BusinessMagazin

Blog

  • Ion Iliescu se tot gandeste sa plece

    Liderii PSD au stat cu sufletul la gura pana la sfarsitul saptamanii trecute ca sa afle daca Ion Iliescu pleaca sau nu din partid. Ultima oara cand il vazusera a fost cu cateva ore inainte ca fostul lor mentor sa se interneze pentru o interventie chirurgicala, la capatul unui discurs suparat si acuzator la adresa lor.

     

    Ion Iliescu nu le-a dat decat partial satisfactie. Adica, n-a spus limpede daca pleaca sau nu, ci doar a lasat de inteles ca o va face. La prima sa iesire in public dupa convalescenta (lansarea unei carti), el s-a aratat dezgustat de ceea ce s-a intamplat la Congresul PSD in care a pierdut sefia partidului in favoarea lui Geoana. „Cei care au apelat la manevre nu mai pot fi parteneri politici pentru mine“, a spus el. „Poate ca prezenta mea nu mai este utila. Foarte bine.

     

    Nu vreau sa fiu un factor de frana. Poate deranjez. Nu vreau sa-i impiedic in nici un fel“,  a mai declarat Iliescu. Pana una alta, el a lasat sa se inteleaga ca renunta deocamdata la functia de lider al grupului parlamentar din Senat al PSD. Fostul sef al statului a mai spus ca nu a parasit inca PSD-ul doar datorita „bazei“ acestui partid, reprezentata de cativa dintre apropiatii lui si cei multi care i-ar fi scris si telefonat in ultima vreme. 

     

    Baza care a inceput insa sa iasa din PSD. Dupa Ioan Talpes, saptamana trecuta a mai demisionat din PSD, de exemplu, Alexandru Mironov.  In sfarsit, lideri precum Corina Cretu, Dan Ioan Popescu sau Razvan Theodorescu par sa astepte un semn pentru a trece la formarea unui nou partid de stanga. Lucru care ar fi, pentru Geoana, Nastase & Co. o usurare si o ingrijorare deopotriva.

  • CINE DA MAI MULT

    Guvernul a schimbat strategia de privatizare a BCR: in loc de 51%, statul va mai vinde unui investitor strategic 50% plus o actiune, urmand ca o alta cota de mai putin de 12% sa fie ulterior plasata pe piata de capital. In cazul CEC, pachetul oferit investitorului strategic va reprezenta intre 51% si 75%. Atat in cazul BCR, cat si in cazul CEC, pachetele de actiuni vor fi oferite numai catre „o institutie financiar-bancara reputata“.

  • Planul B(lair)

    Respingerea Constitutiei europene la referendumurile din Franta si Olanda a avut darul sa arunce in aer peste noapte tot proiectul idealist al viitoarei Europe, bazat pe principiile impuse de tandemul franco-german – autoritatea birocratiei de la Bruxelles, o forta militara comuna si conservarea „statului bunastarii“. Pierderea de catre Franta a statutului de locomotiva europeana va avantaja acum Marea Britanie, a carei viziune despre dereglementarea pietelor si mai ales abolirea restrictiilor de pe piata muncii n-a avut pana acum sorti de izbanda pe continent.

     

    Londra va prelua presedintia UE la 1 iulie, avand sansa sa-si impuna acum programul economic, cu argumentul ca e imposibil ca Europa sa devina vreodata mai competitiva (necum sa indeplineasca obiectivul Agendei Lisabona, de a ajunge cea mai competitiva zona din lume) daca se incapataneaza sa dea prioritate in continuare protectiei sociale.

     

    Acesta este, cum l-a numit cotidianul Libération, „Planul B(lair)“, adica ducerea mai departe a proiectului european intr-o forma mult mai restransa – o simpla zona de piata libera. Reducerea Uniunii la o notiune economica si reformarea pietei comunitare intr-un sens liberal va fi evident pe placul Marii Britanii, al SUA si al noilor membri din Europa de Est, insa va lasa loc de conflicte serioase in interiorul UE.

     

    La astfel de conflicte facea aluzie sambata presedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso (foto), spunand ca Europa trebuie sa evite un razboi ideologic intre capitalism si „statul bunastarii“. Trebuie o sinteza si nu un conflict intre piata si stat pentru ca Europa sa nu piarda de pe urma globalizarii, a declarat Barroso, fara a izbuti sa precizeze insa cum ar urma sa se ajunga la o asemenea sinteza. Poate ceva mai concret sa se discute la summit-ul UE convocat pentru 16-17 iunie.

