca sa poata rasfoi recenziile ultimelor carti din The New York Times. In orice Starbucks din America si Germania, T-Mobile, firma de telefonie mobila, ofera clientilor placerea de scrie e-mailuri prietenilor: „Sunt la Starbucks. Ma duc sa schimb doua vorbe cu avocatul. Ne vedem diseara?“ 

    In lumea de azi a Internetului de mare viteza fara fir exista deja un trecut: asa-numitul Wi-Fi, adica, mai simplu, internet prin unde radio. WiMAX este urmasul, inca in fasa, a  Wi-Fi. Viteza maxima pentru descarcarea diverselor documente de pe Internet pe care o poate avea un utilizator, acasa sau la birou, este de 10-20 de ori mai mare decat ceea ce ofera „cablistii“ nostri. In acest fel veti putea de pilda sa descarcati intreaga trilogie Matrix intr-un sfert de ora de la magazine virtuale de divertisment. 

    Viitorii operatori de WiMAX nu vor avea un cont de cheltuieli de capital atat de mare ca al cablistilor sau al Romtelecomului pentru simplul motiv ca nu trebuie sapate transee pentru cabluri. 

    WiMAX poate deveni, in cazul unei maturizari rapide a standardului, o alternativa de evolutie tehnologica pentru anumiti operatori de telefonie mobila care isi doresc sa stearga diferenta, deocamdata foarte clara, intre un telefon mobil si calculatoare, radiocasetofoane, frigidere si in general bunuri electrocasnice. 

    Parte a proiectului vietii digitale e si ideea ca frigiderul poate primi instructiuni de exploatare de la un server de pe Internet sau ca display-ul aragazului ar putea monitoriza fazele pregatirii desertului dumneavoastra favorit, direct din cartea de bucate in format electronic. 

    Intel, Alcatel, Nokia, Alvarion si Redline Communications dezvolta deja echipamente pentru viitorii operatori de WiMAX, ceea ce da noului standard credibilitate si alura de „urmatorul val“ in domeniu. 

    Un recent studiu al firmei de cercetare de piata Parks Associates estimeaza un numar de circa 7 milioane de abonati ai serviciilor WiMAX pana in anul 2009 numai in Statele Unite. Cum ar putea Internetul de mare viteza fara fire sa schimbe lumea de afaceri de la noi? Care ar putea fi jucatorii acestei industrii emergente? Ca sa formulam ipoteze despre viitor, trebuie sa intelegem mai intai prezentul.

    Nici un loc public din Romania, cu exceptia hotelurilor mari – Marriott, Hilton si Sofitel in Bucuresti si vreo alte cateva in Sinaia si Mamaia -, nu ofera omului de afaceri roman bucuria, altfel banala prin alte parti, de a naviga fara fir prin asa-numitele hot-spots.  In Statele Unite s-a instapanit de vreo doi ani sintagma „Wi-Fi Nation“, care arata raspandirea in proportie de masa a echipamentelor de retea fara fir bazate pe un standard imposibil de memorat. 

    Cine are un Palmtop dotat cu modul Wi-Fi poate sa iasa la plimbare in parcul de langa casa fara ziarul traditional, atata vreme cat reteaua Wi-Fi a vecinului functioneaza. Accesarea Internetului este in principiu la fel de facila precum deschiderea radioului. Municipalitatile mai cu dare de mana instaleaza ele insele asemenea hot-spot-uri in parcuri, in zone centrale sau cu trafic turistic intens. Cel mai mare astfel de  hot-spot public se afla in Central Park din New York. Curiosii pot incerca virtutile Internetului fara fir de banda larga in celebra Covent Garden din Londra sau intr-unul din cele 85 de astfel de locuri din Paris. 

    In piata Lahovari din Bucuresti existau la un moment dat trei hot-spot-uri private. Cine lua masa la restaurantul Esperanto putea alege trei retele. Era un vis care s-a ispravit cand proprietarii au devenit constienti unii de ceilalti si au inceput sa cripteze semnalul, de frica eventualelor indiscretii ale celorlalti. In cartierul Georgetown din Washington D.C. sunt probabil cateva sute de hotspot-uri private si nu se intampla sa nu ai acces simultan la macar trei-patru, fara criptare.

    La inceputurile Wi-Fi-ului s-a crezut ca firmele specializate in servicii de Internet, asa-numitele ISP-uri, vor fi cele care vor adopta noua tehnologie pentru a contracara oferta de access la Internet fara fir a operatorilor de telefonie mobila. Desi costurile implementarii unui hot-spot sunt minime (circa 50.000 de dolari pentru hot-spot-ul de la Sofitel, dupa declaratiile oficialilor Orange) si prin urmare in plaja posibilitatilor de finantare a acestor ISP-uri, piata a dovedit ca modelul de afaceri al firmelor de telefonie mobila este inca foarte puternic si ca atare asimileaza orice tehnologie wireless.

    „Este de asteptat ca la inceputul anului viitor sa apara pe piata produse cu suport integral pentru acest standard. In masura in care standardele se maturizeaza si caracteristicile tehnice se vor ridica la nivelul asteptarilor, vom analiza oportunitatea lansarii de servicii bazate pe aceasta noua tehnologie“, a declarat pentru Business Magazin Alexandru Hurdubaie, director Product Management la Connex.

    La noi, Connex si Orange au facut pionierat si in acest domeniu, insa fara prea mare convingere, de vreme ce exista deocamdata numai 11 hot-spoturi, dintre care opt apartin Connex (NetZone) si alte trei Orange (Wirefree Zone). Nu exista de pilda inca un hot-spot in Gara de Nord, probabil unul dintre locurile cu cel mai ridicat nivel al traficului de persoane pe metru patrat. Accesul la hot-spot-urile existente se face pe baza unor cartele platite si a unor tarife care se invart in jurul a 6 dolari ora sau 15 dolari pentru 24 de ore.  Cu toate acestea, veniturile din folosirea Wi-Fi le par operatorilor neconcludente: „Deocamdata, veniturile din serviciile Wi-Fi sunt marginale. Ne asteptam la o crestere semnificativa a veniturilor din tehnologia de acoperire hot-spot outdoor (Wireless IP) pe care am lansat-o in iulie in zona Pipera – Iancu Nicolae“, spun reprezentanti ai Orange Romania.

    Pozitionarea serviciilor de Wi-Fi implica grupul select al executivilor aflati in calatorie de afaceri. Ceea ce piata romaneasca nu a inteles este ca Internetul fara fir poate fi un produs de mass-market, a carui principala calitate este costul redus de dezvoltare a retelei, in comparatie cu aproape orice altceva (cablu, telefonie traditionala, ca sa nu mai vorbim de retele de telefonie mobila de generatia a treia).

    Asa incat viitorul WiMAX in Romania, judecand pe baza precedentelor, este chestionabil, dar nu improbabil. In conditiile unei deficiente inca mari de bucla locala, adica legatura dintre gospodarii si retelele de telecomunicatii existente in proximitate, si in ciuda liberalismului neutralitatii tehnologice promovat de oficiali, WiMAX ca si Wi-Fi risca sa devina o alta ocazie ratata de industria locala. 

    Asta daca nu cumva miscarea browniana a retelelor de cartier nu va descoperi intre timp virtutile Internetului wireless, si in acest sens va putea sintetiza un model de afaceri pentru start-uri WiMAX.