BusinessMagazin

Blog

  • Tokyo ia o decizie fără precedent: Săptămâna de lucru scade la numai 4 zile, pentru a da posibilitatea oamenilor să se întâlnească, să fie relaxaţi şi să crească natalitatea

    Guvernul metropolitan din Tokyo va permite angajaţilor săi să adopte un program de lucru de patru zile pe săptămână, demarând un experiment ambiţios menit să contracareze rata scăzută a natalităţii din Japonia, raportează Financial Times.

    Această iniţiativă, care aliniază Tokyo cu o tendinţă globală în creştere de a promova echilibrul dintre viaţa profesională şi cea personală prin modelul „patru zile de muncă, trei zile libere”, vine într-un moment critic: populaţia Japoniei se confruntă cu al 16-lea an consecutiv de declin.

    Proiectul, programat să înceapă în aprilie 2025, oferă angajaţilor posibilitatea de a-şi ajusta programul pentru a avea o zi liberă completă în fiecare săptămână, la alegerea lor. De această măsură vor beneficia mii de angajaţi din administraţia municipală a capitalei.

    Mai mult timp liber şi o flexibilitate sporită ar trebui, în teorie, să reducă dificultăţile asociate creşterii copiilor. Datele arată că numărul naşterilor din Tokyo a scăzut cu peste 15% între 2012 şi 2022.

    „Ne vom adapta stilul de lucru astfel încât nimeni să nu fie nevoit să-şi sacrifice cariera din cauza unor evenimente precum naşterea sau îngrijirea copiilor”, a declarat guvernatorul Tokyo, Yuriko Koike, la o recentă şedinţă a adunării oraşului, în care a prezentat detalii despre proiect. Koike a subliniat, de asemenea, că emanciparea femeilor este o provocare veche pentru Japonia, o ţară care „a rămas mult în urma altor naţiuni în acest domeniu”.

    Această iniţiativă se adaugă altor experimente similare desfăşurate în prefecturi şi oraşe din întreaga Japonie, semnalând o schimbare de paradigmă în politicile de muncă din ţară.

    Entuziasmul lui Koike pentru această măsură este inspirat parţial de colaborarea cu organizaţia internaţională 4 Day Week Global, care promovează beneficiile unei săptămâni de lucru mai scurte. Organizaţia a realizat studii pilot în diverse ţări pentru a evalua impactul unui astfel de program, în pofida rezistenţei tradiţionaliştilor.

    Fondatorii organizaţiei consideră decizia Tokyo-ului „extraordinară”, având în vedere reputaţia Japoniei pentru rigiditate în politicile de muncă şi existenţa termenului „karoshi” – moarte prin suprasolicitare. Charlotte Lockhart, fondatoarea organizaţiei, a explicat că rezultatele proiectelor pilot derulate în 20 de ţări, inclusiv în Africa de Sud, Brazilia şi Germania, sunt „plictisitor de consecvente”. Printre beneficii se numără creşterea productivităţii, atragerea şi retenţia angajaţilor, precum şi reducerea la jumătate a zilelor de concediu medical.

    „Aceste beneficii sunt semnificative şi se manifestă indiferent de contextul cultural sau economic”, a spus Lockhart, menţionând că lipsa timpului liber este o problemă universală. În cazul Japoniei, ea a subliniat că acest factor contribuie la scăderea natalităţii.

    Tokyo mizează pe efectele pozitive ale unei săptămâni de patru zile într-un moment în care, pentru prima dată de la începutul înregistrărilor în 1899, numărul naşterilor din Japonia ar putea scădea sub 700.000 în 2024.

  • Bancherii deschid şampania: Victoria lui Donald Trump de luna trecută a declanşat o frenezie a tranzacţiilor la casele de brokeraj şi la băncile de pe Wall Street

    Victoria electorală a lui Donald Trump de luna trecută a declanşat o frenezie a tranzacţiilor la casele de brokeraj şi la băncile de pe Wall Street, în timp ce aşteptările legate de schimbări politice radicale au alimentat creşterea acţiunilor americane, scrie FT. 

    Volumele de tranzacţionare cu acţiuni americane au crescut cu 38% în noiembrie faţă de aceeaşi lună din 2023, atingând niveluri care nu au mai fost atinse de la nebunia acţiunilor meme de la începutul anului 2021, iar luna aceasta sunt încă peste media anului, potrivit operatorului bursier Cboe Global Markets.

    Şocul activităţii de tranzacţionare a cuprins casele de brokeraj preferate de clienţii de retail, precum Interactive Brokers şi Robinhood, precum şi centrele de putere instituţionale, inclusiv JPMorgan Chase şi Citigroup. Acest lucru se întâmplă pe măsură ce aşteptările ca Trump să adopte o abordare mai favorabilă mediului de afaceri au făcut ca investitorii să se îndrepte către acţiunile americane după alegerile din 5 noiembrie.

    Activitatea de tranzacţionare a fost, de asemenea, stimulată în general de un an puternic pe pieţele americane, indicele S&P 500 de pe Wall Street crescând cu 27% de la începutul anului până în prezent, atingând o serie de maxime istorice.

    În ultimele luni a existat un „nivel incredibil” al interesului investitorilor pentru pieţe, iar „acest lucru se traduce în activitatea de tranzacţionare”, a declarat pentru Financial Times Rick Wurster, care urmează să preia frâiele funcţiei de director executiv al casei de brokeraj Charles Schwab în ianuarie.

