Apetitul lui George Soros pentru investitii riscante se verifica inca o data: finantistul pariaza acum pe infrangerea lui Bush la alegerile prezidentiale.
La dezbaterea televizata de saptamana trecuta dintre Dick Cheney si John Edwards, o mica incurcatura l-a facut pe Cheney sa indice gresit numele unui site de Internet. La adresa gresita figura insa un alt site, care a fost potopit de vizitatori imediat ce s-a terminat confruntarea candidatilor la vicepresedintie. Furiosi, administratorii site-ului au redirectionat traficul spre o pagina de web a finantistului George Soros. Am facut-o in semn de protest, a explicat unul din administratori.
Protestul – evident, la adresa republicanilor, cu neatentia lor cu tot – ilustreaza foarte bine ce statut a capatat Soros in ultima vreme in ochii americanilor. La noi, dupa atatia ani de asociere intre numele lui si actiunile societatii civile, americanul nascut in Ungaria e vazut in continuare ca un simbol al luptei pentru capitalism si pentru democratia liberala. Peste Ocean insa, Soros face mai curand figura unui miliardar excentric, cu vederi de stanga aproape extremiste, detestat de republicani pentru zelul cu care il combate pe George W. Bush si admirat de tabara democratilor pentru consecventa cu care isi investeste banii in folosul cauzei lor.
Caci in America sunt rari oamenii de afaceri cu adevarat importanti si cu atat mai rar miliardarii care sa-si puna la bataie atatia bani si atata energie pentru o campanie electorala, cu atat mai putin pentru campania democratilor. Soros a declarat in repetate randuri ca scopul lui in viata e acum sa-l inlature de la putere pe Bush. A promis sa stranga 75 de milioane de dolari pentru campania impotriva realegerii acestuia si a finantat deja cu 10 milioane o organizatie anti-Bush denumita Americans Coming Together, care vrea sa-i mobilizeze pe alegatorii din 17 state considerate principalele teatre de batalie electorala.
Acum, la cateva saptamani inainte de alegeri, eforturile lui Soros par sa-si fi atins apogeul: a lasat fiilor sai controlul companiei sale de investitii, Soros Fund Management (SFM), si a anuntat o restructurare destul de drastica a acesteia, o parte din activitati urmand sa fie externalizate. Fiul cel mare si vicepresedintele SFM, Robert Soros, va conduce cel mai important fond de investitii al familiei, Quantum Endowment Fund, cu un portofoliu de 8,3 miliarde de dolari, iar Jonathan Soros, unul din fratii mai mici (George Soros are cinci copii) va deveni si el vicepresedinte al SFM.
Comentatorii si-au dat seama ca e o miscare dictata de prudenta – atata vreme cat miliardarul ar putea avea destule necazuri in caz ca planurile sale politice esueaza – ca si de lipsa de timp si, poate, chiar de interes fata de vechile sale afaceri.
In orice caz insa, e o miscare cam brusca. Acum doi ani chiar, Soros il angajase pe Mark Schwartz, un bancher versat de la Goldman Sachs, sa-i extinda afacerile. Parea ca Soros prinde din nou curaj, dupa ce criza ruseasca de la sfarsitul deceniului trecut l-a lasat mai sarac cu un miliard de dolari, iar sfarsitul euforiei bursiere a dot-com-urilor, soldat cu o scadere de 22% a valorii nete a activelor Quantum, l-a hotarat sa adopte o strategie de investitii mult mai conservatoare decat cea cu care obisnuise lumea in deceniile trecute. Si, intr-adevar, in cele 16 luni cat Schwartz a condus compania, randamentul plasamentelor Quantum a fost de 19%, fata de media de 16,7% a altor fonduri macro (care speculeaza si pe curs valutar, si pe marfuri, si pe actiuni si obligatiuni).
Dar concentrarea lui Soros n-a tinut mult. Explicandu-si schimbarea de prioritati, finantistul evoca stupefactia pe care a avut-o atunci cand l-a auzit pe presedintele Bush rostindu-si faimoasa fraza ori sunteti de partea noastra, ori de partea teroristilor. In opinia lui Soros, aceasta a insemnat inceputul sfarsitului pentru democratia americana si o lovitura la adresa conceptului de societate deschisa, asa de drag miliardarului nostru. A trecut asadar la actiune, iar in cele din urma s-a vazut nevoit sa-i lase pe juniorii Soros sa-i continue afacerile.
