BusinessMagazin

Blog

  • Sex & The Net

    Medicii chinezi leaga cresterea numarului de nasteri in randul adolescentelor de cea a popularitatii site-urilor specializate de matrimoniale.

    Nu mai putin de 46% dintre tinerele gravide care suna la linia telefonica dedicata adolescentelor din provincia Shanghai ca sa caute asistenta si-au cunoscut partenerul pe unul dintre site-urile chinezesti de intalniri online. Acesta e procentul inaintat de seful echipei de medici care raspunde la apeluri, preluat de agentia de stiri controlata de stat China Daily. Zhang Zhengrong spune ca multe dintre tinere nu au cunostinte despre metodele contraceptive si ca exista in randul lor opinia ca avortul este o practica lipsita de pericole. Aproape jumatate din cele aproximativ 20.000 de adolescente care au folosit linia telefonica in ultimii doi ani au declarat ca si-au cunoscut ocazional partenerii, dupa ce s-au inregistrat pe site-uri de dating, si ca unele dintre ele ii cunosc doar dupa poreclele folosite pe site. Agentia de stiri citeaza studii care arata ca din cauza lipsei educatiei sexuale in scoli si a faptului ca discutiile in cadrul familiei pe aceasta tema sunt cam rare in China, cei mai multi tineri folosesc Internetul pentru a obtine raspunsuri la intrebari intime. Shanghai este una dintre cele mai bogate regiuni ale tarii si inregistreaza cea mai mare rata de penetrare a Internetului. Cel mai mare site de matrimoniale din China este acum Baihe.com, care la doar un an de la lansare si cu 16 milioane de dolari investitii a atras 8 milioane de utilizatori inregistrati, in detrimentul site-urilor americane cu acoperire globala. Anul trecut, site-ul a fost unul dintre cele 100 premiate de cunoscuta publicatie Red Herring, fiind de altfel si singurul site de matrimoniale din acest top. Directorul executiv al Baihe.com, Tian Fanjiang, a declarat in discursul de la gala de premiere ca succesul site-ului se datoreaza abordarii diferite pe care a avut-o: „Baihe.com a introdus modelul distinct de «potriviri spirituale» in serviciul sau de matrimoniale. Prin teste stiintifice si psihologice, serviciul ii ghideaza pe utilizatori in gasirea partenerului ce ii poate satisface nevoile spirituale in procesul de cautare a dragostei”. In ciuda faptului ca utilizarea Internetului este incorsetata de reguli mai stricte in China, companiile din domeniul Internetului au parte de o dezvoltare impresionanta aici. Cel mai mare site este motorul de cautare Baidu.com, listat la bursa din New York, ale carui venituri au depasit anul trecut 600 de milioane de euro.

  • Neaparat sa fie trei

    Uneori, in fata prea multor variante de produse, fie ele si de lux, o doza de subiectivism in alegere e exact ce lipseste. Cei de la 3Luxe se lauda ca sunt niste buni consilieri de cumparaturi.

    In opinia acestora, cele mai bune trei masini sport din lume sunt Porsche 911 GT3, Mustangul in versiunea preparatorilor de la Roush si Bugatti Veyron. Ultimul model Koenigsegg, cea mai puternica masina de strada, toata firma din spatele calutului cabrat sau cea a italienilor de la Lamborghini au fost in schimb descalificate de 3Luxe.com. Fara vreun motiv anume, in afara de faptul ca regula jocului era sa fie recomandate doar trei masini, nu mai multe. „3Luxe este ca un prieten de incredere ce stie totul despre o categorie de produse din care vrei sa cumperi ceva”, proclama Doug Worple, CEO al companiei din spatele site-ului specializat in consiliere de shopping pentru consumatorii de produse de lux. Prin 16 categorii de produse, de la electronice la cosmetice sau avioane de capacitate mica, fiecare cu subcategorii, cate un potential cumparator este scutit de nelinistea care insoteste de multe ori o decizie de cumparare. Sau, mai precis, cantitatea de nehotarare este sensibil mai mica, pentru ca ii sunt prezentate doar trei variante, dintre produse pe care consilierii site-ului le-au ales pe baza propriei experiente de utilizatori sau a recenziilor de pe alte site-uri. De exemplu, la rubrica „sosete pentru barbati“, 3Luxe a ales trei perechi cu preturi intre 20 si 90 de euro, din bumbac, lana si casmir. Beneficiul in economia de timp adusa de site e usor de sesizat. La o cautare pe Google folosind termenii „sosete de lux“ vor fi furnizate 1,6 milioane de pagini web, magazine online sau site-uri unde se discuta despre asa ceva. Desigur, atat calitatea produselor prezentate pe acest site, cat si modelul dupa care este recomandata alegerea ar trebui sa fie privite cu rezerve. Mai ales ca acei consilieri de care vorbeste site-ul sunt pana la urma tot cititorii lui, persoane care pot vota daca un produs isi merita mentiunea pe 3Luxe si nu un altul. Daca voturile negative le depasesc pe cele pozitive, produsul aflat pe locul 4 in clasamentul lor de propuneri il va inlocui pe cel de pe locul 3.

  • Scapa cu viata Harry Potter?

    Strada Arthur Verona din Bucuresti va fi decorata in noaptea de 20 iulie cu maturi zburatoare, baghete magice, potiuni fermecate, vrajitoare si ucenici vrajitori. Un decor in care, la doua ore dupa miezul noptii, urmeaza sa apara ca prin minune a saptea carte din seria Harry Potter, despre care se spune ca inchide ciclul povestilor cu vrajitorul fermecat.

     

    Sase carti, cinci filme, jocuri pe calculator, haine, papusi, obiecte de colectie, toate s-au vandut in ultimii zece ani sub brandul Harry Potter. Pentru ca personajul inventat de J. K. Rowling in 1997 a crescut in zece ani cat altii intr-o suta si s-a transformat intr-o industrie de miliarde de euro.

     

    Cu toate ca in ultimele romane ale seriei atmosfera a devenit tot mai sumbra, iar al cincilea film, „Harry Potter si Ordinul Phoenix“, este recomandat copiilor sub 13 ani doar cu acordul parintilor, cartea nu a pierdut niciun dram din savoare.  Citit la suprafata pare un roman pentru copii, insa privit in profunzime descoperi detalii filozofice si mitologice. Copiii tind sa se identifice cu Harry, iar parintii sunt fascinati de indicii si detalii care scapa neinitiatilor. De exemplu, caracteristicile unui personaj ies in evidenta imediat ce-i este rostit numele, ca de pilda trasaturile lui Argus Filch, ingrijitorul de la Hogwarts. In mitologia greaca, Argus avea corpul acoperit cu 100 de ochi, cum trebuie sa aiba si Filch pentru a supraveghea sutele de elevi. Iar „filch“, in engleza, inseamna „cleptoman“ in argou.