     

  • Marile companii americane se aliază noii politici de la Casa Albă şi încearcă să intre în graţiile lui Trump: După Meta, şi Amazon donează 1 mil. de dolari pentru fondul inaugural al preşedintelui ales, în timp ce liderii din Big Tech caută să-şi consolideze relaţiile cu administraţia sa

    Amazon a confirmat joi că va dona 1 milion de dolari pentru fondul inaugural al lui Donald Trump, marcând un efort al marilor companii din domeniul tehnologiei de a construi relaţii cu preşedintele ales al Statelor Unite, informează Financial Times.

    Această donaţie vine la scurt timp după ce Meta, compania mamă a Facebook şi Instagram, a anunţat o contribuţie similară. În plus, Amazon va transmite ceremonia de inaugurare a lui Trump pe platforma sa Prime Video.

    Deşi Trump a criticat frecvent marile companii din domeniul tehnologiei, acuzându-le de cenzurarea presei conservatoare şi alte abuzuri, victoria sa electorală din noiembrie a determinat liderii din sector să îi transmită mesaje de felicitare. Liderii din Big Tech încearcă acum să reducă presiunile privind reglementările antitrust, acordurile comerciale şi dezvoltarea inteligenţei artificiale.

    Potrivit The Wall Street Journal, Jeff Bezos, fondatorul şi preşedintele executiv al Amazon, intenţionează să viziteze săptămâna viitoare staţiunea Mar-a-Lago, reşedinţa lui Trump. Aceeaşi publicaţie a fost prima care a raportat despre donaţia Amazon.

    Şefii Google şi Apple, Sundar Pichai şi Tim Cook, au transmis şi ei felicitări lui Trump. Pichai este programat să se întâlnească cu Trump la Mar-a-Lago, conform unei relatări de la The Information, iar Mark Zuckerberg, CEO-ul Meta, a luat deja cina cu preşedintele ales după victoria sa.

    Aceste gesturi vin pe fondul unei relaţii strânse între Trump şi Elon Musk, proprietarul X (fostul Twitter), care a donat zeci de milioane de dolari campaniei lui Trump. Musk a fost desemnat de Trump să conducă un grup ce explorează reforme semnificative în administraţia publică.

    Pentru Apple, politica comercială a lui Trump ridică preocupări legate de tarifele care ar putea afecta lanţurile sale de aprovizionare din China. În timpul primului mandat al lui Trump, Tim Cook a reuşit să obţină scutiri tarifare pentru anumite produse Apple.

    Relaţia lui Trump cu Amazon a fost marcată de tensiuni în timpul primului său mandat. Trump a acuzat compania că sufocă concurenţa şi a criticat politicile sale fiscale. În 2018, el a ordonat o revizuire a preţurilor pentru livrările de colete ale serviciului poştal, susţinând că Amazon beneficiază de tarife prea mici.

    Sub administraţia Biden, Amazon s-a confruntat cu presiuni crescute. Comisia Federală pentru Comerţ (FTC), condusă de Lina Khan, şi mai multe state au intentat un proces de monopol împotriva companiei. FTC investighează, de asemenea, parteneriatele Amazon în domeniul inteligenţei artificiale generative.

    Într-un context dominat de mari tensiuni politice, Bezos l-a lăudat pe Trump pe X pentru „graţia şi curajul său în faţa pericolului” după tentativa de asasinat din vară. De asemenea, Bezos, proprietarul The Washington Post, a împiedicat ziarul să o sprijine public pe adversara democrată a lui Trump, Kamala Harris, înainte de alegeri. El a respins speculaţiile conform cărora această decizie ar fi fost parte dintr-un acord pentru a favoriza Blue Origin, compania sa de rachete, aflată în competiţia cu SpaceX a lui Elon Musk.

  • Datoria externă totală a României creşte: în primele 10 luni/2024 datoria externă totală s-a majorat cu 18 mld. euro faţă de decembrie 2023 şi a ajuns la 186,3 mld. euro

    Datoria externă totală a României (publică şi privată) a crescut în perioada ianuarie-octombrie 2024 cu 18 miliarde euro faţă de nivelul din 31 decembrie 2023, la 186,3 miliarde euro, arată datele publicate vineri de BNR.

    Din suma totală, datoria externă a administraţiei publice a fost de 91,4 miliarde euro, cu aproape 19% peste nivelul din decembrie 2023.

    Soldul deţinut de societăţile care acceptă depozite, exclusiv banca centrală, a fost de 13 miliarde euro, nivel în creştere de la 12,8 mld. euro la 31 decembrie 2023.

    Din volumul total, datoria externă este de 137,1 miliarde euro, în creştere cu 16,1 miliarde euro, iar creditele intra-grup reprezintă 49,1 miliarde euro, în creştere de la 47,3 mld. euro la 31 decembrie 2023.

    La 31 octombrie, datoria externă pe termen lung a însumat 138,1 mld. euro (74,2% din totalul datoriei externe), în creştere cu 13,2%  faţă de 31 decembrie 2023, în timp ce datoria externă pe termen scurt a fost de 48,1 mld. euro (25,8% din totalul datoriei externe), în creştere cu 4,2% faţă de 31 decembrie 2023. 

    Rata serviciului datoriei externe pe termen lung a fost 15,7% în luna octombrie 2024, comparativ cu 18% în anul 2023. Gradul de acoperire a importurilor de bunuri şi servicii la 31 octombrie 2024 a fost de 5,8 luni, în comparaţie cu 5,6 luni la 31 decembrie 2023.