     

    Pana atunci, indemnurile lui Barroso de „a transforma o criza intr-o oportunitate“ au fost interpretate deja in cheie ironica de unii ziaristi care au constatat ca recenta depreciere a euro in fata dolarului, atrasa de esecul celor doua referendumuri, trezeste din nou sperantele intr-o redresare economica a UE.

     

    Nostalgia dupa o epoca in care statele europene isi administrau dupa plac politica monetara si foloseau devalorizarea monedei nationale ca parghie de relansare economica a exprimat-o cel mai direct ministrul italian al muncii, Roberto Maroni, care a cerut direct renuntarea la euro si intoarcerea la lira italiana. Sigur, restul oficialitatilor s-au grabit sa-l dezaprobe. Dar simplul fapt ca Maroni a facut acum o asemenea declaratie dovedeste insa cat de mult s-au schimbat lucrurile in Uniune in doar cateva saptamani.  

  • Trenule, masina mica

    Daca in Europa Occidentala companiile feroviare au suferit restructurari masive, pentru ca piata pentru serviciile lor s-a micsorat tot mai mult in favoarea altor modalitati de transport, in noile tari membre din estul Europei, transportul marfurilor pe calea ferata se face, inca, in proportie de 30%, mentioneaza The Economist.

     

    Este motivul pentru care licitatiile care anunta privatizarea companiilor feroviare de stat din aceasta zona a continentului sunt asteptate cu mare interes de catre potentialii investitori. Nu se stie insa pana cand. Reteaua de cai ferate din fostul bloc sovietic a suferit transformari majore. Sistemul solid de altadata, conceput sa transporte cantitati mari de marfuri, a ramas pe jumatate nefolosit, pe fondul prabusirii industriei grele.

     

    Dreptul de proprietate asupra infrastructurii a fost separat de operarea trenurilor, dar toate rutele feroviare din regiune sunt in continuare in proprietatea statelor. In Polonia, compania nationala feroviara a Poloniei, PKP, este un gigant invechit, care nu a facut mai nimic pentru a renunta la rutele neproductive in favoarea exploatarii celor profitabile. Planurile cu privire la privatizarea sectorului de transport de marfa ar putea fi intarziate din cauza taxei de drum, foarte ridicata.

     

    In Estonia insa, lucrurile stau un pic altfel. In 2001, statul a vandut intreaga retea de cai ferate unui consortiu international de investitori, banii rezultati fiind alocati refacerii infrastructurii. Productivitatea si profiturile au crescut de atunci, in pofida criticilor care sustin ca privatizarea a permis in cele din urma unui grup de firme rusesti sa puna mana pe jumatate din infrastructura.

  • NATIUNE, FII DESTEAPTA!

    Tarifele la electricitate care permit inregistrari diferentiate ale consumului de zi si de noapte sunt cele de tip monom in functie de zone orare. Consumul pe tarife diferentiate reprezinta aproximativ 2% din totalul consumului de energie electrica la abonatii casnici.

     

    Pentru ca tariful de noapte sa fie rentabil este necesar ca mai mult de jumatate din consum (peste 60%) sa se faca intre orele 22.00 si 7.00 de luni pana vineri si pe timp de week-end (de vineri, orele 22.00 pana luni, orele 7.00).

     

    Tariful diferentiat are trei componente:

    1.616 lei/kWh pentru electricitatea consumata in orele de noapte (orele 22.00-07.00 si in week-end).

    4.849 lei/kWh pentru electricitatea consumata in orele de zi (07.00-22.00) de luni pana vineri.

    1.511 lei/zi pentru rezervare.

  • Boc-Videanu, acum un tandem popular

    Democratii au cazut de acord, in sfarsit: vor fi doua motiuni la Conventia Nationala, dar liderii marcanti ai partidului nu se vor mai bate intre ei.

     

    Astfel, Emil Boc (presedinte) si Adriean Videanu (presedinte executiv) vor prezenta o motiune populara, sustinuta, printre altii, de Vasile Blaga si Sorin Frunzaverde. De partea cealalta, actualul vicepresedinte Cezar Preda va veni cu o motiune social-democrata, sprijinita de Radu Berceanu si Costache Canacheu. E relativ usor de estimat cine va avea castig de cauza.

     

    Daca va deveni presedinte al unui partid popular, Emil Boc va face neintarziat o cerere de afiliere la Partidul Popular European, asa cum s-a inteles, de altfel, cu liderii PPE la intalnirile pe care le-a avut cu acestia la mijlocul saptamanii trecute.