     

    Noaptea de 20 spre 21 iulie este asteptata ca momentul cand se va elucida misterul: va supravietui sau nu la final Harry Potter? Evenimentul lansarii volumului „Harry Potter and the Deathly Hallows“ va avea loc in acelasi timp in toate tarile: la un minut trecut de miezul noptii, dupa meridianul Greenwich (ora 2,01 in Romania). In Bucuresti, locul lansarii este acelasi ca si acum doi ani, cand a aparut volumul precedent: strada Arthur Verona. „Vom organiza o scoala de magie, la care se pot inscrie atat cei care rezerva cartea, cat si voluntari din fan-clubul Harry Potter“, spune Daniel Voinea, director de marketing la librariile Carturesti. Participantii vor parcurge un traseu asemanator celui parcurs de Harry, fiind intruchipate o gara, o strada la fel ca Aleea Diagon din carte si apoi scoala de magie, cu profesori vrajitori si echipe care se vor intrece in costume, formule magice si cunostinte in universul Harry Potter.

     

    Ultimul volum Harry Potter se va lansa si la Timisoara si Iasi. „In principiu, scenariul va fi similar. Celor care se inscriu le vom asigura pelerina, palaria si bagheta de vrajitor“, spune Voinea. Reprezentantul Carturesti estimeaza ca in Bucuresti vor veni aproximativ 1.000-1.500 de fani, iar in provincie 300-500 de fani in fiecare oras. Libraria a primit deja cateva sute de cereri de rezervare, iar stocul initial de carti va fi de 1.700 de exemplare. Carturesti va vinde cartea la pretul de 105 lei, oferind un discount de 10% celor care fac rezervarea. Asemenea tuturor librariilor din lume, Carturesti s-a supus unor conditii speciale. „Conditiile embargoului sunt aceleasi ca si la editia precedenta: nu putem vinde cartea mai devreme de ora 2,01 noaptea, nu putem dezvalui nimanui continutul, iar scenariul lansarii trebuie comunicat catre Bloomsbury, editorul britanic“, explica Voinea.

     

    Masurile sunt justificate, avand in vedere ca un hacker, care sustine ca a intrat in posesia unei copii digitale a cartii spargand reteaua editurii londoneze Bloomsbury, a postat pe un forum finalul povestii.  Editura a negat ca sistemul de securitate ar fi fost spart, insa vestea a starnit o adevarata furtuna – multi fani au intrat pe forum ca sa afle, altii au preferat sa astepte lansarea cartii.

     

    Interesul pentru ultima carte a atins cote ridicate, mai ales ca soarta lui Harry este pusa sub semnul intrebarii. Specialistii nu exclud posibilitatea mortii personajului, pentru ca scriitoarea a dovedit, pe tot parcursul seriei, o aplecare morbida: a inceput cu uciderea parintilor lui Harry, a continuat cu descoperirea ca un vrajitor rau se pregateste sa il distruga si a adaugat suferinta si tortura in scenele in care sunt ucise personaje importante ale cartii. Altii sunt optimisti. „Toate cartile vorbesc de fapt despre transformarea lui Harry dintr-un copil intr-un tanar. Intreaga aventura ar fi in van daca Rowling l-ar ucide la final“, sustine Philip Ray, profesor de engleza la Universitatea din Connecticut.

     

    Dincolo de aceste discutii raman cifrele si vanzarile: primele sase volume s-au vandut in 65 de tari, in peste 325 de milioane de exemplare, iar filmele, produse de studiourile Warner Bros., au avut incasari de peste 3,5 miliarde de dolari (3,3 miliarde de euro) in lumea intreaga. „Harry Potter si Ordinul Pasarii Phoenix“, al cincilea film al seriei, a fost lansat pe marile ecrane pe 13 iulie 2007.

     

    Insa lucrurile nu au mers de la inceput asa de bine. Inainte ca Bloomsbury Press sa semneze contractul cu Rowling in 1996 pentru 4.000 de dolari (3.000 de euro), cativa editori britanici au refuzat-o pe scriitoare, considerand ca manuscrisul era fie prea lung, fie prea plictisitor. Insa un editor american a fost mai curajos: Arthur A. Levine, editorul Scholastic, a achizitionat drepturile pentru Statele Unite pentru 105.000 de dolari (77.000 de euro).

     

    Pentru media, cel mai important personaj a fost la inceput chiar Rowling: o mama singura, fara slujba, careia ii vine ideea unei serii de romane fantastice pe cand venea cu trenul de la Manchester la Londra, apoi finalizeaza manuscrisul in cafenelele din Edinburgh. Prima carte, „Philosopher’s Stone“ („Harry Potter si Piatra Filozofala“), a fost lansata in Marea Britanie fara mare publicitate si a trecut oarecum neobservata. Bloomsbury a sugerat ca Rowling sa-si foloseasca initiala numelui real, Joanne (K. provine de la numele bunicii scriitoarei – Kathleen), de teama ca baietii nu vor citi cartea cand vor auzi ca a fost scrisa de o femeie.

     

    Cartea a devenit insa in scurt timp un succes comercial si de critica. In iulie 1998, The Guardian nota ca Rowling este mai populara decat John Grisham si a declarat ca seria Harry Potter a devenit un fenomen. In acel moment, „Piatra Filozofala“ vanduse 70.000 de exemplare.

     

    Prima carte s-a lansat si in Statele Unite in 1998, redenumita „Harry Potter and the Sorcerer’s Stone“. A existat chiar un moment in care primele trei carti ale seriei ajunsesera pe primele trei locuri in topul New York Times, fortand publicatia sa realizeze un top separat pentru cartile pentru copii. A patra carte, „Harry Potter and the Goblet of Fire“ („Harry Potter si Pocalul de Foc“) s-a editat in 3,8 milioane de exemplare numai in SUA. Iar Harry Potter a ajuns personaj de colectie. Un exemplar din prima editie a primului volum a fost scos la licitatie la Londra pe 26 iunie. Exemplarul din „Harry Potter si Piatra Filozofala“, evaluat de expertii casei Bonham’s la 10.000 de euro, a fost vandut cu 9.000 de lire (13.300 de euro). In plus, Harry a ajuns sa faca vraji in domenii tot mai neasteptate.