    Gradul de acoperire a datoriei externe pe termen scurt, calculată la valoarea reziduală, cu rezervele valutare la BNR la 31 octombrie 2024 a fost de 103,5%, comparativ cu 99,7%  la 31 decembrie 2023.


     

     

  • O ţară din Europa plănuieşte să modernizeze reţeaua de buncăre nucleare din perioada Războiului Rece

    Elveţia doreşte să îşi modernizeze reţeaua de adăposturi nucleare din perioada Războiului Rece. Acestea sunt considerate un mare avantaj într-o perioadă de incertitudine globală sporită, în special după invazia Rusiei în Ucraina.

    Elveţia plănuieşte să aloce bani pentru a moderniza o parte din buncărele nucleare din perioada Războiului Rece, relatează agenţia Reuters.
    O lege întocmită în anul 1963 garantează populaţiei de 9 milioane, precum şi refugiaţilor sau străinilor, un loc în buncărele care să îi protejeze în caz de bombe şi radiaţii nucleare.
    Guvernul a lansat consultări încă din luna octombrie pentru a asigura „rezilienţa elveţiană în caz de conflict armat” şi plănuieşte o modernizare de 250 de milioane de dolari a structurilor vechi.
    „Aceasta nu înseamnă că ne pregătim pentru un conflict – nu acesta este mesajul – dar avem o reţea de adăposturi şi trebuie să le întreţinem şi să ne asigurăm că sunt funcţionale”, a declarat pentru Reuters Louis-Henri Delarageaz, comandantul protecţiei civile pentru cantonul Vaud.
    Elveţia a devenit o ţară neutră în privinţa războaielor în aul 1815. Ea a fost ocupată de Franţa în secolul al XVIII-lea şi a suferit unele bombardamente aeriene în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

  • Cum reuşeşte un start-up local să facă ordine într-o lume foarte dezordonată cu aplicaţia cu care vrea să cucerească toată ţara

    Punând capăt valului de mesaje de pe WhatsApp şi notiţelor scrise de mână folosite zilnic de restaurante, un start-up local aduce ordine în haosul comenzilor din industria ospitalităţii. Cu o bază de 1.600 de locaţii active şi procesând lunar 32.000 de comenzi, platforma Horeca Orders a reuşit să atragă clienţi importanţi precum City Grill şi 5 to go, crescând numărul de locaţii de trei ori în 2024. Operând pe un model freemium şi fără finanţare externă, start-up-ul ţinteşte expansiunea în oraşele mari din România şi pe o piaţă externă în 2025, având obiectivul ambiţios de a atinge o cotă de piaţă de 30% în următorii doi ani.

    Planul ar fi să ajungem şi în oraşe mari, cum ar fi Cluj-Napoca, Timişoara şi Iaşi, sau vara să fim mai prezenţi la mare. Dar vrem să facem lucrurile când le vine momentul. Odată ce reuşim să atragem un furnizor din Cluj, ne vom concentra mai mult pe Cluj şi vom încerca să aducem mai multe restaurante. O altă zonă pe care ne dorim să o explorăm este o ţară din exterior, pentru a vedea cum ar fi să reuşim să înrolăm furnizori şi restaurante de la distanţă”, a declarat Denis Todirică, cofondator al Horeca Orders, în cadrul emisiunii ZF IT Generation.

    Dintre cele 1.600 de localuri care folosesc soluţia în prezent, aproximativ 500-600 sunt branduri distincte, printre care se numără lanţuri precum City Grill şi 5 to go. „Cred că orice loc din mall are aplicaţia noastră instalată şi trimite către cel puţin un furnizor comenzile”, a menţionat el. Start-up-ul a fost lansat în urmă cu aproape trei ani de Denis Todirică împreună cu Tibi Crăciun, după ce au identificat o oportunitate în piaţă pe zona de comenzi între restaurante şi furnizori. „Am pornit Horeca Orders acum aproape trei ani, împreună cu Tibi Crăciun, care este asociatul meu şi care se ocupă de partea tehnică; suntem parteneri egali. Motivul pentru care am fondat Horeca Orders este că amândoi avem o înclinaţie pentru ceea ce înseamnă zona de restaurante şi procesele din această industrie,” a explicat Todirică.