  • De ce le-a fost teama n-au scapat

    Electoratul francez a respins Constitutia europeana, deschizand o cutie a Pandorei plina de necunoscute, de la o eventuala demisie a presedintelui Chirac sau a premierului Raffarin pana la o prabusire a euro sau a intregii constructii europene pe care, ironia sortii, tocmai Franta a initiat-o. Cei mai multi comentatori au interpretat esecul scrutinului francez drept o sanctiune aplicata de electorat nu atat Constitutiei europene, cat politicii echipei aflate acum la putere in Franta, care nu reuseste sa combata somajul, sa impinga economia spre standardele Agendei de la Lisabona sau sa redea tarii rolul de centru, macar spiritual, al Europei. Altii au recurs la explicatia psihologica, preferand sa incrimineze un orgoliu national exacerbat si un spirit de fronda fata de o constructie europeana care ameninta sa niveleze cultural continentul, impunand valorile asa-zis anglo-saxone, centrate pe un liberalism excesiv, in dauna modelului social etatist conservat de Franta.

    Ar fi putin probabil insa ca votul negativ al francezilor in numele opozitiei fata de modelul anglo-saxon sa determine o renegociere a Tratatului constitutional, fie si pentru ca modelul respectiv are deja toate sansele de a se impune in viitoarea Europa unita, unele tari considerand chiar ca actualul text al Constitutiei e prea tributar „stangismului“ franco-german. Iar cum adeptele cele mai zeloase ale liberalismului si ale pietei libere sunt noile si viitoarele membre ale UE, e logic ca esecul referendumului traduce teama de extinderea Uniunii – teama pe care, daca politicienii se feresc in general s-o exprime, cetatenii au privilegiul sa si-o declare la urne. Chiar daca noua tari au aprobat pana acum Constitutia, viitoarele referendumuri din Olanda si Marea Britanie si anticipatele din Germania care ar aduce la putere politicieni ostili extinderii UE nu vestesc nimic bun pentru proiectul european. 

    Desigur, nu e totul pierdut: presedintele Chirac a avut chiar in vedere o repetare a referendumului din Franta dupa ce Constitutia va fi ratificata de toate celelalte state membre, in speranta ca poate concetatenii sai se vor fi razgandit. Numai ca duminica seara, dupa ce aflase rezultatul votului, amaraciunea presedintelui francez era asa de mare, incat nu mai parea decat sa regrete ziua cand i-a venit ideea sa organizeze referendum popular, in loc sa lase parlamentul sa decida. Dar numai politicienii de dreapta cred ca viitorul maselor trebuie sa fie decis de elite.

  • Ultimul numar al lui Vadim

    Consiliul National al PRM, organizat in timp record, „la solicitarea organizatiilor de tineret si de femei“, a fost vegheat de bodyguarzi cu banderole cu sigla partidului, insotiti de  caini de paza. Printre participanti, o femeie din Maramures insotita de o fetita imbracata in costum popular si de o sticla de palinca infasurata intr-un steag PRM. Palinca de Sighet, curata.

     

    Prin urmare, raul si ramul si-au dat mana sambata, 4 iunie 2005, ca sa-l realeaga unanim pe Corneliu Vadim Tudor la sefia partidului pe care l-a creat. Partid care, cu aceasta ocazie, s-a lepadat de cuvantul „popular“ din denumire, redevenind PRM si mai mult decat atat. „Nu stiu cine e atat de nebun sa creada ca PRM poate sa functioneze fara parintele lui fondator“, a declarat Vadim in fata a 214 delegati.

     

    Delegati care, in fine, au votat unanim excluderea „deviationistilor“ Corneliu Ciontu si Anghel Stanciu, pana mai deunazi stalpi de nadejde ai partidului, aflati de-a stanga si de-a dreapta tatalui PRM. „I-am prins cu fofarlica luand bani grei ca sa puna partidul la dispozitie PSD“, a explicat Vadim masura impotriva celor doi, pe care i-a etichetat in fel si chip. (Fireste, Mircea Geoana a negat existenta vreunei intelegeri intre partidul sau si PRM.) „I-am dat afara prin telefon, ca semn ca sunt niste pigmei.

     

    I-am dat afara ca pe niste viermi intestinali.“ Concret, Stanciu era un „bandit“, cu numeroase automobile netrecute in declaratia de avere, iar Ciontu un „plangacios si un smiorcait“ care ar fi luat 20 miliarde de la PSD „pentru a trage PRM alaturi“.

     

    De altfel, in ultima saptamana, era suficient sa rostesti numele lui Ciontu in preajma lui Vadim si primeai in schimb caracterizari dintre cele mai pitoresti: „Era un bun executant. Il trimiteam sa-mi aduca o frapiera cu gheata din Sahara si venea cu frapiera. Se spargea o teava la baie, o lipea“; „un electrician pensionar si analfabet care nu stie nici o limba straina si a fost activist PCR la sectorul 5, personaj mediocru pe care l-am instalat provizoriu in locul meu pentru ca nu gasisem altul mai prost printre cei care imi duceau servieta“ s.a.m.d.