     

    Agentiile de turism au inceput sa vanda itinerariul Harry Potter, cu vizite acolo unde s-au turnat scenele din film – de exemplu, statia King’s Cross, de unde Harry isi incepe calatoria spre scoala de vrajitori Hogwarts, sau gradina zoologica unde Harry a realizat ca poate vorbi pe limba „serpeasca“.

     

    Acum, milioane de fani asteapta finalul aventurilor micului vrajitor. Exista totusi cineva care nu este atat de nerabdator sa vina miezul noptii de 20 iulie: editura Bloomsbury, care in ultimii ani a obtinut cea mai mare parte a profitului din vanzarile aventurilor cu micul vrajitor si care, odata cu incheierea aventurilor, va incepe sa caute noi surse de venit. Deocamdata, editura a reusit sa smulga din partea lui J. K. Rowling un comunicat de presa in care scriitoarea afirma ca nu exclude continuarea seriei.

  • When Harry meets…

    …Lord Voldemort. Cu hoardele de „Transformers“ incercand sa faca probleme oamenilor in filmul lui Michael Bay, noile aventuri ale lui Harry Potter au un adversar de temut. Va reusi bagheta magica a tanarului vrajitor sa scape de atacurile unui adversar mai periculos chiar decat lordul Voldemort?


    Lucrul cel mai ciudat in legatura cu „Harry Potter si Ordinul Phoenix“ (regia David Yates) este ratingul primit de la CNC-ul american: copiii sub 13 ani n-au voie sa-l vada decat cu acordul parintilor. Exact acelasi rating l-a primit si „Transformers“, dar diferentele sunt uriase.

     

    In „Transformers“ stii de la inceput ca ai de-a face cu un film violent – doar este vorba despre doua rase de roboti care aproape ca distrug Terra in incercarea de a pune mana pe Scanteie, misterioasa lor sursa de energie. Dar in cazul lui Harry Potter lucrurile se schimba: ratingul arata doar ca avem de-a face cu cel mai sumbru film al seriei. Cu mai mult de un miliard de dolari castigati in lumea intreaga doar din incasari si un buget estimat la mai bine de 150 de milioane de dolari pentru noul film, producatorii se asteapta la un profit dublu. Un lucru bun este ca ei nu se bazeaza doar pe multasteptatul prim sarut al lui Harry Potter pentru a castiga acesti bani.

     

    Dupa ce se reintoarce la Hogwarts pentru a-si incepe al cincilea an de studiu, Harry (Daniel Radcliffe) descopera ca lumea vrajitorilor nu vrea sa stie nimic despre revenirea maleficului Voldemort. Ministerul Magiei il indeparteaza pe Dumbledore de la Hogwarts si o numeste pe infioratoarea si rigida Dolores (sa nu uitam ca prenumele vine de la „dolor“, adica „durere“) Umbridge (pronuntie similara cu „umbrage“, adica „ranchiuna“), interpretata de excelenta Imelda Staunton, in functia de profesoara de aparare contra magiei negre. Ea vrea sa stearga orice zvon despre Voldemort, dar nici Harry nu sta degeaba: impreuna cu Hermione (Emma Watson) si Ron (Rupert Grint) formeaza un cerc de pregatire intr-ale luptei contra magiei negre, sperand sa ajute astfel Ordinul Phoenix sa-l nimiceasca pe redutabilul ucigas al parintilor lui Harry.

    Primul lucru pe care l-a scris presa internationala despre ultimul Harry Potter este ca universul tanarului vrajitor devine din ce in ce mai intunecat, suficient de sumbru ca sa se potriveasca mai bine cu ceea ce si-ar dori sa vada pasionatii de thrillere si nicidecum copiii de 10-12 ani, carora le dedicase J. K. Rowling prima carte a seriei. Dar filmul care va avea premiera in Romania pe 20 iulie reuseste sa compenseze imaginile din ce in ce mai obscure cu o cantitate potrivita de umor si poate un pic mai multa actiune decat ne-am fi asteptat.

     

    Un atac al Dementorilor, chiar la inceput, da tonul intregului film, a carui atmosfera amenintatoare devine tot mai palpabila. Procesul de la Ministerul Magiei, la fel de insidios ca si infioratoarea prezenta a fiintelor ce fura sufletul oamenilor, ii arata lui Harry ca trebuie sa lupte de unul singur impotriva lui Voldemort. Un lucru foarte bun, pentru ca asta il face pe Daniel Radcliffe (care va implini 18 ani pe 23 iulie) sa para credibil intr-un rol de adolescent obligat sa se maturizeze – deci fara nicio legatura cu micul actor din primul film, care nu a reusit sa termine prima carte a seriei decat dupa ce a fost distribuit in rolul principal din „Harry Potter si Piatra Filozofala“.

     

    Despre restul actorilor, numai de bine. Daca Emma Watson si Rupert Grint nu prea au cum sa-si schimbe stilul, ceilalti actori reusesc imposibilul: aproape monopolizeaza filmul si distrag atentia de la trio-ul de tineri  vrajitori aflati la ananghie. Imelda Staunton (de neuitat in „Vera Drake“, pentru care a si primit o nominalizare la Oscar) este Dolores Umbridge, profesoara obsedata de putere care le face o multime de probleme studentilor de la Hogwarts. Daca va va aduce aminte de cateva profesoare nesuferite de chimie din liceu, e explicabil: Staunton este magnifica in acest rol negativ si-n fiecare scena in care apare te face sa-ti doresti sa zbori pe-o matura si s-o ucizi. Aerul inchizitorial al lui Umbridge e perfect redat de Staunton, care are toate sansele sa obtina cateva premii pentru „cel mai bun rau“ al anului. Ca geaman negativ, si Ralph Fiennes face minuni si nu-i deloc de mirare ca provoaca fiori in fiecare scena cand apare.

     

    In afara de distributie, o mare parte din merit o au regizorul David Yates si scenaristul Michael Goldenberg, care reusesc sa transforme cel mai lung roman al seriei (peste 800 de pagini) in cel mai scurt film Harry Potter de pana acum, rezumand actiunea fara a pierde din farmecul ce a transformat-o pe J. K. Rowling in cea mai profitabila autoare publicata vreodata. Si cu siguranta ea va reusi sa iasa cat se poate de rezonabil din scandalul provocat acum cateva saptamani de un hacker care a dezvaluit finalul ultimului roman din serie, inclusiv numele personajului principal ce-si afla sfarsitul cu aceasta ocazie. Dar, cum nu vrem sa rapim din surprize, vom scrie mai mult despre acest subiect in 2010, cand va avea premiera filmul „Harry Potter and the Deathly Hallows“.