    Soluţia dezvoltată de start-up digitalizează procesul de comenzi între restaurante şi furnizori, înlocuind metodele tradiţionale, precum WhatsApp sau comenzile scrise pe hârtie. „Un restaurant are, în medie, 15 furnizori de la care comandă materie primă – de la legume şi fructe, până la carne, ambalaje şi alte necesităţi. O persoană care se ocupă de achiziţii, fie managerul, fie bucătarul, ajunge să trimită comenzi seara, după ce închide restaurantul. De cealaltă parte, un agent de vânzări al distribuitorului are între 100-200 de clienţi, de la care primeşte zilnic între 50-100 de comenzi. Acestea sunt transmise fie telefonic, fie pe WhatsApp, fiind ulterior introduse manual în sistemul de facturare. Acest proces consumă până la 4 ore din timpul unei zile de muncă,” a explicat Todirică. Aplicaţia Horeca Orders trimite comenzi către orice furnizor, chiar dacă acesta nu utilizează platforma. „Furnizorul nu trebuie să aibă instalată aplicaţia sau să avem o relaţie contractuală. De exemplu, restaurantul ne comunică furnizorii şi produsele, iar noi ne ocupăm să pregătim totul. Începem prin trimiterea comenzilor prin SMS sau email, până la integrarea completă a sistemului lor,” a detaliat cofondatorul. Start-up-ul operează pe un model de business SaaS şi freemium, oferind funcţionalităţi de bază gratuit. „Un restaurant poate folosi gratuit funcţionalitatea de trimitere a comenzilor. Funcţionalităţile avansate sunt disponibile contra cost, iar pentru furnizori avem o structură similară,” a explicat Todirică. În prezent, platforma are 15 furnizori plătitori şi aproximativ 700-800 de locaţii HoReCa active în sistemul său. „Pentru un restaurant, costul este de 50 de euro pe lună per locaţie, iar pentru un furnizor, 8 euro pe lună per locaţie,” a precizat el. Compania ţinteşte o cotă de piaţă de 30% în următorii doi ani. „În România sunt 30.000 de locaţii, iar noi avem deja 1.600. Obiectivul nostru este să ajungem la 30%,” a menţionat Todirică. Un alt obiectiv pentru 2025 este integrarea tehnologiei AI pentru predicţia comenzilor. „De exemplu, dacă un restaurant comandă constant 5 bucăţi dintr-un produs şi la următoarea comandă solicită 7, algoritmul nostru a reuşit să prezică această schimbare,” a explicat el. Horeca Orders a crescut fără finanţare externă, fiind susţinut prin resursele proprii ale fondatorilor. „Noi am investit banii, timpul şi efortul nostru. Până acum, nu am atras finanţare externă. Ne-am concentrat pe creşterea numărului de clienţi şi a locaţiilor active,” a concluzionat Todirică.    

    Denis Todirică, cofondator al Horeca Orders: „Planul ar fi să ajungem şi în oraşe mari, cum ar fi Cluj-Napoca, Timişoara şi Iaşi, sau vara să fim mai prezenţi la mare. Dar vrem să facem lucrurile când le vine momentul. Odată ce reuşim să atragem un furnizor din Cluj, ne vom concentra mai mult pe Cluj şi vom încerca să aducem mai multe restaurante. O altă zonă pe care ne dorim să o explorăm este o ţară din exterior, pentru a vedea cum ar fi să reuşim să înrolăm furnizori şi restaurante de la distanţă.”

    Rubrica „Start-up Pitch”

    1. Invitat: Victor Constantinescu, cofondator al SymptoChat

    Ce face? A lansat o aplicaţie cu acelaşi nume care foloseşte inteligenţa artificială generativă (gen AI) pentru a oferi utilizatorilor diagnosticări rapide şi recomandări.

    „Avem aproximativ 1.000 de descărcări. Ne bucură că oamenii o folosesc, o găsesc utilă şi, evident, pe măsură ce ne îndreptăm spre dorinţa noastră de a scala şi de a investi bugete mai considerabile în partea de marketing şi publicitate, vrem să ajungem la un public mult mai mare. Sunt convins că majoritatea dintre noi am căutat cel puţin o dată pe motoarele de căutare răspunsuri la problemele de sănătate. Problema este că, de cele mai multe ori, găsim răspunsuri care nu sunt concludente, sunt vaste şi creează anxietate. De aceea, SymptoChat răspunde acestei nevoi de informaţie medicală precisă, oferind utilizatorilor un prediagnostic şi ghidându-i către specialitatea medicală potrivită.”

    2. Invitat: Octavian Dumitrescu, cofondator şi CEO, Dyver.ai

    Ce face? A dezvoltat o soluţie bazată pe tehnologia inteligenţei artificiale pentru descrierea automatizată a produselor din magazinele online.

    „Conform calculelor noastre, trebuie să ridicăm 500.000 de euro pentru planurile pe care le avem în următoarele 12 până la 18 luni. Deja avem câţiva investitori interesaţi care s-au înscris, să zic aşa, şi sunt alături de noi, le place proiectul şi cred, la fel de mult ca noi, în acest proiect. În momentul de faţă, avem deja peste 20 de clienţi care folosesc platforma. În ultimele luni, ne-am axat pe zona de vânzări şi avem un <> de aproximativ 50 de clienţi care sunt destul de aproape de semnare.”

    3. Invitat: Denis Todirică, cofondator al Horeca Orders

    Ce face? A dezvoltat o platformă digitală pentru comenzi în industria ospitalităţii.

    Rubrica „Start-up Update”

    Invitat: Adrian Docea, fondator al Nordensa – platformă pentru investiţii în jucători de fotbal

    Ce e nou? Start-up-ul din Cluj-Napoca a deschis o nouă rundă de finanţare, vizând atragerea unei sume cuprinse între 600.000 de euro şi 1,8 milioane de euro. Noua finanţare va fi utilizată pentru dezvoltarea de funcţionalităţi noi în platformă şi pentru activităţi de marketing, menite să atragă mai mulţi utilizatori. Anterior, compania a obţinut o investiţie totală de 1,65 milioane de euro de la investitori precum Vertical Seven Group, Cabrio Investment, DMA Development, V7 Capital şi alţi business angels din străinătate şi România.