N-ar trebui sa se inteleaga ca retragerea patronului va aduce vreo revolutie la varful SFM. Cu cariere destul de liniare si lipsiti de excentricitatile tatalui, cei doi au crescut aproape complet in umbra acestuia si cel mai probabil vor ramane asa si de acum inainte. Robert, in varsta de 41 de ani, a absolvit Universitatea din New York in 1986, cu specializare in literatura engleza, apoi a inceput sa lucreze la SFM, unde a parcurs treptele ierarhice pana la functia de vicepresedinte. Cu exceptia unui scurt interval, la inceputul anilor 90, petrecut ca angajat al unei banci germane, cariera lui se confunda aproape complet cu afacerile familiei.
Jonathan are 34 de ani, este licentiat in drept si politici publice la Harvard si lucreaza de doi ani in SFM. Tatal considera ca Jonathan ii va duce mai departe mostenirea politica, pentru ca tanarul Soros e cel mai implicat in politica din toata familia. Membru al organizatiei de stanga MoveOn.org, finantata acum de tatal sau, Jonathan si-a intalnit viitoarea sotie in 1992, in timp ce lucra la campania electorala a echipei Clinton-Gore. Daca multi vor regreta plecarea geniului financiar, ramas legendar pentru modul cum a invins lira sterlina cand a speculat in 1992 impotriva ei, sunt insa comentatori care afirma ca instinctul speculatiilor oricum il cam parasise si ca, de fapt, Soros nu era facut sa ramana un simplu investitor cu talent. Ba chiar se poate spune ca vocatia lui era cu totul alta, de filozof al politicii si vizionar preocupat de problemele globale, iar investitiile au fost doar un mijloc printre altele de exprimare a acestei vocatii.
De altfel, si strategia lui de investitii s-a intemeiat intotdeauna pe observarea tendintelor geopolitice si macroeconomice: n-a speculat impotriva unor companii sau sectoare economice, ci a unor tari sau regiuni intregi. Numai ca nu stiinta economica pare sa-l fi ajutat aici, daca e sa-l credem pe fiul sau Robert: Tata o sa va serveasca tot felul de teorii ca sa explice de ce a facut cutare sau cutare miscare pe piata. Dar eu imi amintesc, de cand eram copil, ca multe din deciziile lui n-aveau nici o legatura cu ratiunea. De pilda, isi schimba strategia pe o piata pur si simplu fiindca il durea spatele.
In schimb, chemarea politica pare a fi fost cea autentica pentru Soros. Foarte mandru de asiduitatea lui filantropica din Estul Europei, Soros nu s-a sfiit sa afirme ca fostul imperiu sovietic se numeste acum Imperiul Soros si sa se proclame pe sine un om de stat fara de stat. Mai tarziu, cand a inceput sa scrie carti in care si-a definit ideile despre lume si s-a declarat adeptul unui organism supranational care sa corecteze erorile statelor nationale in materie de drepturi si libertati democratice si sa limiteze consecintele negative ale globalizarii economice (criticii lui aveau sa-i reproseze ca are o viziune aproape leninista, a unui soi de Internationala justitiara).
Mai mult, fascinatia fata de propriile concluzii l-a dus aproape in situatia de a-si pune cenusa in cap pentru faptul ca el insusi a contribuit cumva la raul din lumea actuala. Pentru Soros, lucrurile se reduc la un cerc vicios: dictatura pietelor financiare submineaza procesul politic democratic, iar o democratie ineficienta serveste ca argument pentru dictatura pietelor financiare. Prin urmare, daca si-a ocupat tineretea cu speculatiile financiare, i se pare logic sa-si ocupe acum restul vietii cu apararea democratiei, fie ca filantrop, fie ca activist politic anti-Bush. Iar de data aceasta se straduieste sa ne convinga ca nu e vorba de un simplu pariu pe care-l poate pierde sau castiga, ca la bursa. Caci zice filozoful Soros: Rezultatul unei actiuni serveste drept verificare a realismului acesteia numai daca ne raportam la asteptari. Nu si daca ne referim la valori.