         

    „HARRY POTTER SI ORDINUL PHOENIX“/„HARRY POTTER AND THE ORDER OF THE PHOENIX“. R: DAVID YATES. D: DANIEL RADCLIFFE, IMELDA STAUNTON, RALPH FIENNES, EMMA WATSON, RUPERT GRINT. DIN 20 IULIE

  • Ce ne-nvata istoria

    Pierre Rosenberg, fost director al Muzeului Luvru, spunea despre Ernst H. Gombrich ca este aproape la fel de cunoscut in lume precum Gioconda lui Da Vinci. Faima si-a capatat-o datorita lucrarii sale „Istoria artei“, unul dintre cele mai complete si mai clare volume de initiere in domeniul artelor plastice.

     

    Evreu de origine austriaca, naturalizat in Marea Britanie, eseist, istoric si estetician, Gombrich si-a scris toate lucrarile de exegeza in limba engleza, cu o singura exceptie: volumul de fata (care reprezinta debutul sau editorial), publicat in 1936, sub titlul „Eine kurze Weltgeschichte für junge Leser“. In ciuda notorietatii autorului, volumul nu a beneficiat de o traducere in engleza decat in anul 2005. Iata acum, in 2007, gratie celor de la Pro Editura si Tipografie, apare si editia romaneasca a acestui volum esential.

     

    Ca retorica, limpezime, mod de adresare si de selectie a temelor, aceasta (scurta) „Istorie a lumii“ seamana cu volumele de istorie repovestita pe intelesul celor mici de catre Neagu Djuvara si, ca si in acestea, textul este insotit de imagini. In cazul volumului lui Gombrich, ilustratiile sunt alb-negru (gravuri), dar compenseaza lipsa de spectaculozitate a cromaticii printr-o puternica forta de evocare provenind din caracterul lor narativ. Un exemplu: ca sa sugereze situatia inceputului de secol XIX si felul in care „scundul barbat din Corsica (Napoleon – foto) si-a raspandit neamurile drept conducatori in intreaga Europa“, el dispune pe harta schitata a batranului continent niste personaje in tinuta de aparat, asemenea figurilor pe o tabla de sah si care ii reprezinta pe Jerôme, Paul sau Iosif Bonaparte, fiecare in regiunea din imperiu ce i-a fost repartizata. Calitatea de capatai a cartii, ca si in cazul volumelor lui Djuvara, rezida in capacitatea unica de a povesti istoria, de a extrage din oceanul de evenimente doar pe cele cu adevarat semnificative si de a le infatisa sub forma unui basm, pe un ton cand sfatos, cand amical, mereu dispus sa descopere dincolo de fapte un resort moral, un talc ascuns. De aceea este, poate, tipul de istorie „pe intelesul tuturor“ care ar trebui sa figureze in programele scolare in dreptul rubricii de istorie universala. Scurte, la obiect, fara explicatii arborescente, povestirile lui Gombrich dau impresia ca toate cele relatate se petrec in prezent, ca personajele si evenimentele trecute pot fi atinse si intelese cu mentalitatea prezentului.

     

    Ernst H. Gombrich, „Istoria lumii“,

    Pro Editura si Tipografie, Bucuresti, 2007

  • Noutati

    Un psihothriller

     

    Zoran Drvenkar s-a nascut in Croatia si a emigrat in Germania la varsta de trei ani, impreuna cu parintii. Vedeta a literaturii pentru copii (premiul Oldenburg, in 1999, la sectiunea proza pentru adolescenti), Drvenkar este un autor prolific. Scrie eseuri, romane (thriller-uri, SF-uri, politiste), nuvele, dar si poezie sau texte dramatice. Devine scenarist si dobandeste un prestigiu solid de cineast. Acest roman al sau („Du bist zu schnell“, publicat in 2003) este primul pentru adulti, dar care pune in scena biografiile a trei personaje foarte tinere, Val, Marek si Theo. In prefata, Vasile Dem. Zamfirescu se intreaba: „Mai este posibil, dupa American Psycho, un German Psycho si poate chiar un Italian Psycho sau French Psycho? Raspunsul este cu siguranta afirmativ, pentru ca prin prezentul roman ne situam pe terenul fictiunii si nu pe cel al psihiatriei, care ar avea nevoie de variatiuni etnice suficient de semnificative ale nebuniei criminale pentru a le inregistra in categorii separate. Adevarata performanta scriitoriceasca rezida in capacitatea de a reconstrui si transmite cititorului imaginea lumii interne a psihopatului“.

     

    Zoran Drvenkar, „German Psycho“,

    Editura Trei, Bucuresti, 2007

     

     

    Calea ceaiului

     

    „Maestrul de ceai“ este ultima carte a unui mare maestru literar japonez, Yasushi Inoue. Pornind de la un eveniment istoric, romancierul construieste cronica unei anchete care isi propune sa afle motivele misterioase pentru care s-a sinucis marele maestru al ceaiului Sen no Rikyu. Din ce motive si-a facut seppuku acest om, in varsta de 69 de ani? De ce a cazut el in dizgratia stapanului sau si in ce fel l-a constrans acesta sa renunte la viata? Iata intrebarile carora discipolul sau, calugarul Honkakubo, va incerca sa le afle raspunsul. In prima parte a cartii va face acest lucru in fata unei cesti de ceai, la discutii cu Toyobo, un fost prieten al magistrului sau, in cea de-a doua – in paginile unui jurnal in care incearca sa desluseasca itele mortii lui Rikyu si pe cele ale Caii ceaiului.

     

    Yasushi Inoue, „Maestrul de ceai“,

    Editura Humanitas, Bucuresti, 2007

  • Pe plaja din Saint Tropez

    Oras de petreceri unde poti cheltui 15.000 de euro fara sa clipesti, Saint Tropez e un loc unde se aduna vedetele si miliardarii ca sa-si etaleze iahturile si sa faca shopping. Turistul amator de distractie, dar cu buget ceva mai mic nu trebuie sa evite insa statiunea, deoarece poate gasi modalitati foarte placute de petrecere a timpului. 


    LA PLAJA. De-a lungul plajelor care se intind pe coasta Baie de Pampelone are loc in fiecare vara prezentarea celor mai scumpe si mai „la moda“ costume de baie ale anului. Desi plaja de pe coasta se intinde pe trei mile, deseori oamenii obisnuiti nu sunt lasati sa se aseze pe sezlong – deoarece numarul de celebritati pe metrul patrat e mult prea mare.