    „Vom atrage între 600.000 de euro şi 1,8 milioane de euro, în funcţie de cât de repede ne mişcăm cu această rundă. Dacă durează mai mult, aş prefera să închidem cu 600.000 de euro şi să deschidem o rundă de serie A anul viitor. Dacă reuşim să ne mişcăm repede, aş vrea să închidem această rundă şi să evităm deschiderea unei serii A până în 2026. Până acum, doar investitorii de nivel mediu, care investeau câteva zeci de mii de euro, puteau să intre în Nordensa. Acum, vom avea o sumă minimă de intrare de 890 de euro, valoarea unui <> (parte socială – n.red.) în Nordensa.”

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF în noiembrie 2019 şi realizată în prezent împreună cu BCR Innovx, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. După mai bine de 370 de ediţii, emisiunea are un nou format în care adăugăm o serie de rubrici pentru a aduce plus valoare în ecosistemul local de start-up-uri tech – Start-up Pitch, Start-up Update, Start-up Boost, Start-up Star, Investor Watch, Sfatul expertului şi What’s Hot.

    Dacă aveţi un proiect de start-up tech scrieţi-ne pe adresa de e-mail zfitgeneration@zf.ro.

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19.00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

     

  • Care este ţara ce deţine cea mai mare cantitate de aur din Europa şi locul doi din lume şi cine este omul care se ocupă de aceste rezerve fabuloase

    Aurul a fost întotdeauna simbolul suprem al stabilităţii şi al încrederii, iar Germania are o relaţie specială cu acest metal preţios. Povestea repatrierii rezervelor de aur germane este o cronică fascinantă despre istorie, geopolitică şi securitate financiară, marcată de decenii de depozitare internaţională, presiuni politice şi operaţiuni logistice complexe, în centrul căreia se află Carl-Ludwig Thiele, fost membru al Bundesbank.

    Când Carl-Ludwig Thiele avea 11 ani, mătuşa lui i-a făcut cadou o monedă din aur de 21 de carate. „A fost un sentiment incredibil să o am. Este în continuare la mine şi o pot descrie ca şi cum aş avea-o în mână. Pe o parte este imaginea Papei Ioan al XXIII-lea, iar pe revers o imagine a Duhului Sfânt plutind deasupra episcopilor.” În cele cinci decenii de la primirea acelei monede, domnul Thiele – un om înalt, direct, cu un chip voios când discuţia ajunge la lingouri – a ajuns sus în birocraţia de stat a Germaniei. 

    A servit 20 de ani în parlament înainte de a face trecerea de la Berlin la Frankfurt pentru a deveni membru al consiliului executiv al Bundesbank, banca centrală a ţării, şi custode al aurului instituţiei, scrie Financial Times. În 2017, când a fost realizat interviul, Germania era unul dintre cei mai mari deţinători de aur din lume: 3.378 de tone, în valoare de 119 miliarde de euro, pe locul doi după SUA. În prezent, se află în aceeaşi poziţie. În deceniile de după război, cea mai mare parte a aurului german a fost depozitată la New York, Londra şi Paris. Când ţara a decis să îşi aducă jumătate din aur înapoi acasă, domnul Thiele a fost pus la conducerea operaţiunilor.

    Din 2013, el a coordonat transportul a aproape 54.000 de lingouri de aur – fiecare valorând puţin sub 510.000 de dolari la preţurile vremii – la Frankfurt, capitala financiară a Germaniei. Această comoară a fost mutată din seifurile Rezervei Federale a SUA şi ale Banque de France. Ultimele lingouri au ajuns la sediul Bundesbank, aflat la câţiva kilometri nord de centrul oraşului Frankfurt, în august 2017. Modul în care aurul Germaniei a ajuns în străinătate este o poveste care începe înainte de Marele Război. 

    În octombrie 2015, banca a publicat o listă cu detalii despre întregul lot de aur pe care îl deţinea, devenind cea mai transparentă dintre toate băncile centrale în privinţa rezervelor de aur. „Suntem cea mai transparentă dintre toate băncile centrale cu privire la rezervele noastre de aur şi există încă mai multe întrebări. Cu aurul există întotdeauna mai multe întrebări”, spune Thiele.

    În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Germania nazistă a jefuit aurul de la băncile centrale din întreaga Europă. Reichsbank a păstrat tone din acest metal furat la Banca Reglementărilor Internaţionale din Elveţia. Până când Aliaţii, prin Comisia Tripartită pentru Restituirea Aurului Monetar, l-au recuperat în 1948, cuferele statului german erau goale. În timpul Wirtschaftswunder – miracolul economic german al anilor 1950 şi 1960 – Germania de Vest a început să acumuleze cantităţi mari de aur. Excedentele de export ale ţării au adus dolari, care au fost schimbaţi la banca centrală – iniţial Bank deutscher Länder (BdL), apoi, din 1957, succesoarea acesteia, Bundesbank – în schimbul mărcilor germane. În cadrul sistemului Bretton Woods al cursurilor de schimb fixe, Bundesbank putea folosi dolarii pentru a cumpăra aur la un preţ de 35 de dolari uncia, păstrând majoritatea activelor sale în buncărele subterane ale Fed New York, de pe Liberty Street. În 2013, puţin peste 1.500 de tone de aur german erau depozitate acolo. 

    Germania are o relaţie mai puternică cu aurul decât majoritatea naţiunilor. Experienţa traumatizantă a ţării cu hiperinflaţia din perioada 1919–1923, din anii Republicii de la Weimar, este înrădăcinată în conştiinţa naţională. Aurul, mai presus de toate, reprezintă stabilitate.