     

    De mentionat ca ex-liderul PPRM, Corneliu Ciontu, a beneficiat totusi de o abtinere: colegul lui de negocieri populare europene, Dorel Constantin Onaca, aflat in expectativa, a preferat deocamdata calea de mijloc. De altfel, impresia generala este aceea ca foarte multi dintre peremisti se afla in expectativa. Mai ales ca le rasuna inca in urechi amenintarea lui Vadim, care a spus ca tot ca pe niste viermi ii va alunga si pe altii care se vor dovedi „infractori politici si economici“.

  • Se pregateste lista prioritatilor nationale

    Oficialitatile romane fac de multe ori anunturi sau promisiuni in premiera atunci cand se afla in strainatate. Este si cazul ministrului delegat pentru controlul aplicarii programelor cu finantare internationala, Cristian David.

     

    Aflat in Germania impreuna cu delegatia premierului Calin Popescu-Tariceanu, David a vestit ca in urmatoarele saptamani Guvernul va face publica o strategie privind dezvoltarea infrastructurii. Ar fi un eveniment cu adevarat important, intr-o perioada cum nu se poate mai tulbure pentru programul romanesc de constructie a autostrazilor, in masura in care poate fi numit program.

     

    Saptamana trecuta, lucrarile la autostrada Brasov-Bors au fost suspendate fiindca n-au mai intrat bani de la Compania Nationala de Autostrazi, iar reprezentantii firmei americane Bechtel au ramas sa-si exprime „increderea“ ca Guvernul va face rost de fonduri din imprumuturi externe. Pe de alta parte, premierul Tariceanu a declarat ca prioritatea autoritatilor este acum autostrada Bucuresti-Timisoara (coridorul IV european de transport) si abia apoi autostrada Bechtel, a treia pe lista fiind viitoarea autostrada care va lega Moldova de sudul tarii (coridorul IX european).

     

    In privinta surselor de finantare, Tariceanu n-a ezitat sa se refere la veniturile din privatizarea BCR si a CEC, sugerand ca din privatizari ar trebui sa fie constituit un fond national pentru investitii in infrastructura. Declaratia premierului poate fi corelata cu indemnurile tot mai insistente din ultima vreme ale guvernatorului BNR, Mugur Isarescu, la o atitudine mai transanta in privinta prioritatilor Romaniei care ar trebui finantate cu banii din privatizari.

     

    Fixarea unei ierarhii de obiective bune de finantat din bani publici ar indreptati probabil o dezbatere nationala, spre a folosi o expresie foarte la moda. Numai ca prima reactie la schita de prioritati a lui Tariceanu a fost un atac al PSD, care a acuzat Guvernul ca vrea sa faca mai intai autostrada Bucuresti-Timisoara ca sa-i impace pe banatenii dezamagiti de prestatia autoritatilor in chestiunea inundatiilor.

  • Grupul Ciontu

    Cu zi inainte de Consiliu, Corneliu Ciontu ii raspundea fostului sau sef vorbind despre iminenta infiintare a unui grup independent, alcatuit din 14 deputati, pe baza caruia va fi creat, „in maximum 30 de zile“, un nou partid de orientare populara crestin-democrata.

     

    Ar fi vorba, a spus el, despre Corneliu Ciontu, Anghel Stanciu, Dan Mocanescu, Liviu Almasan, Gabriel William Branza, Bogdan Cantaragiu, Alexandru Ciocalteu, Olguta Cocrea, Dan Grigore, Daniel Ionescu, Mircea Giurgiu, Costel Ovidenie, Dumitru Puzdrea si Ion Stoica. Cinci dintre ei  apartin Partidului Blocul National Sindical, au fost alesi pe listele PRM, dar s-au rupt deja de acest partid. Ramane de vazut cati dintre cei 14 vor alcatui, in final, grupul Ciontu (foto).

     

    Atuul lui Ciontu e acela ca el are, e drept, contacte cu lideri ai Partidului Popular European (in special cu „latura“ italiana). O eventuala alipire la PPE ar fi o lovitura iscusita si ar reprezenta singura varianta de salvare politica a celor din grupul Ciontu.

     

    Liderii PPE au declarat, insa, in mai multe randuri, ca pragmatismul lor merge pana la un punct: clubul select al popularilor europeni are niste standarde care fac accesul imposibil pentru politicieni neconvingatori. In plus, importanta e si pozitia lui Marko Bela, liderul UDMR, care e acolo si a declarat raspicat ca va spune nu in cazul PRM sau al oricaror grupuri provenite din acest partid.