     

    MASA PE PLAJA. Cel mai bun restaurant este Club les Palmiers, cu servire excelenta si mancare la fel, unde hotelurile de top isi duc clientii cei mai buni si pentru care se recomanda rezervare din timp. Un alt restaurant deschis de curand este H20, aproape de plaja.

     

    SEARA. O terasa romantica scaldata in lumina lumanarilor si ascunsa in umbra unui hotel amenajat intr-un conac – La Maison Blanche. Cei care doresc o seara mai antrenanta pot alege dintr-o varietate de cluburi, cum ar fi Les Caves du Roy, caruia i-au calcat pragul staruri ca George Clooney sau Kate Moss, VIP Room, unde se intra foarte greu, dar se pot intalni vedete ca Madonna, P Diddy sau Papayo. Club Chez Maggi este cel mai renumit club de pe coasta franceza pentru gay.

     

    RECUPERARE: Dupa petrecere se poate apela la serviciile Byblos Spa, pentru un tratament contra imbatranirii sau o sedinta de aromaterapie si masaj. Se poate merge si la plaja sau se pot vizita expozitia Picasso, deschisa pana la 15 octombrie la Musée d’Annonciade.

     

    CAZARE LA CASTEL. Desi nu este un hotel de lux, ci primul din lista hotelurilor cu discount din Saint-Tropez, Château de la Messardicre are patru stele si o camera costa 500 de euro. Alte hoteluri cu camera sub 750 de euro (1.000 de dolari) pe noapte sunt: Les Capucines, La Tartane sau La Bastide de Saint Tropez.

     

    CUMPARATURI. Saint Tropez nu are o strada recunoscuta pentru shopping, dar magazine mai mari sau mai mici sunt la tot pasul: Galeries Tropeziennes, Jacqueline Thienot, Autour des Oliviers sau Le Dépôt sunt cateva dintre acestea. Desi orasul este renumit pentru magazinele de lux, se gaseste si un bazar de unde toata lumea cumpara brocart si sunt si magazine cu reduceri, mai ales dupa jumatatea lunii iulie. Braderie si Benetton practica reduceri de 70% la sfarsit de sezon.

     

    LA PLIMBARE. Daca aerul cosmopolit al oraselului va apasa, puteti iesi la o plimbare in imprejurimi: Grimaud, un sat medieval cu stradute inguste, cu ruine si cu biserici frumoase; mai sus pe dealuri se gaseste Ramatuelle, un orasel francez fermecator unde au loc festivaluri de jazz si care ofera perspectiva cea mai buna asupra Baie de Pampelone sau puteti vedea un faimos ceas public din secolul al XIV-lea in satucul Cogolin.

     

    CU BARCA. 1.000 de euro este suma minima pentru inchirierea unei barci de dimensiuni mici, care poate fi condusa fara permis. Cea mai cunoscuta companie de inchirieri este Suncap Company. Pentru cine are rau de mare, exista o adevarata piata a inchirierii de biciclete – pe dealurile de langa Saint Tropez fiind unul din punctele unde biciclistii din turul Frantei respira cam greu. O bicicleta costa pe zi de la 25 de euro.

     

    EVENIMENTE. In fiecare an, la Saint Tropez se intampla: Festivalul Interceltic (3-12 august), Turul Frantei – faza 6 (13 iulie), Festivalul Mozart (27 iunie-13 iulie) sau Moonlight Market – o piata in aer liber deschisa toata noaptea in mai multe zile din luna iulie.

  • A doua casa e mai ieftina in Bulgaria

    Cine vrea sa-si cumpere o casa de vacanta n-are decat sa aleaga: nu numai intre o locuinta la munte sau una la mare, ci si intre Romania si strainatate – sa zicem Bulgaria, o destinatie de vacanta devenita in ultimii ani asa de populara printre turistii romani.

     

    Explicatiile sunt simple: procentul celor care au deja o locuinta principala in oras este ridicat, puterea de cumparare creste, iar o casa de vacanta reprezinta nu doar un refugiu pentru cateva saptamani pe an, ci poate fi o investitie cu bataie mai lunga, menita inchirierii sau vanzarii ulterioare la un pret mai ridicat.

     

    „Era un segment nevalorificat care prezenta potential“, spune Lucian Orban, presedintele dezvoltatorului imobiliar Tomis Development din Constanta, cu activitati in sectorul comercial si in industria de constructii, care a decis sa intre pe piata imobiliara printr-un proiect de 70 de milioane de euro, amplasat in oras. Complexul rezidential Tomis Plus este amplasat in nordul Constantei si va cuprinde 1.218 apartamente si 47 de vile, precum si o scoala, un club, terenuri de sport. Proiectul va fi gata pe etape pana in 2011, din locuintele finalizate in acest an fiind vandute 30%, pentru apartamente, respectiv 36%, pentru vile. Ansamblul a fost promovat initial cu destinatia de prima resedinta, insa in urma cu trei luni a fost luata decizia de promovare si sub aspectul locuintelor de vacanta. Proiectul a fost prezentat la targul imobiliar din Madrid, tinta fiind reprezentata de investitorii spanioli si britanici. Tot in zona, Impact Bucuresti, care construieste un ansamblu de locuinte la un kilometru de Constanta, a inceput sa schiteze planuri si pentru proiecte de case de vacanta.

     

    O alta companie care a decis sa lanseze un proiect rezidential intr-o zona cu potential turistic este Ozer Construction, constructorul cladirii de birouri America House si al centrului comercial Bucuresti Mall. Ozer a inceput in luna mai constructia ansamblului rezidential Belleview, situat in Sinaia, care va include 344 de apartamente, investitia fiind estimata la 20 de milioane de euro. Tot la munte, mai exact langa Poiana Brasov, vor fi construite 1.000 de apartamente, primele 250 urmand sa fie livrate in iarna anului 2008. Acestea vor face parte dintr-un proiect mai amplu, un complex turistic de lux care va include un hotel, un aparthotel, un centru de conferinte si un teren profesionist de golf. Proiectul ar trebui sa se finalizeze in 2012, investitia totala fiind aproximata la 350-400 de milioane de euro.