     După căderea Zidului Berlinului în 1989 şi prăbuşirea Uniunii Sovietice în 1991, această raţiune a dispărut. Totuşi, a mai trecut un deceniu până când Bundesbank a început să îşi repatrieze aurul. În primii ani ai noului mileniu, banca a mutat 930 de tone din seifurile de sub Threadneedle Street ale Băncii Angliei din Londra înapoi la Frankfurt, după ce instituţia britanică şi-a majorat chiria. Această mutare, învăluită în secret din cauza preocupărilor de securitate, a venit în timp ce presiunea asupra Bundesbank pentru a dezvălui mai multe despre rezervele de aur ale naţiunii a crescut. Zece ani mai târziu, Bundesrechnungshof – biroul federal de contabilitate al Germaniei – şi membrii Bundestagului au început să pună întrebări despre aurul ţării. Parlamentarii au vrut să ştie unde este depozitat aurul, solicitând băncii centrale să furnizeze inventarul lingourilor aflate în posesia acesteia. Mai controversată a fost campania publică condusă de Peter Boehringer, un fost administrator de active, care la începutul anului 2017 a devenit membru al Bundestagului, reprezentând partidul eurosceptic Alternativa pentru Germania (AfD). „Iniţial, nu am fost luaţi în serios. Am scris la Bundesbank, dar am primit răspunsuri standardizate, fără valoare. Nu am primit niciun răspuns concret, aşa că a trebuit să facem totul public”, spune Boehringer. „Am obţinut atenţie din partea presei online, apoi a celei internaţionale. Noi suntem proprietarii; vorbim de peste 100 de miliarde de euro din active publice.” Boehringer credea că Germania trebuie să-şi aducă înapoi aurul din motive mai mult decât simbolice. Răspunsul agresiv al Băncii Centrale Europene la criza financiară globală a făcut ca numerarul să îşi piardă valoarea. „Oamenii sunt întotdeauna interesaţi de aur, dar trăim într-o perioadă în care băncile centrale au luat-o razna. În 1971, toate monedele erau legate de aur. Acum nu mai este cazul, iar comportamentul băncilor centrale este ridicol. Din ce în ce mai mulţi oameni pot vedea asta.” Bundesbank neagă că presiunile lui Boehringer i-au influenţat decizia de a aduce aurul acasă. De asemenea, banca neagă acuzaţiile din partea investitorilor în aur că Fed New York ar fi utilizat în scop propriu aurul german. Thiele spune că a văzut comoara germană de două ori, în 2012 şi 2014. „Este acolo. Şi nu a fost niciodată o problemă să-l vedem sau să-l aducem în Germania.” Atracţia aurului a crescut în tandem cu tulburările de-a lungul istoriei. Mulţi economişti sunt de acord cu atacul lui John Maynard Keynes asupra ideii de a lega aurul de monedele de hârtie, considerând-o o „relicvă barbară” a unei epoci trecute. Legătura a fost ruptă în anii 1970, când sistemul Bretton Woods a fost abandonat. Unele naţiuni şi-au vândut de atunci o mare parte din aur. Totuşi, când pieţele devin agitate sau şefii de stat propovăduiesc războiul, lingourile atrag din nou investitorii. În timpul crizei financiare globale din 2007–2008, preţul aurului a crescut de la aproximativ 650 de dolari uncia, în primăvara lui 2007, la un vârf de peste 1.800 de dolari, în vara lui 2011. În prezent, după mai multe crize şi cu multiple focare de război în lume, aurul se tranzacţionează la 2.620 de dolari uncia. Alte bănci centrale au reacţionat la tulburări prin păstrarea aurului în străinătate. Totuşi, metodele lor de transport au creat, în multe cazuri, riscuri considerabile. De exemplu, în prima săptămână din iulie 1940, Banca Angliei deţinea aur în valoare de 200 de milioane de lire sterline (23 de miliarde de dolari în preţurile actuale, potrivit Consiliului Mondial al Aurului) pe vapoare de linie în tranzit peste Atlantic.

    Dacă vreuna dintre acele nave s-ar fi scufundat, banca nu ar fi primit niciun ban în schimbul pierderii a aproape 41.000 de lingouri, deoarece transporturile erau de neînlocuit şi, prin urmare, neasigurabile. În ianuarie 2013, Bundesbank a dezvăluit unde era stocat aurul său şi a anunţat planul de a muta jumătate din el acasă. Banca a refuzat să spună cum au fost transferate cele 53.780 de lingouri, dar transportul cu siguranţă nu s-a mai făcut cu vapoare de linie.

    Oameni familiarizaţi cu acest domeniu spun că, cel mai probabil, aurul a fost transportat pe calea aerului, de la Paris şi New York înapoi la Frankfurt. Este posibil ca transportul rutier să fi fost încercat, dar puţin probabil să fi fost folosit frecvent. Mutarea aurului pe o distanţă de 600 km, de la seifurile Banque de France din mijlocul Parisului la Bundesbank, ar fi pus şoferii în pericol, iar lingourile sunt adesea prea grele pentru a fi mutate în volume substanţiale. În timp ce un lingou de aur ocupă mai puţin spaţiu decât un litru de lichid, fiecare cântăreşte aproximativ 12,5 kg. Odată ce Bundesbank a decis să-şi mute aurul, avocaţii au trebuit să elaboreze contracte pentru a-l asigura împotriva pierderilor pe durata tranzitului.

    Mulţi asigurători plătesc mai degrabă în dolari decât în metal preţios, lăsând banca centrală în pierdere dacă preţul aurului ar creşte între semnarea contractului şi momentul în care lingourile ajung în siguranţă în seifurile Bundesbank. Peste 4.400 de lingouri transferate din New York au fost duse în Elveţia, unde două rafinării le-au transformat în lingouri care îndeplinesc standardele London Good Delivery, facilitând manipularea lor. Piaţa londoneză impune ca lingourile să fie sub formă de prisme trapezoidale – deoarece marginile înclinate le fac mai uşor de ridicat decât lingourile din New York, care au o formă simplă, asemănătoare unei cărămizi. Întregul proces a costat 7,6 milioane de euro. Toate lingourile aduse acasă din New York şi Paris au fost verificate de o echipă internă formată din până la opt persoane. Echipa a evaluat puritatea folosind tehnici cu raze X şi cântărind lingourile. 

    Frankfurt se afla la doar 100 km de graniţa cu Germania de Est, controlată de sovietici. Cu ameninţarea invaziei ruseŞTI, Germania de Vest a păstrat în străinătate lingourile strânse înainte de prăbuşirea sistemului Bretton Woods, la începutul anilor 1970. „În timpul Războiului Rece, ameninţarea venea din est, aşa că era logic să depozităm comoara mai la vest, la Paris, Londra sau New York”, povesteşte Thiele.

    În octombrie 2015, banca a publicat o listă (actualizată anual) cu detalii specifice despre întregul lot de aur pe care îl deţinea. Aurul aflat încă în străinătate – adică puţin mai puţin de jumătate din rezerva băncii centrale – este depozitat la Londra, cea mai mare piaţă de lingouri din lume, şi la New York, care rămâne o locaţie importantă datorită statutului dolarului american ca monedă de rezervă globală. În prezent, Germania nu intenţionează să repatrieze restul aurului, dar s-a lăudat că a adus mai mult de jumătate din aurul ţării acasă mai devreme decât planificase. Thiele a remarcat interesul public ridicat care a înconjurat această operaţiune. Când mutarea a fost finalizată, evenimentul a apărut pe prima pagină a ziarelor şi a ocupat spaţiu important la ştirile de seară. „Există mult interes public”, spune el, cu o oarecare subapreciere. Aurul dă o senzaţie ciudată celui care îl mânuieşte pentru prima dată. Suprafeţele lingourilor de la Bundesbank sunt nelustruite, fiecare cu propria marcă şi zgârieturi distincte – semne ale maleabilităţii metalului. Culoarea îi conferă o atracţie specială, dar chiar dacă greutatea nu este o problemă, lingourile sunt dificil de ţinut mai mult de câteva secunde. Poate că motivul este istoria care le înconjoară. Potrivit imaginilor, pereţii şi rafturile seifurilor de la Bundesbank sunt gri, în concordanţă cu designul sediului – o clădire brutalistă de beton, cu 13 etaje, lungă şi îngustă ca o navă. Dar cum ar arăta cu aurul frumos aranjat acolo? Puţini ştiu, deoarece accesul este strict restricţionat. „Suntem cea mai transparentă dintre toate băncile centrale în ceea ce priveşte rezervele noastre de aur, şi totuşi există mereu întrebări. Cu aurul există întotdeauna mai multe întrebări”, spune Thiele. Operaţiunea de repatriere a aurului german a rămas o poveste fascinantă. Teama că aurul german nu există în realitate a dispărut. AfD are acum o putere politică mai mare şi a devenit membru al unui club extins de partide populiste şi extremiste care perturbă politicile europene. Alte bănci centrale, mai ales din Europa de Est, au urmat exemplul Bundesbank şi şi-au crescut rezervele de aur – unele în ritm record. Pentru guvernatorul Băncii Naţionale a Poloniei, a fost o mândrie să-şi facă poze cu aurul ţării şi să le publice.   

    Traducere şi adaptare: Bogdan Cojocaru

  • Sorin Grindeanu, lider PSD: Nici Ciolacu, nici Bolojan, nici Lasconi, nici Hunor nu au de ce să fie candidaţi

    Ministrul Transporturilor Sorin Grindeanu crede că noua coaliţie de guvernare trebuie să aibă un candidat comun la prezidenţiale, dar că niciunul dintre preşedinţii celor patru partide nu ar trebui să candideze.

    „Cred următorul lucru: că în momentul în care se va constitui această coaliţie guvernamentală, această coaliţie trebuie să aibă un candidat unic. Dacă vrei să fii la guvernare, trebuie să ai candidat unic, dacă nu înseamnă că nu vrei să fii la guvernare”, a declarat vineri Sorin Grindeanu.

    „Am văzut ce înseamnă alegerile prezidenţiale trecute, în care Guvernul făcut dintr-o coaliţie din două partide a avut doi candidaţi şi a fost experienţa cea mai bună”, a adăugat Grindeanu.

    El susţine că niciunul dintre preşedinţii partidelor din noua coaliţie nu ar trebui să candideze.

    „Şi mai spun ceva, tot din perspectiva mea personală, niciunul dintre cei patru preşedinţi de partid, eventuale partide din această coaliţie, nu trebuie să fie candidaţi. Candidat unic, da nici Ciolacu, nici Bolojan, nici Lasconi, nici Hunor nu au de ce să fie candidaţi, e părerea mea personală”, a mai spus ministrul social-democrat.