     

    Pana in acest moment, Valea Prahovei a atras investitii mai multe si mai mari comparativ cu litoralul, fenomen explicabil prin potentialul mai ridicat pe care il prezinta zona montana. „O locuinta de vacanta de la munte poate genera un randament investitional mai mare decat una de la mare, datorita faptului ca timpul anual de ocupare poate fi mai indelungat“, spune Maria-Luiza Ostaficiuc, marketing coordinator al companiei imobiliare Eurisko.

     

    Tot pe Valea Prahovei pariaza si agentia Mervani Imobiliare din Brasov, care estimeaza chiar ca in aceasta zona nu se va mai putea vorbi de un segment rezidential „clasic“, dupa ce locul fostelor spatii industriale va fi luat de case de vacanta. „Convingerea noastra este ca interesul pentru Valea Prahovei va fi in viitor la fel sau chiar mai ridicat decat acum, datorita apropierii de Bucuresti. Panorama muntilor Bucegi, obiectivele turistice si zonele specifice de agrement vor atrage clientii ca un magnet intotdeauna“, comenteaza Mihai Totpal, asociat in cadrul Mervani.

     

    In plus, tendinta clientilor este de a prefera tot mai mult locuinte de tip apartament, incluse intr-un ansamblu rezidential, in detrimentul caselor de vacanta construite in regie proprie. Simina Istrate, consultant al agentiei imobiliare Colliers, pune aceasta schimbare pe seama cresterii preturilor terenurilor si a lipsei timpului pentru coordonarea constructiei unei case de vacanta.

     

    Tot la capitolul tendinte, dezvoltatorii mentioneaza preferinta clientilor pentru conceptele integrate, care includ spatii de recreare, centre comerciale sau diferite servicii. Spre exemplu, Real Estate Development a luat decizia de a suplimenta investitia de 11 milioane de euro in complexul Sara Sea View din Olimp cu inca patru milioane de euro, suma fiind investita in servicii de administrare precum curatatorie si spalatorie auto si vestimentara, curatenie interioara, servicii de receptie, de curierat si de paza. „Daca stai in Bucuresti, spre exemplu, poti vedea de acolo ce se intampla in apartamentul tau din Olimp, cladirea fiind gandita ca o locuinta inteligenta. Proprietarii au posibilitatea de a controla de la distanta, automat, accesul si climatizarea si pot sa vada permanent interiorul, prin intermediul camerelor de luat vederi“, explica Monica Marin, partner manager la compania imobiliara EuroMetropola, agentul proiectului din Olimp.

     

    Specialistii estimeaza ca preturile locuintelor aflate in zone cu potential turistic vor creste cu 15-20% in acest an. „Preturile vor continua tendinta ascendenta, urmand dinamica segmentului rezidential clasic, care anul trecut a inregistrat o crestere de pana la 20% pentru complexurile noi din Bucuresti. Cu toate acestea, doar proiectele care vor aduce ceva deosebit pe piata vor putea mentine aceste niveluri de crestere de 15-20%“, spune Simina Istrate de la Colliers. In schimb, consultantii Eurisko estimeaza o temperare a cresterii preturilor pentru casele de vacanta din Prahova, la o rata de 10-15%.

     

    Preturile caselor de vacanta sunt influentate de amplasarea locuintei, de tipul acesteia si de finisajele oferite. Astfel, o locuinta de pe Valea Prahovei, care nu face parte dintr-un ansamblu rezidential nou construit, are un pret de pornire pe metrul patrat mai mic, de 500 de euro, comparativ cu o locuinta care face parte dintr-un concept integrat, al carei pret pe metrul patrat porneste de la 1.000 de euro si poate ajunge la 2.000 de euro. Pe litoral, preturile variaza intre 1.000 si 2.000 de euro pe metrul patrat, potrivit datelor furnizate de reprezentantii principalilor agenti imobiliari care au in promovare oferte pe litoral.

     

    Insa la aceleasi preturi, doritorii unei case de vacanta pot achizitiona proprietati mai ieftine si cu finisaje similare pe litoralul bulgaresc. Aceasta situatie este pusa pe seama faptului ca in tara vecina sunt mult mai multe proiecte rezidentiale, competitia dintre dezvoltatori ajungand in etapa scaderii preturilor. „Comparativ cu Bulgaria, preturile apartamentelor de pe litoralul romanesc sunt mai ridicate. Motivul tine de supraoferta existenta deja in Bulgaria, care a impus o scadere a preturilor pentru mentinerea competitivitatii“, explica specialistul Colliers. Spre exemplu, potrivit site-urilor de anunturi imobiliare care promoveaza proprietati pe litoralul bulgaresc, pretul mediu pe metrul patrat pentru o locuinta dintr-un complex turistic situat in statiunea Sunny Beach este de 1.000-1.300 de euro pe metrul patrat, preturile variind in functie de finisaje.

     

    Diferentele dintre cele doua piete i-au determinat pe dezvoltatorii bulgari sa isi caute clienti si printre romani, dupa ce i-au cucerit cu ofertele lor imobiliare pe britanici si pe spanioli. Kaliakria Hills Ltd., un joint-venture intre dezvoltatorul bulgar Linexa Property Group, fondul britanic de investitii imobiliare Northridge Capital Europe si compania spaniola Marbella, va fi prezent la editia de toamna a targului imobiliar Condominium de la Bucuresti, urmand sa promoveze case de vacanta incluse in trei complexuri turistice, toate in Sunny Beach. „Vom lua parte la targul imobiliar, deoarece Romania este o piata potentiala pentru noi“, spune Emilya Apostolova, manager de vanzari in cadrul Linexa Property. „Mai multi turisti romani au venit in aceasta zona in ultimele luni si si-au manifestat interesul privind cumpararea unei case de vacanta“, adauga Apostolova, explicand ca toate cele trei complexuri Kaliakria sunt la o ora de mers cu masina de Romania, iar Sunny Beach beneficiaza deja de o imagine favorabila in randul turistilor romani. 

     

    Un alt dezvoltator imobiliar din Bulgaria, Cristal Group, a testat piata romaneasca printr-o oferta de apartamente de vacanta in aceeasi statiune, pretul mediu fiind de 1.000 de euro pe metrul patrat. „Am primit multe telefoane prin care se cereau detalii suplimentare. Reactia primita ne-a facut sa credem ca exista un potential in Romania pentru a gasi cumparatori de case de vacanta“, spune Stefan Szasz, reprezentantul dezvoltatorului bulgar, adaugand ca in viitorul apropiat este probabila deschiderea unui birou de vanzari la Bucuresti.