    El susţine că trebuie făcute sondaje, „care să scoată în faţă un candidat care să strângă voturile din partea tuturor, majoritatea voturilor”.

  • Mihai Petre şi Cosmin Dincă, EY România: De la 1 ianuarie 2025, România va intra complet în spaţiul Schengen. La ce trebuie să fie atenţi transportatorii şi operatorii economici?

    Mult aşteptata decizie de intrare a României şi Bulgariei în spaţiul terestru Schengen de la 1 ianuarie 2025 va crea avantaje semnificative pentru transportul de mărfuri intraunional şi nu numai. În prezent, zona Schengen este formată din 29 de ţări (25 de State Membre UE şi ţările EFTA – Islanda, Liechtenstein, Norvegia şi Elveţia).

    România şi Bulgaria şi-au îndeplinit cu succes procesul de evaluare Schengen prevăzut în Tratatele lor de aderare, luând toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea părţilor relevante ale acquis-ului Schengen.

    Odată cu intrarea completă a României în Schengen, se vor elimina timpii de aşteptare la frontierele cu Ungaria şi Bulgaria. În prezent, media de aşteptare a camioanelor la cele două frontiere este de 180 de minute.

    A face parte dintr-o zonă fără controale la frontierele interne înseamnă că ţările nu efectuează controale la frontierele lor interne, cu excepţia cazurilor de ameninţări specifice; efectuează controale armonizate la frontierele lor externe, pe baza unor criterii clar definite.

    Drept urmare, având în vedere libera trecere prin frontiere, atât transportatorii, cât şi operatorii economici vor trebui să acorde o atenţie mult mai mare celorlalte obligaţii ce le revin, în funcţie de tipul de mărfuri transportate care presupun anumite formalităţi în avans. De exemplu:

    • controale sanitar veterinare – obţinerea vizelor necesare în sistemul TRACES (în cazul alimentelor);
    • codul UIT generat prin sistemul RO e-transport pentru transportul intra-Unional; 
    • licenţe de transfer intraunional pentru produse cu dubla-utilizare (i.e. care pot avea atât o utilizare civilă, cât şi militară).

    Reamintim că obligaţiile precum cele din exemplul de mai sus pot crea neplăceri, dacă nu sunt efectuate la timp, precum blocarea mijloacelor de transport/ mărfurilor la punctul de destinaţie în lipsa avizelor luate din frontiere, contravenţii şi întârzieri în lanţul logistic de aprovizionare, ajungând chiar până la confiscarea mărfurilor. Prin comparaţie, în prezent asemenea sincope pot fi identificate înainte de trecerea frontierei de către reprezentanţii autorităţilor (e.g. vama etc), evitând implicaţii potenţial mai grave după trecerea acesteia. În viitor, acest „ajutor” nu va mai fi disponibil.

    În concluzie, recomandarea noastră pentru transportatori/ operatori economici ar fi re-evaluarea obligaţiilor ce le revin la frontieră din perspectiva Schengen şi actualizarea procedurilor necesare pe flux în acest sens, astfel încât de la 1 ianuarie 2025 să beneficieze din plin de zona Schengen.

     


     

     

  • Fritz: Dispreţuirea Timişoarei în Capitală şi jocul dublu al PSD trebuie să înceteze

    Dispreţuirea Timişoarei în Capitală şi jocul dublu al PSD trebuie să înceteze, spune primarul Timişoarei, Dominic Fritz. El susţine că Timişoara nu a primit niciun leu din cele 100 milioane împărţite pentru oraşele cu termoficare centralizată.

    „Ghicitoare: din 100 milioane de lei împărţiţi azi la oraşele cu termoficare centralizată, din pixul guvernului, câţi bani merg la Timişoara? Corect, zero. În timp ce PSD clamează că trebuie să scadă taxele locale la Timişoara pentru a face un cadou marilor proprietari imobiliari, împarte la guvern banii munciţi şi de timişoreni spre alte oraşe”, a scris vineri pe Facebook Dominic Fritz.

    El arată că Timişoara a pierdut anul acesta 150 milioane de lei „pentru că guvernul PSD a schimbat formula după care se întorc banii din impozitul pe venit la localităţile oamenilor”.

    „Să vrei să tai taxele locale pentru cei bogaţi ca să lipsească banii pentru subvenţiile noastre la termoficare, şi în acelaşi timp să tai din sumele Timişoarei ca apoi să le redistribui pentru termoficarea din alte oraşe – ăsta da cinism politic. Ah, să nu uităm de ipocrizia supremă cu care ne întreabă PSD de ce avem taxe locale mai mari decât în oraşele în care au pompat banii din bugetul de stat de ani de zile. Am o provocare pentru PSD. Daţi-ne şi nouă bani din pixul guvernului (fondul de rezervă), şi vom scădea taxele locale pentru imobiliarii voştri fix cu suma pe care ne-o daţi. Puneţi-vă banii unde vi-s vorbele. Dispreţuirea Timişoarei în Capitală şi jocul dublu al PSD trebuie să înceteze. Pentru asta mă lupt”, arată primarul Timişoarei.

    Un sprijin financiar de peste 2,1 miliarde lei va fi acordat de guvern pentru dezvoltarea comunităţilor locale şi modernizarea infrastructurii de energie termică, a anunţat joi premierul Marcel Ciolacu înaintea şedinţei de Guvern.