     

    Potrivit datelor citate de oficialii Linexa Property, pretul pe metrul patrat finisat pentru o locuinta de vacanta din Albena era cuprins la inceputul acestui an intre 520 si 1.467 de euro, in timp ce in Balcic se inregistrau preturi intre 500 si 1.550 de euro. Preturile din statiunea Sfintii Constantin si Elena erau ceva mai ridicate – 890-2.069 de euro, in timp ce metrul patrat pentru un apartament situat intr-un complex turistic integrat din Nesabar era oferit spre vanzare in aceeasi perioada cu 1.700 de euro.

     

    Situatia nu se mai repeta insa si in cazul statiunilor montane din Bulgaria. „Spre deosebire de litoral, in zonele montane bulgaresti, in complexurile cunoscute la nivel international, preturile pot fi chiar si de doua ori mai mari decat cele din Romania“, afirma reprezentantul Colliers. Potrivit datelor furnizate de Linexa Property, cele mai scumpe apartamente de vacanta din zona montana se gaseau la inceputul anului in statiunea Bansko, cu un pret de 2.000 de euro pe metrul patrat.

  • Asa a fost politica familiei

    Desi sotul ei este numit „regele marmurii“, Miorita Videanu insista ca ideea afacerii cu piatra naturala a fost a ei. Cu atat mai bine daca a fost asa, pentru ca oricum din 2004 sotia primarului general al Capitalei conduce averea familiei, estimata de ea pentru acest an la peste 130 de milioane de euro.

     

    De zece ani incoace, in fiecare toamna, sotia primarului Capitalei pleaca la Verona cu doua tiruri pline cu lastre, blocuri si blocheti de marmura. La Verona e cel mai important targ anual de piatra naturala si Miorita Videanu are acolo un spatiu rezervat in fiecare an, ca proprietar de cariera de marmura. E singura care are acest privilegiu din Romania, fiindca rezerva de la Ruschita din Banat – parte din cariera de piatra a Marmosim Simeria, care detine aproape monopolul exploatarilor de marmura din Romania – este in proportie de 96% proprietate a familiei Videanu. Iar prezenta la targurile internationale este „a must“ pentru Miorita Videanu: de aici s-au legat cele mai mari contracte pentru export, in special cu companii din tarile arabe, Germania, Japonia si SUA, care aduc anual peste jumatate din cifra de afaceri a Marmosim Simeria (pentru anul trecut inseamna 6-7 milioane de euro).

     

    Lastrele – felii mari de marmura – si blochetii sunt termeni necunoscuti profanilor, dar familiari Mioritei Videanu. A facut cunostinta cu ei in urma cu 13 ani, cand a pregatit un proiect pentru scoala (mai precis, era vorba de un examen in cadrul unui MBA pe care l-a terminat in 1996). Pentru acel studiu de caz a ales industria rocilor naturale, fiindca avea in anturaj niste persoane din domeniu care au ajutat-o cu date – e vorba de compania Rocas, firma specializata in fasonarea pietrelor, unde ulterior Miorita Videanu a devenit si actionar. Dupa ce a terminat proiectul, a decis ca ar fi o idee buna sa intre in afacerile cu piatra ornamentala.

     

    Oricum renuntase, de cand a inceput MBA, la slujba de la fabrica de mobila Silvarom, unde lucrase opt ani in centrul de calcul. „Nu puteam face cariera acolo, din varii motive, si oricum aveam in plan sa incep o afacere in momentul cand terminam studiile, dar s-a intamplat sa fie mai devreme“, spune Miorita Videanu, care, dupa ce a predat proiectul, a comandat un studiu de piata despre cat de bine ar merge pe piata o afacere cu piatra ornamentala. „Rezultatele au fost incurajatoare, asa ca in 1994 ne-am propus sa declansam acest business si am fost in Italia, unde ne-am interesat de echipamente si am participat la cateva targuri pentru a alege furnizorul.“ La sfarsitul lui 1994 au cumparat tehnologia, cu o investitie de 500.000 de dolari pentru echipamente de prelucrare, bani luati pe credit cu garantarea mai multor imobile ale familiei. Achizitia echipamentelor de prelucrare presupunea ca Titan Mar, compania infiintata in 1994 de cei doi soti pentru afacerile cu marmura, sa cumpere materia prima de la companiile de stat care o exploatau si apoi sa o prelucreze pentru vanzare.

     

    „Am sperat astfel ca materia prima este asigurata la Ruschita, dar ulterior ne-am dat seama ca modalitatea de exploatare de acolo era invechita si scadea calitatea materiei prime“, evoca Miorita Videanu principalul motiv care i-a facut pe soti sa se inscrie in 1997 la licitatia pentru privatizarea Marmosim Simeria (companie care detinea atat rezerva de la Ruschita, precum si alte cariere mai mici si o fabrica de prelucrare). In 1998 au intrat in posesia Marmosim Simeria, dar nu singuri, deoarece suma ceruta de FPS pentru privatizarea rezervelor de marmura era de 1,7 milioane de dolari. Cum nu mai puteau apela la imprumuturi, avand gajate deja bunurile, Adriean si Miorita Videanu au atras in afacere doua fonduri de investitii: RAEF (Fondul de Investitii Romano-American) si RIF (Romanian Investment Fund): „Acestea au facut un plasament in Titan Mar, cu conditia fie ca suma sa fie investita in achizitia pachetului majoritar de actiuni la Marmosim la momentul in care ei vor face exit, fie sa fie returnat imprumutul cu costurile suplimentare aferente din partea noastra“.

     

    Miorita Videanu afirma ca au castigat licitatia, desi mai erau inscrise sase companii romane si straine, pentru ca au venit cu cel mai mare plan de investitii (122 de miliarde de lei vechi – 13,7 milioane de dolari). „Aceasta era suma pe care noi o calculasem ca ar fi necesara pentru schimbarea intregii tehnologii de la Marmosim“, spune Miorita Videanu. In intervalul cat cele doua fonduri au fost prezente in afacere (1998-2004) au investit aproximativ 5,5 milioane de dolari (respectiv 3,9 milioane de dolari RIF si 1,5 milioane de dolari RAEF). Cand au iesit din afacere (exitul lor coincizand cu momentul in care Adriean Videanu s-a retras din Titan Mar-Marmosim pentru a prelua functia de primar al Capitalei), suma cu care intrasera le dadea dreptul la 64,5% din afacere in cazul conversiei in actiuni, astfel ca familia Videanu ar fi ramas minoritara in cazul in care fondurile vindeau catre un tert.

     

    La momentul exitului, RAEF si RIF au evaluat compania la 15 milioane de euro si s-au uitat in piata externa si interna dupa eventuali cumparatori. Cel mai aproape de negocierea finala a fost o companie greceasca, a carei dorinta era sa cumpere pachetele ambelor fonduri de investitii. Insa Miorita si Adriean Videanu au facut un imprumut de la Raiffeisen Bank Viena si au cumparat intregul pachet al celor doua fonduri. „Daca ar fi cumparat grecii si am fi ramas minoritari, am fi vandut si noi si ne-am fi retras“, isi aminteste Miorita Videanu. Motivul ar fi fost simplu: imposibilitatea de a se mai implica in management ca actionari minoritari. Dupa ce a luat intregul pachet de la RAEF si RIF, Miorita Videanu a facut majorari succesive de capital, a cumparat mai multe pachete de actiuni de la minoritarii de la Simeria si a ajuns astfel sa aiba acum 96% din actiunile de acolo.

     

    Titan Mar-Marmosim are acum 25% cota pe piata pietrei naturale, spune sotia primarului. Adica sunt primii intr-o piata de nisa unde se lupta 255 de companii, majoritatea destul de mici, care prelucreaza piatra sau o importa.  Din punctul de vedere al Mioritei Videanu, cel mai important competitor este in acest moment compania M.A.E.R. Import Export, care importa tot ce vinde pe piata romaneasca (M.A.E.R. a avut anul trecut afaceri de 7 milioane de euro, dupa ce in 2005 a avut 5,2 milioane de euro; profitul net in 2005, de 88.000 de euro, a fost insa de sase ori mai mic decat al Titan Mar, firma care detine propria cariera de piatra). Pe piata mai sunt insa si Ambient (companie a omului de afaceri sibian Ioan Ciolan), dar si Dedeman sau Tehnostone, cu cote mai mari de 1%.

     

    Din acest punct de vedere, Miorita Videanu are o relatie destul de speciala cu concurenta, deoarece cele mai multe dintre companiile care prelucreaza piatra in Romania cumpara de la Marmosim materia prima. Din ce se exploateaza la Simeria, in acest an 65% va merge pe piata externa, 20% va fi vandut en-gros pe piata interna catre concurenti, iar restul de 15% va fi prelucrat de Titan Mar-Marmosim pentru piata interna.

     

    Daca din afacerile Marmosim, piata externa reprezinta o cota de peste jumatate din afacere, in Titan Mar, proportia e inversa: 30% este data de productia indigena, din cariera de la Marmosim, iar 70% sunt produse de import. „Am simtit nevoia de a importa produse cand ne-am dat seama ca marmura de Ruschita avea nevoie de nuante de contrast pentru a fi pusa in valoare“, spune Miorita Videanu.

     

    Primele nevoi de importuri au aparut chiar la inceputurile afacerii, cand principalii clienti ai Titan Mar erau institutiile si companiile. „La inceput, clientii au fost institutiile. In piata domestica nu erau asa bine cunoscute pietrele naturale nici de catre beneficiari, nici de catre cei care ii consiliau. Asa se face ca am vandut catre institutii publice, cladiri de birouri, sedii de banci – pana prin 1998 aproape 100%, iar cum aceasta piata a scazut usor la sfarsitul anilor ’90, a inceput sa creasca usor piata externa, care reprezinta acum 20% din vanzari“, afirma Miorita Videanu. Tinta de baza acum sunt clientii straini; de altfel, cel mai important proiect pe care l-a avut compania in ultimii doi ani a fost cel cu antreprenorul arab Nakheel, constructorul Palm Island din Dubai, care s-a cifrat in jurul a cinci milioane de euro.

     

    Deputat FSN din 1990, apoi in anii ’90 fruntas al PD, din 2001 vicepresedinte al partidului, vicepremier din 2004 si primar general al Capitalei din 2005, Adriean Videanu si-a atras numeroase acuzatii privind modul cum relatiile din politica l-au ajutat sa dezvolte afacerile familiei. Cele mai cunoscute acuzatii privesc castigarea de catre Marmosim in 1999 a licitatiei de exploatare a carierei de la Ruschita, dar si hotararile de guvern prin care fostul cabinet PSD a atribuit Marmosim licentele de exploatare a unor cariere de marmura si travertin in Caras-Severin, respectiv Hunedoara.

     

    „Era inevitabil sa apara discutii, dat fiind ca sotul meu este om politic din 1990“, raspunde Miorita Videanu. In privinta contractelor castigate pentru afacerile familiei (conform declaratiei de avere, sotul ei detine 14% din Titan Mar), comentariul ei a fost urmatorul: „Fiind de-a lungul timpului cea mai mare companie de pe piata, intotdeauna am avut puterea de a castiga cele mai mari contracte, fiind acuzati de multe lucruri si prietenii. Insa au fost proiecte care trebuia facute cu marmura din care au fost construite initial (de exemplu, Palatul Telefoanelor), alteori au fost proiecte de anvergura la care companii mai mici nu au fi facut fata (de exemplu, statii de metrou), iar noi am fost mereu prezenti la toate licitatiile“.

     

    Miorita Videanu spune clar ca sotul ei nu are de gand sa iasa din politica si ca ea va mai ramane destul timp managerul din familie: „Atunci cand s-a votat legea incompatibilitatii si sotul meu a iesit din afaceri, a fost trist si m-am gandit ca nu am dreptul sa ii opresc aceasta cariera, asa ca il voi sustine pana oriunde va ajunge, la orice functie“.

     

    Pentru viitorul apropiat, Miorita Videanu nu are de gand sa vanda compania. Mai ales ca valoarea de piata din acest moment – 30 de milioane de euro –  ar putea creste in viitorul apropiat, odata cu piata de constructii si in special cu cea a constructiilor de lux. Si mai ales fiindca un volum mare de lichiditati care ar putea intra in conturile familiei Videanu odata cu vanzarea terenului Titan Mar de langa Cotroceni, estimat la 100 de milioane de euro, ar putea sa salte considerabil investitiile in marmura si, in cele din urma, valoarea companiei.

  • Miorita Videanu

    • Varsta: 44 ani
    • Apartenenta politica: fara partid
    • Studii: ASE – Cibernetica si MBA la Scoala de Inalte Studii Postuniversitare – ASE in parteneriat cu Conservatoire National des Arts et Métiers de Paris.
    • Experienta: Economist la fabrica de mobila Silvarom (1984-1992); director general al Titan Mar (1994-2004)
    • Functie actuala: presedinte al CA Titan Mar (din 2004)